Elena

9

Link către videoclip de pe YouTube: Părere personală: Notă acordată: 9 Conține limbaj vulgar? Dacă da, în ce proporție? (mică / medie / mare): Nu.

Cu toţii experimentăm stresul când suntem provocaţi sau copleşiţi. Dar mai mult decât o emoţie, stresul este o reacţie fizică înlănţuită care circulă prin întregul corp. Pe termen scurt, stresul poate fi un avantaj, dar când e activat prea des sau pentru o perioadă prea lungă, reacţia primitivă la stres, luptă sau fugi, îţi modifică creierul şi îţi distruge mai multe organe şi celule din corp. Glanda suprarenală eliberează hormonii de stres cortizol, epinefrină – cunoscută şi ca adrenalină – şi noradrenalină. Când aceşti hormoni circulă prin fluxul sanguin, ajung cu uşurinţă la vasele de sânge şi inimă. Inima bate mai repede din cauza adrenalinei şi creşte tensiunea arterială, care în timp provoacă hipertensiune. Cortizolul poate provoca funcţionarea anormală a endoteliului sau interiorul vaselor de sânge. Cercetătorii ştiu că acesta este un prim pas în procesul de declanşare a aterosclerozei sau placa de colesterol care se formează în artere. Aceste modificări cresc riscul de infarct sau accident cerebral. Când creierul sesizează stresul, se activează sistemul nervos autonom. Prin această reţea de conexiuni nervoase, creierul transmite stresul entericului sau sistemului nervos intestinal. Pe lângă agitaţia pe care o simţim în stomac, această conexiune creier-intestin poate perturba contracţiile ritmice naturale care au rolul de a mişca mâncarea în intestin, ceea ce provoacă sindromul colonului iritabil, şi poate creşte sensibilitatea intestinului la acid, care produce senzaţia de arsură la stomac. Prin sistemul nervos intestinal, stresul poate modifica compoziţia şi funcţionarea bacteriilor intestinale, care poate afecta digestia şi starea generală de sănătate. Apropo de digestie, se poate ca stresul cronic să afecteze silueta? Ei bine, da. Cortizolul creşte pofta de mâncare. Îi transmite corpului să realimenteze rezervele de energie cu alimente bogate în calorii, ceea ce produce pofta de „alimente de confort„. Nivelul crescut de cortizol duce la depunerea acelor calorii în plus sub formă de grăsime abdominală profundă. Această grăsime nu doar îngreunează închiderea pantalonilor. Este un organ care eliberează constant hormoni şi compuşi chimici ai sistemului imunitar numiţi citokine care pot creşte riscul dezvoltării bolilor cronice, precum afecţiuni ale inimii şi rezistenţa la insulină. Hormonii de stres afectează celulele sistemului imunitar în mai multe moduri. Iniţial, acestea ajută la combaterea invadatorilor şi vindecarea rănilor, dar stresul cronic poate afecta funcţionarea unor celule, ceea ce predispune la infecţii şi încetineşte rata de vindecare. Vrei să trăieşti mult? Ar fi bine să-ţi moderezi stresul cronic, deoarece a fost asociat cu telomerii prescurtate, segmente de la extremităţile cromozomilor care măsoară vârsta unei celule. Telomerii acoperă cromozomii pentru ca ADN-ul să se copieze de fiecare dată când o celulă se divide fără a deteriora codul genetic al celulei, şi se scurtează la fiecare diviziune celulară. Când telomerii devin prea scurţi, celula nu se mai divide şi moare. Ca şi când asta nu ar fi destul, stresul cronic poate distruge sănătatea în mai multe moduri, precum acneea, pierderea părului, disfuncţii sexuale, dureri de cap, tensiune musculară, dificultate de concentrare, oboseală şi iritabilitate. Ce înseamnă toate acestea pentru tine? Viaţa va fi întotdeauna plină de situaţii stresante. Dar ceea ce contează pentru creier şi corp este modul în care reacţionezi la stres. Dacă reuşeşti să vezi acele situaţii ca pe nişte provocări controlabile şi nu ca pe nişte ameninţări de nedepăşit, te vei descurca mai bine pe moment şi vei rămâne sănătos pe termen lung. Într-o măsură sau mai mare fiecare dintre noi experimentăm un oarecare nivel de stres. Cu toţii ştim că ar fi bine să reacţionăm cu calm şi să fim mai îţtelegători în anumite situaţii. Însă, a ştii şi a putea face nu este acelaşi lucru. Aici intervine psihoterapia sau consilierea psihologică. Este nevoie să dezvoltăm abilităţi noi pentru a putea face stresului cronic. Psihoterapia ne ajută să înţelegem mai bine cum apare şi cum se menţine stresul din viaţa noastră, dar mai mult decât atât, cum spuneam puţin mai sus, ne ajută să găsim intrumente pentru a face schimbarea şi a trece de la o viaţă plină de stres la o viaţă mai echilibrată şi pe cât se poate de liniştită. Stresul poate fi depăşit dar pentru asta uneori trebuie să ne stresăm şi cu psihoterapia! sursa: iosifszenasi

T/C.

@Rispetto sunt gata sa te enervez si pe /f

Link către videoclip de pe YouTube: Părere personală: Notă acordată: 10. Conține limbaj vulgar? Dacă da, în ce proporție? (mică / medie / mare): Nu.

Atracţia gravitaţională a materiei întunecate este cea care ţine împreună stelele şi paletele unei galaxii. Căutarea şi studierea materiei întunecate se dovedeşte a fi un proces extrem de lent şi asta din cauza faptului că oamenii de ştiinţă nu ştiu ce trebuie să caute. Mai exact, cerctătorii ştiu că aceasta există şi că are interacţiuni foarte slabe cu materia obişnuită. Din această cauză, astrofizicienii operează cu mai multe teorii despre natura materiei întunecate, una dintre acestea postulează că materia întunecată este formată din particule subatomice care nu se mişcă foarte rapid. Folosind diferitele telescope şi demonstraţiile matematice, astronomii au descoperit „nori” de materie întunecată de dimensiuni mari şi medii, dar nu şi de marime mică în comparaţie cu descoperirile anterioare. Această descoperire a fost posibilă cu ajutorul telescopului Hubble şi al unei noi metode de detectare, notează Phys. Această metodă de detectare a materiei întunecate foloseşte studierea luminii provenite de la quasari şi a modului în care aceasta este deformată în spaţiu de către diferite câmpuri gravitaţionale. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „lentilă gravitaţională”, descoperirea acestora rezultând din ecuaţiile Teoriei Generale a Relativităţii. Descoperirea acestei cantităţi mici de materie întunecată aduce indicii care par a conforma teoriile care definesc acest tip de materie ca fiind particule subatomice lente sau „reci” din cauza cantităţii mici de energie pe care o poartă. „Am făcut un test de observaţie foarte convingător pentru modelul de materie întunecată la rece şi l-am trecut cu brio”, a explicat dr. Tommaso Treu, de la Universitatea California. Dr. Trieu adaugă: „Este incredibil faptul că după aproape 30 de ani de funcţionare, Hubble permite vizionări de ultimă oră asupra fizicii fundamentale şi natura universului la care nici nu visam când a fost lansat telescopul”. Studiul citat a fost publicat pe serverul arXiv. sursa: descopera

Perspectiva noastră despre viaţă (scenariul nostru de viaţă) este exprimată prin cuvintele pe care le folosim. Felul în care ne percepem pe noi înşine, pe ceilalţi sau lumea în general transpare din cuvintele pe care le folosim. Cuvintele inflexibile sunt cele care arată o perspectivă rigidă asupra vieţii. Câteva dintre aceste cuvinte inflexibile pe care le folosim sunt: trebuie, niciodată, mereu, dacă X, atunci Y, etc. Dacă inflexibil este ceva ce nu se îndoaie, cuvintele inflexibile sugerează faptul că cel care le foloseşte este şi el rigid în perspectivele sale şi nu se îndoieşte de veridicitatea crezurilor sale. Practic, aceste afirmaţii sugerează existenţa unor gânduri iraţionale, adesea preluate de la figurile parentale din copilărie. Iată câteva exemple pentru a ilustra modul în care folosim aceste expresii.. Trebuie să faci pe plac altora ca să ai prieteni. Niciodată să nu ai încredere în nimeni, oamenii până la urmă te trădează. Mereu mi se întâmplă doar mie lucruri rele. Dacă greşesc, atunci asta înseamnă că sunt un idiot, sau Dacă am să fiu bogat atunci am să fiu fericit. Sigur că nu trebuie neapărat să facem pe plac altora pentru a avea prieteni. Se întâmplă adesea ca ceilalţi să ne placă aşa cum suntem, fără să trebuiască să facem ceva deosebit pentru a ne bucura de prietenia lor. Sigur că, chiar dacă oamenii uneori ne trădează, asta nu înseamnă că niciodată nu putem avea încredere în nimeni. De asemenea, desigur că nu ni se întâmplă mereu şi doar nouă lucruri rele, chiar dacă în anumite momente asta este impresia pe care o avem. Şi, în fine, condiţionarea care aduce şi ea nefericire: Dacă am să fiu bogat atunci am să fiu fericit. Sigur că sunt mulţi oameni care nu sunt bogaţi, însă cu toate astea duc o viaţă satisfăcătoare şi chiar fericită. A avea bani mulţi sau a avea bani puţini, ambele pot spori anxietatea, sau pot aduce alte stări psihologice neplăcute. Banii pot contribui la fericire, însă nu sunt o garanţie în acest sens. Nu sunt unica cale spre fericire. Rigiditatea în perspectivele noastre aduce cu sine nu doar bătăi de cap, ci ne poate chiar băga în depresie. A fi flexibil nu înseamnă a renunţa la valorile tale. Să fim flexibili înseamnă să putem pune sub semnul întrebării credinţele noastre şi să putem vedea realitatea, aşa cum este ea. Pentru a putea face acest lucru este nevoie de muncă, uneori chiar de psihoterapie, însă este un proces care merită parcurs pentru că ne poate ajuta să ne bucurăm mai mult de viaţă. În încheiere, vă las cu un citat din scrierile lui Nietzsche: „Tu ai calea ta. Eu am calea mea. În ceea ce priveşte calea dreaptă, calea corectă, singura cale, aceasta nu există.„ sursa: iosifszenasi

Link către videoclip de pe YouTube: Părere personală: Notă acordată: 9 Conține limbaj vulgar? Dacă da, în ce proporție? (mică / medie / mare): Nu.

T/C.

Cercetătorii estimează că în Univers există 100-200 de miliarde de galaxii, fiecare prezentând condiţii specifice care ar putea să fie fundamental diferite de Calea Lactee. Universul este în continuă expansiune din momentul Big Bang-ului, iar tot spaţiul rezultat ca urmare a acestui fenomen este populat cu o mulţime de obiecte, pornind de la cele mai mici particule şi ajungând la galaxii şi roiuri de galaxii. În funcţie de perioada şi condiţiile specifice în care s-au format, galaxiile pot fi diferite, unele fiind extrem de neobişnuite, cel puţin în comparaţie cu galaxia noastră, Calea Lactee. Live Science a creat o listă de 10 galaxii pe care oamenii de ştiinţă le consideră neobişnuite. ESO 137-001, meduza spaţială Această galaxie este localizată în constelaţia Triunghiul Austral şi, conform imaginilor realizate cu ajutorul diferitelor instrumente de observaţia, ESO 137-00 seamănă cu o meduză care pluteşte printre stele. Cercetătorii de la NASA explică faptul că ESO 137-00 este o galaxie spiralată barată, conţinând în interiorul său o serie de structuri asemănătoare unor bare, cu particularitatea că lasă în urma sa o „dâră” de stele şi gaze. Oamenii de ştiinţă explică faptul că din gazul care poate fi observat pe anumite lungimi de undă tind să se formeze noi stele, cu toate că temperatura ar fi prea mare pentru ca astfel de procese să aibă loc. NGC 1052-DF2, unde ţi-e materia întunecată? Telescopul Hubble a observat în anul 2018 o galaxie extrem de particulară, NGC 1052-DF2 prezenta urme minime de materie întunecată. În mod obişnuit, galaxiile, prezintă un procent ridicat de materie întunecată, iar descoperirea unei galaxii cu urme minime de astfel de galaxii a atras foarte repede atenţia oamenilor de ştiinţă, care s-au confruntat, în momentul descoperirii, cu două mistere: care este natura materiei întunecate, dat fiind faptul că aceasta interacţionează cu gravitaţia, dar nu şi cu lumina; şi de ce există o galaxie care nu are un nivel obişnuit de materie întunecată. Calculele şi observaţiile anterioare au rezolvat doar una dintre probleme. În mod evident, natura materiei întunecate rămâne în continuare necunoscută; dar cercetătorii şi-au dat seama că acele calcule care arătau că NGC 1052-DF2 nu are materie întuneactă erau eronate şi asta ca urmare a unei aproximări greşite a distanţei faţă de aceasta. Iniţial, s-a crezut că această galaxie nu se află la 65 de ani lumină de Terra, ci la 42, această diferenţă încurcând calculele legate de proporţia de materie întunecată. În final, oamenii de ştiinţă de la NASA au ajuns la concluzia că NGC 1052-DF2 este o galaxie obişnuită şi că nu se află mai aproape de a desluşi natura materiei întunecate. MACS 2129-1, galaxia zombi Galaxiile, la fel ca şi stelele din interiorul acestora, au un ciclu de viaţă. MACS 2129-1 se află la finalul acestui ciclu, fiind considerată o galaxie moartă şi asta din cauza faptului că obsevaţiile astronomice arată că aceasta nu a mai produs noi stele de zece miliarde de ani. Numele de galaxie zombi vine de la faptul că, deşi nu mai este de mult activă („vie”), se învârte de două ori mai repede faţă de galaxia noastră, Calea Lactee. Un studiu publicat în 2017, în jurnalul ştiinţific Nature, explică faptul că unele galaxii, printre care şi acest zombi galaxic, îşi rearanjează structura internă după ce nu mai produc stele, ca urmare a unor fenomene interne şi nu ca urmare a ciocnirii cu alte galaxii. Andromeda, vecinul canibal Galaxia Andromeda, „vecina” noastră cosmică, tinde să fie violentă cu galaxiile-satelit din jurul ei, înghiţîndu-şi vecinii de-a lungul ultimilor zece miliarde de ani. Pentru a avea un reper temporal, Universul are 13,7 miliarde de ani, iar cele mai îndrăzneţe teorii susţin că primele galaxii au apărut în urmă cu 13,5 miliarde de ani. Astronomii sunt de părere că în 4,5 miliarde de ani, Calea Lactee şi Andromeda se vor ciocni în mod direct, momentan este încă neclar cineva va înghiţi pe cine. Dacă specia umană va reuşi să supravieţuiască atât, atunci nu o să putem vedea această ciocnire de pe Terra şi asta deoarece în 1-5 miliarde de ani Soarele nostru va înghiţi întreg sistemul solar. W2246-0526 tinde să îşi consume mai toţi vecinii Interacţiunile dintre galaxii sunt un lucru cât de poate de obişnuit, de la modificarea formei vecinilor până la înghiţirea vecinilor, Universul le-a văzut pe toate. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, W2246-0526 tinde să iasă în evidenţă prin consumarea a trei dintre vecinii săi simultan. Astronomii au observat că W2246-0526 a început să atragă stele şi materie din vecinii să de acum 12 miliarde de ani, fiind singurul exemplu cunoscut al acestui fenomen. Messier 83, pepiniera de supernove Această galaxie este localizată în conselaţia Hidra, la aproximativ 15 milioane de ani lumină de Terra. Astronomii au observat că această galaxie are în mijlocul său două nuclee, cel mai probabil două găuri negre supermasive, dar oamenii de ştiinţă nu exclud posibilitatea ca această anomalie să fie rezultatul unei stele care orbitează o gaură neagră. Un alt aspect interesant legat de această galaxie este cel legat de supernove, mai exact Messier 83 prezintă o proporţie mult mai mare în comparaţie cu alte galaxii. Astronomii au observat şase astfel de explozii în mod direct şi rămăşiţele altor 300. NGC 7674, galaxia cu două găuri negre supermasive în centrul său Oamenii de ştiinţă sunt de părere că majoritatea galaxiilor au în mijlocul lor o gaură neagră supermasivă a căror masă reprezintă „ancora gravitaţională” a tuturor obiectelor din interiorul acestora. În anumite situaţii, unele galaxii pot avea şi două două găuri supermasive, un astfel de caz este NGG 7674, în centrul acesteia găurile negre sunt despărţite de doar un an lumină. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că una dintre găuri provine de la o altă galaxie antică. NGC 1277, galaxia prea rapidă pentru a mai „mânca” Galaxiile sunt obligate să îşi consume vecinii pentru a putea supravieţui şi pentru a produce noi stele. Totuşi, în unele cazuri, viteza prea mare a unei galaxii tinde să reprezinte un impediment major în procesul de hrănire. La o viteză de 3,2 milioane de kilometri pe oră, NGC 1277 „aleargă” direct către propriul sfârşit, viteza prea mare impiedică această galaxie să atragă stele şi materiale de la vecinii săi din care să mai formeze alte stele. E o pasăre, e un avion, e Messier 90! Galaxiile pe care oamenii de ştiinţă le observă cu ajutorul diferitelor instrumente par să „fugă” de Pământ, acest lucru putând fi dedus din lunimea de undă a luminii care ajunge pe Terra. Acestă lumină are o lungime de undă mai mare, fiind mai roşie cu cât lumina vine de mai departe din Univers. În mod surpinzător, Messier 90 face fix opusul. Pare să se apropie de noi, lumina pe care instrumentele o captează aflându-se în spectrul albastru al luminii, indicând o apropiere cosmică între Terra şi această galaxie. Calea Lactee, casă dulce casă Dintr-o listă a celor mai ciudate galaxii din Univers nu poate lipsi galaxia în care ne aflăm, Calea Lactee. În primul rând, această galaxie este casa singurelor forme de viaţă biologică pe care le-am identificat până în prezent: noi. Într-un studiu publicat în octombrie 2019, astronomii au explicat faptul că galaxia noastră tinde să fie, la rândul său, un vecin foarte neprietenos, înghiţindu-şi constant vecinii. Viitoarele „victime” sunt şase galaxii pitice care oribtau în jurul Marelui Nor al lui Maggelan: Corina, Fornax şi alte patru galaxii pitice. sursa: descopera