Credeți în superstiții ?

[nWo PaRcheTZeL]

Istoric vorbind, superstiția a fost întotdeauna credința celui de-o religie diferită de aceea a celui care o judecă. Astfel ereziile au fost considerate a fi superstiții, așa cum și religiile celorlalți au fost definite ca fiind superstiții. Se pare deci că și eticheta de superstiție face parte din mai numeroasa familie de manifestări ale antropocentrismului: o credință, o valoare sau o practică diferită de aceea specifică culturii în care ne-am născut este automat (fără o analiză temeinică adică) percepută ca ceva inferior, demn de dispreț și ridiculizare.

 

DEX-ul definește superstiția ca fiind "o prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau alte rămășițe ale animismului și ale magiei". Nu e de mirare deci că credincioșii și-au aruncat reciproc, dintotdeauna, așa cum s-a menționat mai sus, invectiva de superstiție pentru a respinge religia celuilalt, căci după cum se poate constata toate religiile prezintă această credință în "spirite bune sau rele", căci zeii, îngerii sau demonii sunt definiți și ei a fi astfel de entități imateriale (vezi D.Ex., primul sens al termenului "spirit": "În filozofia idealistă și în concepțiile religioase, spiritul este un element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul; ființă imaterială supranaturală, duh."). De altfel Dicționarul Enciclopedic Român ediția 1966 precizează că "între superstiție și credința religioasă nu există o deosebire de esență." Și pe bună dreptate se afirmă asta, căci latura superstițioasă a religiilor nu se limitează doar la faptul că toate postulează existența unor spirite bune și rele, întrucât la majoritatea dintre ele găsim și credința în vrăjitoare; unele dintre aceste religii vorbesc de altfel explicit în textele lor sacre despre vrăjitoare, cum este cazul, de exemplu, cu creștinismul și iudaismul (În Biblie, în "Ieșire" mai exact (Exod 22:18), dumnezeul evreilor și creștinilor cere acestora să ucidă vrăjitoarele: "Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască".). Dar mai mult, există de asemenea numeroase exemple în care credincioșii creștini manifestă credința în semne prevestitoare (de ex. povestea creștină despre împăratul Constantin căruia dumnezeul creștinilor i-a prevestit victoria printr-un semn) sau numere fatidice (există o lungă istorie a așteptării sfârșitului lumii și a venirii lui Iisus Hristos, nu e nevoie decât să citim despre milenarism sau apocalipticism (anul 1000, anul 2000, etc.) sau chiar Biblia (mai exact Apocalipsa 13: 18) unde se vorbește despre "numărul fiarei", 666)). Cât despre trăsăturile magice ale religiei, acest aspect a fost deja detaliat în secțiunea Filozofia și religia, unde s-au comentat maladiile religiei, printre care și gândirea magică manifestată în creștinism prin rugăciune (în special ceea ce în ortodoxie se numesc "rugăciune de cerere" și în catolicism "de grație" sau "intercesiune".).

 

Și pentru antici echivalența superstiție-religie era valabilă: Cicero, de ex., definea superstiția ca fiind "o vană teamă de zei" (De divinatione, I). Tot el spunea că "cunoașterea întregii naturi ne scapă de superstiție, ne eliberează de spaima de moarte […]" (De finibus, I, xix, 63).

 

Lucrețiu spunea despre religie: "Ignoranța și frica, iată fundamentele oricărei religii (Lucrețiu, Bunul Simț, x). Opinia lui va fi preluată mai târziu și de baronul d'Holbach.

 

Și Tacit, în scrierile sale, definește adesea ca superstiții toate cultele asiatice care se răspândeau pe atunci în inima imperiului, printre care și creștinismul (Tacit, Istorii, iv, LIV, 4).

 

Creștinii au preluat și ei această viziune despre religia celuilalt, astfel că Lactanțiu spune: "Religia este cultul adevăratului Dumnezeu, superstiția fiind aceea a unui fals dumnezeu".

 

Alți creștini au fost chiar mai preciși, astfel că Clement din Alexandria (Stromates, vii, 4) și Origen (Contra Celsum, iii, 79) definesc religia evreilor și ereziile creștine ca fiind și ele superstiții. Pentru Augustin chiar și caracterele mistice fac parte din superstiție (De doctrina christiana, xx).

 

Pentru Toma d’Aquino, mai perspicace și deci mai rezervat, căci realizează faptul că religia și superstiția se opun pe un același teren, superstiția este excesul de religie, superstițiosul aducând un cult divin celui căruia nu trebuie să-i aducă sau aducând un cult cui trebuie, dar de maniera în care nu trebuie. Tot sfântul Toma ne spune că există și un ghicit acceptabil pentru creștinism, care se diferențiază de ghicitul superstițios, prin faptul că acesta nu apelează la demoni și că prin actul ghicirii nu se încalcă libertatea lui Dumnezeu de a rândui viitorul după bunul plac. El vede astfel, se pare, "demnă de elogii", astrologia, care face parte din această categorie virtuoasă de ghicire, întrucât ea "se referă la lucruri naturale care se întâmplă în mod necesar, funcție de dispoziția aștrilor"(Summa, qu. xcv, art. 5). Această viziune relaxată a lui Toma d'Aquino despre superstiție va antrena în perioada Renașterii o acceptare a multor feluri de superstiții, printre care și idolatria.

 

Adepții Reformei nu vor întârzia să numească catolicismul superstiție. Calvin este cât se poate de clar, declarând cultul Fecioarei Maria și a sfinților ca fiind o superstiție (Instituția religiei creștine, i, IV, 3). Pentru protestanți, superstiție este orice rit care nu este cerut și aprobat formal de Dumnezeu, adică de Scriptură.

 

Francis Bacon, asociază superstiția cu teologia, atunci când definește cele 3 surse de eroare și falsă filozofie. Pentru Spinoza "toate religiile sunt superstiții care învață oamenii să disprețuiască natura și rațiunea […]."

 

Pentru Hobbes, părintele filozofiei politice occidentale, diferența între superstiție și religie este de ordin sociologic și politic; el explică că "teama de o putere invizibilă imaginată pe baza poveștilor acceptate public se numește religie, pe când aceeași teamă dacă se datorește unor povești despre puteri invizibile imaginate dar care nu sunt acceptate public, se numește superstiție."

 

Constantin François de Chassebœuf, conte de Volney spunea, parcă repetând cuvintele lui Lucrețiu: "Frica și speranța fac principiul oricărei idei religioase." (De Volney, Ruines).

 

Pentru Kant declarația de credință, ritul, ascetismul și rugăciunea sunt toate forme de nebunie superstițioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru el orice tentativă de a place lui Dumnezeu alta decât intenția morală este nebunie religioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2).

 

Pentru Bergson, superstiția este religia socializată și instituită (Cele 2 surse ale moralei și religiei).

 

Psihanaliza, începând cu fondatorul ei, Sigmund Freud, vede în orice religie o iluzie, făcând caducă orice opoziție de natură între religie și superstiție.

 

Konrad Zucker (Psihologia superstiției) încearcă să discearnă trei tipuri de superstiție, primele două putând include religia. Superstiția mistică este astfel credința în sacrificii, prezicerea viitorului, profeția, ghicitul și astrologia. Superstiția magică este credința în deochi, amulete, talismane, vrăjitoare și lycantropie (credința în existența oamenilor ce se pot transforma în lupi). Și în această categorie găsim deci credința în vrăjitoare, prezentă în iudaism și creștinism și deja comentată anterior. În acest sens, merită adăugat, poate, faptul că această credință în existența vrăjitoarelor a antrenat sacrificarea inutilă a mii și mii de victime omenești, în așa-numitele "vânători de vrăjitoare".

 

Mark Twain spunea: "Mult timp au existat vrăjitoare. Așa ne spune Biblia. Și Biblia ne explică că nu trebuie să le permitem să trăiască. De aceea Biserica, după opt sute de ani în care și-a făcut datoria cu lene și indolență, și-a adunat în fine lațurile, cleștii de strivit degetele și lemnele de rug, și își începu sfânta muncă cu seriozitate. Și munci ea zi și noapte timp de veacuri, băgând în pușcării, torturând, spânzurând și arzând pe rug hoarde și armate-ntregi de vrăjitoare, curățind creștinătatea de prezența lor mizerabilă. Apoi se descoperi că nu există și nici n-au existat vreodată vrăjitoare. Acum nu știm dacă să râdem sau să plângem… Cine a descoperit că nu există vrăjitoare? Preotul, parohul? Nu, ăștia n-au descoperit niciodată nimic. La Salem parohul a ținut patetic de text chiar și după ce mirenii l-au abandonat cu remușcări și lacrimi pentru crimele și cruzimea cu care acesta i-a convins să acționeze până atunci. Parohul voia mai mult sânge, mai multă rușine, mai multă violență; sunt mirenii cei care l-au oprit. În Scoția parohul a ucis vrăjitoarea după ce judecătorul a declarat-o inocentă; și după ce parlamentul s-a îndurat să înlăture oribila lege contra vrăjitoarelor din Codul penal, tot parohul a fost acela care cu lacrimi și rugăminți implora să fie menținută. Textul despre vrăjitoare rămâne în Biblie, numai practica s-a schimbat. Focul Iadului s-a dus, dar textul rămâne. Mai bine de 200 de articole de Cod penal s-au dus din legislație, dar textul care le-a autorizat rămâne." (Mark Twain, Predarea Bibliei și practica religioasă).

 

[ sursa : http://ro.wikipedia.org/ ]

 

 

Vă invit să vă afirmați opinia proprie și personală despre superstiții și dacă voi chiar țineți sau nu, cont de ele.

[Skyfall]

Supersitia este doar o forma de a crea unei persoane o conceptie legata de noroc sau ghinion, este o credinta traditionala in actiuni sau intamplari care ar putea prezice un eveniment aparent fara legatura cu realitatea.

Nu cred.

Edited January 25, 2013 by Skyfall

[Krysty]

Da.

Netru

Nu.

Pentru aceste 3 comentarii aiurea vei primi warn-up.

[nWo PaRcheTZeL]

Sunt multe superstiții prostești, din popor, din gura lumii, de la mamaia, tataia, etc.

 

Să nu scoți apă noaptea de la fântână, să nu calci cu stângul când pleci undeva, să nu te uiți noaptea în oglindă, să nu arunci sarea ... și tot felul de idei aiurite (nu-mi vin acum în minte mai multe). Astea sunt doar forme de "ezitare" a răului..să nu faci cutare lucru ca să-ți meargă bine și tot așa ...

 

Ei bine, sunt doar idei patetice. Nu există așa ceva. Viața noastră nu depinde de niște tematici "SF-iste", ci ne-o facem noi.

 

Nu există superstițiile astea. Sunt doar concepte de oameni nebuni.

[SEF Travie]

Sunt multe superstiții prostești, din popor, din gura lumii, de la mamaia, tataia, etc.

 

Să nu scoți apă noaptea de la fântână, să nu calci cu stângul când pleci undeva, să nu te uiți noaptea în oglindă, să nu arunci sarea ... și tot felul de idei aiurite (nu-mi vin acum în minte mai multe). Astea sunt doar forme de "ezitare" a răului..să nu faci cutare lucru ca să-ți meargă bine și tot așa ...

 

Ei bine, sunt doar idei patetice. Nu există așa ceva. Viața noastră nu depinde de niște tematici "SF-iste", ci ne-o facem noi.

 

Nu există superstițiile astea. Sunt doar concepte de oameni nebuni.

 

Să nu scoţi apă noaptea de la fântână = Pe timpuri era periculos s-o faci şi-n timpul zilei, d-apoi noaptea.

Să nu te uiţi noaptea în oglindă = Dacă eşti urât nu te uita nici ziua.

Să nu arunci sarea = Sarea acum câteva sute, poate chiar mii de ani era cel mai important "condiment" şi cel mai preţios.

Din acest motiv noi avem "Salariu" (latină, salarium), de la "sale" = sare, înainte se plătea în "sare".

E ca şi cum ai spune "să nu arunci banii", logic, sunt utili.

 

Nu, nu cred în superstiţii.

Sunt sfaturi bune transformate cu timpul.

[Kyle]

Nu exista coincidente,ci doar iluzia lor.

Eu nu cred in coincidente,ci cred in Voia Domnului.

[DoubleTrouble]

Nu exista superstitii, sunt doar niste temeri nefondate.

[mez]

Cand eram mai mic credeam , acum nu mai cred.

[Csabb]

"Superstitia" cred ca a fost creata de oameni doar pentru a da speranta oamenilor . In fine , nu cred.

[Pecos]

De ce uneori se intampla(se adeveresc) si alteori nu? Consider ca e vorba de orice altceva. Deci, nu.

[PuDx]

Nu cred, sunt un fel de iluzii.

[CarL ToV]

Eu nu cred in superstitii...mi se pare o porcarie.

[Rothen]

Nu cred în așa ceva, mi se par niște pierderi de timp. Dacă se întâmpla vreodată ceva spus de înainte, da, credeam, dar așa...nu cred până nu văd.

[RW Matryko]

E posibil. Nu sunt sigur, dar e posibil. Votez Da!.