Jump to content

Istoria Firmei Samsung.


Tovarasu' dupliN
 Share

Recommended Posts

1930 - 1980

1938: Byung-Chul Lee înfiinţează mica lui afacere la Daegu, numită Samsung Store

1950: Byung-Chul Lee este fondatorul companiei comerciale Samsung din Seul

1953: Samsung începe cu producţia de zahăr, ce a fost mai apoi preluată de Corporaţia CJ

1954: Se fondează Cheil Industries

1958: Samsung începe afaceri în domeniul asigurărilor

1963: Se deschide primul magazin universal/depozit în Seul

1964: Samsung înfiinţează Tongyang Broadcasting Company (TBC), ce mai târziu s-a unit cu KBS

1965: Samsung dă naştere ziarului Joong-Ang Ilbo, ce în prezent nu mai este afiliat companiei

1969: S-a fondat Samsung Elecronics

1974: Ia naştere ramura de Industrie Grea şi Petrochimie

1976: Compania a primit din partea guvernului un premiu pentru export, deoarece făcea parte din programul de dezvoltare naţional

1977: Ca rezultat al acestui premiu, a apărut Samsung Construction. În plus, e înfiinţată şi ramura Samsung Shipbuilding

1982: Samsung pregăteşte o echipă profesionistă de baseball

1983: Samsung produce primul său cip pentru computer, 64k DRAM

Spre sfârşitul anilor 1980, Samsung s-a extins şi în domeniul petrochimiei şi al electronicii

 

Samsung înseamnă trei stele în coreană. Lee Byung-Chull a fondat Samsung în 1938 începând cu o mică societate comercială, cu 40 de angajaţi, localizată în Seul. Compania a prosperat până în perioada invaziei comuniste din 1950, ce a adus numeroase prejudicii fondatorului său. Acesta a fost forţat să plece şi să ia totul de la capăt în Suwon în anul 1951. În doar un an de zile, valoarea companiei a crescut de douăzeci de ori. În 1953, Lee a deschis o rafinărie de zahăr – prima instalaţie de fabricaţie din Coreea de Sud, de după Războiul Corean. Compania a prosperat sub conducerea lui Lee, al cărui scop a fost ca Samsung să fie lider de piaţă în fiecare industrie în care activa (Samsung Elecronics). Compania a început să se extindă şi în domeniul serviciilor, precum asigurări, giranţi şi la începutul anilor ’70, Lee a împrumutat bani de la companii străine pentru a se lansa în industria de comunicare în masă prin staţii radio şi de televiziune (Samsung Electronics). Regimul lui Park Chung-Hee, preşedintele sud-corean din anii ’60 şi ’70 a ajutat Samsung Electronics şi multe alte firme coreene. Park a conferit o mare importanţă dezvoltării economice şi a susţinut companiile mari, profitabile, protejându-le de competiţie şi ajutându-le din punct de vedere financiar. Guvernul său a interzis mai multor companii externe să-şi vândă produsele electronice în Coreea de Sud. Pentru a compensa lipsa de expertiză tehnologică din Coreea de Sud, guvernul sud-corean a solicitat furnizori străini de echipament de telecomunicaţii care să ofere tehnologie avansată de semiconductor în schimbul permiterii accesului la piaţa coreană (Samsung Elecronics). Acest lucru a ajutat enorm compania Samsung în încercarea sa de a crea primele cipuri coreene de memorie pentru accesare rapidă. Mai mult, deşi Samsung Electronics putea investi în companii din afara ţării, investitorilor străini le era interzis să cumpere acţiuni Samsung (Samsung Electronics). Samsung a prosperat semnificativ pe piaţa internă.

 

Mai târziu, Grupul Samsung s-a divizat în mai multe ramuri, precum Samsung Elecron Devices Co., Samsung Elecro-Mechanics Co., Samsung Corning Co. şi Samsung Semiconductor & Telecommunications Co., toate fiind grupate sub numele de Samsung Electronics Co., Ltd., în anii 1980. Primul produs al companiei a fost un televizor alb-negru. La sfârşitul anilor 80’ şi începutul anilor 90’, Samsung Electronics a investit masiv în cercetare şi dezvoltare, precum şi în clădirea companiei ca lider în industria globală de electronice. În anii 80’, Samsung producea, transporta şi vindea în întreaga lume o serie largă de instalaţii şi produse electronice. (Samsung Electronics). În 1982 a deschis o fabrică de asamblare de televizoare în Portugalia; în 1984, a construit o fabrică de 25 de milioane de dolari în New York; iar în 1987 a amenajat un nou spaţiu de 25 milioane de dolari în Marea Britanie. În 1993, Lee Kun-Hee, succesorul lui Lee Byung-Chull, a vândut zece dintre filialele Grupului Samsung, a restrâns compania şi a îmbinat diferite operaţiuni concentrându-se asupra a trei industrii: electronică, de inginerie şi chimică (Samsung Elecronics). În 1992, Samsung a devenit cel mai mare producător de cipuri de memorie din lume. În 1995 a proiectat primul său display cu cristale lichide, egalându-şi în cele din urmă nivelul tehnologic cu cel al lui Sony (Lee Kun-Hee). Samsung a încercat, de asemenea, să-şi îmbunătăţească imaginea la nivel internaţional. Începând cu anul 1998, a cheltuit mai bine de 6 miliarde de dolari pentru marketing, a sponsorizat ultimele cinci ediţii ale jocurilor olimpice şi a montat o mare reclamă video în Times Square în 2002 (Lee Kun-Hee). Compania Samsung este de asemenea implicată în Jocurile Asiatice, contribuind prin Competiţia Samsung Nations Cup Riding, Festivalul Samsung de alergare, Campionatul mondial Samsung şi multe altele în întreaga lume (Samsung Elecronics).

[modifică]

Din 1990 până în prezent

 

În anii 90’ Samsung s-a dezvoltat ca şi corporaţie internaţională. Nu numai că s-a extins şi pe plan extern, dar a început, de asemenea, să-şi croiască drum în domeniul anumitor componente electronice. Ramura de construcţii a companiei Samsung a obţinut un contract pentru construcţia unuia dintre cele două turnuri Petronas din Malaiezia în septembrie 1993 şi a lui Burj Dubai în 2004, hotel ce reprezintă cea mai înaltă structură creată vreodată de omenire. În 1996, Grupul Samsung a obţinut din nou fundaţia Sungkyunkwan University. Faţă de alte mari companii coreene, Samsung a supravieţuit aproape fără a fi atinsă de către criza financiară asiatică din 1997-1998. Totuşi, Samsung Motor Co, o societate pe acţiuni de 5 miliarde de dolari, a fost vândută în pierdere grupului Renault. Cel mai important, Samsung Elecronics (SEC) s-a desprins de Grupul Samsung şi de atunci a ajuns să domine grupul şi întreaga afacere cu semiconductori, depăşind până şi liderul mondial în investiţii – Intel – în anul fiscal 2005. Brand-ul Samsung s-a îmbunătăţit semnificativ în ultimii ani. Considerat de către rivalii săi ca fiind un competitor de temut, Samsung Electronics şi-a extins foarte mult producţia, pentru a deveni cel mai mare producător mondial de cipuri DRAM, flash memory, optical storage drivers, având drept ţintă să dubleze vânzările şi să devină producătorul principal a 20 de produse la nivel global până în 2010. În prezent, el este unul dintre cei mai importanţi producători mondiali de display-uri cu cristale lichide şi de telefoane mobile din noua generaţie.

 

Samsung Electronics, ce a atins recorduri la nivel de profit şi venit în 2004 şi 2005, a depăşit Sony, devenind unul dintre cele mai populare branduri de electronice din lume. La sfârşitul lui 2005, Samsung avea o reţea ce valora 77.6 miliarde de dolari.

[modifică]

Stabilirea preţului

 

Pe 30 noiembrie 2005, Samsung a pledat vinovat pentru a acuzaţie legată de o înţelegere secretă privind fixarea preţului pentru DRAM, între anii 1999 şi 2002, ce a discreditat competiţia şi a crescut preţul computerelor. În urma unei înţelegeri cu procurorii, Samsung Electronics Co. Ltd. şi filiala sa din Statele Unite, Samsung Semiconductor Inc., au plătit o amendă de 300 milioane de dolari. În urma acestei investigaţii, Hynix a trebuit să plătească 185 milioane de dolari în 2005, iar Infineon 160 milioane de dolari în 2004. Micron Technology, firma din Statele Unite de la care s-a pornit cazul, a cooperat cu procurorii şi nu a primit nicio amendă. În plus, cinci directori executivi de la Samsung, împreună cu câte patru directori de la Infineon şi Hynix, precum şi câte unul de la Elpida şi Micron Technologies au primit condamnare cu închisoarea, cea mai lungă sentinţă, de 10 luni, fiind Young Hwan Park, preşedintele Samsung Semiconductor Inc. În octombrie 2006, compania Samsung a fost iarăşi citată într-o amplă investigaţie în industrie legată de fixarea preţului la SRAM, împreună cu Mitsubishi, Sony, Toshiba şi Cypress Semiconductor.

[modifică]

Critici

 

În prezent, Samsung menţine o politică strictă în Corea, fără un sindicat al muncitorilor, monitorizând de aproape muncitorii şi uneori formând un sindicat fantomă al muncitorilor, cu scopul de a preveni crearea unor astfel de uniuni reale. Conform legii coreene, o companie poate avea cel mult un sindicat al muncitorilor. Deşi acest lucru a atras critici intense din partea activiştilor coreeni, canalele media conservatoare, incluzând Joongang Ilbo, ce are legături strânse cu grupul Samsung, consideră aceste revolte ca fiind o dovadă a faptului că sindicatele aduc prejudicii economiei şi că ar trebui să fie înăbuşite după bunul plac al companiei (deoarece Samsung se bucură de un imens succes ca şi companie). Recent (2007), un număr mare de consumatori s-au plâns companiei Samsung Electronics după ce au descoperit faptul că anumite televizoare LCD, monitoare de PC şi laptopuri pe care le cumpăraseră sub numele de Samsung erau, de fapt, construite pe panouri LCD de cea mai proastă calitate, fabricate în Taiwan şi China. Mai multe modele de televizoare LCD şi monitoare Samsung, incluzând modelul XL20 de 20 de inci, nu erau construite pe panouri Samsung, fie deoarece compania nu producea acea mărime specifică, fie deoarece era mai convenabil

Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.