Hard Reset Review

[kEE]

Mi-am spus mai demult ca voi mai pune mana pe un astfel de joc cand a zbura porcul. Ei bine, tocmai a decolat. O companie ce isi spune Flying Wild Hog s-a gandit sa incerce sa dezvolte un joc presarat cu o inovatie sau doua si APROAPE CA au reusit. Hard Reset este ceea ce mie imi place sa numesc un "sutar de doi lei". Nu neaparat intr-un sens negativ. Ma refer la FPS-uri de genul Serious Sam in care povestea nu prea are relevanta si se bazeaza mai mult pe impuscat chestii. Este un FPS in care sanatatea nu ti-o recuperezi asteptand cumintel intr-un colt, nu te poti apleca pe laterale ca sa vezi dupa un colt sau nu poti duce arma la ochi. Este ceea ce noi, mai varstnici, numim "old school".

Vrei si poveste?

Pentru ca tot am spus de poveste, nu cred ca am mai vãzut pana acuma una mai subtire si mai neconsitenta ca in Hard Reset. Nu am inteles absolut nimic din toata aventura asta. Ideea de baza este una clasica ce poate fi pusa in categoria "de-as avea un leu pentru fiecare...". Totul se petrece intr-un viitor sumbru, intr-un oras condus de o corporatie, cu propriile forte de ordine, care trebuie, prin lege, sa aiba interese ascunse. Nu inteleg ce au producatorii de jocuri sau filme cu corporatiile. As vrea sa vad, macar o data, o astfel de corporatie care sa aiba intentii nobile. Sa faca ceva benefic cetatenilor. Dar deviez de la subiect. Mai este abordata si eterna tema "om vs. masinarie". Deci, am spus tot ce este nevoie de stiut: este un joc s.f. in care impusti roboti. Tu esti maiorul Fletcher, un soldat in slujba corporatiei, care este trimis sa-l asasineze pe un tip care a permis robotilor sa intre in oras. Dar cand ajungi la el, acesta te convinge de intentiile marsave ale sefilor tai, iar tu pornesti pe cont propriu ca sa faci dreptate, libertate, fratie, egalitate, catelusi dragalasi si toate alea. Asta AR TREBUI sa fie povestea, dar este atat de porst spusa... Din intro n-am inteles nimic. Fletcher incearca sa explice ceva despre oras, ca este populat de nu stiu ce personalitati digitale sau digitalizate... Ce? Stai linistit. Nu trebuie sa intelegi treaba asta. A fost spusa doar pentru ca suna frumos si mai futurist. Si masinariile alea ce au cu oamenii? De ce ii omoara? A incercat Fletcher, tot in intro, o explicatie si pentru treaba asta, dar in mintile noastre, aceasta va fi inlocuita foarte usor si rapid cu explicatia producatorilor: "Pentru ca sunt masinarii. Masinariile sunt rele. Omoara oameni. Grrr. A functionat in Terminator, de ce sa nu functioneze si aici?".

Spuneam la inceput ca, la un astfel de joc, firul epic este mai putin relevant. Adica la Serious Sam, ti se spune la inceput o poveste idioata ca sa ai idee despre ce-i vorba dupa care "poftim arma, distractie placuta!". Ceea ce incearca Hard Reset sa faca este sa ne spuna o poveste complexa cand nu este cazul. Sau mai bine spus, sa ne spuna o poveste irelevanta intr-un mod complex. Oricum ar fi, nu i-a iesit deloc. Sa ma fac putin mai clar: Sunt povesti extraordinare la care mai sunt informatii de fundal. De exemplu, la primul Knights of the Old Republic mai sunt evenimente ce au avut loc inainte sa inceapa jocul. (cine era Raven, ce a facut, cum a murit, cum a inceput razboiul etc) Acestea nu-ti sunt prezentate nici la inceput, nici toate deodata, ci le afli singur pe parcurs, din dialoguri. Deci asta este o reteta buna: in informatiile pe care le dai la inceput, incluzi niste nume sau evenimente mai vagi pe care le explici mai tarziu. Astfel, in timp ce joci, mai descoperi una alta despre universul din care faci parte. Alteori este destul sa arunci o denumire sau ceva subtil care se va subintelege ce vrea sa fie (in Dreamfall - The Longest Journey: the great crash). Hard Reset ne da acest gen de informatii, dar nu le mai explica. Sau ne da informatii prea vagi ca sa se subinteleaga. Incearca (fara succes) sa ne explice ce vor sa faca masinariile, dar n-am aflat nicaeri ce-i cu masinãriile astea. De unde au venit? Cine sau ce le-a construit? Iar exemplele pot continua. Daca ati inteles ce am vrut sa spun in paragraful asta, bine. Daca nu, macar stiti ce senzatie am avut cand am incercat sa inþeleg ce vrea sa-mi spuna jocul. Informatiile astea despre care vorbesc sunt prezentate in timp ce se incarca misiunea, sub forma de benzi desenate. Si cand vezi asa ceva, tinzi sa-ti faci o parere buna. Doar asa s-a facut si la Max Payne. Dar, pana la urma, Flying Wild Hog nu a facut asta cu gandul de a prezenta o poveste intr-un mod mai interesant, ci pentru ca este mai ieftin asa.

Veniti si luati lumina

Sa trecem la ceva la care producatorii nu au dat chix. Si anume partea in care impuscam chestii. Chiar de la inceputul jocului am constatat ca poti folosi mediul inconjurator pentru a transforma robotii in fier vechi. Nu-i ceva asa de original, dar se pare ca producatorii s-au axat pe acest aspect si pare sa functioneze relativ bine. O haita de roboti ce se repede la tine o poti transforma cu usurinta in fier vechi tragand intr-un butoi cu explozibil, un panou electric sau alte hazarde lasate in locuri publice. De fapt, le-am cam enumerat pe toate. In principiu, acestea sunt de doua feluri: chestii care fac bum si chestii care curenteaza.

Robotii sunt impartiti in categorii destul de clare. Sunt cei mici care vin in numar mare ca sa sara pe tine. Acestia sunt cei mai vulnerabili la explozii sau socuri electrice, iar unii chiar explodeaza cand se apropie de tine. Deci daca vezi asa unul intr-o turma si il nimeresti, poti elimina mai multi dintr-o singura lovitura. Mai sunt roboti medii care stau la o oarecare distanta si trag in tine, dar nu se jeneaza sa si vina pana langa tine ca sa-ti inspecteze splina mai indeaproape. Si mai sunt robotii grei care, majoritatea, incearca sa te impunga exact ca un taur. Iar cand avem de-aface cu astfel de inamici, nu exista decat o singura metoda de aparare. Ati ghicit: "stanga unu, dreapta doi, ca asa-i ciomageala pe la noi". Este evident ca poti folosi putina tactica in timpul incaerarilor. In mare parte. Uneori treaba decurge bine si te poti simti multumit pentru ca ai ars o haita de blendere tragand un foc intr-un terminal electric. Alteori poti avea probleme. Te trezesti intr-un spatiu larg, ca o arena, plin de astfel de capcane, dar cand le declansezi vei fi afectat si tu de ele. De multe ori s-a intamplat sa nu-mi dau seama ce fac pentru ca fugeam cu spatele, tragand foc continuu, si ma tot loveam de tot felul de obstacole si, cateva secunde, nu stiam in ce directie sa merg sau ce ma impiedica, timp in care roboteii aia ma feliau de parca faceau demonstratie la cutite pe teleshoping.

O problema care m-a facut sa strig in gura mare "dati-mi o lama, vena am eu" este faptul ca de multe ori nu prea ai cum sa te aperi de atacuri. Si asta nu se intampla din cauza ca nu stii sa te adapostesti cum trebuie, ci din cauza progaramarii stupide. De multe ori cand ma feream de un robo-taur, acesta a trecut pe langa mine, dar tot am luat damage. Alteori, un robot tragea valuri de rachete, eu m-am strecurat numai bine pe langa ele, dar cumva tot am luat-o in freza. Sau cel mai enervant a fost la un boss care tragea cu un laser dupa mine. Ca sa ma adapostesc dupa o cutie trebuia sa stau într-o pozitie fixa, dar mai erau inamici prin zona care ma ghionteau. Deci singura solutie a fost ca, inainte sa porneasca laserul, sa incep sa alerg ca disperatul prin zona, eventual strigand ca o fetita. Asta nu ar fi o problema asa de mare. Sanatate gasesti din belsug. Am trecut prin multe incaierari dificile la sfarsitul carora am constatat ca sanatatea mea este la 100%. In schimb este extrem de enervant cand ecranul tremura si este in permanenta rosu din cauza atacurilor constante. Totusi, nu pot spune ca jocul nu este o sursa de distractie adevarata. Mai ales atunci cand lucrurile decurg asa cum s-au gandit producatorii ca ar trebui sa decurga. Ma luptam, la un moment dat, cu un robot care tot incerca sa ma impunga. Am facut cativa pasi pe laterala strigand "ole!", acesta s-a izbit de un perete, eu am impuscat un ventilator imens, iar tinicheaua s-a scurt-circuitat si a explodat. A fost un moment atat de satisfacator, incat am inceput sa ranjesc, am suflat peste mouse ca si cum i-ar fi iesit fum pe o teava imaginara, dupa care m-am apropiat ca sa vad mai bine carcasa robotului si sa-i spun calm "Dorele... Ia mai fa, ma, tzzzzzz".

5 in 1

Este interesant sistemul de armament pe care il ai si cum il poti folosi. Ai doua arme, dar mai multe. V-am lamurit, nu? Ok, o iau de la capat. Ai doua arme: prima este mitraliera ta standard, asta daca prin "standard" intelegi o arma de dimensiunile unui calorifer, de parca incerci sa compensezi ceva, iar a doua este o arma electrica. Pentru acestea poti debloca diferite moduri. De exemplu, poti upgrada mitraliera ca sa se transforme in shotgun, aruncator de grenade, lansator de rachete etc. Ca sa faci asta trebuie sa aduni nano, echivalentul experientei. De parca aceasta unitate de masura ar fi o valuta, dar trecem peste. Cand ai adunat destul, primesti un punct pentru upgrade pe care il poti cheltui la un anumit tip de terminal (cu o interfata destul de eleganta). Aici poti upgrada chestii generale cum ar fi scut mai puternic sau capacitate de munitie mai mare, moduri noi la arme sau sa imbunatatesti anumite moduri. Chestia asta iti da cateva posibilitati in plus de a indoi robotii. Aruncatorul de grenade poate primi un atac secundar ce il face sa lanseze si proiectile care genereaza un camp gravitational puternic. Pe romaneste, un proiectil care atrage ca un magnet inamicii de pe o anumita arie. Odata atrasi, poti lansa o grenada normala in acel camp gravitational ca sa faci piese de schimb din inamici. Combinatiile sunt destule. Tot ce ar mai lipsi, ar fi un mod de arma care cheama niste hoti ca sa dezmembreze robotii si sa-i vanda la fier vechi. Dar cum jocul are obiceiul sa compenseze ceva bun cu ceva rau, la arme se mai intampla sa trebuiasca sa apesi de doua ori o tasta ca sa le schimbi. Si devine destul de frustrant cand un toaster nenorocit a ajuns fix langa tine, vrei sa schimbi de la aruncator de grenade la shotgun, dar jocul nu a inregistrat prima apasare de tasta si, in loc sa-l umpli de alice, ii arunci o grenada care te arde si pe tine.

Nu inteleg o chestie. Si asta-i un aviz pentru mai multe jocuri de acest gen. De ce trebuie sa fie armele atat de mari? Viziunea dezvoltatorilor de tehnologii este sa faca lucruri cat mai mici si eficiente. Principiul pe care funtioneaza o mitraliera este simplu: o teava, un sistem prin care cartusul este "intepat" si un incarcator. La ce mai foloseste restul care face arma atat de mare? La Hard Reset, acest aspect l-am trecut cu vederea pentru ca este interesant cum se transforma acestea. Dar personajul putea macar sa tina mitraliera aia si cu mana stanga. Cand joci, vezi o magaoaie de mitraliera tinuta doar in mana dreapta. De fapt nici mana dreaptã nu se vede. Noroc ca arma este tinuta mai spre dreapta, altfel as fi avut impresia ca personajul meu are o erectie high tech.

You are terminated

Cum am spus mai sus, jocul este distractiv, iar la un moment dat incepi sa te obisnuiesti cu el, inclusiv cu toate problemele sale. Pacat ca asta se intampla cand jocul se termina brusc si pe neasteptate. Dupa ce am dovedit un boss destul de greu, urmaream cinematic-ul si ma gandeam ca acuma lucrurile devin interesante, dar exact atunci, o aparut genericul de sfarsit. La fel cum i-am spus si tipului care mi-a dat rezultatele la testul psihologic: ei pe dracu! De regula, la sfarsit, se mai dau niste concluzii, un deznodamant ceva, sau macar se lasa de inteles ca va urma o continuare. Sfarsitul din Hard Reset nu face niciuna dintre acestea. Se termina de parca bugetul producatorilor s-a terminat brusc. Dupa ce ca au facut o poveste atat de slaba, producatorii nici n-au avut rabdare sa o si termine sau sa incerce sa o mai salveze pe parcurs. Daca ai de mestecat un rahat, macar mesteca-l pana la capat.

Pacat. Jocul are un potential care a fost exploatat doar pe jumate. Fiecare chestie are doua taisuri. Lupta este distractiva, dar, cand ti-e lumea mai draga, inamicii calaresc pe tine de parca ai strigat ca se fac reduceri, iar tu nu ai loc de manevra. Sistemul de arme este interesant, dar schimbarea intre ele este lipicioasã. Grafica arata foarte bine, mediul in care te afli este bine realizat si credibil. In materie de explozii sau curent electric scapat de sub control, animatiile sunt superbe. Pana aici, balanta intre bun si nasol putea fi inclinata spre bun, dar celalalt tais intervine si face ca jocul sa se termine prea repede.

Din nou: pacat. Jocul putea face mult mai mult. Este un FPS clasic ce aminteste foarte mult de era Quake. Chiar si atunci cand culegi munitie sau sanatate iti apare in coltul ecranului un simbol si niste cifre imense acompaniate de un sunet high-tech. Exact ca pe vremuri. Dar jocul este facut pe jumate si sa fiu al naibii daca o sa astept vreo continuare sau ceva. Daca producatorii nu au avut rabdare sa-l termine, de ce sa am eu rabdare sa mai astept?

Sursa: http://www.gameway.ro/games/pc/review/hard-reset-review.html