Jump to content

Yesterday Review


kEE
 Share

Recommended Posts

Yesterday.jpg

De cati ani tot produce Pendulo Studios jocuri adventure, nu am reusit sa termin nici unul. Nu de parca n-am incercat, doua dintre ele sunt sigur ca le-am inceput, iar anul trecut aveam toata intentia sa joc The Next Big Thing, numai ca nu aveam de unde sa-l iau. De aceea ma bucur ca anul acesta Pendulo Studios au mai lansat inca un adventure,numit Yesterday, fiindca pe acesta chiar am apucat sa il joc de la cap la coada. Ce e drept, titlul de fata nu este tocmai reprezentativ pentru operele din trecut ale studioului, din moment ce nu are acelasi ton umoristic al predecesorilor sai. Poate fi considerat o incercare de a realiza ceva nou, una ce pe alocuri cam scartaie, pe alocuri se impiedica, iar in unele momente rare chiar straluceste de iti vine sa ramai incremenit, cu falca in podea si sa iti dai doua palme peste fata.
Din pacate, momentul, fiindca este doar unul singur, se intampla aproape de inceputul jocului. Foarte aproape, chiar prea aproape daca ar fi sa il judec dupa cat de lung speram sa fie Yesterday. Totusi, intinzandu-se doar pe cinci ore, dintre care vreo doua le-am petrecut invartindu-ma in cerc, poate ca nu este chiar atat de rau plasat. Dar tot propulseaza jocul la un nivel atat de inalt incat nimic din ce se intampla dupa el nu este in stare sa il egaleze. Dimpotriva, spre final as zice chiar ca izbuteste sa reintre in atmosfera, arzand pe drum si murind la impactul cu solul. Dupa se ridica, se scutura si se taraste anemic peste linia de sosire.

yesterday-01.jpg yesterday-02.jpg yesterday-03.jpg yesterday-04.jpg yesterday-05.jpg

Imi este greu sa discut despre povestea lui Yesterday, nu doar pentru ca fiind un joc adventure, povestea ii este cea mai de pret comoara, dar si din cauza modului in care este structurata. In loc sa iti prezinte un mister in care sa te cufunzi treptat, sa ii deslusesti tainele incetul cu incetul si sa te minunezi la fiecare indiciu nou ce are potentialul de a schimba cu totul preconceptiile, ipotezele si teoriile pe care le aveai, iti spune din start cam totul. Modul in care o face este grozav, iarasi, acel moment isi face treaba de minune, dar strica fara nici un fel de jena orice urma de mister. Mai sunt mici enigme ramase pe ici si colo, carora jocului incearca sa le confere insemnatate, numai ca previzibilitatea lor si in termeni mari inutilitatea lor pentru povestea in sine le reduce la stadiul unor detalii fara prea mare insemnatate. Fanii de RPG-uri clasice in special nu vor fi impresionati.
Ar fi cateva lucruri despre care pot vorbi referitor la poveste, pentru ca acest articol sa nu fie complet abstract. Te vei afla predominant, dar nu mereu, in controlul unui individ numit John Yesterday, expert in tot ce inseamna culturi satanice. Sau a fost, inainte de a-si pierde memorie ca urmare a unei aparent incercari de a se sinucide prin infulecarea unui flacon de mercur. Si nu este singurul. Alti oameni au suferit aceeasi soarta in timpul incercarii lor de a da de urma unui cult crezut distrus inca de pe vremea Inchizitiei, dar a carui prezenta a inceput sa fie simtita chiar in New York. Ramas numai cu o litera „Y„ gravata pe mana sa, Yesterday incearca sa puna cap la cap ce s-a intamplat, de ce a incercat sa isi ia viata si sa ii opreasca pe cei responsabili pentru crimele odioase comise prin populatia de oameni fara adapost ai orasului. Misiunea sa il va purta prin toata lumea… si cand spun toata lumea, adica in Paris, in Scotia si partial in Tibet. Desi, practic nu se duce in Tibet, ci isi aminteste ca a fost in Tibet, invatand chestii de la un maestru ce seamana cu o combinatie dintre Dhalsim si un Yoda dus cu pluta mai ceva ca in The Empire Strikes Back.

yesterday-06.jpg yesterday-07.jpg yesterday-08.jpg yesterday-09.jpg yesterday-10.jpg

John isi aminteste multe lucruri, cateodata isi aminteste conversatii pe care le-a avut cu unele personaje in trecut, in timp ce poarta un dialog cu ele in prezent. Este un mod bizar, dar original de a reda povestea, desi poate ca ar fi fost mai bine daca evenimente importante nu ar fi fost lasate in aer pret de cateva minute pentru ca Yesterday sa isi aminteasca ce facea in tinerete. In unele cazuri merge perfect, cand da de cate un obiect ce il face sa vada o fulgerare de o secunda a unui lucru care i s-a intamplat inainte de a-si pierde memoria. Dar cand o situatie cu ostateci este pusa pe pauza pentru ca John sa se intoarca mental in Tibet, pentru a completa o serie de puzzle-uri ce vor duce apoi la secventa la care isi aminteste ca stie cum sa foloseasca o sabie, cam strica fluxul jocului.
Judecand dupa modul in care se termina, as spune ca intentionau sa aiba un cu totul alt pas, poate unul care sa permita relatarea mai pe larg a tuturor evenimentelor si o dezvoltare mai buna a personajelor. Spun asta fiindca finalul te intreaba scurt pe doi cum vrei sa se termine, de parca ar fi trebuit sa se lege de alegeri facute anterior pe care nu au mai apucat sa le implementeze, asa ca au lasat sfarsitul la discretia jucatorului. Asta si ca unor personaje chiar nu le-ar fi stricat ceva mai multa finisare. Au incercat, pe alocuri au reusit sa creeze niste indivizi foarte amuzanti, cum ar fi Cooper si vedeniile sale constante despre tabara de cercetasi, sau Albert, un receptioner de la un hotel parizian care ar merita un premiu pentru libidinozitate. Insa restul personajelor, si nu e de parca ar fi multe, le cam lipsesc doua-trei scene pentru a completa pachetul. Bine, poate unul are chiar prea multe de spus intr-o scena, deranjant de multe, oripilant chiar. Numai ca o face fix la final, abia atunci fiind intarit tonul intunecat si sumbru al jocului pe care speram sa il gasesc mai des. Au promis ca nu va fi o comedie, iar in mare parte s-au tinut de cuvant, dar nici nu este tocmai acel thriller despre criminal in serie pe care l-au promis.

yesterday-11.jpg yesterday-12.jpg yesterday-13.jpg yesterday-14.jpg yesterday-15.jpg

Pe partea de puzzle-uri se incadreaza in media genului din ultimii ani. Cu exceptia catorva care necesitau ceva cunostinte de sah, nu am gasit lucruri din cale afara de interesante, dar nici excesiv de frustrate. Sunt cateva puzzle-uri ce se repeta si multe obiecte care nu au nici o utilizare si dispar de indata ce secventa in care te afli se termina.
Dar nu asta ar fi problema pe care o am cu enigmele jocului, ci faptul ca pentru cea mai mare parte din timp habar nu aveam ce fac sau de ce. Este un sentiment foarte neplacut, ce intr-un fel cred ca a fost anticipat, din moment ce jocul vine cu un buton de indicii, dar nu mereu indicii bune. Ramanand la ideea de gameplay, probabil cel mai dezamagitor lucru este scara lui Yesterday. Totul se petrece in zone atat de restranse cu doua, maxim trei ecrane. Fiindca o parte din joc se petrece in Paris, am inceput sa imi amintesc de Broken Sword si de cum ma puteam plimba pe strazi, vorbind cu localnici colorati si batandu-mi joc de jongleri. Aici, in Paris nu puteam iesi din camera mea de hotel, iar cand acea secventa s-a incheiat, eram intr-un magazin de antichitati, apoi eram intr-un templu mic din Tibet, o camera dintr-un sanatoriu, un depozit ce avea chiar cinci ecrane diferite si biserica ruinata de la final, ce iarasi imi amintea foarte mult de Broken Sword. Bine, mai este si partea introductiva din tuneluri, ce are cam patru ecrane.
Limitarile locatiilor reusesc prea bine sa taie din atmosfera jocului, ce in conditii normale nu este rea sub nici o forma. Muzica este subtila si potrivita pentru cateva scene mai tensionate, iar grafica este grozava cand vine vorba de mediul inconjurator si reusita in propriul sau stil la personaje. Probleme apar atunci cand personajele incep sa miste.

yesterday-16.jpg yesterday-17.jpg yesterday-18.jpg yesterday-19.jpg yesterday-20.jpg

Animatiile sunt compuse din mai putine cadre decat un fisier GIF de pe internet din anii ‘90, acesta probabil fiind motivul pentru care producatorul a decis sa renunte la ele si sa teleporteze personajele de colo colo in loc sa le lase sa mearga. Nimic nu taie mai mult din savoarea unei experiente profunde de joc decat amintirea constanta ca te afli intr-un joc. Nici vocile nu ajuta, tonalitatea schimbandu-se radical pe alocuri fara motiv, desi sunt secvente in care sunt redate foarte bine. La teancul de probleme as mai adauga cateva erori de text si un bug maricel cu inventarul in secventa cu Tibet, ce imi permitea sa am sabii nelimitate la mine. Desi cred ca au reparat asta intr-un patch pe care jocul tot ma ruga sa il descarc cand revizitam cateva secvente dupa ce l-am terminat. Multumita sistemului sau persistent de salvare, poti relua orice scena din joc in orice ordine. Desi nu prea inteleg de ce ai vrea. Sigur, sunt cateva dialoguri la care poti selecta alte optiuni, dar nu se schimba mai nimic. Poate doar daca vrei sa gasesti bateriile indesate in stanga ecranului, pe un munte, in exteriorul bisericii abandonate, ce iti sunt utile la activarea finalului secret, cel care nu are sens fiindca este o gluma. Indiferent de modul in care se termina, incheierea lui Yesterday este foarte nesatisfacatoare. Incepe bine si-atat, nu continua in acelasi fel, alegand sa prezinte o poveste pe care altcineva a facut-o mult mai bine cu multi ani in urma. Chiar si daca premiza nu este noua, tot se puteau face lucruri interesante cu ea, mult mai interesante, de mii de ori mai interesante, in loc sa o iroseasca pe un fir narativ ce putea fi realizat la fel de bine fara ea.
Daca sunteti un fan al genului, si in special al jocurilor produse de Pendulo, va incurajez sa il incercati, macar pentru acel moment la care faceam referire la inceput, dar recomand sa asteptati o scadere a pretului, fiindca 30 de euro este putin cam mult pentru Yesterday. Alternativ, puteti cauta un video walkthrough pe Youtube si scapati ieftin.
Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.