Greet

Vom inchide acest topic. Reason: Acesta a depasit vechimea de 1 luna.

Ce post e asta ? Spune si ce ti-a placut la el, nu doar ca l-ai terminat. Data viitoare ai grija. Ce post e asta ? Spune si ce ti-a placut la el, nu doar ca l-ai terminat. Data viitoare ai grija. Vom inchide acest topic. Reason: Acesta a depasit vechimea de 1 luna.

Vom inchide acest topic. Reason: Acesta a depasit vechimea de 1 luna.

Vom inchide acest topic. Reason: Acesta a depasit vechimea de 1 luna.

Vom inchide acest topic. Reason: Acesta a depasit vechimea de 1 luna.

De obicei, un RPG este considerat demn de atenţie dacă vine cu o poveste interesantă. Dar numai de obicei, pentru că jocul Kingdoms of Amalur: Reckoning îşi atrage jucătorii printr-un cu totul alt element, dar nu mai puţin important: gameplay-ul. Naraţiunea în sine este destul de dezamăgitoare, chiar dacă are pretenţia de a fi creată de un autor celebru prin S.U.A. (R.A. Salvatore). În ciuda faptului că porneşte de la o premisă interesantă (eşti mort, dar un mecanism numit Well of Souls te-a înviat pentru a fi exponentul luptei contra unor creaturi practic nemuritoare şi a liderului lor dus cu pluta), povestea nu reuşeşte să aducă şi misiuni atrăgătoare. Majoritatea sunt cât se poate de generice: omoară, recuperează, găseşte un om sau un obiect. În consecinţă, de cele mai multe ori alergi spre obiectivul misiunii în virtutea inerţiei, contând mult mai mult luptele de pe parcurs. Din gameplay-ul menţionat, în primul rând se evidenţiază sistemul de abilităţi. Investirea punctelor se face într-un set de abilităţi generale (Lockpicking, Detect Hidden, Persuasion, Blacksmithing etc.) şi într-un altul bazat pe clasele tipice (Warrior, Rogue, Mage). Combinaţiile sunt însă la libera alegere, nu există limite de clase sau rase, ci doar nevoia de a investi numărul corespunzător de puncte. Acelaşi lucru se aplică şi echipamentului, astfel că e uşor să obţii un mag în armură grea sau un hoţ magician, ba chiar şi un războinic arcaş. Direct din libertatea combinaţiilor derivă şi abordarea luptelor: e simplu să investeşti într-o clasă pură, dar câteva puncte în celelalte categorii oferă avantaje atât pe partea magică, cât şi în ceea ce priveşte anumite arme. Şi dacă nu-ţi place cum ţi-a ieşit eroul, poţi oricând să-l refaci: un Fateweaver (cititorul destinului), contra cost, şterge tot şi îţi redă punctele pentru a le refolosi cum crezi de cuviinţă. De asememea, un rol foarte important îl joacă creaţiile proprii; cum la început echipamentul e prea scump la comercianţi, vei trece rapid la a aduna resurse şi a le transforma în arme, armuri sau poţiuni la mesele aferente. Dacă mai investeşti ceva şi în Sagecrafting (crearea de geme magice), poţi făuri obiecte de-a dreptul superbe (mai ales cu cele "socketed"), astfel că te vei apropia de comercianţi doar pentru a cumpăra truse de reparat echipamentul (e mai ieftin decât repararea la negustor). Bătăliile sunt însă elementul cel mai atractiv, folosind un sistem preluat de pe consolă, dar excelent adaptat pe PC. Evident, poţi utiliza şi un controller, dar perifericele clasice ale PC-ului merg la fel de bine. Cu doar câteva click-uri, realizezi mişcări şi combo-uri care să pună la pământ un grup de inamici sau doar boss-ul afurisit, totul într-o ploaie de sânge. Pe lângă magie, eroul mai are la dispoziţie o abilitate specială, luptele umplând bara de Fate. Odată activată, această abilitate mută acţiunea într-un mod slow-motion unde inamicul luat în colimator va fi terminat cu o serie de mişcări extrem de spectaculoase. Varietatea oponenţilor este destul de mare (de la lupi, păianjeni, zombie sau scheleţi până la trolli imenşi, brute Ettin, urşi, soldaţii Tuatha sau dificilii Niskaru), adăugându-se şi ocazionalele lupte cu boşii. Acestea din urmă sunt însă prea uşoare, de altfel cam ca întreg jocul odată ce ai creat sau găsit un echipament decent. Armele sunt şi ele cel puţin la fel de diverse, viteza de mişcare depinzând, evident, de dimensiunile lor; nu te aştepta să învârţi un ciocan ca pe nişte pumnale. Partea vizuală este decent realizată, dar nu are extrem de multe pretenţii la detalii sau la draw distance. Meniurile nu sunt foarte arătoase, aşa cum nici lumea jocului nu este cu adevărat deschisă. Practic, e mai mult în stilul Dragon Age, cu zone largi şi coridoare care fac trecerea între ele. Totuşi, animaţiile din lupte sunt fluide, iar efectele luminoase îşi fac bine treaba. Pe de altă parte, textele dialogurilor sunt foarte anoste, spre deosebire de vocile actorilor, extrem de bine dozate. Zidurile invizibile sunt prezente din plin, iar personajul este mut şi nici nu poate sări, astfel că nu poţi nici măcar încerca să ajungi într-o zonă interzisă. Din fericire, nu ai şanse să te îneci, nici sa cazi din greşeală în vreun abis. Alte bug-uri nu s-au prezentat, framerate-ul fiind foarte stabil, iar timpii de încărcare îndeajuns de scurţi. În mod cert, fanii poveştilor cu miez nu vor găsi mare lucru în Reckoning. Dar dacă ai o preferinţă pentru acţiune şi lupte, plus un sistem de avansare în nivel foarte bogat şi libertin, Kingdoms of Amalur are măcar 100 de ore de aventură în ofertă. Sursa: go4games.ro

Salut baieti. Maine am practica. Ne vedem pe game la comenzi :>

Salutare la baieti. Acu am dat si eu testele si le-am luat. Astept invite de la MasterTrap , sper sa facem treaba buna !

Ti-a iesit bine T.J. Bravo ma sa mai faci ca le ai

Welcome on B-Zone Community.

Data viitoare sa postezi si tu dupa model. / / Welcome

Numărul de gameri care se pot alătura unei sesiuni online a unui joc multiplayer a fost dintotdeauna o problemă. Chiar şi jocurile de tip MMO, care promit interacţiune între mii şi mii de jucători, nu se achită de aceste sarcini decât în anumite condiţii restrictive, iar shooterele înca se chinuie să acomodeze 64 de jucători în aceeaşi sesiune online. MuchDifferent, o organizaţie non-profit din Suedia, doreşte să corecteze exact acest neajuns. Suedezii au devoltat o tehnologie în acest sens, implementată mai apoi într-un first person shooter simplist, realizat pe baza motorului grafic Unity. Numele acestui "experiment" este Man vs. Machine, scopul său fiind reunirea unui număr de aproape 1000 de jucători în aceeaşi sesiune multiplayer, fără apariţia nedoritului lag. Testul s-a dovedit a fi un succes, în seara zilei de 29 ianuarie 2012 nu mai puţin de 999 de gameri jucând în acelaşi timp Man vs. Machine. Dovada o aveţi în secvenţele video de mai jos: În ciuda experimentului realizat cu succes, Man vs. Machine nu va fi transformat într-un joc complet, de sine stătător. Scopul celor de la MuchDifferent este oferirea acestei tehnologii către studiourile producătoare interesate, în vederea apariţiei pe piaţă a unor jocuri multiplayer cu adevărat epice. Sursa: go4games.ro

Ideea unui remake, şi mai ales al unui clasic al strategiei pe ture precum Jagged Alliance are cele mai bune intenţii în spate. Însă numai cu intenţii nu se face un joc bun, chiar dacă s-a încercat urmărirea fidelă a originalului de acum 13 ani. Partea narativă urmează aceeaşi linie: conducătorul insulei imaginare Arulco este dat la o parte şi crezut mort de către nevasta Deidranna, însă acesta supravieţuieşte şi angajează mercenari pentru a-şi elibera ţara şi poporul de o dictatoare nemiloasă. Cea mai mare schimbare de gameplay este trecerea de la TBS la real-time, cu posibilitatea de a utiliza pauza pentru a regândi diverse strategii, modificare numită Plan & Go. În timpul bătăliilor şi între acestea culegi tot felul de obiecte şi bani de la inamicii scurtaţi de un cap şi apoi foloseşti fondurile obţinute pentru a cumpăra arme şi a îmbunătăţi diverse abilităţi. Noul sistem în timp real vine însă cu destule neajunsuri, unul notabil fiind lipsa "fog of war". Fix de la început, toţi inamicii apar pe hartă, statici sau pe un traseu anume, şi chiar dacă pe de o parte e mai uşor să planifici acţiunea, pe de altă parte se pierde tot ce însemna emoţia descoperirii şi nevoia de a înainta cu precauţie. Evident, o echipă completă trebuie să fie cât de cât balansată: un lunetist, un puşcaş, eventual un specialist în arme albe, un altul în explozibili sau un medic. Ai chiar şi destulă libertatea de acţiune în ceea ce priveşte următoarea mutare pe hartă, dificultatea misiunilor depinzând şi de care sector decizi să-l ataci. Soldaţii folosiţi cresc în nivel şi primesc şapte puncte de distribuit intre diverse atribute (putere, acurateţe, explozibili etc.), iar combinarea cu arme mai puternice te va obliga la un moment dat să foloseşti cam aceiaşi oameni. Problema este însă AI-ul, extrem de agresiv şi cu tendinţa de a veni grămadă peste tine dacă s-a dat şi cea mai mica alarmă. În combinaţie cu un pathfinding defectuos, planurile tale gândite la milimetru se duc rapid pe apa Sâmbetei. Pe de altă parte, odată ce ai arme (de distanţă) mai puternice, eliminarea inamicilor din zonele strategice devine parcă prea uşoară. Tot la capitolul părţi rele se adaugă şi eliminarea unor elemente din jocul original - modul opţional SF, secvenţele cinematice din palatul dictatoarei, lipsa personalizării mercenarilor sau imposibilitatea de a mai combina obiectele. Echipele de miliţie locală nu se mai deplasează în alte regiuni, iar antrenarea lor nu are nicio scânteie de amuzament. Interfaţa suferă şi ea foarte mult, aglomerată cu tot felul de butoane plasate total neinspirat, iar urmărirea indicatoarelor soldaţilor (cum ar fi cel de zgomot) este greu de realizat şi de interpretat. Inamicii aflaţi în spatele unor obiecte sunt greu de ţintit din cauza unghiurilor ţepene ale camerei, iar adesea bug-urile se manifestă sub forma mercenarilor care nu trag deşi au traiectoria liberă. Nici din punct de vedere grafic nu sunt multe de laudă, motorul fiind cu mult în urma anului 2012. Portretele sunt parcă în ceaţă, meniurile n-au niciun fel de "lustru", iar vocile sunt enervant de repetitive în replici şi n-ai niciun sentiment de părere de rău dacă pierzi vreun soldat. Per total, doar fanii înrăiţi ai seriei vor avea probabil motivaţia să reziste prin cele circa 40 de ore de campanie, lupta fiind nu neapărat cu inamicii, ci cu AI-ul nebalansat, cu interfaţa stângace , pathfinding-ul aiurit şi camera ţeapănă. Sursa: go4games.ro

You received a verbal warning. Next time you get Warn UP.

Salutare. Back de la scoala. Mda nu e ON serverul ..

Fallout: New Vegas Privind în trecut cu răsuflarea tăiată, am realizat că al III-lea Război Mondial, cel care aproape a exterminat rasa umană şi a adus haosul, era inevitabil. Nu, nu vă speriaţi. Nu sunt un călător în timp şi nimic din ce am spus nu este real. Sunt doar acaparat de atmosfera din Fallout, mai precis de Fallout: New Vegas, ultima iteraţie a apreciatului RPG cu tematică apocaliptică. Deşi succedă episodul Fallout 3, scenariul din New Vegas urmează un cu totul alt fir, iar personajele sunt şi ele diferite. Practic, singurul lucru care le leagă este universul post-nuclear, limbajul colorat şi gameplay-ul demenţial ce te bagă în sevraj imediat cum închizi calculatorul. Ascunşi în buncăre aparent dezafectate dar în realitate ultra-tehnologizate, militarii şi cercetătorii din Brotherhood of Steel reprezintă o a treia putere în Fallout: New Vegas. BoS monitorizează tot ce se întâmplă la suprafaţă în aşteptarea unui moment prielnic care să le permită preluarea unor obiective de interes. Deşi au cele mai avansate arme şi armuri, soldaţii sunt nevoiţi să patruleze noaptea şi să spioneze fără a fi detectaţi, căci numărul lor este net inferior faţă de puterile dominante Caesar's Legion şi NCR. Caracterul tău este un curier împuşcat în cap şi abandonat într-un cimitir de la marginea oraşelului Goodsprings - mai bine zis un sătuc. Jocul propriu-zis începe cu trezirea din inconştienţă şi discuţia cu Doc Mitchell, doctorul de la care afli că ai fost găsit de un robot pe nume Victor şi adus în casa lui pentru a fi tratat. La fel ca în Fallout 3, în urma unei intervievări şi a unui test de aptitudini, îţi defineşti personalitatea şi abilităţile fizice. Dacă nu eşti mulţumit de rezultate, poţi alege după bunul plac aptitudinile dorite, fără să fii limitat de răspunsurile date în cadrul testelor. Firul povestirii urmează elucidarea misterului legat de nefericitul eveniment: cine a vrut să te omoare şi de ce. Dar scenariul este departe de a fi unul liniar. Ca să nu mă complic, am preferat să merg pe cont propriu şi să îmi urmăresc interesul personal: bani, arme şi aliaţi mici, dar deosebit de utili (spre deosebire doctori cu abilităţi speciale - capabili de implanturi avansate). Sigur, este destul de dificil până când îţi clădeşti un caracter puternic, greu de ucis. De aceea la început e bine să pari umil şi să execuţi fără să comentezi ordinele comandanţilor. După aceea însă, te poţi întoarce împotriva lor şi ajuta pe cine vrei tu. Sentimentul că nici măcar o armată de legionari furioşi nu te poate opri este pur şi simplu înălţător. Te simţi un fel de Dumnezeu al deşertului, singurele creaturi ce îţi mai pot ridica probleme fiind "Deathclaws", nişte reptile gigantice foarte rapide, rezistente şi care te pot omorî din două, trei lovituri. Uşurinţa cu care îţi elimini adversarii şi duci la bun sfârşit quest-urile depinde foarte mult şi de modul în care îţi clădeşti caracterul şi îţi alegi perk-urile (abilităţile speciale). Eu unul, am ales un caracter ce are ca abilităţi principale "Small Guns", "Repair" şi "Barter", dar pe măsură ce am capătat experienţă am punctat şi la alte capitole pe care le-am considerat importante: Lockpick, Medicine şi Energy Weapons. Fizic, moral şi meta-emoţional, am construit un personaj agil, inteligent şi norocos. Sursa: http://www.go4games.ro]go4games.ro

Topicul a depasit vechimea de 1 luna

Ma scuzati ca postez aici. Imi era foarte dor de voi. Stiu ca factiunea trece prin perioade grele dar stiu ca isi va reveni pentru ca Liderul stie ce face . Nu va mai certati oamenilor e un joc totusi. Devil: Chiar daca noi 2 nu ne avem bine, pentru fazele din trecut vreau sa iti zic ceva. Termenul de a te vinde pentru un joc poate exista amice . Cand ai un tovaras si ai incredere in el si ii lasi anumite lucruri si el nu ti le mai da inseamna ca sa vandut pentru acest joc. Sa stii nu e un termen gresit. Torreto doar si-a spus nemultumirea atata tot Imi place ca are tupeu si le zice direct. Mai bine nu va mai certati si incercati sa fiti uniti. Imi e dor de voi NR :> Sa nu va mai prind certati. Ceao ne mai auzim pe game. ( Aveti grija cum conduceti )

Salut. Am venit si eu de la practica. Mda SV OFF ne vedem pe game cand e ON.

Am iesit si eu colegi. Ne auzim maine.

Serious Sam 3 Genul first person shooter a ajuns să se confunde în ultima vreme cu jocurile militare, în care cine ştie ce trupe speciale trebuie să "intermedieze" un conflict între marile puteri ale lumii şi, astfel, să asigure siguranţa locuitorilor planetei pentru cel mult încă un an. Pentru că, bineînţeles, în anul ce va urma trebuie să apară o nouă iteraţie a respectivei serii, care va relua procesul de la zero. În această tipologie se înscriu cu brio titluri precum Call of Duty sau Battlefield, jocuri în niciun caz slabe, însă extrem de previzibile. În cealaltă tabără avem însă shooterele old-school, în care muniţia nu este niciodată suficientă şi uciderea unor cantităţi industriale de monştri rămâne principalul obiectiv. În cealaltă tabără avem Serious Sam. Primul titlu al seriei - Serious Sam: The First Encounter - s-a naăcut dintr-un simplu tech demo realizat de studioul croat Croteam şi, prin intermediul gameplay-ului simplist care a prins la public, s-a transformat într-un veritabil shooter de sine stătător. Combinaţia inedită de acţiune frenetică, grafică spectaculoasă şi umor l-au impus pe Serious Sam, la începutul anilor 2000, drept unul dintre cei mai apreciaţi eroi din gaming. Lupta împotriva extratereştrilor a continuat în Serious Sam: The Second Encounter (un soi de expansion al primului joc), precum şi în Serious Sam 2. Totuşi, spre deosebire de precursori, acest al doilea joc al seriei a fost considerat de fani mult prea copilăros şi neinspirat. Tocmai aceste neajunsuri au dorit cei de la Croteam să le facă uitate odată cu Serious Sam 3: BFE, un titlu care se întoarce, din mai multe puncte de vedere, la originile seriei. În primul rând, sunt eliminate elementele de poveste de-a dreptul stupide din Serious Sam 2, Sam revenind la principala sa preocupare: măcelarirea forţelor lui Mental. De această dată însă, acţiunea are loc înainte de The First Ecounter (de unde şi subtitlul BFE - Before First Encounter), într-o eră temporală mult mai apropiată de zilele noastre. Totuşi, există câteva probleme care opresc Serious Sam 3: BFE să se ridice la nivelul iluştrilor săi precursori. De aceasta dată, avem parte de un Egipt cât de cât contemporan, în care locul templelor strălucitoare şi al piesajelor pline de viaţă a fost luat de cartiere posomorâte ale capitalei Cairo, subterane obscure şi monumente aflate într-o stare avansată de degradare. Pur şi simplu decorurile nu te mai îmbie să continui şi să explorezi, aşa cum era cazul în The First şi The Second Encounter. De această dată, însă, mediul de joc este destructibil, rareori existând locuri în care cu adevărat te poţi adăposti de valurile de atacatori. Nici Sam nu mai este tocmai eroul de altădată: încearcă să fie amuzant, rostind tot felul de replici cu diverse ocazii, însă mai nimic nu mai are farmecul de odinioară. Mai mult, Sam a "învăţat" şi o serie de trucuri din alte jocuri de acest gen, mult mai moderne: unele arme pot folosi sistemul aim-down-sights (popularizat de Call of Duty) şi au nevoie de reîncarcare, iar eroul poate sprinta şi isi poate executa adversarii atunci când ajunge suficient de aprope de aceştia. Aceste adiţii nu sunt tocmai rele, dimamizând un joc şi aşa foarte alert. Totuşi, aceste situaţii pot fi "rezolvate" fără probleme atunci când abordaţi campania în cooperativ, alături de prieteni, Serious Sam 3: BFE oferind suport pentru nu mai puţin de 16 jucători pentru modul de joc online co-op. De asemenea, dacă deţineţi gamepad-uri pentru PC, puteţi încerca Serious Sam 3 şi în mod splitscreen. Pe lângă campanie, există şi un mod de joc survival (în care trebuie respinse valuri interminabile de atacatori), precum posibilitatea de a juca moduri multiplayer competitive (deathmatch, capture the flag etc.). Din păcate, în cazul acestora din urmă, nu prea găseşti jucători interesaţi de aşa ceva, majoritatea deţinătorilor de Serious Sam 3 orientându-se către partidele cooperative. Una dintre cele mai apreciate componente ale primelor jocuri din serie - grafica - nu mai face o figură chiar atât de frumoasă în Serious Sam 3: BFE. Jocul are la bază motorul grafic Serious Engine 3.5, care, deşi este capabil de unele efecte de-a dreptul spectaculoase, suferă în ceea ce priveşte optimizarea. Primele zeci de minute în joc le-am petrecut modificând setările grafice, până când am reuşit să obţin un framerate mulţumitor, la o rezoluţie acceptabilă, fără să renunţ la majoritatea briz-briz-urilor vizuale. De asemenea, după cum spuneam, nici direcţia artistică nu ajută prea mult, peisajele fiind de cele mai multe ori mult prea mohorâte pentru a trezi entuziasmul. Sursa: go4games.ro

Welcome on B-zone Community.

În lipsa unor apariţii cu adevărat importante, vara aceasta s-a aflat sub semnul joculeţelor lansate de mici studiouri independente. După ce Playdead ne-a încântat cu Limbo, a venit rândul celor de la Supergiant Games să ofere Bastion, un action RPG un pic mai altfel, cu o viziune artistică mult diferită faţă de ceea ce avem ocazia să întâlnim de obicei în cadrul acestui gen. La fel ca în cazul lui Limbo, şi Bastion şi-a făcut debutul în cadrul promoţiei "Summer of Arcade" de pe Xbox Live, însă, spre deosebire de creaţia nordicilor de la Playdead, jocul celor de la Supergiant a fost foarte repede lansat şi pe PC, la nici o lună de la apariţia pe Xbox 360. Rareori vezi un studio independent abordând un astfel tip de joc, astfel de echipe concentrându-se în general pe genuri puţin mai simpliste. Totuşi, nu vă imaginaţi că Bastion ajunge la nivelul de complexitate a unui Diablo sau ceva de genul acesta. Bastion nu pune accentul pe o durată de joc lungă (deşi nu stă tocmai rău la acest capitol) sau pe o eventuală generare aleatorie a câmpului de joc, titlul celor de la Supergiant Gam es oferind o experienţă mult mai "regizată". Deşi firul epic din Bastion nu se poate spune că impresionează cu adevărat, povestea, împreună cu stilul artistic abordat, întregeşte imaginea cu adevărat specială a acestui joc. Folosind o abordare în intregime bidimensională, cu o grafică parcă desprinsă din desenele animate de sâmbătă dimineaţa, Bastion reuşeşte să ridice anumite semne de întrebare din punct de vedere moral, poate prea puţin evidente pentru cei cărora le place să treacă val-vârtej prin jocuri. Această latură sumbră a lui Bastion este accentuată de cel mai original şi bine implementat element al acestui titlu: vocea naratorului, la rândul său un NPC în universul jocului. Absolut orice acţiune a personajului principal va fi comentată într-un fel sau altul, iar fiecare dialog va fi relatat din poziţia acestui personaj, a cărei excelentă voce acompaniază eroul peste tot. Este o abordare inedită pentru astfel de jocuri şi o reuşită deplină pentru mica echipă de la Supergiant Games. Sursa: go4games.ro

Street Fighter X Odată cu prezentarea ultimelor personaje ce-şi vor face apariţia în Street Fighter X Tekken, Capcom şi Namco Bandai au oferit şi mult aşteptata dată de lansare pentru versiunea de PC a jocului. Astfel, cele mai noi personaje care a căror prezenţă a fost confirmată în Street Fighter X Tekken sunt M. Bison şi Akuma (din tabăra Street Fighter) şi Jin şi Ogre (din universul Tekken). De asemenea, au fost lansate şi noi trailere, menite să detalieze firul narativ din acest joc, în care personaje faimoase ale universului Street Fighter vor fi nevoite să-şi înfrunte corespondetele din Tekken. Ştiam deja că Street Fighter X Tekken va fi lansat pentru Xbox 360 şi PlayStation 3 pe 6 martie 2012 (Statele Unite) şi 9 martie 2012 (Europa). Aceste ediţii vor fi urmate de versiunea de PC a jocului, aşteptată pe 11 mai 2012 (Statele Unite) şi 14 mai (Europa). În curând, vor fi oferite detalii suplimentare şi despre varianta de Street Fighter X Tekken dedicată consolei PlayStation Vita. Sursa: go4games.ro

THQ a confirmat datele de lansare pentru Darksiders 2, action adventure-ul realizat de studioul Vigil Games. Jocul va fi abordat de această dată din perspectiva lui Death, al doilea călăreţ al Apocalipsei, care, la rândul său, încearcă să dovedească nevinovăţia fratelui sau, War (eroul primului Darksiders). Astfel, Darksiders 2 va fi lansat pe 26 iunie 2012 (Statele Unite) şi 29 iunie 2012 (Europa), pentru PC, Xbox 360 şi PlayStation 3, o versiune pentru Nintendo Wii U fiind de asemenea planificată. Pentru a convinge eventualii cumpărători să investească în Darksiders 2, sunt oferite şi diferite bonsuri pentru cei care optează pentru o precomandă. Cei care optează pentru retailerii GameStop (Statele Unite şi Irlanda), GAME (Marea Britanie) sau GameStation vor primi Death Rides Pack, un pachet de quest-uri secundare exclusive, ce vor adăuga jocului circa 2 ore de gameplay suplimentar. Cei care aleg lanţul de magazine american Best Buy se vor alege cu Angel of Death Pack, care va oferi jucătorilor un set unic de amură, o pereche de coase (arme) îmbunătăţite şi un upgrade vizual pentru companiul din joc, corbul Dust. Precomenzile prin Amazon (US sau UK) vor fi livrate alături de Deadly Despair Pack, care va conferi viteză sporită armăsarului călărit de Death. Niciuna dintre aceste variante de precomenzi nu este accesibilă publicului din România, cu excepţia celor venite din partea Amazon. Cu această ocazie, a fost lansată şi o serie nouă de imagini din Darksiders 2, pe care le puteţi admira în galeria de mai jos. Sursa: go4games.ro