Hramul Manastirii Hagigadar.

[Regenesis]

 

 

Numele acestui locas de cult poate fi explicat astfel: hagiu (dorinta) si gadarel (a implini), din limba armeana, adica Manastirea Dorintelor. Dupa trecerea atator veacuri, pelerinii de la Hagigadar pastreaza aceeasi speranta si credinta in suflete.

 

 

Mănăstirea armenească de la Hagigadar adună an de an credincioşi din toate colţurile ţării, care vin aici pentru a găsi dezlegare şi binecuvântare la noroc, sănătate şi un trai mai bun de la Maica Domnului.

Legenda manastirii Hagogadar spune ca un renumit negustor de vite armean, pe numele sau Bogdan Donavachian, pe cand conducea o caravana de vite in drumul sau spre Budapesta, si-a oprit turmele pe culmea dealului Bulai, hotarand sa innopteze langa bisericuta de pe culme.

Negustorul a urcat la paraclis si s-a rugat mult. In acea noapte, a auzit ingerii cantand si i-a aparut in vis Maica Domnului, care i-a spus: "Va binecuvantez sa va izbuteasca negotul, si familiile voastre sa traiasca in bunastare. Dar daca va fi asa, va cer ca atunci cand va veti intoarce pe locul acesta sa ridicati o manastire cu hramul Adormirea Maicii Domnului". Si afacerile au mers mai bine decat oricand. Intorcandu-se de la Budapesta, fratii Donavakian au ingenuncheat iarasi pe colina binecuvantata, construind aici, cu post si rugaciune, o manastire din piatra, fortificata, pe care au numit-o Hagigadar.

 

Drum în genunchi pe nespuse...

Drumul către acest lăcaş este parcurs în tăcere. Tradiţia spune că până la intrarea în curtea bisericii este bine să nu se rostească niciun cuvânt cu voce tare, altfel rugile nu vor fi ascultate. Iar pentru împlinirea dorinţelor, oamenii urcă dealul în genunchi, şi din când în când se opresc şi se roagă, aprind o lumânare, se odihnesc, iar apoi merg mai departe. Tot în genunchi intră pe poartă şi înconjoară biserica de trei ori, rugându-se la fiecare dintre cele patru colţuri, pentru ca să le ierte păcatele Cel de Sus şi să aibă parte numai de bine.

 

Hramul bisericii, sărbătorit cu supă de urechiuşe (Aganciabour)

În comunitatea armeană, o dată pe an, în duminica în care se sărbătoreşte Sfânta Maria, credincioşii servesc un fel de mâncare specific, şi anume ciorba de urechiuşe. Aceste pacheţele, cunoscute în româneşte sub numele de colţunaşi, iar în armeană drept aganci, adică urechiuşe, se folosesc pentru o supă ritualică ce li se dă pelerinilor.

Ciorba de urechiuşe se pregăteşte sâmbătă seara numai pentru hramul bisericii (Adormirea Maicii Domnului), iar gospodinele care împletesc colţunaşii se gândesc tot timpul la o dorinţă, pe care ar vrea să le-o îndeplinească Dumnezeu. Ciorba se serveşte duminica, după slujba de la mănăstire, la parohia armeană din Suceava. La Biserica Sfanta Cruce (Surb Khach)

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/, http://www.clickpentrufemei.ro/

[CRANKY]

TOPIC CLOSED

by Moderator CrankY