De ce nu este rasism să te opui căsătoriei homosexuale

[ALexu]

De ce nu este rasism să te opui căsătoriei homosexuale

 

„Standardele în societate evoluează și cazul Mozilla ne spune că suntem la începutul unei epoci în care figurile publice nu mai pot să vorbească împotriva homosexualilor și să fie tratate cu respect, cu atât mai puțin să fie păstrate ca lideri și reprezentanți ai unor organizații majore. Acesta este un aspect pozitiv și, cu cât toată lumea înțelege mai bine acest lucru, cu atât mai repede vom putea să ne trăim liniștiți viețile“, scria J. Bryan Lowder, editor gay al revistei Slate.

 

 

Aceste declarații au fost făcute într-o analiză a cazului lui Brendan Eich, care, după doar două săptămâni petrecute în postul de CEO al Organizației nonprofit Mozilla (producătoarea motorului de căutare Firefox), și-a dat demisia din cauza presiunii exercitate asupra sa din pricina faptului că nu este de acord cu căsătoriile homosexuale.

 

Creștini=bigoți=rasiști=homofobi

 

S-a observat și în cazul lui Brendan Eich, dar și în general, că principalele argumente folosite pentru combaterea celor care se opun căsătoriilor homosexuale constau în asocierea activismului homosexual cu lupta pentru emanciparea femeilor și a negrilor sau cu legalizarea relațiilor interrasiale.

Este foarte simplu să pui cuvântul „discriminare” în dreptul tuturor, dar cele patru nu suferă comparații decât superficiale, din partea celor care nu au alte argumente pentru a-i numi pe creștini „bigoți”, „homofobi” și „rasiști”, din cauza poziției lor împotriva căsătoriilor homosexuale.

În primul rând, a fi împotriva căsătoriilor homosexuale înseamnă a te opune unei practici, nu înseamnă a fi homofob sau a urî o clasă de oameni (homofobia poate fi, într-adevăr, comparată cu rasismul). Opoziția vizavi de căsătoriile homosexuale are de-a face mai mult cu opiniile religioase și cu o definire a căsătoriei care ia în calcul funcția ei de procreare. Poziția împotriva căsătoriilor gay nu are nicio legătură cu ideea că homosexualii ar fi inferiori, așa cum erau considerate femeile, sau negrii în timpul sclavagismului.

Mai mult decât atât, în aceste ultime două cazuri (negri și femei), din perspectivă morală nu există nicio incriminare (pentru a fi femeie sau negru). Însă în cazul căsătoriei homosexuale, nu poate fi evitată discuția privind moralitatea actului homosexual ca atare.

Iar în ceea ce privește comparația dintre căsătoriile homosexuale și cele interrasiale, există mai mulți factori de luat în considerare. În primul rând, oamenii s-au căsătorit între rase, etnii, triburi etc. cu mult înainte ca relațiile interrasiale să devină o problemă, de multe ori chiar intenționat, pentru a cimenta alianțe politice sau familiale. Toată lumea înțelegea că este posibil. Căsătoriile interrasiale au devenit o problemă odată cu apariția ideologiei rasiste.

În al doilea rând, comparația nu este corectă nici din punct de vedere istoric. Dacă în renumitul caz Loving vs Virginia poliția a dat buzna în dormitorul unui cuplu interrasial și i-a acuzat penal, statele care încă nu au legalizat căsătoriile homosexuale recunosc relațiile homosexuale prin uniunile civile. Problema este că în uniunile civile cuplurile nu primesc decât unele dintre drepturile legale ale cuplurilor heterosexuale căsătorite, iar un drept pe care vor să îl obțină este acela de a adopta copii. Aici însă apar o mulțime de întrebări legate de dezvoltarea unui copil crescut de doi părinți de același sex, întrebări la care încă nu există răspunsuri, dar care au impact asupra dezvoltării societății ca întreg.

 

Este căsătoria homosexuală un drept fundamental

 

Prezentarea căsătoriei homosexuale ca drept civil este un mijloc de a atrage susținerea publică pentru cauză. Este deja clar pentru toată lumea că refuzarea unui drept civil înseamnă discriminare. Aceasta este logica aplicată de activiștii pro-gay, care ignoră însă distincția între drepturile fundamentale ale omului și cele relative.

Drepturile fundamentale ale omului, politice și civile, precum dreptul la viață, dreptul la libertate, la respectarea vieții private ori dreptul de a nu fi supus la rele tratamente, sunt drepturi de care autoritățile statului nu se pot atinge. Însă drepturile relative pot suferi constrângeri din partea statului. Ce drept este căsătoria gay?

Marius Necula prezintă în articolul „Cu ce drept?- Cât de întemeiată poate fi o căsătorie homosexuală”, din ediția iulie 2013 a revistei Semnele timpului, un caz relevant. În 2002, doi austrieci, Horst Michael Schalk și Johan Franz Kopf, au cerut oficialităților din Viena să le acorde un certificat de căsătorie. În urma refuzului, cazul a ajuns până la CEDO, care a emis atunci o decizie fundamentală privind căsătoria și familia:

 

Aceasta a fost de fapt o reiterare a primei părți din articolul 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ce repeta aceeași definiție a căsătoriei și familiei din articolul 16 a Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Poziția CEDO a fost reafirmată și în 2012, când două franțuzoiace au cerut permisiunea de a adopta un copil, ele nefiind căsătorite. CEDO a susținut interdicția de adopție, la fel ca în cazul cuplurilor heterosexuale necăsătorite, dar a folosit ocazia pentru a reitera ideea că realizarea unei căsătorii homosexuale nu reprezintă un drept conform Convenției Europene a Drepturilor Omului. Curtea a lăsat la latitudinea fiecărui stat în parte decizia de a legaliza sau nu căsătoriile gay.

În aceste condiții ne întoarcem din nou la ideea militanților pro-gay, care susțin că a venit în sfârșit momentul în care cei care se exprimă împotriva căsătoriilor homosexuale ar trebui să fie aruncați în groapa cu lei. Cum respectă militanții pro-gay dreptul de a milita al celor care li se opun? „Mândria homosexuală” e prea sus pe val pentru a se supune acelorași reguli anti-discriminatorii.

 

Sursa: Click.

Edited April 25, 2014 by AL e x