Event - My Real Life Story

[nWo Cipi]

*My Real Life story, sau pe românește, povestea mea din viața reală, e un event la care m-am gândit în seara aceasta, cu scopul de-a face cunoscută povestea fiecărui player ce joacă pe B-Zone RPG1. Sunt mulți oameni în spatele acestor cabluri de internet, PC-uri, ce stau conectați toți laolaltă în această mică lume virtuală conotată foarte simplu : un server. Dar câți dintre voi vă puteți spune povestea ? Când zic poveste, nu mă refer doar la câteva peripeții din viața de zi cu zi, ci la un ansamblu de trăiri / gânduri / fapte, care v-au remarcat sau v-au surclasat undeva într-o poziție pe care doar voi o știți, în această lume ce ne înconjoară în fiecare zi. Vin însă cu o întrebare, câți dintre voi vă puteți povesti (spre exemplu), o anumită bucată din firul vostru propriu și personal, aici în fața lumii ? Viața e doar o călătorie cu un tren, în care stațiile suntem noi; lumea intră, iese, dar puțini construiesc legături și ajung să lege prietenii.

 

*Vă invit să vă povestiți creanga din copacul vieții fiecăruia, cu bune / cu rele, la alegerea voastră. Așadar, dacă simți că ești pregătit să ne împărtășești câteva din realizările / trăirile tale, postează aici.

 

*Cea mai bună istorisire va fi desemnată câștigătoare, iar premiul va fi unul secret (care constă în câteva zeci de milioane) pe care-l veți afla la sfârșitul event-ului, dar dacă-mi va cere vreun admin detalii, doar acestuia îi voi spune.

 

 

_____________________

Model de postare:

 

Nick:

Level:

Facțiune curentă:

My Story:

 

 

_____________________

Vă rog să vă postați povestea în spoiler.

 

 

*Event-ul se va încheia duminică la ora 00:00 când voi ruga un admin / moderator să închidă topicul.

# Vă rog să luați în serios acest event, fără posturi cu jigniri.

 

^ Nu va exista niciun fel de favorizare. "A impresiona" e favorizarea voastră pentru câștig. Impresionează prin povestea ta !

 

 

Succes și sper să nu apară comentarii răutăcioase și pline de nonsensuri.

 

 

 

 

|| Sper să posteze vreo 20-30 de persoane ca să pot acorda un premiu. N-ar fi corect să țin eventul doar cu 2 oameni

 

Nu prea își dă lumea interesul din câte văd, sau ... nu are curajul de-a spune în fața lumii câte ceva despre personalitatea proprie ?

Edited February 19, 2013 by nWo PaRcheTZaL

[SEF Travie]

Nick: SpeedY

Level: 41

Facțiune curentă: Stracci Family

My Story:

M-am nascut pe data de 3,02,1996 intr-un spital al orasului Târgovişte.

Am crescut fericit intr-o familie mică, unită şi plină de afecţiune.

Datorită faptului c-am trăit la casă, am avut norocul de-ami avea aproape şi bunicii, lucru care mi-a afectat foarte mult copilăria.

Tatal meu lucra in schimb de noapte la o fabrica, iar mama dimineata, lucru ce le permitea sa ne supravegheze zi si noapte pe mine si pe fratele meu, Alex.

Alex este cu 5 ani mai mare decat mine si-n prezent este la casa lui, urmand ca anul acesta sa aibe loc nunta.

Cu timpul cu multa munca si sudoare am reusit sa deschidem un magazin, acesta a mers foarte bine timp de 3-4 ani dar apoi, tata a fost nevoit sa plece in strainatate pentru a ne asigura (mie si fratelui meu) un trai mai bun.

Imediat dupa plecarea sa a urmat si mama, lasandu-ne cu bunicii.

Au fost 5 ani grei, dar acestia au stiut sa compenseze dragostea parinteasca si-am reusit sa mergem mai departe.

Pe timpul acela nu stiam ce-i ala calculator, internet si jucarii costisitoare.

Tineam la fiecare lucru-n parte sau...mai bine spus fratele meu tinea.

Eu eram ceva in genul "The Distructor"...

De pilda: El avea un casetofon fain, de jucarie.

L-am luat si l-am pus pe soba, s-a topit *laughs*.

Au urmat momente foarte frumoase, imi amintesc ce fericit eram cand parintii veneau acasa si aduceau cadouri...prima mea bicicleta.

N-am avut niciodata probleme cu nimeni, am stiut sa-mi vad de treaba mea.

Singura bataie care-am avut-o in 17 ani de viata a fost cu un coleg de clasa, care si-a permis prea multe glume pe seama fetei de care-mi placea dar daca-s spune ca l-am batut mar sigur nu m-ar crede nimeni asa ca...

El avea un frate geaman...care-a reusit sa calmeze situatia dupa doar cativa pumni deoarece eram foarte buni prieteni.

Iubeam sa ies afara si sa ma joc cu baietii mai mari, jocuri gen "lapte gros" mi-au marcat copilaria.

Nu-mi placea niciodata sa intru in tunel pentru ca apoi 2 zile nu-mi mai simteam fesele.

Una din paţăniile de care-mi aduc aminte e ca...intr-o seara, am lungit-o prea mult cu niste baieti cu vreo 4 ani mai mari ca mine si...am mers la biliard pana la 23:20...si-a venit bunica dupa mine...m-a luat de urechi si m-a dus acasa.

Nu stiam cum sa fac s-o mai impac, timpul trece repede cand joci biliard.

Obisnuiam sa ma uit la "Leana si Costel", radeam cu lacrimi la fiecare episod...ii gaseam si inca ii gasesc foarte comici.

Dupa aproximativ 5 ani, bunica mea a suferit un infarct chiar langa mine, ma simteam neputincios, un moment crud dar pe care l-am depasit singur.

As putea spune ca m-a marcat acest lucru, am devenit mai realist, mai serios si mai hotarat.

Dupa acest deces, n-am putut ramane in grija bunicului deoarece nu prea putea sa ne poarte de grija... asa ca parintii au fost obligati sa ne ia alaturi de ei in Italia.

Am continuat scoala aici, in doar 2 luni de zile am fost nevoit sa invat limba italiana, fara niciun ajutor.

Citeam carti in italiana, tot ce prindeam..

Prima zi a fost...ciudata, colegi noi dar ...totul a fost okay.

Am ramas surprins de cateva intrebari care mi-au fost adresate pe parcursul anului scolar cum ar fi:

1.Tu faci l@b@?

2.Religia Ortodoxa are legatura cu arabii?

3.Unde e Romania?

Mi-am facut multi prieteni inca din prima zi insa...nu e la fel ca-n Romania, au unele gesturi si glume care personal imi displac (ca sa nu mai vorbim de coeficientul de inteligenta) asa ca incerc sa-i evit.

Cu timpul am inceput sa explorez orasul si sa cunosc alti romani, sa-mi fac alte prietenii si sa devin popular.

Cum lucrurile nu-mi permiteau sa-mi pierd timpul ca-n Romania, iesind mereu pe afara la joaca, am inceput sa ma joc pe internet.

Primul joc a fost triburile deoarece cunostintele mele in domeniul IT erau de toata jena iar conexiunea la internet foarte slaba.

Cu timpul am devenit din ce in ce mai interesat de domeniul IT si am facut rost de-o conexiune mai rapida.

Un baiat cu care jucam triburile mi-a spus de jocul asta, sa:mp si am zis..."de ce nu?.

In momentul de fata am 17 ani (impliniti acum aproximativ 3 saptamani), am o iubita (romanca) cu care ma inteleg de la foarte bine-n sus dar care-mi spune ca ma joc prea mult la calculator si...cam asta-i povestea mea.

Nu am scris asta neaparat pentru premiu, vroiam doar ca voi sa ma cunoasteti asa cum sper ca si eu sa va cunosc prin intermediul acestui event.

Frumoasa idee Cipi.

O poza cu mine (eram obosit, dupa o noapte de dans, cu privirea despartita de la bautura eu faceam poze

):

Edited February 19, 2013 by SpeedY17

[nWo Cipi]

Foarte frumos, și nu postez aici pentru +1, dar vreau doar să te felicit că ai rupt bariera tăcerii. Am citit cu mare atenție și pot să spun că m-ai impresionat. Sper să-ți urmeze și ceilalți exemplul, și să posteze aici, nu numai pentru a ne cunoaște mai bine între noi, cât și pentru a judeca oamenii din spatele titlului.

 

Felicitări <'>

 

 

 

 

 

 

_______________________

 

Concursul e over duminică, spor la postat !

[F4L Deidara]

Nick: [F4L]Deidara

Level: 30.

Facțiune curentă: News Reporter.

My Story:

Cu o dorință arzătoare de cunoaștere și descoperire, la sfârșitul verii din anul 1993, mai precis pe 29 august, am hotărât să iau parte acestei lumi pline de caractere antropoide. Locul care m-a găzduit în cea mai importantă zi din viața mea a fost capitala din frumoasa Românie, București, unde îmi desfășor activitățile premature chiar și în momentul actual. Fiind un copil foarte perseverent, la vârsta de 4 ani am luat parte la primul colectiv legal din cadrul unei societăți, grupa pregătitoare. Terminând cu brio această etapă a vieții, am continuat școala. În timpul școlii eram izolat de toți trăind în propriul meu univers. Ajuns la vârsta la care poți vorbi de principii și etică pot spune că uneori este necesară și violența domestică. Cu zâmbetul pe buze mi-am continuat viața urmând liceul care m-a schimbat radical, din punct de vedere psihic. Dau dreptate celui ce a spus că liceul te schimbă foarte mult. Diferite anturaje mi-au demonstrat că viața adolescentină este prima cale spre maturitate, iar eu am deschis ușa potrivită. În tot acest timp am dobândit nenumărate informații și hobby-uri care m-au făcut persoana din ziua de astăzi. După ce m-am văzut cu bacalaureatul am decis să muncesc pe timpul verii pentru a-mi asigura și facultatea pe care doream și doresc s-o urmez. Zis și făcut; toată vara am tras din greu pentru a-mi potoli poftele. În prezent activez la Facultatea de Administrație și Afaceri din cadrul Universității din București, anul întâi. Pe lângă viața curriculară am și o viață sportivă. În prezent fac parte din echipa de handbal a comunei Dobroești, HUD (Handbal Unirea Dobroești), atât la băieți, cât și la mixt. O mică autocaracterizare ar suna cam așa: brunet cu ochii negrii de 71 kilograme și 181 de centimetrii, fața ovală, cred, plăcut la vedere, tunsoare neuniformă, cu un râs zgomotos, puțin enervant, glas puternic și multe alte defecte și calități.

[SpeedyGonzales22700]

Nick:SpeedyGonzales22700

Level:8

Factiunea curenta: -

My Story: M-am nascut pe data de 09.12.2000 in Craiova.In acest moment am 12 ani.Invat la scoala nr.36 Gheorghe Bibescu.Am note mari dar iau si note mici...Parintii mei sunt foarte duri cu invataura.Ei vor sa ma fac in viata doctor sa am foarte multi bani, asta nu este ceea ce vreau eu sa devin in viata.Chiar daca unu doctor salveaza vieti, ajuta oameni etc.Ca si mine. Eu ajut orice om de orice religie/sex/culoare...Eu nu as putea vedea oameni raniti grav, oameni care mor in spital si altele.As vrea o cariera in sport.O cariera in fotbal sau sa fiu angajat la o companie de creat jocuri video( Rock Star/ EA). Nu stiu ce sa fac...Imi este teama ca daca le spun asta parintilor mei, ei nu o sa mai aiba incredere in mine...

Trecem la alt subiect: Romania,

Dupa ce am trait 12 ani din acest lucru care se numeste "viata", am vazut adevarata fata a lumii si adevarata fata a Romaniei.Vad totii oamenii care dau vina pe aceasta tara careaia ii zic "Tara de K@K@7" si pleaca in alte tari numai pentru BANI. Ei cred ca tara asta este de ***** din cauza celor din conducere...Insa ei CRED asta...Eu nu zic acelasi lucru.Eu zic ca noi, da noi stricam aceasta tara frumoasa, tara printre cele mai unice datorita faptului ca avem:Toate formele de relief, bogatii naturale,batrani care au trecut prin multe in viata si acum sunt mari intelepti si altele.Eu voi sta in tara, orice ar zice parintii mei (ei vor sa ma duca in Anglia).Eu voi sta in aceasta tara pentru ca este bogata,frumoasa si mai ales importanta pe harta lumii.Nu mai parasiti tara zicand: Ce tara de K@K@7, numai Basescu o face asa.NU,nu doar Basescu face tara asta asa, ci si noi insine.

Sper ca ati inteles mesajul.Nu am scris asta doar pentru +1 si pentru premiu, ci pentru a intelege ca Romania si viata unui om nu trebuie data pe acele hartii neinsemnate care se numesc BANI.

Edited February 23, 2013 by SpeedyGonzales22700

[TEG dey69]

Nick: dey69

Level: 20

Facțiune curentă: civil

My Story:

 

 

Spoiler

Ma numesc Andrei,m-am nascut pe data de 25 februarie 1993 intr-un spital din Timisoara.Am o familie mica ,fericita si cu unele momente grele(ca orice familie).Pana la varsta de 12 ani am stat numai prin spitale cu o problema de sanatate care nu sa rezolvat nici pana in ziua de astazi si pe care nu vreau sa vorbesc.Mama lucreaza dimineata si tata seara pentru a imi asigura strictul necesar de medicamente ,imi place sa ies cu prietenii sa ma distrez ca sa uit de probleme iar seara imi petrec timpul in fata calculatorului....Nu am mai multe de spus pentru ca viata mea nu e asa cum o are orice persoana de varsta mea. Nu postez pentru a castiga sau a impresiona pe altii ci pentru ca imi place acest event si cunosti o parte din playeri.Bafta.

[W i s l e r]

Nick: Wisler

Level: 20

Facțiune curentă: Tow Truck Company

My Story:

 

 

 

M-am nascut pe data de 16 august 1996 intr-un orasel numit Jibou din judetul Salaj. Binenteles ca aici mi-am petrecut si cea mai mare parte a vietii, cele mai frumoase momente din viata mea. Nu pot spune ca am avut o copilarie extrem de fericita deoarece tatal meu lucra la o distanta destul de mare de noi pentru a ne oferi un trai decent. Stateam intr-o mica garsoniera unde totul era foarte bine. Pe data de 1 aprilie 2000 s-a nascut si fratele meu mai mic, David. Nu era un lucru prea placut sa stam 4 intr-o garsoniera, asa ca printr-un efort foarte mare am vandut garsoniera si am cumparat un apartament cu 3 camere scos la licitatie de Primaria orasului Jibou. Credeam ca totul se va schimba o data cu noua locuinta, dar acum incepea marele chin pentru noi, ca familie. Apartamentul se afla intr-o stare deplorabila, lucru demonstrat de sobolanii care se plimbau zilnic prin apartament. Nu era un sentiment placut sa te trezesti dimineata cu jumatate de paine mancata de sobolani, dar cu timpul am rezolvat si aceasta problema. Anii 2001-2007 nu ii voi uita niciodata, cei de varsta mea sau mai mari ca mine vor intelege de ce. Serile petrecute afara cu baietii mai mari din cartier, casetofoanele si castele cu B.U.G. Mafia, La Familia, Parazitii nu le voi uita niciodata, chiar si acum pastrez unele dintre acestea. Ei faceau parte din viata mea, ma imbracam ca ei, vorbeam ca ei, incercam sa fiu exact ca ei. Apoi, in 2003 am ajuns in clasa a I-a, lume noua, noi provocari. Eram un elev premiant, pot spune ca am fost primul din clasa in cei 4 ani de invatamant primar, lucru dovedit si de rezultatele mele la concursuri extra-scolare. O data cu terminarea clase a IV-a incepe o noua etapa din viata mea. Am hotarat sa ne mutam intr-un oras nou, Oradea.

Vara lui 2007 a fost cea mai memorabila din viata mea, tin minte fiecare zi din acea vara. Am stat la bunici cateva luni pana cand am reusit sa ne adunam cativa banuti sa ne luam un apartament in chirie. Tatal meu nu a venit cu noi, a ramas in Jibou. Eram 7 intr-un apartament cu 2 camere, bunica, bunicul, unchiul meu( avea 23 de ani pe atunci) si noi 4 ( eu, fratele meu, sora mea de 2 ani si mama), dar niciodata nu ne-am plans ca nu avem ce manca. Bunicul se ingrijea de tot si avea grija de noi cu cea mai mare placere. In scurt timp incepea clasa a V-a, o noua etapa in viata mea. Nu cunosteam pe nimeni din clasa si a durat ceva pana cand m-am obisnuit. Eram "tocilarul clasei" deoarece aveam doar note de 10 si olimpic la romana/matematica in clasa a V-a pe tara. Cu toate acestea, eram evitat de cei mai mult, asa ca am inceput o viata "virtuala". M-am apucat de P2P(Peer to Peer), ceva la inceput inca atunci, filelist-ul avea vreo 2 ani. Am ajuns un om cunoscut si aici deoarece eram Administrator pe Filelist, un lucru memorabil atunci. Am muncit din greu pentru acea functie, uploading la greu pe vremea aceea. Nu aveam nu stiu ce racheta de calculator la vremea aceea, dar HDD-urile le schimbam la 2-3 luni pentru ca cedau din cauza traficului mare, ajungand la sfarsitul lui 2008 la un Pentium II 450Mhz cu un HDD de 10GB, lucru ce m-a facut sa imi depun demisia. In clasa a VI-a m-am transformat dintr-un elev cu media 10 intr-unul care mergea o data la 2 saptamani la scoala. Nu imi vine sa cred acum, gandindu-ma la acea perioada, cat eram de idiot! Anturajul m-a facut chiar si sa fumez, dar m-am lasat repede, imi murdaream doar corpul de copil cu ele. In acea perioada a venit si criza mondiala, mama a ramas fara servici, banii se terminau repede si am luat o decizie importanta: sa ne intoarcem acasa! Evident, cel mai frica imi era de transferul scolar, aveam pe primul semestru nu mai putin de 70 de absente, puteam ramane repetent, dar ii multumesc si acum doamnei secretare ca nu mi-a trecut pe fisa de transfer absentele acelea.

Revenirea noastra la Jibou nu a fost o decizie usoara, tanjeam dupa frumusetea orasului Oradea, prietenii(cati am avut) de acolo, dupa prietena mea. Din decembrie pana in aprilie am stat la apartament dupa care ne-am mutat in casa de la tara a bunicilor din partea tatei, in comuna Somes Odorhei, la 10km de Jibou. Naveta o faceam dimineata cu tata pana ce terminam clasa a VI-a, cu rezultate MULT mai slabe decat in anul anterior. Nu eram mandru de mine, incercam sa imi dau seama de ce nu imi pot reveni. Clasa a VII-a si a VIII-a le-am facut aici, in Somes Odorhei la scoala din sat. Incet incet, mi-am revenit si pe plan intelectual. Clasa a VIII-a a fost cel mai frumos an din viata mea, la fel ca a oricui. Aveam o prietena foarte frumoasa, poate chiar printre cele mai frumoase fete din scoala, dar am fost un prost si am pierdut-o. M-am concentrat asupra invatatului si am intrat la un liceu foarte bun, la profilul Matematica - Informatica.

Acum sunt clasa a X-a, tot timpul liber mi-l petrec in fata calculatorului jucand SA:MP fara limite, chiar si 10 ore pe zi. Pe viitor sper sa ajung o persoana cu un statut social decent, sa imi pot intretine familia cum trebuie, sa nu se repete ceea ce v-am spus mai sus.

Aceasta este povestea vietii mele de 16 ani, va multumesc ca m-ati ascultat/ mi-ati citit povestea.