Cherr

Raport de Activitate numarul: 10. Nume: CErry. Rank: 4. Numar de comenzi efectuate: 21. Numar de teste date: 0. Punctaj per total: 21. Zile inactive cu cerere: 0. Link: Click!

Noapte buna tuturor celor care v-ati bagat la somn !

Hhahaa, chiar ca muzica de calitate, multumim ca ne-ai "mangaiat " urechile

Nume: Cerry. Rank: SF Dispatcher (4) Membrul sanctionat: Francesco Motiv: Suspendarea permisului de conducere. Dovada: - Sanctionat cu: Amenda $1,000. Alte precizari:

Pe scurt, dormi mereu!! Pfaii...lenesule!

Ce sa facem, fiecare ce putem .... Dormi mereu? Vaii

Potrivit invataturii Bisericii oamenii nu se deosebesc intreolalta dupa virtutile sau rautatile lor, ci dupa dispozitia lor de a se pocai sau de a ramane in pacat. Pedagogia pe care Dumnezeu a exercitat-o prin lege si Proroci asupra poporului Sau ales a rodit acolo unde oamenii au ajuns la pocainta. Iar pedagogia pe care Biserica o exercita in lume rodeste acolo unde oamenii ajung la pocainta. Dupa Cuviosul Marcu Pustnicul (Ascetul), "toata felurimea poruncilor intru una se cuprinde: in porunca pocaintei". Evanghelia sau vestirea imparatiei lui Dumnezeu este organic legata de propovaduirea pocaintei. Sunt relevante cuvintele pe care Sfintii Evanghelisti le-au consemnat din propovaduirea ultimului proroc al lui Israel. Sfantul Ioan Botezatorul zicea, mai-inainte vestind venirea imparatiei lui Dumnezeu in lume: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor". Propovaduirea pocaintei - pe care inaintemergatorul o adresa celor ce il ascultau, in vederea venirii imparatiei lui Dumnezeu - reprezinta rezumatul si chintesenta legii si a Prorocilor. Scopul legii Vechiului Testament era, precum noteaza Sfantul Apostol Pavel, sa vadeasca pacatul: "caci prin Lege vine cunostinta pacatului" si "n-am cunoscut pacatul decat numai prin Lege". Parerea ca legea lui Dumnezeu avea ca scop ameliorarea morala a omului este gresita. Desigur, cei ce tin legea lui Dumnezeu este firesc sa propaseasca din punct de vedere moral. Dar aceasta nu inseamna nici ca legea s-a dat pentru ameliorarea morala, nici ca ameliorarea morala indiferent pana unde ar ajunge - poate mantui omul. De altfel, dreptii lui Israel nu erau totdeauna ireprosabili moraliceste, ci si pacatosi ce s-au incredintat pe ei insisi, prin pocainta si zdrobire sufleteasca, milei lui Dumnezeu, precum David. De asemenea, predica Prorocilor nu urmarea, simplu, ameliorarea morala a israelitilor, ci pocainta si intoarcerea lor, in vederea venirii imparatiei lui Dumnezeu. Dar si Hristos isi incepe Evanghelia imparatiei lui Dumnezeu in lume prin chemarea la pocainta: "De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor". Acest inceput al propova-duirii lui Hristos - care coincide cu esenta dar si cu forma lexicala a propovaduirii inaintemergatorului - scoate in evidenta nu doar insemnatatea pocaintei, ci si locul ei primordial in intreaga viata a omului. Crestinul nu este chemat sa se pocaiasca o data si atat, ci sa se pocaiasca neincetat. Pocainta este inceputul, mijlocul si sfarsitul vietuirii crestine. Este "porunca universala" sau atotcuprinzatoare, care il face pe om in stare sa implineasca si toate celelalte porunci. Dar ce este, in esenta ei, pocainta? Pocainta poate fi definita ca intoarcere de la starea "impotriva firii" la cea "dupa fire" sau conforma cu firea, si ca intoarcere de la diavol la Dumnezeu. Iar intoarcerea aceasta se realizeaza prin dureri si asceza. Iarasi, pocainta este lepadarea pacatului si staruirea in virtute, departarea de rau si intoarcerea catre bine. Iar aceasta se intampla cand omul se osandeste pe sine ca pacatos si cauta cu zdrobire sufleteasca mila lui Dumnezeu. Pocainta nu este in ultima analiza un fapt moral, ci existential. Nu apartine nivelului psihologiei sau al comportamentului social, ci nivelului vietii duhovnicesti. Precum pacatul nu consta, simplu, in incalcarea poruncilor morale, ci in indepartarea de izvorul vietii, de Dumnezeu, tot asa si pocainta nu consta simplu in indreptarea morala, ci in intoarcerea la Dumnezeu si in salasluirea inlauntrul vietii celei indumnezeite. Pocainta rupe mintea de pacat si o lipeste de pomenirea lui Dumnezeu; o duce la unirea cea dupa har si impreuna-petrecerea cu Dumnezeu, ce se savarseste tainic in inima omului, pe "tronul harului", si il unifica pe om. Sfantul Vasile cel Mare, facand trimitere la propovaduirea inaintemergatorului si a Domnului, face pocainta cel dintai asezamant al Eticii lui. De altminteri, unicul mijloc pe care il detine omul pentru a raspunde chemarii lui Dumnezeu si pentru a primi harul Sau, nu este calitatea morala, ci pocainta lui. Asa se intelege de ce aceia care au primit propovaduirea imparatiei lui Dumnezeu nu au fost fariseii, plini de virtutile lor formale, ci vamesii si desfranatele, care si-au simtit pacatosenia si s-au pocait. Preferinta pe care vadit Hristos o are pentru vamesi si desfranate - in defavoarea carturarilor si fariseilor care, din punct de vedere social, erau mai drepti si mai de cinste - pare ciudata daca privim crestinismul ca mijloc de ameliorare a vietii sociale si morale. Crestinismul de acest fel nu exprima, insa, Evanghelia lui Hristos. Ea da peste cap toate conceptiile conventionale religioase, morale si sociale ale omului. Hristos nu a cerut oamenilor sa fie mai putin pacatosi, ci sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu. Aceasta au spus-o si Prorocii Vechiului Testament. Dar si Apostolii chemau, prin propovaduirea lor, pe oameni sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu. Pocainta este necesara nu doar pentru a primi harul dumnezeiesc, ci si pentru a-l pastra sau a-l redobandi. intrucat omul pacatuieste zi de zi, este dator sa se pocaiasca zi de zi. Oricat ar fi de inaintat duhovniceste, are nevoie de pocainta. Aceasta nu se epuizeaza in anumite fapte, nici nu se limiteaza la anumite perioade de timp. Lucrul ei nu sfarseste niciodata. Pocainta este pentru credincios lucrarea lui pe viata, iar exercitarea ei unica posibilitate de-a se mentine pe sine insusi madular al trupului lui Hristos. Cu cat mai mult se pocaieste omul, cu atat mai deplin se cunoaste pe sine insusi; isi constientizeaza nimicnicia, isi deplange ticalosia si alearga la mila lui Dumnezeu. Astfel pocainta devine calea cunoasterii de sine, dar si a cunoasterii lui Dumnezeu, caci il apropie pe om de Dumnezeu si il face tot mai receptiv la harul Sau. De altfel, deja acest proces al pocaintei nu mai este un lucru doar omenesc, ci si rodul darului si impreuna-lucrarii lui Dumnezeu. Aflat in starea de moarte duhovniceasca, omul nu simte pacatul, nici nu poate vedea inauntrul sau. Simtirea sau, mai precis, "vederea" pacatului este un insemnat dar al lui Dumnezeu. Viata crestina este viata de pocainta, adica de simtire a pacatului si de totala incredintare harului lui Dumnezeu. De aceea este insotita de plans si de lacrimi. Plansul acesta nu reprezinta o stare sterila sau negativa, ci creativa si aducatoare de bucurie. Iar lacrimile nu exprima sensibilitati sentimentale, ci profunde transformari existentiale, pricinuite de pocainta omului si de harul lui Dumnezeu. Din plans si din lacrimi izvoraste bucuria. Staruirea in pocainta nu inseamna tacita acceptare sau tolerare a vietii pacatoase, ci constientizarea dimensiunii pacatului. Precum se stie, in primele veacuri ale istoriei Bisericii s-a dezbatut intens problema credinciosilor ce au cazut in pacate grele, si anume daca sau in ce masura pot fi iertati. in Epistola catre Evrei - unde se spune ca e cu neputinta a fi primiti spre pocainta oameni ce au fost luminati, au gustat darul lui Dumnezeu, au primit harismele Duhului Sfant si mai apoi au cazut - pocainta inseamna realipire la Biserica. Caderea crestinului dupa simtirea darului Duhului Sfant, pe care in acea vreme cei botezati o aveau prin aratarea harismelor, este identificata cu pierderea mantuirii. in Pastorul lui Hermas, scris intr-o epoca imediat ulterioara, se spune ca pentru credinciosii ce au cazut in pacate grele se mai acorda doar o singura data posibilitatea pocaintei. in cele din urma Biserica nu a pus ingradiri iertarii celor ce s-au pocait. Dar, pe de alta parte, nu a incetat sa pastreze o anumita severitate fata de pacatele grele sau de moarte, precum omorul, curvia, desfranarea si caderea de la credinta. ingaduinta crescanda a Bisericii fata de cei ce cadeau in pacate grele este legata, desigur, de crescanda ei institutionalizare, dar si mai mult de progresiva impunere a botezului pruncilor. De regula, intrarea in Biserica nu mai era legata de experienta personala a harului innoitor al Sfantului Duh. Iar cand omul nu a gustat nici macar pentru o singura data harul acesta, lesne poate cadea. in Scara se pomeneste de o anume manastire a celor ce se pocaiesc, asa numita "inchisoare", unde mergeau monahii ce cazusera in pacate grele. Monahii acestia traiau de buna voie ca niste osanditi. Se supuneau pe ei insisi de buna voie la chinuri de nedescris, isi afundau mintea in adancul smereniei si implorau mila lui Dumnezeu-, sau ziceau ca e cu neputinta sa se poata apara in vreun fel si ca sunt nevrednici de iertarea lui Dumnezeu. Pricina osandirii lor de buna voie era simtamantul pierderii harului lui Dumnezeu pe care il cunoscusera mai inainte. Pacatul nu este o realitate de sine statatoare, care sa se supuna unor masuratori obiective. Orice evaluare a pacatelor sau impartire a lor in pacate de moarte si pacate ce nu sunt de moarte este cu totul imposibila. Moartea duhovniceasca a crestinului nu survine prin savarsirea unui anumit pacat, ci prin ruperea lui de trupul lui Hristos. Desigur, ruperea aceasta se exprima si prin anumite pacate concrete. Si e firesc ca pacatele ce sunt infatisate obiectiv drept mari, sa vadeasca moartea duhovniceasca a omului. in acest sens putem si suntem datori sa distingem intre pacate de moarte si pacate ce nu sunt de moarte. Distinctia acesta nu are doar ratiuni practice, ci si pastorale. insa instrainarea de Dumnezeu si, prin urmare, starea de moarte duhovniceasca pot aparea si fara a fi semnalate vadit pacate de moarte. Toate pacatele nepocaite si nespovedite devin pacate de moarte. Parintii Bisericii nu insista atat pe impartirea pacatelor in "de moarte" si "nu de moarte", ci indeamna credinciosii sa vegheze si sa se lupte cu fiecare slabiciune personala prin care ii poate stapani pacatul. Cand credinciosul este luat in stapanire de pacat, se desparte de Dumnezeu. Asadar, distinctia intre pacate mici si mari nu trebuie cautata doar in ceea ce priveste faptele obiective, ci si in ceea ce priveste situatia personala a omului. Pacat mare este "acela care stapaneste pe fiecare, si mic acela pe care il stapaneste fiecare". Pacat de moarte este tot pacatul pentru care omul nu se pocaieste si nu cere iertare. Dar, obiectiv vorbind, nu exista nici un pacat de neiertat, daca in om exista dispozitia pocaintei si a cererii iertarii. De altfel si hula impotriva Duhului Sfant, ca dispretuire a celor dumnezeiesti sau ca stare de ne-pocainta, despre care Hristos spune ca nu se va ierta, poate fi cultivata si se poate manifesta nu doar prin pacate mari, ci si prin pacate mici la vedere. Dar principalul pacat care il duce pe om la hula impotriva Duhului Sfant este nerusinarea. Ca taina a realipirii de Biserica a madularelor care s-au rupt de trupul ei, pocainta este cel de-al doilea botez; este botezul lacrimilor. Dar in afara de taina pocaintei, care savarseste esential reincadrarea unui anume membru in Biserica, exista si marturisirea (spovedania), ca practica intrabisericeasca. Aceasta reprezenta de la inceput conditia pentru a participa la dumnezeiasca Euharistie. Credinciosii, dupa marturisirea publica si iertarea reciproca, se impartaseau cu trupul si sangele lui Hristos "spre iertarea pacatelor". Mai tarziu insa, din ratiuni practice, mai precis pentru a se evita provocarea unor conflicte sau intelegeri gresite, marturisirea (spovedania) s-a redus la cadrul preocuparii duhovnicesti personale a credinciosilor, asa cum aceasta s-a dezvoltat in lucrarea de calauzire a monahilor de catre parintii lor duhovnicesti. Astazi taina marturisirii (spovedaniei) poarta pecetea traditiei monastice si coincide, in ultima analiza, cu taina pocaintei. Credinciosul isi marturiseste pacatele si primeste iertarea. Daca se constata o zdruncinare serioasa a legaturilor lui cu Biserica sau daca de fapt s-a rupt de Biserica si apare chestiunea realipirii lui la ea, preotul nu recurge de obicei la alta taina. Se savarseste tot taina ce reuneste in sine pocainta si marturisirea, in care se folosesc insa, dupa cum duhovnicul gaseste de cuviinta, si canoane spre tamaduire sufleteasca. Cu toate acestea, in lucrarea Bisericii este bine sa se distinga intre spovedania ca practica intrabisericeasca - la care credinciosii sunt chemati regulat, pentru pazirea si calauzirea lor duhovniceasca - si pocainta, care se face doar in cazuri exceptionale, pentru cei ce pacatuiesc de moarte si sunt rupti de Biserica. De obicei in viata monahala se face distinctie intre spovedanie si marturisirea gandurilor. Marturisirea gandurilor se face catre un parinte duhovnicesc care nu este neaparat nevoie sa fie cleric, pe cand spovedania - care e insotita de iertarea pacatelor - se face doar de catre cleric. Astfel, monahul merge des la parintele sau duhovnicesc pentru a-si spune gandurile si a primi sfat de la el, dar se spovedeste mai rar. Lucrarea parintelui duhovnicesc nu este sa-si stapaneasca despotic fiii, ci sa ii sprijine, sa ii intareasca si sa ii calauzeasca treptat la adevarata libertate. Marturisirea pacatului este o fapta de raportare integrala la Dumnezeu. Tratarea ei ca proces juridic ii denatureaza caracterul. Pacatul nu este o simpla nereusita. Este tulburare sau rupere a comuniunii cu Dumnezeu. Iar marturisirea lui reprezinta expresia zdrobirii sufletesti a omului inaintea lui Dumnezeu. Cand omul isi simte si isi marturiseste pacatul, devine expresia adevarului unui fenomen spiritual universal; devine adevarat. Exprima drama pacatoseniei universale. Se deschide pe sine insusi universalului. Dar si ceea ce se savarseste in el are dimensiuni universale; se refera la intreaga umanitate. Prin spovedanie se iarta pacatele. Aceasta nu inseamna insa ca omul trebuie sa inceteze de-a si le aminti sau de-a se intrista de ele. Sfantul Apostol Pavel, cu toate ca s-a dat intreg pe sine insusi lui Hristos, n-a incetat sa isi aminteasca si sa se intristeze ca, mai inainte de a fi crestin, a luptat impotriva Bisericii. De altfel omul pacatuieste zilnic si zilnic are nevoie de iertare de la Dumnezeu. Acest fapt il vadeste si Rugaciunea imparateasca. Iertarea aceasta nu anuleaza importanta capitala a spovedaniei. Cererea zilnica a iertarii reprezinta un element esential al vietii duhovnicesti. Sursa: http://www.crestinortodox.ro/morala/pocainta-intorcerea-dumnezeu-70859.html

Cam la fel si eu .. . * Neatza tuturor, ce faceti?

1. Burj Khalifa, Dubai Nu exista persoana in lume care sa nu fi auzit de Burj Khalifa, cea mai inalta cladire! Inaltimea sa de 829,84 m o clasifica drept cea mai inalta cladire din lume. Faima sa s-a raspandit peste tot in mod natural, deoarece are foarte multe de oferit. Oricine s-ar bucura de o sedere in Burj Khalifa unde exista tot ce v-ati putea dori – hoteluri de lux, un mall, chiar si un lac, iar privelistea de sus este cea mai impresionanta. Daca ar trebui sa urcati pe scari ar dura 6 ore pana sa ajungeti la ultimul nivel. Cladirea in sine reprezinta un motiv intemeiat pentru a vizita Dubai, deoarece este cea mai deosebita realizare. 2. Muzeul Dubai Muzeul Dubai este situat in faimoasa fortareata Al Fahidi. Reprezinta primul obiectiv turistic pe care trebuie sa il vizitati in Dubai, aflandu-se in mijlocul orasului. In muzeu exista cate ceva pentru fiecare, deoarece colectiile sale bogate includ nu numai artefacte din istoria Emiratelor Arabe, dar si obiecte adunate din toata lumea. Arme, instrumente muzicale, harti – este unul dintre muzeele care ofera o gama variata de exponate de prima clasa, deci este obligatoriu sa il vizitati daca sunteti in Dubai. 3. Insulele Palmier, Dubai Insulele Palmier reprezinta un arhipelag artificial, cel mai mare de acest gen din lume, construit sub forma unui palmier. Este o alta atractie turistica faimoasa din Dubai cunoscuta in toata lumea. Ofera o linie de coasta de neuitat cu locuri deosebite pentru cazare si o frumusete de neegalat. Insulele Palmier sunt de fapt un proiect ce raspunde dorintelor populatiei din Emiratele Arabe in dezvoltarea turismului, care pe viitor va inlocui petrolul ca sursa principala de venit. Pana acum s-au descurcat foarte bine! 4. Fortareata Fujairah, Fujairah Fujairah este singurul dintre cele 7 emirate ce formeaza Emiratele Arabe Unite situat in partea estica a tarii. Celelalte se afla in Golful Persic. Fortareata este una dintre cele mai mari atractii din emirat, construita in anul 1670 si reconstruita dupa ce fost bombardata. A fost folosita mai intai in scop de aparare si apoi familiile conducatoare au locuit aici. Acum cand economia emiratului incearca sa dezvolte turismul, fortareata va fi una dintre cele mai interesante atractii din regiune. 5. Dubai Waterfront Dubai Waterfront este un proiect ambitios, menit sa mareasca linia de coasta a Dubaiului cu aprox. 70 km. Va oferi locuinte pentru familiile ce cauta o viata sau o vacanta luxoasa. Combinatia dintre frumusetea naturii si design-ul perfect iti taie rasuflarea. Se aproximeaza ca zona de locuit va putea gazdui 1,5 milioane de oameni. Dubai Waterfront trebuie neaparat vizitat! 6. Dubai Mall In aceste zile in care mall-urile fac parte din viata noastra de zi cu zi, Dubai este din nou "campion" cu cel mai mare mall din lume. Este o parte a Burj Khalifa si contine 1200 de magazine. Toti maniacii dupa shopping vor fi fericiti sa viziteze acest miracol al arhitecturii si design-ului, dar aici exista si alte atractii mult mai interesante. Totul este acoperit de lux, nu s-a facut economie la nimic. In Dubai Mall veti mai gasi un cinematograf, un acvariu – cel mai mare acvariu suspendat din lume - si un patinoar. 7. Moscheea Sheikh Zayed, Abu Dhabi Este cea mai mare moschee din Emiratele Arabe Unite, o cladire alba si foarte frumoasa. Moscheea Sheikh Zayed este enorma si poate gazdui aprox. 40.000 de oameni. Toti turistii trebuie sa citeasca regulile, sa se imbrace corespunzator si sa fie atenti la comportament. Moscheea este un loc pe care nu trebuie sa il ratati in UAE. 8. Fantana Dubai Apa Fantana din Dubai este situata in lacul de la Burj Khalifa ce se intinde pe aprox. 30 de acri. Apa ajunge pana la 30 m inaltime, iar privelistea este spectaculoasa mai ales atunci cand show-ul fantanii se combina cu luminile (6.600 de lumini si 25 proiectoare colorate), muzica si uneori si focul - toata scena parand a fi din alta lume. 9. Parcul acvatic Wild Wadi Parcul acvatic Wild Wadi reprezinta o atractie pentru intreaga familie. Este evident, la fel ca si alte destinatii din Emiratele Arabe, si acesta a fost un proiect ambitios, creat pentru a fi impresionant si luxos. Veti regasi acolo multe tobogane pe apa, piscine, valuri artificiale pentru surf, asa ca nu aveti cum sa va plictisiti! Este un mod minunat de a va relaxa, a va distra si a avea o vacanta de neuitat. 10. Jebel Hafeet Jebel Hafeet este un munte situat in apropiere de Al Ain ce atrage turistii datorita inaltimii sale (1.249 m) si a privelistii superbe asupra orasului. Va puteti bucura, de asemenea, de o baie fierbinte intr-o piscina sau jacuzzi cu apa minerala la Green Mubazarrah. Drumul pana acolo este foarte bun si adesea este folosit si de catre profesionisti si entuziasti ai ciclismului. Sursa: http://www.infoturism.ro/atractii-turistice/top-10-locuri-de-vizitat-in-emiratele-arabe-unite/

Antidepresivele prescrise în mod obisnuit pot face mai mult rau decat bine si oamenii ar trebui sa fie mai precauti în ceea ce priveste folosirea lor exagerata, arata un studiu al unor cercetatori canadieni si mentionat de agentia Xinhua, citat de Agerpres. Studiul, realizat de cercetatori de la McMaster University si publicat online în cursul acestei saptamani în 'Frontiers in Psychology', contesta convingerea ca antidepresivele sunt sigure si eficiente. Dupa examinarea unor studii anterioare asupra efectelor antidepresivelor, cercetatorii au constatat ca riscul de deces la utilizatorii mai varstnici este mai mare decat la ceilalti, ceea ce arata ca efectele generale ale acestor medicamente asupra organismului sunt mai mult rele decat bune. Multe antidepresive au rolul de a înlatura simptomele depresiei prin cresterea nivelurilor de serotonina din creier, unde aceasta regleaza starea de spirit, potrivit studiului. Majoritatea serotoninei pe care o produce corpul este totusi utilizata în ale scopuri. Datorita raspandirii sale în corp, influenteaza o varietate de functii psihologice si alte functii ale organismului. Din aproximativ 40 de milioane de celule ale creierului, majoritatea sunt inflentate în mod direct sau indirect de serotonina. Intervine în producerea somnului, în procese mentale si afective (depresie si anxietate, tulburare obsesiv-compulsiva), în functii motorii, termoreglare, reglarea presiunii arteriale, functii hormonale, reproducere si dezvoltare, adauga studiul. Cercetatorii au descoperit ca antidepresivele au efecte de sanatate negative asupra tuturor proceselor reglate în mod normal de serotonina. Aceste riscuri includ probleme de dezvoltare la copiii mici, probleme digestive, sangerari anormale si atacuri de inima la cei mai în varsta. Serotonina poate afecta si functiile sistemului cardiovascular, muscular si diferite elemente ale sistemului endocrin. 'Serotonina este o substanta chimica ce regleaza diferite procese. Cand medicamentele interfereaza cu aceste lucruri, te poti astepta, în perspectiva, sa produca unele necazuri', este de parere Paul Andrews, seful echipei de cercetatori. În studii anterioare, Andrews si colegii lui au pus la îndoiala eficienta antidepresivelor chiar si asupra laturii tinta, considerand ca pacientii au fost mai predispusi la recaderi dupa ce nu au mai luat medicamentele decat daca creierul lor ar fi încercat sa restabileasca echilibrul. Chiar avand în vedere functia antidepresivelor, Andrews spune ca este important ca recurgerea la ele sa fie privita cu prudenta, în conditiile în care acest tip de medicamente este prescris anual catorva milioane de oameni. Sursa: http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/sanatate/antidepresivele-pot-face-mai-mult-rau-decat-bine-262482.html

Pacatele capitale se numara intre pacatele grele (aducatoare de moarte) care-l despart pe om de Dumnezeu, alaturi de pacatele impotriva Duhului Sfant si de pacatele strigatoare la cer. Traditia crestina numeste "pacate capitale" toate acele pacate care izvorasc nemijlocit din firea omeneasca, slabita de pacatul stramosesc. Pacatele capitale au fost numite inca din secolul al VI-lea, de catre Sfantul Grigorie cel Mare, ele fiind prezentate si in cartea "Infernul", a lui Dante. Pacatele capitale, in numar de sapte - mandria, iubirea de argint, desfranarea, pizma (invidia), lacomia, mania si lenea -, sunt socotite drept radacinile tuturor celorlalte pacate. Impotriva unora ca aceste ne luptam prin alergarea catre cele opuse lor: smerenia, milostenia, curatia si fecioria, iubirea, infranarea, blandetea, harnicia si multumirea. Pacatele capitale Capitale sunt socotite toate acele pacate care izvorasc nemijlocit din inima omului, datorita firii sale omenesti, slabita de pacatul lui Adam si de alungarea acestuia din rai. Desi diavolul este cel care ne ispiteste si ne intuneca mintea, el nu este singurul vinovat pentru pacatele noastre. Noi insine avem in noi miscari patimase, tinzand mai usor parca spre fapte patimase decat spre nevointa vietuirii in curatie, smerenie si dragoste. Din inima noastra pornesc patimile, fie prin ispita de la diavol, fie prin propria alegere a poftelor patimase. "Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea. Toate aceste rele ies dinauntru si il spurca pe om" (Marcu 7, 21). Aceste pacate sunt numite "capitale" sau "de capatai" pentru ca acestea sunt inceputul tuturor celorlalte pacate. Ele pot fi intelese ca niste radacini care fac sa creasca tot felul de roade rele si stricatoare de suflet. Potrivit traditiei crestine, pacatele capitale sunt in numar de sapte, dupa cum urmeaza: mandria (slava de sine), iubirea de argint (bani), desfranarea, pizma (invidia), lacomia, mania si lenea (trandavia). Intre cele opt ganduri (duhuri) ale rautatii, pe langa cele deja amintite, Sfintii Parinti aseaza si intristarea. Mandria, pacat capital Omul intunecat de mandrie se pretuieste pe sine intr-un mod patimas, vazandu-se vrednic de cinstea si lauda celorlalti, indiferent de lipsurile sale. Cel mandru socoteste ca nu are nevoie nici de Dumnezeu, nici de aproapele, iar daca cere cuiva ajutorul, o face cu o indrazneala lipsita de dragoste si fara nici un pic de recunostinta. Cel mandru, daca ramane mandru, nu poate iubi, nu poate sluji, nu poate ierta, nu se poate mantui. Sfantul Ioan Casian spune: "Patima mandriei intuneca intreg sufletul si-l prabuseste in cea mai adanca prapastie. Pacatul mandriei, cand pune stapanire pe bietul suflet, ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare si inalta, il darama in intregime si il surpa pana in temelii. Marturie despre aceasta este ingerul acela care, pentru mandrie, a cazut din cer. Caci, fiind zidit de Dumnezeu si impodobit cu toate virtutile si cu intelepciunea, n-a voit sa le recunoasca pe acestea venite din darul Stapanului, ci din firea sa." Mandria l-a surpat din cer pe Lucifer, tot mandria l-a alungat din rai pe Adam. Nu a existat si nu va exista vreodata un om care sa nu fie ispitit de duhul mandriei. Iisus Hristos insusi, cand se nevoia in pustiul Carantania, a fost ispitit de diavolul mandriei, care i-a zis: "Acestea toate ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie" (Matei 4, 9). Daca tot ce suntem si tot ce avem este de la Dumnezeu, precum spune Sfantul Apostol Pavel, cum si cu ce ne mai putem mandri? "Ce ai, (omule) pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit?" (I Corinteni 4, 7). "Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har" (Iacov 4, 6). Sa dobandim, deci, cugetarea smerita, prin rugaciune si post, prin slujire si iertare, caci fara aceasta nu ne putem mantui. Iubirea de argint (bani), pacat capital Iubirea de argint, adica "setea de bani", este acea pofta care se intinde fara masura asupra tuturor bunurilor pamantesti: case, masini, lucruri scumpe etc. Cei care socotesc dobandirea acestora drept scop al vietii si, prin urmare, isi inchina viata, timpul, mintea si inima catre dobandirea lor sunt mai de plans decat toti ceilalti. Unii ca acestia nu cred in nemurirea sufletului lor si in viata cea vesnica, fara de care nimic din lumea aceasta nu ar mai avea vreun rost. Iubirea de bani si setea de a dobandi averi materiale impietreste inima si-l face pe om zgarcit, nedrept, nemilostiv si crud. Unul ca acesta nu vrea si nu poate sa mai inteleaga durerile si lipsurile aproapelui sau, ba chiar nici de Dumnezeu nu mai vrea sa auda, caci are de toate. Adesea, cei stapaniti de acest duh sfarsesc prin a fi omorati de altii sau a prin a se sinucide, precum a facut Iuda cel iubitor de bani. "Pentru ca noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afara; ci, avand hrana si imbracaminte cu acestea vom fi indestulati. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea. Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata vesnica la care ai fost chemat (...) Celor bogati in veacul de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica, ci in Dumnezeul cel viu, Care ne da cu belsug toate, spre indulcirea noastra, sa faca ce e bine, sa se inavuteasca in fapte bune, sa fie darnici, sa fie cu inima larga, agonisindu-si lor buna temelie in veacul viitor, ca sa dobandeasca, cu adevarat, viata vesnica" (I Timotei 6, 7-12; 17-19). Desfranarea, pacat capital Desfranarea este puterea trupului asupra sufletului. Desi intre acestea doua nu ar trebui sa existe lupta, trupul tinde sa se comporte intr-un mod egoist, drept pentru care Sfintii Parinti au spus ca el este "o sluga buna, dar un stapan crud". Prin implinirea fara masura a poftelor trupesti, deci, randuiala firii este schimbata, iar omul ajunge rob trupului. Cel desfranat se umple de egoism, isi strica familia si se arata indiferent fata de nevoile aproapelui. Trupul omului este "templu al Duhului Sfant", iar acesta din urma nu locuieste in locuri necurate, ci doar acolo unde este curatie. Pentru aceasta ne si indeamna Sfantul Apostol Pavel, zicand: "Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 18-20). Desfranarea poate fi scoasa din inima omului doar prin infranare, care atrage harul lui Dumnezeu. Postul, ca infranare practica, este cea mai puternica arma impotriva desfranarii, aceasta din urma fiind puternic influentata de alimentatie. Foarte mult ajuta si cugetarea smerita, insotita de nejudecarea celor desfranati, care, la randul lor, sunt inrobiti. Invidia (pizma), pacat capital Invidia se naste in inima lipsita de iubire. Un om cuprins de invidie se intristeaza pentru izbanzile aproapelui sau si se bucura atunci cand acesta este cuprins de necazuri. Cel invidios nu va scapa de suferinte si lipsuri, chiar daca i se pare ca nu ii lipseste nimic. Prin invidie, omul se ridica impotriva lui Dumnezeu, care a facut bine celor pe care cel invidios il pizmuieste. "Unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau" (Iacov 3, 16). Invidia atrage dupa sine nenumarate rautati, caci invidia nu are nimic in comun cu dragostea, din care izvorasc toate bunatatile. Invidia naste ura, clevetirea, viclesugul, inselaciunea, tinerea de minte a raului, neiertarea, prigonirea, uciderea, precum si slabirea puterilor sufletesti si trupesti ale celui plin de invidie. Izbanzile noastre sunt de la Dumnezeu, precum si ale aproapelui nostru. Acestea nu ni le imputineaza pe ale noastre, ca sa ne para rau pentru ele, precum nici necazurile aproapelui nu ni le slabesc pe ale noastre, ca sa ne bucuram pentru ele. Invidia este scoasa din inima omului prin rugaciune, cugetare la pacatele proprii, pocainta, smerenie si iertare. Lacomia, pacat capital Lacomia pantecelui, dupa cum este numita aceasta patima, se manifesta mai ales sub forma unei pofte nestapanite de a manca si de a bea. Cel cuprins de lacomie face din hrana un scop al vietii, trecand cu vederea nevoia sufletului de a se hrani cu cele duhovnicesti. Pe cat se ingrasa trupul, prin imbuibare, pe atat slabeste sufletul. Din lacomia pantecelui se naste desfranarea, defaimarea, cearta, bolile, intunecarea mintii, lenea si nepasarea. Hrana este buna, caci este darul lui Dumnezeu, cat timp ea se primeste cu multumire, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti" (I Corinteni 10, 31). La randul sau, Sfantul Ioan Casian spune: "De bucate numai atat sa ne slujim, cat sa traim, nu ca sa ne facem robi poruncilor poftei. Primirea hranei cu masura si socoteala da trupului sanatate si nu ii ia sfintenia." Iisus Hristos ne indeamna sa traim cu intelepciune: "Nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua" (Matei 6, 31-33). Lacomia este tinuta in frau prin postire deasa. Mania, pacat capital Mania este o miscare a inimii mandre. In toata vremea, cel mandru se simte trecut cu vederea, dispretuit si nedreptatit de catre semenii sai, chiar si cand acestia nu ii fac nici un rau. Cel manios tine minte raul si doreste sa se razbune pe cel care il supara, incalcand chiar legea talionului, care nu ingaduia celui nedreptatit sa-l pedepseasca pe cel vinovat mai mult decat acela a gresit. Inima care iubeste nu se poate mania, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice ca "dragostea nu se aprinde de manie" (I Corinteni 13, 5). La randul sau, Sfantul Apostol Iacov spune: "Sa stiti, iubitii mei frati: orice om sa fie (...) zabavnic la manie, caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu" (Iacov 1, 19-20). Cel cuprins de manie sa alerge la Spovedanie, cu multa smerenie, sa posteasca si sa ceara lui Dumnezeu puterea de a ierta si de a fi bland cu cel care i-a gresit. Cand ne cuprinde mania, sa rostim cu staruinta cuvintele Mantuitorului: "Parinte, iarta-le lor, caci nu stiu ce fac" (Luca 23, 34). Mania este infranata de cuvantul lui Dumnezeu, care doreste ca toti sa-I fim fii: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5, 44-45). Lenea, pacat capital Lenea incalca porunca iubirii aproapelui. Cel lenes profita de cei de langa el si nu socoteste eforturile lor. Munca, desi este o pedeapsa data omului, este de mare pret inaintea lui Dumnezeu, caci prin munca omul isi asuma conditia de slujitor al lui Dumnezeu si al semenilor sai. Lenea atrage dupa sine cartirea, nemultumirea, cearta, furtul si alte asemenea caderi. Lenea (trandavia) este suficienta pentru a-l impiedica pe om sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Pe cel lenes il cearta Dumnezeu, cand zice: "Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor" (Matei 25, 26-30). Pana si sfintii au fost aspri cu cei lenesi, urmand cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance. Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind. Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, in Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca in liniste si sa-si manance painea lor" (II Tesaloniceni 3, 10). Lenea se tamaduieste prin ascultare si munca. Sursa : http://www.crestinortodox.ro/editoriale/pacatele-capitale-141335.html

Nume: Cerry. Rank: SF Dispatcher (4) Membrul sanctionat: Hobbs Motiv: Suspendarea permisului de conducere. Dovada: - Sanctionat cu: Amenda $1,000.

Pfff, sa stii ca da, cu asa declaratie era culmea sa nu ma cuceresti * Noapte buna Bogdan si celor care s-au mai bagat la somn

Ce sa fac, la fel sau chiar mai mohorata ca tine, in rest....sunt ok Cate fete ai cucerit cu asta?

@, Haha, la asa cerere in casatorie, sigur accepta

Buna ziua tuturor, ce faceti?

Londra este cel mai vizitat oras în 2012, iar SUA domina topul când vine vorba despre cele mai vizitate obiective turistice din lume. In fiecare an, Master Card face un top al celor mai vizitate orase din lume tinand cont de traficul pe aeroporturi, de intrari si iesiri, de banii cheltuiti de straini, de datele oferite de hoteluri (132 de locatii sunt incluse in analiza). Sa vedem asadar cum arata clasamentul - Global Destination Cities Index - in 2012. Pe primele doua locuri se bat doua capitale cosmopolite, pline de istorie si de viata, mereu in top când vine vorba de numarul de turisti - Paris si Londra. si daca la jumatatea anului Parisul inregistrase cei mai multi vizitatori (conform Aeroport de Paris), parca pentru a le face in ciuda englezilor, care se gândeau ca Olimpiada va aduce un tsunami de turisti, Londra a câstigat teren in a doua jumatate a lui 2012 si este cel mai vizitat oras din lume. 16,9 millioane de vizitatori. Un record, zice Master Card. in topul lor tot Londra a fost prima si in 2011. Parisul e pe locul 2, cu 16 milioane de vizitatori anual. Pe locul 3, la distanta mare, de aproximativ 4 milioane de persoane, se afla Bangkok: 12.2 millioane de vizitatori. Urmeaza Singapore, cu 11.8 millioane de turisti anual, iar pe locul 5 e Istanbul - 11.6 millioane de vizitatori. Urmeaza în top Hong Kong, Madrid, Dubai, Frankfurt, Kuala Lumpur. Roma e pe locul 12, Barcelona pe 15, iar pe 16, 17 si 18 sunt Milano, Amsterdam si Viena. Haideti sa vedem si care sunt cele mai vizitate obiective turistice din lume. Topul e facut de Travel and Leisure, adunand datele oferite de institutiile guvernamentale, de agentiile de turism si tinand cont de numarul de bilete vandute, acolo unde e cazul. Topul a fost facut anul trecut folosind date din 2010 si 2011, deci e posibil sa existe niste mici modificari, dar în mare cam cum zic ei sta treaba. Eu una am ramas surprinsa sa vad ca cele mai multe locatii din top 50 sunt din SUA. Poate pentru ca revista e newyorkeza? Nu stiu, cert e ca SUA domina lista, primele 9 obiective turistice sunt made in America. Cel mai vizitat loc din lume e Times Square din New York. Peste 39 de milioane de vizitatori anual. Mai exact 39,200,000. Nu degeaba mai e numita si „Crossroads of the World”. Ce a atras multimea asta de oameni? Luminile de Craciun, si nu numai, spectacolele de pe Broadway, magazinele. Pe locul 2 este tot un loc din New York - Central Park. 38 de milioane de vizitatori în fiecare an. Iar pe 3 se afla Union Station, Washington DC - 12 500 de pasageri trec zilnic pe acolo şi pe langa ei, anual, în jur de 37 de milioane de turisti. Pe locul 4 e Sin City care atrage şi el turistii ca un magnet. Va închipuiti cu ce. Cei mai multi, 29,467,000, adica 70% din numarul total, aleg să stea în hotelurile de pe centura Las Vegas-ului, Las Vegas Strip. Se pare ca de acolo ai cea mai buna priveliste spre fantanile Bellagio, acolo sunt magazinele, cazinourile si tot acolo e comasata toata viata de noapte din orasul pacatelor. Si cand credeam ca am terminat cu SUA... pe locul 5 e Niagara. Valul de turiti atinge anual cifra de 22,500,000. Pe locul 6 tot SUA si iar New York, cu Grand Central Terminal. Cea mai mare statie din lume, simbol pentru Big Apple, e se pare si mai vizitata dupa ce un episod din Mad Men a fost filmat acolo. 21,600,000 de turisti în fiecare an. Locul 7 este ocupat de Faneuil Hall Market, Boston - vechea piată centrala e înca din 1742 principalul loc de întâlnire din oras. De cativa ani buni e plina si de turisti, nu doar de localnici, 18 milioane anual, datorita probabil nu doar cladirii, simbol pentru Boston, si istoriei, dar si celor peste 100 de shop-uri. Cladirea, construita de un american cu origini franceze, de aici numele cu iz frantuzesc, mai e numita şi Leaganul Libertatii. E mereu în top 10 cele mai vizitate locuri din SUA (era în primele 5 în topul Forbes). Pe locul 8 este Disney. Nu, nu cel din Franţa, rămânem în SUA - Disney World Magic Kingdom din Orlando - 16,972,000 de vizitatori anual. Iar pe locul 9 tot un parc Disney, cel din Anaheim. Aproape 16 milioane de persoane vin în fiecare an sa experimenteze fabuloasa lume Disney. Si cu locul 10 iesim din SUA. Aleluia! Marele Bazar din Istanbul. Una dintre cele mai vechi şi mai mari piete din lume, peste 3 000 de comercianti, atrage anual 15 milioane de turisti. Se pare ca e un must daca mergi la Istanbul. Pe locul 11 e tot un parc Disney, cel din Tokyo. E al treilea pe lista celor mai vizitate pacuri de distractii din lume. 14,452,000 de vizitatori/an. Back to USA, pe locul 12 Pier 39 din San Francisco. 14 milioane de turisti trec anual pe acolo. Se pare ca de acolo se vad cel mai bine Alcatraz si Golden Gate. 13. Notre Dame de Paris. 13,650,000 de musafiri pe an, e cel mai vizitat loc din capitala Frantei. Probabil ca în 2013 numarul de turisti va fi si mai mare, se împlinesc 850 de ani de la construirea celei mai celebre catedrale din lume. 14. Golden Gate Park din San Francisco. 13 milioane de vizitatori. 15. Orasul interzis, Beijing. Fosta resedinta a imparatilor chinezi, acum muzeu, e vizitata anual de aproape 13 milioane de straini. 16. Epcot, Walt Disney World Resort, Lake Buena Vista - in jur de 11 milioane de vizitatori/an Pe 17 Disneylandul european, cel din Franta. Peste 10 milioane de copii mai mari sau mai mici ii trec pragul anual, e al doilea cel mai vizitat parc de distractii din Europa. si-mi aduc aminte ca anul trecut se plangeau ca nu au bani. Pe locul 18 tot o biserica din Franta, evident e vorba de Sacre Coeur. Mai mult de 10 milioane de turisti pe an. 19. The Peak. Cel mai inalt punct din Hong Kong, cartier rezidential si o priveliste de milioane. Urmeaza Walk of Fame, varianta chineza, adica Tsim Sha Tsui Waterfront din Hong Kong. De fapt Travel and Leisure le pune pe ambele pe locul 19. Chinezii spun insa ca The Peak e cel mai vizitat loc din insula. in jur de 10 milioane de turisti se duc anual in Hong Kong fie pentru a-l admira de sus, fie pentru a se fotografia cu Bruce Lee din bronz. Marele Zid Chinezesc e pe locul 26, cu aproximativ 9 milioane de turisti/an, pe 29 e Luvru, aproximativ 8, 5 milioane de turisti. Pe locul 35, Turnul Eiffel, aproape 7 milioane de vizitatori/an. La distanta de patru locuri e Versailles, aproximativ 6 milioane de musafiri. Pe 40 Bristish Museum, tot în jur de 6 milioane de turisti anual. Colosseumul e pe locul 46, putin peste 5 milioane de turisti pe an, iar pe locul 49 sta alt muzeu londonez, Tate Modern (aproximativ 5 milioane de vizitatori în fiecare an). Sursa: http://adevarul.ro/life-style/travel/cele-mai-vizitate-orase-lume-2012-1_50e42a26596d720091621e3d/index.html

Despre magia neagra si vrajitorii magiei negre Prin metodele lor tainice, la comanda clientului, intra în contact cu diavolul si cu ajutorul lui fac raul distrugator. Aceasta se face contra voii lui Dumnezeu. Pot folosi si diochi-l. Vrajitorii magiei negre folosesc diferite obiecte sau amulete, poate fi apa, vin, pamant, argint viu (mercur), sare, orice produs alimentar si altele. Orice obiect, aliment are memoria sa, în care se introduce energia distrugatoare cu ajutorul cuvantului distrugator si transmis jertfei alese, începe lucrul sau magic vraja rea. Se foloseste puterea dracilor, care au diferite puteri si pot provoca anumite boli sau necazuri si moarte. Poate fi transmisa si o boala, ce duce neaparat la moarte rapida. Dupa spusele specialistilor magiei negre, cel mai puternic din draci, e Novei. El aduce moartea. Poate fi vrajita mancarea, vinul, apa, care e folosita de om fara sa stie, nimerind in sange se vor porni procesele distrugatoare a magiei negre. Cum spune Biblia din sange e usor de ajuns în suflet, caci în sange este suflet. Cu magia neagra, vrajitorii diavolului si dracii, neutralizarea sau nimicirea lor, lupta toate religiile, însa, sa cuprinda tot raul, care acum ca mucegaiul se raspandeste si distruge omenirea, Biserica nu este în stare. Un BIOENERGETICIAN al magiei albe, este salvarea urgenta, rapida. În Evanghelie de la Luca se povesteste, ca cu lecuire se ocupa un om din popor si folosea el credinta mare în Dumnezeu, iar Ioan a interzis oamenilor din popor sa lecuiasca de vraji, dar Iisus Hristos cand i S-a spus lui, I-a spus lui Ioan " "nu interziceti". Aceste cuvinte înseamna doar una, ca Dumnezeu si fiul sau Iisus dau voie vrajitorilor de magie alba, care au mare credinta în Puterile Ceresti sa lecuiasca oamenii, daruindu-le sanatate si noroc. Nu o data am auzit, parerea diferitor preoti, împotriva lecuirii, ce o fac tamaduitorii magiei albe. Dar cum vedeti, nu este adevarat. Oricine poate lecui aura, daca poseda puteri paranormale, daca are studiile necesare si cunostinte vaste în domeniu, daca are putere fizica îndeajuns, si rezultate fructuoase, pentru a intra în confruntare cu puterile negre, a lua prin el energia negativa a clientului, a duce o lupta crancena si a iesi biruitor. Sursa: http://www.vrajitoar...gie-neagra.html

Daca tot este momentul sa ne spunem ultimele opinii si ganduri, o voi face si eu. Daniel, nu am avut ocazia sa ne cunoastem prea bine, asa a fost sa fie... insa, am remarcat, fara sa vreau, ca esti apreciat si admirat de colegii mei care te cunosc mai bine ca mine, ceea ce inseamna ca esti o persoana deosebita si bineinteles ai stiut sa mentii o ambianta placuta in factiune, altfel nu as fi stat 2 luni + in factiunea ta. Ce sa zic..numai bine pe viitor, si implinirea tuturor dorintelor, mult succes la examene!

Anti-Crist este viu si creste puternic intr-o suburbie bogata din Chicago, pretinde revista "The Sun". Socanta nastere a fiului Satanei confirma o profetie putin cunoscuta din documentele de la Marea Moarta care spune ca "el se va naste in mijlocul vanturilor, zapezii si al gheti, pe un pamant nordic, unde 50 de regate fac unul singur". Ingrozitorul adevar a fost verificat de mai multi experti, printre care si un lider evanghelic care a dat publicatiei "The Sun" o fotografie. Asadar o mirobolanta informatie: Anti-Crist a fost gasit in Chicago! Potrivit unei relatari - pt cine vrea sa o creada - apartinand liderului evanghelic, copilul-demon, s-a nascut recent, cu dintii deja plasati, astfel ca atunci cand mama sa il alapta, acesta o musca tare hranindu-se cu lapte, dar si cu SANG, care-i intareste forta. "Copilul este frumos, asa cum stim ca este si SATANA, si este protejat de un grup de satanisti fanatici". "In curand va incepe batalia intre Bine si Rau descrisa in Documente si in joc este sufletul nostru nemuritor. Ne vom petrece viata vesnica in rai sau in iad? Razboiul intre Anti-Crist si Domnul nostru Isus Hristos va decide soarta noastra. Daca Dumnezeu ma va cruta, ma angajez sa calatoresc din Anglia pana in America pt a preveni lumea despre marea nenorocire, si poate, sa aman venirea lui Armaghedon. Stiu ca asta imi va lua tot restul vietii, care poate fi scurta. Am primit deja amenintari cu moartea. Creatura ce s-a nascut la Chicago este ceva necurat. O obscenitate. Si imi voi parasi familia, sotia si parohia pentru a-l cauta si a-l distruge. Ii promit asta lui Dumnezeu", spunea astapastorul evanghelic. La mai putin fe o saptamana dupa ce a facut aceasta relatare despre Fiul lui Satan, evanghelistul britanic A MURIT intr-un accident de avion, cand acesta s-a prabusit intr-o campie din nordul Irlandei. Publicatia "The Sun" urmeaza sa verifice urmatoarele informatii: 1. Un copil s-a nascut pe 6 Ianuarie intr-o casa de 1,5 milioane de dolari dintr-o suburbie bogata a orasului Chicago; 2. O stea neagra ca o parodie obscena a nasterii sacre de la Bethleem a aparut deasupracasei in care s-a nascut copilul; 3. Expertii in documentele de la Marea Moarta anticipasera nasterea Diavoluluidin iunie trecut; 4. Numarul 666 a aparut pe talpa piciorului stang al copilului, imediat dupa nasterea sa si acest semn devine din ce in ce mai clar; 5. Copilul s-a nascut cu toti dintii deja implantati si se hraneste de la mama lui cu lapte si SANGE; 6. Identitatea mamei este necunoscuta, desi se pare, ca este mai mult ca sigur o SATANISTA. Surse informate au spus ca mama a disparut, posibil dupa ce a devenit prima fiinta umana sacrificata pentru fiul sau si pentru satana. Sursele mai spun ca au mai fost sacrificate cel putin inca 12 persoane, majoritatea adolescenti. C.I.A. a fost informata despre eveniment si "monitorizeaza situatia". Tatal este...Satan, desigur, spune pastorul Damian Younger. El mai zice ca de la mijlocul lunii ianuarieun grup de iezuiti trimisi de la Vatican sub pretextul recrutarii de preot, urmareste indeaproape evolutia copilului care va conduce lupta Raului, contra Crestinismului. "Mi s-a spus ca sunt cel mai putin 200 de iezuiti. Vaticanul se asteapta ca jumatate dintre ei sa devina martiri in urmatorii cativa ani, fiind dispusi de adoptii copilului-demon", sustine Younger. De fapt, iezuitii au descoperit nasterea. Documentele de la marea moartaau indicat locul, data exacta si"ora cand se va naste. Pastorul Younger mai spune: "Cand o noua constelatie va aparea deasupra orasului Bethleem, aceasta va marca intoarcerea Domnului nostru Isus Hristos. In cativa ani nu mai tarziu de primavara lui 2005 El se va arata in glorie si va conduce fortele Binelui catre Armaghedon si catre ultima mare batalie a umanitatii". Pastorul Younger afirma ca dupa nasterea Anti-Cristului, pe Giulgiul sfant de la Torino, va aparea semnul crucii cu o inscriptie latina care inseamna: "In numele acestui semn veti invinge". "Semnul crucii ne va conduce la victoria finala asupra Diavolului", subliniaza pastorul. (Revista Cultului Penticostal Mai 1997) Sursa: http://cosmin-frisan.blogspot.ro/2011/07/este-anticristul-pe-pamant.html

Hmmm, acum chiar te sanctionez pt "doamna", serios? Ma faci sa ma simt baba * Ce faceti?

Cum este atunci cand, fara niciun avertisment, cineva iti patrunde in casa, iti aseaza lucrurile cum vrea, face dezordine, distruge si murdareste totul in calea sa, iti trateaza familia, copii, parintii, sotul sau sotia, dupa cum are chef, fara ca tu sa il poti opri in vreun fel, ramanand mut si lipsit de putere in fata macabrului musafir, ticalos si nepoftit? Oribila senzatie de neputinta, furie, durere si deznadejde este de nesuportat, nu-i asa? Ei bine, ce parere ai atunci de situatia in care cineva iti ia in stapanire mintea si trupul, batjocorindu-ti fiinta, fortand-o sa faca rau fara voia ei, sa injure, sa blesteme si sa huleasca peste inchipuire? Nu crezi ca asa ceva este posibil? Gresit! Este vorba de posedarea demonica, iar Necuratul nu iarta pe nimeni. Legaturi primejdioase "Nu-i dati loc diavolului." Sfantul Apostol Pavel, Efeseni 4:27 Oare, vreme de mii de ani, vracii, preoti, duhovnicii, maestrii spirituali, sfintii si intemeietorii de religii s-au luptat si au avertizat degeaba in privinta fortelor Raului? Cu toate ca stiinta refuza sa accepte existenta unei entitati malefice imateriale, care influenteaza faptele oamenilor si determina destinul post-mortem al sufletelor, asta nu inseamna neaparat ca acolo, in planurile si lumile invizibile ochilor nostri, nu ar exista cineva care sa ne vrea raul. Ba din contra. Dintr-o perspectiva religiosa, multi credinciosi sunt convinsi ca stiinta ignora sau denatureaza in mod grotesc realitatea spirituala (de care unii cercetatori sunt, totusi, constienti) - denaturare care confirma celebrul dicton: "Cea mai mare izbanda a Satanei impotriva Binelui a avut loc in momentul in care i-a convins pe oameni ca el nu exista". Alti cunoscatori superficiali ai domeniului, influentati de optica new-age, conform careia Raul nu este definit, iar diavolii, demonii, spiritele si entitatile malefice nu exista decat daca-i acceptam mental (si dispar imediat ce nu mai credem in ei), gresesc si mai abitir. Un sustinator al lumii suprasensibile ar considera ca astfel de oameni cad victime comodului principiu al strutului, conform caruia « tot ceea ce nu vad nu exista, deci nu ma efecteaza ». Iar un crestin ar spune ca este interesant de aflat cum se mai pot sustine astfel de teorii in fata miilor de victime (documentate) ale posedarilor, familiilor lor indurerate, duhovnicilor cu har de exorcisti, si, de ce nu, chiar in fata Mantuitorului Iisus Hristos, care a facut el insusi exorcizari si a fost ispitit in desert? Stiinta inca nu a dat un raspuns cuprinzator si unanim acceptat nici macar de propria-i comunitate. Zabovind putin asupra infatisarii hoardelor din Iaduri, merita evidentiat faptul ca infatisarea cumplita care este zugravita pe peretii bisericilor difera putin de relatarile celor care pretind ca i-au vazut. Desi se spune ca infatisarea demonilor este asemanatoare cu fizionomia zeului grecesc Pan (postura bipeda, coarne si copite de tap, coada in forma de sageata, trup negru acoperit de par), sfintii si cei carora li s-au aratat, relateza despre chipuri usor diferite. Trebuie mentionat ca, la nivel de spirit, Diavolul are puterea de a-si schimba infatisarea dupa cum doreste. De la o faptura atat de hidoasa incat nu poate fi plasmuita de mintea omeneasca, pana la un glorios inger de lumina. Marii duhovnici crestin-ortodocsi avertizeaza ca infatisarea demonilor este, de cele mai multe ori, indescriptibil de urata si insuportabila pentru psihicul omului obisnuit, prea slab sa poata face fata unei asemenea viziuni ultimative. Conform spuselor Sfintilor Parinti, in realitate, Necuratul este atat de urat si inspaimantator incat cel care-l vede, fie moare de spaima, fie innebuneste de groaza. Scurt tratat de demonologie "Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el." Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 12:9 Mergand mai departe pe firul descifrarii chipului Diavolului, ajungem si la ierarhiile intunericului. Demonii cei mai mici dupa rang din oastea lui Satan sunt cei numiti de initiati Serpi. La nivelul planului eteric, un astfel de Sarpe, are forma aproximativa a acestui animal, lung, fusiform, fara membre, cu doi ochi si limba. Are o putere si o cunoastere limitata, retine lucruri simple si este complet subordonat demonilor din ierarhiile superioare. Este trimis cel mai adesea sa paraziteze corpul astral al oamenilor si sa incite la certuri, batjocuri, umor grosolan, jigniri si barfe. Urmatorul in grad este Scorpia, un demon care stapaneste cateva mii de serpi. Conform expertilor, omul posedat din cimitir care a fost exorcizat de Mantuitor era "ocupat" de o Scorpie, demonul divulgand natura sa de Legiune, cand a fost intrebat de Hristos. "Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat." Evanchelia dupa Luca 8:27-33 Imediat deasupra Scorpiilor sunt Capeteniile, iar peste ei sunt asa numitii Balauri, demoni stravechi care nu asculta decat de Satan. Capeteniile pot provoca cataclisme naturale de proportii si razboaie mondiale, iar Balaurii, daca sunt lasati sa se manifeste, sunt capabili sa distruga civilizatii intregi sau chiar planete. Duhovnicii si exorcistii ortodocsi clasifica demonii inca si mai detaliat, in functie de deprinderile si pacatele pe care le au in grija de la stapanul lor cel intunecat. Astfel, cutreiera vazduhul si pamantul si planurile imateriale, trei mari cete: Prima ceata diavoleasca cuprinde duhurile desfranarii, ispitelor, obsesiilor si tuturor pasiunilor pe care le exacerbeaza pana la gradul de pacate. Precum niste malefice entitati lacome, vampirizeaza poftele nemasurate ale oamenilor. Se hranesc cu fructul faptelor de desfranare, lacomia pantecului, lene, bautura, fumat... Au puterea de a ridica asupra omului valuri de orbire si ignoranta. A doua ceata diavoleasca este reprezentata de un gen de demoni foarte dragi lui Satan, anume ceata dracilor maniosi si violenti. Aceste duhuri conlucreaza in stransa legatura cu cele din prima ceata, cautand sa infurie si sa semene violenta in radul oamenilor robiti viciului si patimilor de catre antemergatorii lor. Sunt omniprezenti in zone de conflicte, lupte, scandaluri, cluburi, petreceri, partide de sport, proteste sociale si, mai ales, in sanul familiilor. Oriunde este samanta de sfada, cearta, ura, dezbinare, hop si ei! Iar daca dau peste atmosfere linistite, cuminti si pline de pace, nu se lasa pana nu se strang cat mai multi pentru a arunca samanta maniei. Nu degeaba au un loc special in inima stapanului lor. Totusi, cei mai apropiati slujitori ai Satanei raman diavolii din ceata asa numitilor demoni rationali-arhiconi. Care sa fie motivul? Ei bine, acesti demoni de elita sunt cei responsabili de rastalmacirea Sfintei Scripturi, de galceava ideilor din capetele invatatilor, de starnirea discutiilor fara rost la nivel inalt si de atatarea religiilor autentice una impotriva celeilalte. Sunt duhuri greu de depistat, care actioneaza cu eleganta vicleana asupra ratiunii si naturii contemplative a sufletelor omenesti, aducand erezii, filozofii desarte, iluzii si naluciri. Au grija si de starnirea iubirii de sine, a slavei desarte, a ateismului, si (cireasa de pe tort!) a Magiei Neagre. Prin urmare, nu toti diavolii au aceleasi puteri. Energia cu care soldatii lui Satan lupta cu oamenii si chiar cu ingerii creste de la ceata duhurilor poftelor si instinctelor la ceata duhurilor urii si maniei, culminand cu forta de care dispun duhurile rationale, depozitarele celebrei "intelepciuni diavolesti" asupra careia avertizeaza toti sfintii. Duhurile rationale au puteri mari asupra maselor de oameni si chiar asupra popoarelor si natiunilor prin liderii politici, economici si militari ai acestora. Numele meu e Legiune! "Fiecare este ispitit când este tras şi momit de însasi pofta sa. Apoi pofta, zamislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte. " Iacov 1:14-15 Sfintii parinti avertizeaza ca este periculos sa citim literaturi scrise de oameni pacatosi, din simplul motiv ca astfel se formeaza o subtila cale de legatura intre natura lor si sufletele noastre. De fapt, extrapoland putin, o carte, o muzica, un spectacol, o emisiune TV sau chiar o ambianta oarecare este aleasa in functie de vibratia omului respectiv. Ceea ce nu inseamna ca o persoana cu vibratie buna si inalta nu poate fi pervertita prin mijloace exterioare, impure si pacatoase. Din nefericire, exista mii de exemple in acest sens. Iar de la ispitire la posedare este un singur pas. Unul incredibil de mic. Initial, Diavolul ispiteste intotdeauna cu pacate mici. Atfel incepe lupta careia-i cad victima multe suflete omenesti. Legiunile ataca fara crutare toate portile de intrare in om. Mintea omeneasca este asaltata cu momeli de entitatea malefica parazitara. Inima cu amaraciune. Vointa este subrezita prin banuieli si indoieli. Trupul este subjugat cel mai usor prin deprinderea cu patima si viciul, pana cand acestea devin o obisnuinta si o noua natura instinctuala a trupului. Si, in sfarsit, sufletul, ultimul si cel mai ravnit, este atacat de demoni prin deznadejde, erezie, nebunie si chiar sinucidere. Diavolul nu trebuie subestimat, spun teologii, intrucat a fost la origine inger, iar forta sa depaseste inclusiv astazi puterea de inchipuire a oamenilor. Stau marturie, in acest sens, generatii de sfinti si teologi care avertizeaza ca fara ajutorul lui Dumnezeu, al Mantuitorului, al Maicii Domnului si al sfintilor, omul este total lipsit de putere in ghearele celui rau. Din acest motiv, Sfantul Antonie cel Mare ne dezvaluie ca scopul Satanei este acela de a ne impiedica sa urcam in locul de unde a cazut el, adica la Cer. Menirea sa suprema este sa zadarniceasca mantuirea noastra. De aceea, demonii se straduiesc, in primul rand, sa indeparteze pe om de Dumnezeu, fiind plini de invidie si rautate fata de oameni, deoarece oamenii, prin conditia lor de fiinte rationale, incarnate si inzestrate cu liber arbitru, pot face unele lucruri care le sunt interzise demonilor. In dogmele religioase crestine se spune ca entitatile raului populeaza toate planurile subtile in numar incredibil de mare. Dupa prabusirea si alungarea lui Satan, acesta a luat dupa sine toti ingerii cazuti care s-au transformat in diavoli. Conform atat surselor crestine, cat si ocultistilor, numarul total al demonilor este imens, imposibil de calculat, trilioane de entitati malefice impanzind planurile fizice si suprasensibile. In contrapondere, exista acelasi numar incalculabil de ingeri, care se lupta cu ei. Gazda pentru legiuni "Sunt diavoli care intra in trupul omului si in toate madularele lui, si-l lasa fara puteri si fara vlaga. Si aceasta se intampla cu toate ca in trup nu este nicio boala" Cuviosul Nil Ascetul Motivele pentru care unii oameni cad victime posesiunii demonice raman ascunse celor multi. Totusi, nimic nu este intamplator, diavolul neavand putere si voie sa acapareze un suflet uman, decat daca omul incalca anumite legi divine. Cu alte cuvinte, in mare masura, posesiunile au loc prin intermediul pacatelor savarsite de victime. Cateodata, actul silnic de ocupare are loc in urma unor blesteme, juraminte false sau, mai ales, a practicilor de Magie Neagra concretizate in acte de invocare sau evocare a celui rau. Obsesiile transformate in vicii si pacate aduc dupa sine si pe patronii lor din umbra, care invadeaza fara veste fiinta individului in cauza. Posesiunea devine astfel posibila in momentul in care persoana respectiva nu mai poate stapani raul din ea. Exorcistii spun ca o mare parte a bolilor psihice sunt, de fapt, cazuri de posesiuni, iar in aceste conditii nu-i de mirare ca rezultatele psihiatriei ca stiinta si ramura a medicinei sunt atat de slabe. Evident, nu toate bolile si dereglarile psihice constau in forme de posesiune, dar - explica preotii crestini - o mare parte dintre ele cad peste oameni ca urmare a amestecului Necuratului. Cum altfel se pot explica rational nenumaratele cazuri de posedati care dau dovada de forta fizica incredibila sau a celor care vorbesc in limbi exotice pe care nu aveau cum sa le stie? Si, mai ales, cum se pot explica cazurile in care copii mici, in special fetite posedate, racnesc cu voci guturale si groase? Sau cele in care barbati si femei, grohaie, urla, si scot sunete oribile de care nici macar animalele infuriate nu sunt capabile ? Un indiciu clar al posedarii este dat de manifestarile prin care victimele vorbesc, urla si canta pe mai multe voci diferite. Dar, cea mai mare dovada a unui astfel de macabru viol spiritual, ramane caracteristica tuturor posedatilor de a huli si blestema cele sfinte, alaturi de frica si fuga acestora fata de intreaga imagistica bisericeasca. Izbavirea de cel rau « O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? » Faptele Sfinţilor Apostoli 13:10 Impotriva dusmanului suprem si in sprijinul omului exista o serie de mijloace prin care victimele posedarii pot fi ajutate si eliberate. In general, Diavolul nu poate fi indepartat decat prin spovedanie sau platind pretul pentru pacatul facut, pret care vine sub forma de boala, post, rugaciune, acte de milostenie. Dezlegarile, cum se numesc in traditia crestin-ortodoxa, constau in citirea psalmilor lui David, alaturi de alte slujbe specifice, intre care se detaseaza puternicele si periculoasele Molifte ale Sfantului Vasile cel Mare. Acestea sunt incarcate cu Duhul Sfant si constau in blesteme si alungari ale celui rau. Atat canoanele bisericesti, cat si experientele si cazuistica moderna, avertizeaza foarte serios in privinta Moliftelor. Aceste rugaciuni nu trebuiesc citite decat de preotii investiti oficiali cu aceasta putere sau de calugari care au primit dezlegarea necesara, si dintre toti acestia doar cei cu har reusesc sa parcurga in mod corect si eficient intregul tipic al Moliftelor. In cazul diavolilor celor mari, Biserica recomanda postul si rugaciunea in smerenie, dupa sfatul Mantuitorului: cand Iisus este intrebat despre natura unor demoni alungati, raspunde apostolilor ca unele duhuri rele nu ies decat prin post si rugaciune. In incheiere, amintim cuvintele intelepte si datatoare de speranta ale Sfantului Antonie Cel Mare, unul dintre cei mai mari exorcisti din intreaga istorie si traditie a crestinismului: "Se cuvine sa nu ne temem de atacurile lui si de sagetile lui arzatoare si de vicleniile lui lucrate cu mestesugita minte. Toatea acestea nu sunt nimic inaintea puterii lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care numai rostind numele lui cu credinta si cu evlavie, pune pe fuga toata ostirea diavolilor". Sursa: http://www.descopera.ro/cultura/6438991-posedarea-diavoleasca-cand-satana-preia-fraiele

Pfff, asa rea ma crezi?

„Pentru ei este de neconceput să-şi ucidă semenii; în ochii lor, războiul este ceva absurd şi dezgustător, un lucru pentru care nici măcar nu există cuvânt în limba lor.“ — DESCRIERE A POPULAŢIEI INUITE DIN GROENLANDA FĂCUTĂ DE EXPLORATORUL NORVEGIAN FRIDTJOF NANSEN ÎN 1888. CUI nu i-ar plăcea să trăiască într-o societate în care războiul este considerat ceva „absurd şi dezgustător“? Cine nu şi-ar dori să trăiască într-o lume în care nici măcar să nu existe cuvântul „război“ pentru că noţiunea în sine este necunoscută? O astfel de lume poate părea utopică, mai ales dacă ne-am bizui pe oameni să o realizeze. Totuşi, în profeţia lui Isaia, Dumnezeu a promis că va aduce în existenţă o astfel de lume: „Din săbiile lor vor făuri brăzdare şi din suliţele lor, cosoare. Nicio naţiune nu va mai ridica sabia contra altei naţiuni şi nu vor mai învăţa războiul“ (Isaia 2:4). Desigur, lumea de astăzi cu cei 20 de milioane de militari activi şi aproximativ 20 de războaie în desfăşurare ar trebui să sufere o mare transformare pentru ca promisiunea lui Dumnezeu să se împlinească. Nu întâmplător Iehova, Dumnezeul Atotputernic, va trebui să intervină în treburile omenirii. Această intervenţie a lui Dumnezeu va culmina cu ceea ce Biblia numeşte Armaghedon (Revelaţia 16:14, 16). Deşi în ultimii ani termenul „Armaghedon“ a fost folosit cu sensul de conflagraţie nucleară mondială, un dicţionar arată că sensul principal al acestui cuvânt este „locul unei mari bătălii finale între forţele binelui şi forţele răului“. Dar va învinge binele vreodată răul? Sau o astfel de bătălie este pură ficţiune? Un aspect încurajator este că Biblia vorbeşte în mod repetat despre sfârşitul răutăţii. „Păcătoşii vor pieri de pe pământ“, profeţeşte psalmistul, „iar cei răi nu vor mai fi“ (Psalmul 104:35). „Cei drepţi vor locui pe pământ şi cei ireproşabili vor rămâne pe el“, spune cartea Proverbele. „Dar cei răi vor fi nimiciţi de pe pământ, iar cei neloiali vor fi smulşi de pe el“ (Proverbele 2:21, 22). Biblia arată totodată că cei răi nu vor renunţa la putere în mod paşnic; de aceea, pentru a elimina tot ce este rău, inclusiv războiul, este nevoie de o intervenţie decisivă din partea lui Dumnezeu (Psalmul 2:2). Biblia numeşte această bătălie deosebită Armaghedon, un nume cu semnificaţii profunde. Bătălii purtate la Meghido de-a lungul istoriei Cuvântul „Armaghedon“ înseamnă „Muntele Meghido“. Anticul oraş Meghido şi valea Izreelului din jurul său au fost teatrul de război al multor bătălii decisive în istorie. În cartea Bătăliile Armaghedonului (engl.), istoricul Eric Cline a scris: „De-a lungul istoriei, Meghido şi valea Izreelului au fost locul unor bătălii ce au determinat cursul civilizaţiei“. Aşa cum sublinia Cline, bătăliile purtate în apropiere de Meghido s-au dovedit adesea hotărâtoare în istorie. Hoardele mongole care au cotropit o mare parte a Asiei veacului al XIII-lea au suferit prima lor înfrângere în această vale. Nu departe de Meghido, armatele britanice conduse de generalul Edmund Allenby au înfrânt armatele otomane în Primul Război Mondial. Un istoric militar descria victoria obţinută de Allenby drept „una dintre cele mai rapide campanii militare importante şi una dintre bătăliile decisive cu victorii zdrobitoare ale istoriei“. În apropiere de Meghido s-au purtat bătălii decisive şi pentru istoria biblică. Aici judecătorul Barac a înfrânt armatele canaanite ale lui Sisera (Judecătorii 4:14–16; 5:19–21). Tot în această regiune, Ghedeon cu numai 300 de oameni a învins o imensă armată madianită (Judecătorii 7:19–22). Regele Saul şi fiul său Ionatan au murit pe muntele vecin Ghilboa când filistenii i-au înfrânt pe israeliţi (1 Samuel 31:1–7). Datorită poziţiei geografice strategice, Meghido şi valea din jurul său au fost teatrul de război a numeroase bătălii (în opinia unui istoric, a cel puţin 34!) de-a lungul ultimilor 4 000 de ani. Fără îndoială că poziţia strategică şi istoria regiunii Meghido au influenţat într-o mare măsură sensul figurat cu care este folosit cuvântul „Armaghedon“. Deşi acesta apare o singură dată în Biblie, contextul său din cartea Revelaţia arată cât se poate de clar că Armaghedonul va fi un eveniment decisiv în viaţa fiecărui om de pe pământ. Ce este Armaghedonul despre care vorbeşte Biblia Deşi s-au purtat multe războaie importante în apropiere de Meghido, niciunul dintre ele nu a eliminat răutatea. În niciunul dintre ele nu se poate spune că s-au confruntat în adevăratul sens al cuvântului forţele binelui cu forţele răului. Cum este şi firesc, un astfel de război nu poate fi purtat decât de Dumnezeu. Aşa cum a spus odată Isus, „nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu“ (Luca 18:19). În plus, Biblia chiar numeşte Armaghedonul războiul lui Dumnezeu. Biblia spune în cartea Revelaţia că „regii întregului pământ locuit“ se adună „pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic“ (Revelaţia 16:14). Relatarea profetică arată în continuare: „Ele i-au adunat în locul care în ebraică se numeşte Har-Maghedon“, sau Armaghedon* (Revelaţia 16:16). Apoi, după câteva capitole, se explică faptul că „regii pământului şi armatele lor“ vor fi „adunaţi ca să facă război împotriva celui ce stătea pe cal şi împotriva armatei sale“ (Revelaţia 19:19). Cel ce stă pe cal nu este altul decât Isus Cristos (1 Timotei 6:14, 15; Revelaţia 19:11, 12, 16). Din aceste versete înţelegem că Armaghedonul este un război între Dumnezeu şi armatele omenirii neascultătoare. Dar de ce poartă Iehova şi Fiul său, Isus Cristos, un asemenea război? În primul rând, deoarece Armaghedonul ‘îi va distruge pe cei ce distrug pământul’ (Revelaţia 11:18). Iar în al doilea rând, va aduce potrivit promisiunii lui Dumnezeu o lume paşnică, „un pământ nou“ în care „va locui dreptatea“ (2 Petru 3:13). De ce trebuie să aibă loc Armaghedonul? Vi se pare greu de crezut că Iehova, „Dumnezeul iubirii“, îi încredinţează Fiului său, ‘Prinţul păcii’, misiunea de a purta un război? (2 Corinteni 13:11; Isaia 9:6) Lucrurile vor fi mult mai clare dacă înţelegem motivele ce stau la baza acestei acţiuni. În cartea Psalmii, Isus este înfăţişat ca un războinic ce înaintează călare. Pentru ce luptă Cristos? Psalmistul explică: „pentru adevăr, umilinţă şi dreptate“. El poartă război deoarece iubeşte dreptatea şi urăşte răutatea (Psalmul 45:4, 7). Biblia descrie şi reacţia lui Iehova la nedreptatea pe care o vede în lumea de azi. Profetul Isaia scrie: „Iehova a văzut şi a fost rău în ochii lui că nu era dreptate. Şi s-a îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o cămaşă de zale şi şi-a pus pe cap coiful salvării. S-a îmbrăcat cu veşmintele răzbunării ca şi cu o haină şi s-a înfăşurat cu zelul ca şi cu o mantie“ (Isaia 59:15, 17). Atâta vreme cât oamenii răi deţin puterea, cei drepţi nu se pot bucura de pace şi siguranţă (Proverbele 29:2; Eclesiastul 8:9). Realist vorbind, oamenii corupţi, care practică nelegiuirea nu se vor schimba. De aceea, pacea şi dreptatea nu pot fi instaurate pentru totdeauna decât dacă aceştia sunt înlăturaţi. „Cel rău este o răscumpărare pentru cel drept“, a scris Solomon (Proverbele 21:18). Întrucât Judecătorul este Dumnezeu, putem fi siguri că sentinţele sale împotriva celor răi vor fi întotdeauna drepte. „Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ce este drept?“, a întrebat Avraam. Ulterior, el a învăţat că Iehova face întotdeauna ce este drept! (Geneza 18:25) Mai mult, Biblia ne asigură că lui Iehova nu-i face deloc plăcere să-i distrugă pe cei răi şi că el recurge la acest lucru în ultimă instanţă (Ezechiel 18:32; 2 Petru 3:9). Armaghedonul — un război real De partea cui vom fi în această bătălie decisivă? Cei mai mulţi dintre noi vom spune imediat că de partea binelui. Dar cum putem fi siguri că va fi aşa? „Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia“ este îndemnul profetului Ţefania (Ţefania 2:3). Voinţa lui Dumnezeu este ca „orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“, a spus apostolul Pavel (1 Timotei 2:4). Un prim pas spre salvare este să învăţăm adevărul despre Iehova şi despre scopul său de a curăţa pământul de răutate. Iar al doilea este să practicăm dreptatea, ceea ce ne va aduce aprobarea şi ocrotirea divină. Dacă întreprindem aceşti paşi importanţi, vom ajunge să aşteptăm chiar cu nerăbdare Armaghedonul, războiul ce va pune într-adevăr capăt tuturor războaielor omeneşti. După această bătălie decisivă, oamenii de pe tot pământul vor considera războiul ceva absurd şi dezgustător. Şi niciodată „nu vor mai învăţa războiul“! (Isaia 2:4) Sursa: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/2008241#h=1:0-1:275