Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” Giurgeni

[ALexu]

Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” Giurgeni

 

Satul Giurgeni este situat în partea de sud-est a judeţului Neamţ, pe şoseaua Negreşti-Valea Ursului, ce merge de-a lungul şi pe partea stângă a râului Bârlad, ce are izvoarele aici, în comuna Valea Ursului. Se consideră că un boier, pe nume Giurgiu, a fost întemeietorul satului Giurgeni, drept pentru care îi poartă şi numele.

Mănăstirea Giurgeni, a fost la început schit de călugări, înfiinţat în sec. al XVIII-lea, ca metoc al Episcopiei Romanului.

 

 

Boierul Giurgiu, care era un om cu dare de mână şi foarte credincios, a dăruit o bucată din livada sa unor călugări spre a construi un mic schit .

Călugării au construit mai întâi o mică bisericuţă din lemn şi câteva chilii. Fiind foarte milostiv, boierul Giurgiu lasă argaţii săi să ajute şi călugării din schit la muncile lor agricole. Unii dintre argaţi chiar s-au stabilit în jurul schitului şi şi-au făcut case. Aşa au apărut Giurgenii Boireşti şi mai apoi Giurgenii Mănăstireşti .

In anul 1809 se atestă existenţa schitului Giurgeni, care făcea parte din ţinutul Romanului, alături de alte schituri ale Episcopiei. Către jumătatea sec. XIX-lea, schitul a fost transformat în schit de maici şi apoi în mănăstire de maici.

In 1928, mănăstirea a fost reparată, sub conducerea maicii Xenia Sion, iar în 1936 avea statut de mănăstire.

Biserica actuală a fost construită în 1833 din caramidă, pe temelie de piatră, în formă de cruce şi are ziduri groase. Altarul este luminat la est de o fereastră, naosul are abside puţin adânci dar foarte largi, delimitat de pronaos cu doi stâlpi puternici marginali, pe ei sprijinindu-se arcada bolţii.

Catapeteasma este din lemn de stejar şi tei, sculptată în atelierele Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Române, din Bucureşti, în anul 1955, având o valoare artistică deosebită, ca şi pictura tot din acelaşi an.

Printre obiectele de valoare se pot enumera: un epitaf din 1903 aprilie 21, donat de Domnul Mharzili - consilier al ţarului Rusiei din acea vreme, diferite icoane praznicale şi unele obiecte de cult (potire, cădelniţe, crucifixe).

Decretul 410 din 1959 a forţat pe cei de aici să plece la alte mănăstiri sau să se retragă în lume, casele maicilor rămânând în paragină. In 1965 biserica a devenit filie a parohiei Linseşti, comuna Oniceni .

In luna aprilie 1993, un grup de credincioşi a înaintat către Episcopia Romanului o cerere de redeschidere a Mănăstirii Giurgeni.

La 1 iulie 1995, a fost trimis aici ca preot slujitor părintele Antonie Jeflea (fost secretar al mănăstirii Cetăţuia - Iaşi), numit apoi stareţ cu data de 1 noiembrie 2000.

 

 

Astăzi mănăstirea are un numar de 10 vieţuitori.

Din anul 1995 s-au început lucrările de restaurare şi reconstrucţie a mănăstirii. S-a făcut un proiect de construire a unei noi biserici şi a unui nou complex mănăstiresc pe platoul deja pregătit în vecinătatea actualei biserici.

 

Sursa:

Click.

[CRANKY]