The Incredible Adventures of Van Helsing - Game Review

[F4L Levyy]

Game Review

 

 

 

 

 

Bram Stoker şi al său Dracula nu se află prea sus în lista mea de romane preferate, însă au măcar meritul de a genera venituri din turism şi de a face România cunoscută în străinătate şi pentru lucruri bune. Pe de altă parte, romanul a generat şi câteva filme, dar ironia face ca primul dintre ele să fie şi cel mai celebru. The Incredible Adeventures of Van Helsing reprezintă un omagiu adus romanului, filmului şi nu numai, încorporând în mediu şi dialoguri diverse aluzii la alte pelicule şi clişee.

Designerii de la Neocore Games (studiouri cunoscute pentru seria de strategii King Arthur) au reuşit un „gothic-noir steampunk action-RPG” bunicel, deşi toată descrierea s-ar putea reduce la „clonă de Diablo”. Ar fi însă o răutate din partea mea să spun aşa ceva – hack’n’slash e mai corect, iar preţul de trei ori mai mic decât al unui titlu AAA nu este nici el de neglijat.

Conform titlului, Van Helsing este eroul principal, dar nu personajul pe care îl ştim deja, ci fiul acestuia. Aparent chemat de tatăl său, Van Helsing junior porneşte spre regatul Borgoviei pentru a preveni o catastrofă pusă la cale de un geniu nebun. Astfel, povestea combină elemente din roman, din filme, dar într-un secol al XIX-lea cu aromă steampunk din Europa de Est.

~

Pe tot parcursul aventurii eşti însoţit de Lady Katarina, o fantomă salvată de Van Helsing senior înaintea evenimentelor din joc, iar contribuţia ei este de-a dreptul remarcabilă. Katarina are replici ironice la adresa lui Van Helsing, mereu pus pe distrugere ca să-şi crească reputaţia, se plânge şi se alintă exact ca o domnişoară modernă.

Nici alte NPC-uri nu se lasă mai prejos: la un moment dat dai peste cerşetori prin diverse colţuri ale unor niveluri şi, dacă le dai bani, s-ar putea să te alegi cu ceva. Sau doar cu replici de tipul „stau în cartierul ăsta rău famat pentru că aici sunt cei mai mulţi fraieri ca tine”.

Ce-i drept, povestea nu e foarte dezvoltată, dar vine cu un concept care ar fi meritat o mai mare atenție: lumea alternativă din Ink, accesibilă prin tot felul de portaluri unde te aşteaptă hoarde de monştri, dar şi recompense pe măsură.

Cele mai multe dintre aceste niveluri alternative sunt parte a unor misiuni secundare, dar ascund şi puzzle-uri pe care jocul are meritul de a nu ţi le pune pe tavă. Trebuie să te prinzi singur că misterioasele pietre preţioase găsite în primul nivel au utilitate pe la jumătatea jocului sau că anumite statui într-o anumită poziţie declanşează un anume script.

 

Cele mai multe misiuni secundare sunt de tipul „fetch” şi va trebui să găseşti plante, oase, bombe sau roci pe care NPC-urile să le studieze şi să le transforme în obiecte utile în luptă sau pentru continuarea poveştii.

La acest capitol se remarcă însă cele câteva ture de gameplay în stil Tower Defense, unde trebuie să-ţi aperi bârlogul secret de valuri succesive de monştri ieşiţi simultan pe mai multe porţi. Secvenţele sunt suplimentate şi de un ecran în care poţi pune tot felul de capcane în calea inamicilor, capcane pe care le-ai studiat şi cumpărat în prealabil de la inginerul dedicat.

Lumea şi dialogurile inteligente sunt încorporate într-o combinaţie de mecanici clasice genului action RPG. În tradiţia Diablo, avem echipament şi tone de loot, creştere în nivel, abilităţi şi perks-uri; iar alte adăugiri utile, de pildă posibilitatea de a o trimite pe Lady Katarina la cumpărături (vânzarea obiectelor inutile şi cumpărat de poţiuni), uşurează gestionarea inventarului. De altfel, ai şi un perk care îţi măreşte capacitatea inventarului, plus cufărul din oraş unde poţi păstra obiectele pe care le consideri deosebite.

 

Armele sunt împărţite în ranged şi melee, de la săbii uriaşe și pistoale la puşti de inspiraţie steampunk. Ambele tipuri de arme sunt utile la un moment sau altul, astfel că nu e recomandată o specializare prea acută pe vreuna dintre ramuri.

Puncte sunt destule oricum, creşterea în nivel se face destul de rapid (şi pentru Van Helsing, şi pentru Katarina), iar abilităţile şi perks-urile oferă avantaje reciproce celor doi aventurieri. Amândoi folosesc şi magie, dar specializările sunt radical diferite.

Katarina are mai puţine opţiuni ofensive, accentul fiind pus pe apărarea lui Van Helsing (scut, preluarea unei părţi din damage, vindecare); la rândul lui, protagonistul poate fi dotat cu o gamă largă de magii ofensive (preferata mea fiind cercul de foc) şi o serie de alte abilităţi pasive care să-i îmbunătăţească pararea sau feritul de loviturile inamicilor.

Perks-urile pot fi obţinute mai greu şi trebuie să alegi cu atenţie ce-ţi doreşti dintr-o listă cuprinzătoare. Unele sunt de unică folosinţă, să zicem (de pildă, oferă trei puncte de abilităţi), altele oferă bonusuri permanente la apărarea faţă de elementele naturale (foc, otravă), la dexteritatea sau la rezistenţă.

Se prea poate ca unii dintre voi să considere interfaţa prea încărcată sau unele opţiuni de design destul de ciudate, însă te obişnuieşti extrem de repede şi există scurtăturile pe tastatură comune unui astfel de joc. În general, vei fi mult prea preocupat de hoardele de monştri care te atacă pentru a mai urmări interfaţa, cu excepţia monitorizării nivelului de viaţă.

Creaturile sunt imaginativ desenate şi de cele mai multe ori adaptate nivelului unde te afli. Peşterile sunt populate de păianjeni nemiloşi, din aer vin harpii, gargui şi un fel de elicoptere; la nivelul solului ai un fel de şopârle bipede electrice, fantome ale unor contese sângeroase (trimitere clară la faimoasa contesă Bathory), creiere malefice care „nasc” alte creaturi extrem de rapide, monştri cu suliţe şi, spre final, mitraliere, soldaţi înarmaţi cu puşti cu lunetă sau Ivan-ii cu armele otrăvitoare şi minele de proximitate.

La nivel de AI, monştrii nu excelează, comportamentul în mare parte fiind atacul la grămadă, profitând şi de faptul că cele mai multe creaturi sunt gândite a fi extrem de rapide. În aceste condiţii, cel mai des vei folosi sabia, însă nu vrei să te laşi înconjurat. Pentru un Ivan sau un aruncător imens de bombe, stanţionar sau foarte lent e mai utilă arma de distanţă, folosind sistemul clasic „fugi, trage, fugi”.

O bilă albă vine pentru AI-ul Katarinei, al cărei ajutor chiar se simte pe tot parcursul aventurii. Fantoma prietenoasă nu e doar cărăuş şi negustor, ci are şi un atac destul de puternic şi abilităţi de protecţie; în caz că îşi pierde „viaţa”, ea va reveni pe câmpul de luptă după câteva zeci de secunde (perioada poate fi scăzută cu un perk specific).

La fel şi Van Helsing, dacă îi achiziţionezi un alt perk, dar în alte condiţii trebuie să plăteşti pentru a fi înviat; fie în acelaşi loc, fie lângă cel mai apropiat teleportor, fie în oraş. Pe de altă parte, ai şi opţiunea Hardcore, ceea ce înseamnă că moartea lui Van Helsing este definitivă şi irevocabilă.

 

Un alt element extrem de atrăgător (şi rar întâlnit pe PC) este posibilitatea de a juca în patru, cooperativ. Cu atât mai mult cu cât asta înseamnă de fapt joc în opt (4 Van Helsing-i şi patru fantome eficiente), ceea ce face mult mai uşoară căsăpirea monştrilor şi punerea la cale a unei strategii. Loot este din plin pentru toată lumea, cu atât mai mult cu cât creşte nivelul de dificultate, iar de bani nu duci lipsă aproape niciodată.

Ce-i drept, sunt cam puţine sesiuni online, iar personajul este complet separat de cel folosit în single-player, astfel că practic iei jocul de la început dacă ai chef de cafteală cu prietenii.

La capitolul tehnic nu am avut niciun fel de probleme, iar partea vizuală este foarte bine realizată la nivel imaginativ. Hărțile sunt reciclate destul de mult totuşi, dar în afară de unele momente de final, nu trebuie să cureţi la nesfârşit o zonă dacă ai nevoie să te întorci pentru vreun quest neterminat.

La fel ca în cazul lui Torchlight, probabil nimeni nu se aştepta ca The Incredible Adventures of Van Helsing să aibă vreo urmă de succes. Dar anunţul unei continuări arată că mai există moduri de a inova chiar şi pe baza unor mecanici clasice combinate cu o inspiraţie literar-cinematografică.

Neocore mai au de lucru serios la o poveste mai închegată şi la numărul de misiuni (pentru a creşte durata jocului, eventual), însă pentru 15 euro am primit mult mai mult decât mă aşteptam. Aş putea spune chiar aproape de nivelul lui Diablo III.

 

Cerinte minime de sistem :

 

Procesor: Dual Core CPU 2.0 GHz

Memorie RAM: 1 Gbyte

Placa video: Nvidia 8800 GT, Intel HD4000 or AMD HD3850

Versiune DX: DirectX 9.0c

Sistem de operare: Windows XP, Windows Vista, Windows 7, Windows 8

Spatiu hard-disk: 20 Gb

 

Cerinte recomandate :

 

Procesor: Quad Core CPU 2.0 GHz

Memorie RAM: 1,5 Gbyte

Placa video: Nvidia 275 GTX or AMD HD5770

Versiune DX: DirectX 9.0c

Sistem de operare: Windows XP, Windows Vista, Windows 7, Windows 8

Spatiu hard-disk: 20 Gb

 

surse :

Edited August 30, 2013 by lLevyy

[South WaeL BeLhaJ]

i like this game it's ike jade and wow