Prince of Persia: The Forgotten Sands

[Wonder]

PRINCE OF PERSIA: THE FORGOTTEN SANDS (REVIEW PERSONAL)

 

• Publisher: Ubisoft

• Dezvoltator: Ubisoft Montreal

• Gen: Fantasy Action Adventure

• Data Lansarii: Mai 18, 2010

• Rating: Teen

 

‘E ceva familiar la peisajul asta pitoresc…Deja-vu? Putin spus. Ia sa dau o fuga pana acasa, doar sa m-asigur ca nu ma cotropesc vecinii.’

 

Povestea e una destul de simpla, asa ca nu va temeti c-o sa vi se imbarlige neuronii. Sequel la mult-aclamatul “Sands of Time”, “The Forgotten Sands” incepe cu Printul nostru drag ce a fost expediat in regatul fratelui sau mai mare Malik, ca sa mai deprinda nitel aptitudinile de lider si cele de razboinic necesare conducerii unui imperiu. Ca Printul are ceva experienta de lupta nimeni n-o stie inafara de el datorita unei intorsaturi de situatie de la sfrarsitul lui “Sands of Time”. De aici si calatoria impusa de tatal sau de altfel. Insa in loc sa se puna pe buchisit si pe furat ocheade de la fetele ce fara indoiala ar fi invatat si ele acolo, Printul nostru se trezeste in mijlocul ditamai zonei de razboi, regatul lui Malik fiind cotropit de inamici. Dupa un moment amical in care Printul aproape ca e pus la protap fara voia lui (a se citi ‘taking friendly fire’), el si Malik se intalnesc in camera unde oamenii lui Malik pazesc o arma secreta, arma pe care Malik vrea s-o foloseasca impotriva cotropitorilor. In ciuda reticentei exprimate a Printului de a folosi aceasta arma, Malik totusi continua si elibereaza arma, numita Armata lui Solomon. Numele insa se dovedeste nepotrivit si inteles gresit, fiindca de indata ce termina cu inamicul, armata purcede la transformarea tuturor oamenilor ramasi (poporul lui Malik) in statui de nisip pietrificat. Nu ramane nimic altceva decat ca tu sa incerci, in pielea Printului nobil si cu ajutorul unei femei misterioase, sa salvezi regatul lui Malik, cu tot cu poporul sau, de un inamic supranatural. One more Labour of Sisyphus, coming up!

 

‘This is Persia!’

 

Moving on to the core of things. Vorbesc de gameplay, bineinteles. Pentru inceput, level-designul este elaborat si bine-gandit, cu mentiunea ca prima ora, aproximativ, va va parea cunoscuta din perspectiva aceasta; daca ati jucat “Sands of Time” o sa-mi dati dreptate intru totul. La portiunea de fighting, lucrurile din nou iau o intorsatura spre “Sands of Time”, cu setul de miscari simpliste si fara Free-Form Fighting System (sistemul smecher din “Warrior Within”& later on). Nu poti lua armele inamicilor cazuti in lupta, 85% din timp ai aceeasi arma principala, si nici macar n-ai acces la combo-uri cu doua arme, fiindca n-ai nici macar Pumnalul Timpului ca arma secundara. Ai la dispozitie doar un Power Attack (hold []) si un combo rezultat din insiruirea a maxim cinci lovituri de sabie (button-mashing pe []). Ori, cand vezi cati inamici doresc sa-ti vina de hac in bataliile mai coapte ca sa zic asa, te simti tare pricajit si neajutorat…asta pana sa vezi lupta propriu-zisa si roadele ei. Aplici button-mashing-ul sugerat si iesi basma curata dintr-o lupta cu 50 de inamici, cu evitarile de rigoare, bineinteles. Deci portiunea de fighting seamana mai degraba cu cea din Dinasty Warriors, sort of… In ajutorul jocului vine portiunea de platforming, care e, ca in orice titlu Prince of Persia, starul jocului. Printul poate sari de colo-colo, face wallrun-urile deja marca inregistrata a francizei, si face tot ce face maimuta hiperactiva din “Sands of Time”. Si, deoarece in storyline a trecut ceva vreme de-atunci, Printul a mai capatat cateva trucuri noi. Pentru inceput poate cobori pe drapelurile din palat, ceea ce explica prezenta acestei abilitati in “Warrior Within” – retineti, jocul de fata e un sequel la “Sands of Time” si prequel la cel amintit inainte – , si poate, asemenea lui Altair sa se catere pe pietrele care ies prea mult dintr-un zid. Asta pe langa un numar mare de miscari rafinate (speed-jump, catarari wall-to-wall, etc…) Ca sa nu mai vorbesc de abilitatile magice, daruite tie de Razia, cea care ti se dovedeste o aliata valoroasa. Astfel, poti da timpul inapoi desi nu ai un Pumnal al Timpului la indemana, poti solidifica apa pentru o perioada limitata, poti sari peste hauri imense si poti rechema portiuni ruinate inapoi la viata, una cate una, ca sa te ajute sa-ti atingi telul suprem. Portiunile de puzzle-solving nu sunt grele la inceput, insa dezvoltatorii dau semne de iscusinta cand vine vorba de puzzle-urile aparute mai tarziu in joc, cand abilitatile magice primite joaca un rol important. Va trebui de exemplu sa sari de pe o coloana solida pe una lichida (sa-i dai ‘freeze’ inainte), apoi sa sari pe o coloana de apa care se va materializa abia cand vei sari pe locatia ei (da ‘unfreeze’ apoi ‘freeze’ exact inainte sa aterizezi si tot asa), sau in timp ce luneci in jos ajungi la un hau, dai wallrun apoi apesi butonul pentru a rechema o portiune inapoi la viata (tre’ sa aterizezi pe ea, nu de alta), apoi iar jump si inapoi la alunecat….sau la multe alte puzzle-uri creative si care necesita un timing la perfectie sau scrantire de des’te, si care se lasa la inceput cu pronuntarea a unor cuvinte zemoase. Apar si capcane, si la fel e si cu ele, fara timing-ul perfect ajungi chisalita in doua barne si trei topoare. De multe ori, la esuarea unei astfel de sectiuni m-a apucat rasul la vederea inlantuirii de dezastre care se poate abate asupra Printului la o miscare gresita. Curata nebunie! Revenind la subiectul magiei, de data asta nu primim nisip ca rasplata pentru casapirea inamicilor, ci sfere sau orb-uri, asenemea ca-n God of War, Darksiders sau Devil May Cry. Sistem testat de-a lungul jocurilor, acesta ne rasplateste cu orb-uri rosii care ne vor umple bara de viata, cele albastre ne vor umple bulele cu magie, si cele galbene (obtinute de la inamicii cazuti sau din vasele imprastiate prin palat) ne vor permite accesul la un sistem de upgrade, unde putem sa cumparam, printre altele precum viata sau sloturi in plus de magie, si patru noi abilitati care ne vor ajuta in lupta contra scheletronilor. Avem Ice Blast, Whirlwind, Trail of Flame si Stone Armor, nume usor de inteles pentru toata lumea spun eu. Fiecare dintre ele goleste un slot de magie atunci cand e folosit si expira dupa un timp dat, timp care poate fi prelungit. Macar ceva nou sa avem in sistemul de lupta, nu?

 

‘Am auzit de <<a da buzna>> da’ asta deja-i ridicol…’

 

Controalele sunt simple si la obiect. Joystick-ul stang ajuta la orientarea bipedului cu sange regal, joystick-ul drept la orientarea camerei, X la efectuarea de sarituri si topaieli de colo-colo, [] la orbecaitul cu sabia (un scimitar oarecare, insa durabil), /\ la efectuarea de lovituri de picior asemanatoare cu cele aplicate de un magarus, iar O ne pune la dispozitie una bucata roll/dodge attack. D-pad-ul ‘adaposteste’ cele patru puteri mai sus amintite (Ice Blast, Whirlwind, Trail of Flame si Stone Armor), iar face-button-urile (majoritatea) ne pun la dispozitie puterile daruite de Razia. Cu R1 putem da timpul inapoi ca sa ne reparam greselile – timpul poate fi marit prin sistemul de upgrade – putere numita aici Power of Time, cu L2 solidificam apa pentru o perioada limitata de timp – si acesta poate fi extins prin sistemul de upgrade – putere numita aici Power of Flow; nu in ultimul rand cu L1 putem readuce la viata, doar o bucata o data, portiuni din palat care au existat mai demult. Aceasta putere se numeste Power of Memory. Iar cu R2 efectuam bine-cunoscutul wallrun. A, si prin apasarea rapida a O dupa efectuarea unei sarituri in gol traversam cu usurinta haul, doar daca de cealalta parte se afla inamici. Tot astfel mai putem si sa ne folosim de niste pasari dubioase ca sa ajungem intr-un loc nevazut ochilor nostri. Aceasta putere se numeste Power of Flight. Ocazionale probleme intalnim la controlul camerei care ne da o vedere prea aproape de Print si dauneaza unor segmente de platforming, sau cu faptul ca fluiditatea controalelor pare uneori o iluzie, iluzie creata de faptul ca uneori trebuie sa impingi joystick-ul stang de 2 ori mai scurte decat o data si putin mai mult ca Printul sa sara de pe o coloana in partea opusa celei din care a aterizat pe coloana. Mai e si pozitionarea diferita a unor butoane fata de celelalte jocuri ale seriei….dar sa detaliez ar insemna sa o dau in ridicol.

 

‘Oglinda-oglinjoara, cine-i cel mai buclucas Printisor din regat?’

 

Grafica e inapoi cum o stim toti, fara chestii de gen cel-shaded si alte chestii experimentale. Just right for the series. Totusi, datorita paletei de culori la inceput crezi ca e un mix intre cel-shaded si normal graphics, ceea ce nu pot preciza cu siguranta, insa stiu ca arata bine si-ti fura ochii cu atentia la detalii, culorile pastelate si jocul armonios de lumina si umbra. Jocul foloseste engine-ul grafic Anvil, creat in-house de cei de la Ubi initial pentru Assassin’s Creed, si in configuratia actuala reda o grafica superba, grafica subintitulata de cei la Ubisoft Montreal ‘dark-realistic’. Catchy name…totodata ajuta de minune la crearea acelui feeling de “O mie si una de nopti”. Some great stuff going on here, no doubt!

La departamentul audio, nicio surpriza, Ubi has pulled it off again! Voice-acting-ul este extrem de reusit, cu Yuri Lowenthal revenind pentru vocea Printului si furand toata atentia, in special datorita spiritului pe care reuseste sa-l insufle personajului si prin comentariile sarcastice din

timpul gameplay-ului. Nici actorul care-i da viata lui Malik nu e de lepadat, reusind cu acuratete sa dea impresia unui frate protector mai mare. De compozitia sonora, ce sa mai spun, maiestrie pe toata linia! Melodiile ajuta la crearea unui efect dramatic propriu situatiilor si ii confera jocului o personalitate de poveste, de basm si reuseste sa reflecte contrastul dintre nisipul desertului si catifeaua regala intalnit de-a lungul jocului. Magnificent!

 

‘Sper ca asta nu e apa reciclata, ca numa’ gandul asta ma face sa ma….Bleah, nici nu vreau sa ma gandesc ce-o sa-mi faca la piele… ‘

 

Concluzie: “The Forgotten Sands” pare sa fie un “Sands of Time” pentru generatia actuala de console. Asta a si vrut sa fie dupa spusele celor de la Ubisoft, o reintoarcere la origini. Ori, din punctul ala de vedere nu prea reuseste. Inafara de primele minute de joc cand experimentezi un sentiment de deja-vu, povestea nu mai are aerul acela de ‘noutate’ ca-n “Sands of Time” si nici nu e la fel de interesant, combat-ul e invechit pentru zilele astea, iar povestea nu contine aceeasi tensiune amoroasa intre personaje, fiindca Razia e prea frivola, iar tensiunea intre Malik si Print e pur aceea care apare intre doi frati de varste diferite, amuzanta si ea la inceput. Doar platforming-ul se ridica mult peste asteptari, fiind probabil cel mai bun din serie de pana acum. Si totusi, bazandu-ma pe cele insirate pana acum, n-as putea spune ca “Prince of Persia: The Forgotten Sands” este un joc nereusit. Fanii PoP (si eu ma numar printre ei) nu judeca jocul pe bucati, ci ca un ansamblu, iar aici jocul in sine e cu mult peste suma partilor sale componente! Si desi nu e cel mai bun joc din seria Prince of Persia, demonstreaza ca pana si nisipurile uitate iti pot aduce momente amuzante si de neuitat! All hail the Prince of Persia!

 

[DieseL]

Jucat, terminat, superb, recomand. Am fost si la lansarea jocului, dar n-am castigat decat un DLC cu skinul lui Malik. Acest joc reprezinta continuarea jocului Prince of Persia The Sands of Time. Imi plac mult grafica, gameplay-ul, puterile (ingheti apa, derulezi timpul, repari peretii care lipsesc). Imi plac luptele, vin 50 scheleti deodata, iar printul ii omoara pe toti foarte repede. Si bosii sunt buni, mai ales ultimul.

Edited March 23, 2011 by Dr House

[Wonder]

Jucat, terminat, superb, recomand. Am fost si la lansarea jocului, dar n-am castigat decat un DLC cu skinul lui Malik. Acest joc reprezinta continuarea jocului Prince of Persia The Sands of Time. Imi plac mult grafica, gameplay-ul, puterile (ingheti apa, derulezi timpul, repari peretii care lipsesc). Imi plac luptele, vin 50 scheleti deodata, iar printul ii omoara pe toti foarte repede. Si bosii sunt buni, mai ales ultimul.

 

Si eu l-am jucat si terminat atat pe PC cat si pe PS3. Boss-ii sunt esenta jocului

[SubsemnatuGTR]

L-am jucat, nu am apucat sa-l termin. Jocul este frumos,bossi fac tot,insa si stilul in care joci conteazaa.