Anaser Posted August 30, 2013 Share Posted August 30, 2013 Shō este un instrument de suflat japonez care a fost introdus în Japonia din China în era Nara. Instrumentul este din bambus, are 17 tuburi de bambus de lungimi diferite, cu găuri, fiecare tub fiind fixat la bază într-un fel de rezervor de lemn lăcuit în care se suflă. Două tuburi nu sunt folosite actualmente (sunt mute), dar se pare că în perioada Heian au fost folosite. Legendele chinezești spun că sunetul instrumentului sheng ar imita cântatul păsării Phoenix, și de aceea se pare că cele două tuburi nefolosite mai sunt încă lăsate să fie acolo, din motive estetice, formând două aripi deschise simetric. Mayumi Miyata a fost prima care a folosit acest instrument în muzica contemporană. Miyata folosește instrumente construite special, unde cele două tuburi mute ale instrumentului tradițional sunt înlocuite cu tuburi care scot sunete care nu există la instrumentul tradițional. Alți interpreți contemporani sunt Hideki Tōgi, Hideaki Bunno, Tamami Tono, Hiromi Yoshida , Kō Ishikawa (toți din Japonia), Randy Raine-Reusch și Sarah Peebles (ambii din Canada). Printre compozitorii japonezi moderni care au folosit acest instrument în lucrările lor pot fi numiți Toshi Ichiyanagi, Tōru Takemitsu, Jo Kondo, Maki Ishii, Joji Yuasa, Toshio Hosokawa și Minoru Miki. Compozitorul John Cage a scris o serie de compoziții înainte de a muri pentru Miyata, pe care o cunoscuse cu ocazia unui curs de vară la Darmstadt, Germania. În Germania acest instrument a fost folosit printre altele în opera "Das Mädchen mit den Schwefelhölzern" (Fetița cu chibritele) a lui Helmut Lachermann. În muzica populară instrumentul a fost folosit de către Stephan Micus, Björk etc. Sursa Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts