Dezbatere furtunoasă: educația religioasă școlară convertită în catehizare

[ALexu]

Dezbatere furtunoasă: educația religioasă școlară convertită în catehizare

 

„A nu ști Biblia, în speță Vechiul Testament și Noul Testament, este un fapt de incultură îngrozitoare pentru un european.” Aceasta este poziția exprimată de filosoful Gabriel Liiceanu în cadrul unei dezbateri în premieră în societatea românească, în cadrul căreia a fost semnalat analfabetismul religios generat chiar de orele de religie.

 

 

Impropriu numite ore de educație religioasă, ele sunt, de fapt, forme de catehizare cu efecte negative încă greu de anticipat. Grupul pentru Dialog Social a organizat o dezbatere cu titlul „Religia în spațiul public și în învățământul școlar”, moderată de Eugen Ciurtin, cercetător la Institutul pentru Istoria Religiilor din cadrul Academiei Române. La dezbatere au fost prezenți membri ai societății civile, reprezentanți ai Ministerului Educației, ai Patriarhiei și ai Secretariatului de Stat pentru Culte, conform Hot News. Dezbaterea a fost destul de furtunoasă, fiind abordate subiecte spinoase precum protocolul presupus inițial a fi secret între Ministerul Educației și BOR. La întrebarea dacă protocoale similare au fost încheiate și cu alte culte religioase, Gabriel Ispas, secretar general adjunct în Ministerul Educației Naționale, a oferit un răspuns sec: „Nu.” Partea consistentă a dezbaterii s-a concentrat asupra modului în care este predată religia în școală. Nu este pentru prima oară când apar acuzații la adresa statului care girează un fel de catehizare în cadrul orelor de religie. Și că acestora le lipsește componenta educațională. În loc să fie o ocazie de cunoaștere reciprocă și de învățare a respectului față de diferențele confesionale, orele de religie au devenit un mecanism de cultivare a intoleranței și bigotismului.

 

Filosofii susțin educația religioasă

 

Dezbaterea organizată de către GDS a fost un nou prilej pentru a repune în discuție publică nu doar statutul orei de religie, ci chiar conținutul acesteia.

 

Una dintre cele mai incisive voci în această privință a fost cea a filosofului Gabriel Liiceanu. El și-a exprimat îngrijorarea cu privire la efectele nefaste pe care le poate avea educația religioasă dacă nu e făcută cum trebuie. În opinia sa, un profesor de religie dacă nu are cunoștințele pedagogice necesare pentru a face din predarea religiei un fapt pozitiv, se poate ajunge la mutilări pe viață.

 

În această privință, exemplele pe care filosoful le-a oferit sunt mai mult decât elocvente. Copiilor de 8 ani li s-a transmis că dacă nu țin postul de 2 luni vor ajunge în Iad. „E o barbarie, un copil are nevoie de proteine, la 8 ani nu e chemat să țină post”, a afirmat cu convingere Liiceanu. Un alt caz: „Dacă vă uitați duminica la film, veți ajunge în Iad.” Sau unul și mai des întâlnit: „Să ridice mâna sus cine nu merge la biserică duminica. Spuneți-le părinților că veți intra în Iad.”

 

Potrivit observațiilor filosofului, lipsa filtrării la nivelul exigențelor pedagogice a calității profesorilor de religie poate să fie dramatică. Iar aceasta nu ar fi și singura problemă. Toate neajunsurile sunt subsumate, de fapt, unei anumite concepții despre ora de religie. De aceea, întrebarea filosofului a fost cât se poate de pertinentă: Educație religioasă în sensul de catehizare sau cultură religioasă în sensul de cunoaștere a gândirii creștine? În esență, opțiunea lui Liiceanu nu este pentru scoaterea orelor de religie din învățământul public, ci o cunoaștere a Bibliei, dar nu în sensul unei îndoctrinări, ci a unei modalități de a-l ajuta pe copil să gândească cu mintea proprie și să interpreteze valoarea etică a situațiilor pe care le-a studiat.

 

De ce nu rezolvați problema învățându-i Biblia pur și simplu, ca să nu moară inculți și proști? Dar nu-i fanatizați, nu câștigați nimic”, a fost apelul de final adresat cultelor religioase.

 

În sprijinul poziției afirmate de către Liiceanu a intervenit un alt filosof, Andrei Cornea, profesor la Universitatea din București. Constatarea lui a fost că în cei 25 de ani de când este la catedra universității bucureștene, a avut ocazia să vorbească cu mulţi studenți care au făcut ore de religie în școală și să constate că „nu știu nimic” din ceea ce ar presupune însușirea culturii elementare creștine.

 

Aceste aspecte l-au determinat pe Cornea să se adreseze reprezentanților bisericii majoritare, menționându-le într-o formă ușor ironică că învățământul religios „se face în așa fel încât dacă îl mai mențineți un pic probabil că 80% din populația României va deveni atee. Sau poate chiar mai rău, va fi formal credincioasă.”

 

Un curriculum religios cu direcție eronată

 

Mai există un aspect care a fost menționat în legătură cu conținutul curriculum orelor de religie. Observația i-a aparținut lui Wilhelm Dancă, decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București. El a adus în discuție modelele din Spania și Italia, precizând că există o diferență între ora de cateheză și ora de religie. Prima se face la biserică, și cealaltă în școală.

 

Nu doar că în spațiul românesc această distincție nu se face, însă prin conținutul orelor de religie copiii sunt mai degrabă învățați să se separe de cei care sunt diferiți confesional decât să depășească aceste bariere. „Pe când un preot profesor catolic ar fi invitat la o facultate ortodoxă să prezinte partea de religie catolică?” a fost întrebarea mai mult decât retorică a teologului catolic.

 

Această chestiune a fost abordată și confirmată la scurt timp, într-un dialog live facilitat de ziarul Adevărul (aici video). Scriitorul Vasile Ernu şi Eugen Ciurtin, cercetător la Institutul pentru Istoria Religiilor din cadrul Academiei Române (moderatorul dezbaterii), au concluzionat că în momentul de față asistăm la o catehizare a elevilor în urmă căreia se dezvoltă mai degrabă forme de excludere între elevi pe bază de diferențe confesionale.

 

În această privință, Andrei Pleșu, într-un articol semnat pentru Dilema Veche clarifica aspectul important al dobândirii unei culturi religioase încă de pe băncile școlii. Însă, „dacă ora de religie e un curs de propagandă naţională, în dispreţul oricărei alterităţi, dacă e programatic anticulturală, antioccidentală, ruptă cu totul de problematica veacului, atunci votez împotrivă”.

 

Nu eliminarea orei de religie este soluția. Ar fi însă catehizarea ceea ce ar putea schimba din temelii o societate aflată în momentul de față în derivă? Reintroducerea orei de religie în învățământul de stat nu s-a făcut cu acest scop.

 

A spus-o fără echivoc chiar ministrul care a inițiat acest demers. Este vorba despre Gheorghe M. Ştefan, ministru al Educației în anii ’90. Conform afirmațiilor sale, orele de religie au fost introduse sub aspect catehetic chiar de la început, în ciuda opoziției sale: „Au început să predea catehizare şi eu le-am spus că nu vreau catehizare, vreau educaţie. Catehizare faceţi la biserică!” Nimic nu s-a schimbat de atunci. Poate că dezbaterea organizată de GDS va fi urmată și de altele care să contureze o viziune mai coerentă despre conținutul unor ore de religie care să le fie utile copiilor, nu doar în biserică, ci și în viață.

 

Sursa: Click.

[LikEeE]

Astea sunt persoane ce defavorizeaza religia si trec de partea raului, excluzand din programa scoalara niste chestii ce copiii mici ar trebui sa auda.

[South NUTU]