Horizon Forbidden West – Burning Shores Review: încă o porție mică de Aloy

[St Koppen]

 

 

Traiectoria urmată de primul joc al seriei Horizon s-a dovedit a fi una de succes, astfel încât era de așteptat ca și Horizon Forbidden West să aibă parte de un tratament similar. Astfel, în timp ce Zero Dawn s-a bucurat de expansion-ul Frozen Wilds, a venit vremea ca și Forbidden West să-și primească propriul expansion pack, lansat sub denumirea de Burning Shores.

 

Asemănările nu se opresc aici, Burning Shores fiind conceput într-o manieră similară: o nouă porțiune de hartă pe care Aloy o poate explora, însă numai după finalizarea poveștii principale din jocul inițial. Evident, această hartă suplimentara vine cu propriul fir epic, quest-uri secundare sau creaturi robotizate noi de înfruntat și, de ce nu, îmblânzit. Totuși, în timp ce Frozen Wilds dădea impresia unei identități vizuale proprii (mediul de joc înzăpezit), Burning Shores încearcă un lucru similar, însă nu prea reușește.

 

 

 

În ciuda faptului că expansion-ul proaspăt lansat își dorește să readucă la viață o locație interesantă – fostul oraș Los Angeles și împrejurimile sale –, rezultatul final, din punct de vedere vizual, este foarte asemănător cu ceea ce am mai explorat și în Forbidden West. Acea „amprentă” de arhipelag vulcanic promisă înainte de lansare nu este foarte accentuată și, cu excepția anumitor locații (cum ar fi vestitul semn Hollywood), noul decor nu se remarcă în vreun fel anume față de mediul de joc sălbatic, de tip junglă, din titlul original.

De altfel, aș îndrăzni să afirm că nici firul principal al poveștii din Burning Shores nu se ridică la înălțimea a ceea ce întâlneam în campania originală și nici măcar a poveștii din expansion-ul primului joc, Frozen Wilds. Sigur, continuă evenimentele într-un mod logic, însă nu neapărat esențial cu privire la impactul deznodământului asupra viitorului seriei. De asemenea, atât principala aliată a lui Aloy, cât și antagonistul din acest expansion sunt, parcă, insuficient dezvoltate, necăpătând adâncimea unor altor personaje din acest univers.

 

 

 

De aici, probabil, rezultă și impresia că Burning Shores este cam… scurt. Povestea principală este compusă din vreo patru quest-uri primare, primele dintre acestea având o desfășurare cam banală: mergi în locul X, luptă-te cu o serie de inamici noi, culege informația sau item-ul Y, revino de unde ai plecat. Ce-i drept, a doua jumătate aduce și unele quest-uri mai complexe, mai atent gândite și dezvoltate, însă rămâi cu aceea impresie inițiala de… prea puțin.

 

Sigur, nici prețul nu este exagerat, 95 lei sau 19,99€ fiind oarecum justificați pentru cele aproximativ 7 ore pe care le veți scoate doar din povestea principală. Pe de altă parte, după cum aminteam și mai devreme, nu vorbim despre o suplimentare narativă consistentă, deci puteți aștepta liniștiți o reducere sau o eventuală ediție completă a jocului, care să includă și acest expansion într-un singur pachet.

 

 

 

De asemenea, nu vă așteptați ca Burning Shores să vină cu corecții ale unor mecanici de joc mai puțin reușite din Forbidden West. Platforming-ul mi se pare la fel de stângaci ca în titlul original, cu o schemă de control „peste mână” fața de alte jocuri similare: la început, nu de puține ori am murit aiurea apăsând pe butoanele greșite din obișnuință, pâna m-am reacomodat.

Închei cu alte două elemente controversate, să zicem. Povestea poate lua o întorsătură… romantică pentru Aloy, prima de acest fel din serie. Iar, dacă jucătorii o aleg, această relație ar putea deranja o anumită categorie de public. Sigur, pentru majoritatea gamerilor nu ar trebui să conteze, însă unii pot fi mai sensibili față de o asemenea abordare.

 

 

 

În fine, Burning Shores este disponibil doar pentru PS5, deși jocul inițial a fost lansat și pentru PlayStation 4. Este expansion-ul mult mai impresionant din punct de vedere vizual decât Forbidden West? N-aș spune, cu excepția unor scene ceva mai „grandioase” din bătălia finală, cred că și utilizatorii de PS4 s-ar fi putut bucura de această aventură. Grafic vorbind, trebuie amintit și că modul Performance, față de versiunea originală a jocului, arată mai bine și nu mai este atât de neclar. Meritul este însă al unui update lansat între timp și nu neapărat al acestui expansion.

Poate am fost un pic cam dur cu Burning Shores: dacă ți-a plăcut Forbidden West, sigur te vei simți bine și în acest expansion. Totuși, parcă e mai grăbit și mai puțin consistent decât a fost Frozen Wilds la vremea sa. Cu alte cuvinte, recomandat pentru fanii înrăiți ai seriei, dar nu neapărat esențial pentru marea masă de jucători.

 

Părţi pozitive

• o nouă aventură alături de Aloy
• creaturi robotizate noi de înfruntat și, uneori, îmblânzit
• design-ul quest-urilor mai târzii
• în continuare foarte arătos, chiar dacă nu foarte diferit de Forbidden West
• accesibil ca preț

Părţi negative

• poveste și personaje mai superficiale, insuficient dezvoltate
• firul de quest-uri principale este cam scurt
• nu are o identitate vizuală proprie
• cu puțin efort suplimentar, putea fi conceput și pentru PS4

 

SURSA: click

[St Koppen]

Closed.