Jump to content

La mulți ani România! Quest & Gift disponibil pe serverele de sa-mp, detalii aici

zL Arhix

RPG2 LSPD Leader
  • Content Count

    2628
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    1

zL Arhix last won the day on August 14 2019

zL Arhix had the most liked content!

Community Reputation

676 Fantastic

About zL Arhix

  • Rank
    0!=1
  • Birthday 01/10/2002

Contact Methods

  • Website URL
    https://www.rpg2.b-zone.ro/players/general/Arhix.
  • Discord
    Arhix#8782

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    127.0.0.1
  • Hobbies
    ☭ Communism ☭

Previous Fields

  • Real name
    Andrei
  • RPG2 Nickname
    Arhix.

Recent Profile Visitors

4415 profile views
  1. Nick: Arhix. Rank-ul: Chief(Leader) Nick-ul câștigătorului: HaLoGeN Rank-ul câștigătorului: 2 Număr de puncte valide: 374 Dovezi: https://i.imgur.com/vJgUN50.png Alte precizări: Felicitări.
  2. Salut, Doresc să vă informez că a fost adăugată regula: 6.25 Este interzis să folosiți comanda [/confiscate] pe un jucător care este omorât (în procesul de respawnare). Politiștii trebuie să mearga în jail după suspect pentru a confisca drogurile/permisul (sancțiune: Avertisment Verbal prima abatere, Faction Warn următoarele abateri). Această regulă se considera nescrisă până acum, dar datorită multor abateri, a fost adăugată. Doresc să vă comunic faptul că această regulă a fost sau va fi adăugată foarte curând la toate departamentele, nu suntem doar noi dezavantajați. Regula intră în vigoare începând cu 28.01.2020 ora 21:00.
  3. În mod obişnuit, găurile negre masive se află în centrul galaxiilor. Amy Reines, astrofiziciană a a Universităţii Montana, a studiat 111 galaxii pitice şi a descoperit 13 astfel de galaxii neobişnuite, mai exact, găurile lor negre se aflau la periferia acestora, ceea ce intră în contradicţie cu observaţiile realizate asupra galaxiilor, notează Phys. „Toate găurile negre pe care le găsisem înainte se aflau în centrul galaxiilor”, explică dr. Reines. „Acestea se aflau la periferie. Am fost uimită când am văzut asta”, mai adaugă aceasta. Studiile efectuate de-a lungul timpului au relevat faptul că există două tipologii importante de găuri negre: cele pe care le-am putea considera mici şi care se formează din caolapsului unei stele care are au aproxiamtiv 10 mase solare şi găurile negre supermasive, acestea pot fi identificate în centrul galaxiilor, pot avea câteva miliarde de mase solare şi e neclar modul în care s-au format. Deşi descoperirea acestor galaxii este cu siguranţă un eveniment important, nu ne aflăm neapărat în faţa unei surprize. Mai exact, această descoperire confirmă modelele evoluţiei galactice propuse de către Jillian Bellovary, cercetătoare a Muzeului de Istorie Naturală din New York. Aceste modele indică faptul că, în cazul galaxiilor pitice, găruile negre nu coincid neapărat cu centrul galactic şi asta datorită deplasării prin spaţiu. Amy Reines este o cercetătoare specializată în galaxiile pitice, dedicându-şi utima decadă identificării găurilor negre şi formării noilor stele în cazul galaxiilor pitice.„Există o mulţime de oportunităţi pentru a face noi descoperiri, deoarece studierea găurilor negre din galaxiile pitice este un domeniu nou [...] Oamenii sunt cu siguranţă captivaţi de către găurile negre. Sunt obiecte misterioase şi fascinante”, explică aceasta. sursa:descopera.ro
  4. Un nou studiu ar putea conduce la descoperirea locului în care unul dintre cei mai mari meteoriți a lovit planeta în urmă cu aproape 800.000 de ani, scrie CNN. Craterul s-ar putea afla în sud-estul statului Laos, sub un strat de lavă din câmpul vulcanic al platoului Bolaven. Descoperirea unor obiecte mici, sticloase, asemănătoare cu pietrișul i-au condus pe cercetători către locul în care se află craterul. „Existența acestor obiecte demonstrează că meteoritul voluminos s-a izbit de Pământ cu o viteză atât de mare încât a topit rocile din jur”, a declarat profesorul Kerry Sieh, unul dintre autorii studiului. Obiectele formate în urma impactului dintre meteoritul masiv și planeta noastră acoperă aproximativ 10% din suprafața Pământului, din sudul Chinei până în sudul Australiei. Pe baza calculelor oamenilor de ştiinţă, craterul ascuns ar măsura 13 kilometri lăţime şi 17 kilometri lungime şi s-ar putea afla sub câmpul vulcanic al platoului Bolaven din Laos. „Au existat mai multe încercări de a găsi locul impactului, dar studiul nostru este primul care pune cap la cap atâtea indicii, de la natura chimică a obiectelor sticloase până la caracteristicile lor fizice și de la măsurătorile gravitaționale până la depunerile de lavă care ar fi putut acoperi craterul”, a mai adăugat geologul Kerry Sieh. sursa:digi24.ro
  5. Studierea stelei HD 211998 din constelaţia Indus a oferit astronomilor datele necesare pentru a înţelege trecutul Căii Lactee, respectiv stabilirea unei cronologii precise a coliziunii cu o fostă galaxie satelit. Faptul că galaxia în care ne aflăm a avut un trecut violent, începând de la formarea sa până în prezent, este un lucru cunoscut oamenilor de ştiinţă atât prin compararea cu alte galaxii, dar şi prin „urmele” pe care ciocnirile cu alte galaxii le-au lăsat în strucutra Căii Lactee. Una dintre aceste galaxii care s-a ciocnit şi care a fost ciocnită de către galaxia noastră este Gaia-Enceladus şi, conform oamenilor de ştiinţă, observaţiile realizate asupra unei singure stele oferă informaţiile necesare stabilirii unei cronologii a evenimentelor, notează Science Alert. Astronomii explică faptul că galaxia Gaia-Enceladus a fost cea mai mare galaxie-satelit care a fost înghiţită de către Calea Lactee, cel puţin conform datelor actuale şi a modelelor care descriu evoluţia galactică. Steaua Nu Indi, catalogată de către astronomi sub numele HD 211998, este localizată în constelaţia Indus, la aproximativ 94 de ani-lumină depărtare de Terra şi poate fi obsevată pe cerul nopţii. Prin combinarea mai multor metode de observaţe astronomică: cartografiere galactică, spectronomie, astroseismologie şi urmărirea orbitelor stelare asupra acestei stele, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că coliziune dintre Calea Lactee şi Gaia-Enceladus a avut loc în urmă cu 8 şi 11 miliarde de ani; Universul are aproximativ 13,8 miliarde de ani. Nu Indu este o stea care are 85% din masa Soarelui nostru şi care are de trei ori volumul acestuia şi conform analizei spectrometrice are un conţinut scăzut redus de metale. Potrivit observaţiilor realizate de către telescopul Gaia, această stea s-a născut în Calea Lactee, dar orbita acesteia a fost modificată de către colizune. „Întrucât mişcarea Nu Indi a fost afectată de coliziunea Gaia-Enceladus, ciocnirea trebuie să se fi întâmplat după ce steaua s-a format”, explică astrofizicianul Bill Chaplin, de la Universitatea Birmingham, Regatul Unit al Marii Britanii. sursa:descopera.ro
  6. Fizicienii teoretizează că materia întunecată ar putea avea particule mai uşoare decât protonii. Materia întunecată se dovedeşte a fi un subiect foarte ofertant pentru fiziceni, dar şi aproape imposibil de studiat. În mod evident, faptul că materia întunecată are o interaţiune minimă cu materia şi energia din jurul său reprezintă un impediment major pentu acest domeniu. De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă au propus o multitudine de abordări prin care să detecteze aceste particule misterioase. Una dintre abordările care devine tot mai „populară” printre fizicieni porneşte de la asumpţiile că particulele materiei întunecate sunt mai uşoare decât protonii şi că acestea prezintă o sarcină electrică redusă în condiţiile electromagnetice normale, notează Phys. Plecând de la aceste asumpţii, cercetătorii de la Acceleratorul SLAC din California, Statele Unite ale Americii, au pus pe hârtie o potenţială metodă de identificare a particulelor de materie întunecată folosind interacţiunea la distanţă cu materia obişnuită. „Până în prezent, cele mai multe idei despre modul de detectare a particulelor de materie întunecată s-au bazat pe încercarea de a detecta depuneri mici de energie de la împrăştierea materiei întunecate într-un detector foarte sensibil”, a declarat dr. Asher Berlin, unul dintre cercetătorii care au gândit această metodă. „Colaboratorii mei şi cu mine ne-am dat seama recent că există un mecanism de detectare alternativ: în loc să aştepţi ca materia întunecată să depună o cantitate mică de energie într-un detector prin împrăştiere, este posibil să manipulăm direct traiectoriile particulelor individuale de materie întunecată, creând tulburări care poate fi apoi măsurate cu detectoare rezonante foarte sensibile, similare cu radiourile cotidiene”. În viitor, cercetătrii din California speră chiar să construiască un detector de materie întunecată care chiar să folosească teoria propusă de către ei. „De asemenea, planificăm să investigăm ideile de detecţie aferente altor posibile particule de materie întunecată care posedă diferite tipuri de interacţiuni cu materia normală”, mai explică cercetătorii. Studiul în care este explicată această nouă metodă a fost publicat în Review Letters. sursa:descopera.ro
  7. Cercetătorii de la MIT sunt de părere că miezul de fier al Lunii s-a răcit în urmă cu un miliard de ani, ceea ce a dus la dispariţia câmpului magnetic. Înţelegerea modului în care s-a format şi a evoluat Luna reprezintă un pas important în ceea ce priveşte realizarea unor predicţii legate de viitorul acesteia şi, implicit, al Pământului. Un aspect important care explică modul în care arată satelitul planetei noastre în prezent este cel al lipsei câmpului magnetic. Cercetătorii de la MIT sunt de părere că acesta a dispărut în urmă cu aproximativ un miliard de ani, notează Futurism. „Câmpul magnetic este acest lucru nebulos care se află în spaţiu, ca un câmp de forţă invizibil”, explică dr. Benjamin Weiss, expert în ştiinţe planetare al MIT. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că acest câmp magnetic funcţiona într-un fel asemănător celui în care funcţionează câmpul magnetic al Pământului. Astfel, câmpul magnetic care înconjoara Luna era generat de un „dinam” format din masa de metal lichid din miezul satelitului. Cristalizarea sau, în termeni comuni, răcirea acestei mase de metal a dus la scăderea intensităţii urmată de dispariţia completă a câmpului magnetic al Lunii. „Am arătat că dinamul care a produs câmpul magnetic al Lunii a murit undeva între 1,5 şi 1 miliard de ani în urmă şi pare să fi fost alimentat într-un mod asemănător câmpului magnetic care înconjoară Pământul”, a declarat dr. Weiss. Pentru a stabili această nouă cronologie a evoluţiilor geologice ale Lunii, oamenii de ştiinţă de la MIT au folosit datele legate de semnalele magnetice ale rocilor de pe Lună, colectate în timpul misiunilor Apollo desfăşurate de NASA. Cercetătorii au aflat că unele roci cu o vechime de aproximativ patru miliarde de ani prezentau urme ale unui câmp magnetic de două ori mai puternic decât cel pe care îl emite nucleul Pământului în prezent. sursa:descopera.ro
  8. Nick: Arhix. Rank-ul: Chief(Leader) Nick-ul câștigătorului: HaLoGeN Rank-ul câștigătorului: 2 Număr de puncte valide: 293 Dovezi: https://i.imgur.com/49EJlyc.png Alte precizări: Felicitări.
  9. Pulsarul PSR J0908−4913 a prezentat o schimbare bruscă a vitezei de rotire. Pulsarii sunt stele neutronice, care au volum foarte mic, dar o densitate extrem de mare şi care emit radiaţii cu regularitate. Totuşi, în anumite situaţii care încă nu sunt înţelese pe deplin de către cercetători, viteza de rotaţie a unui pulsar poate varia. Aceasta este şi situaţia pulsarului PSR J0908−4913, observat de către echipa condusă de către Marcus Lower, cercetător al Universităţii Tehnologice din Swinburne, Australia, notează Phys. Această schimbare bruscă din comportamentul pulsarului a fost observată în data de 9 octombrie 2019. Cercetătorii explică faptul că au observat o schimbare a timpului de rotaţie al pulsarului. După cum sugerează observaţii anterioare realizate asupra altor pulsari, după o perioadă viteza acestora revine la valoarea de dinaintea anomaliei. În cazul acestui pulsar nu s-a observat încă o revenire la viteza iniţială, din această cauză cercetătorii explică faptul că se vor concentra pe monitorizarea continuă a acestuia atât pentru a vedea dacă şi cum această redresare are şi, mai important, care sunt forţele care se află în spatele acesteia. „Monitorizarea continuă a acestui pulsar este realizată de UTMOST. Încercările de a măsura recuperarea pe termen lung şi modificările de formă ale pulsasrului vor face obiectul lucrărilor viitoare”, au scris cercetătorii în studiul lor. sursa:descopera.ro
×

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.