Cum e când vii din provincie să faci facultatea la București

[TG Chinez]

Da, şi eu fac parte din categoria de persoane care s-a săturat de propriul oraş natal, unde cam toată lumea se cunoaşte cu toată lumea. Mi-am petrecut ultimele luni din clasa a 12-a cu cartea în față și imaginea libertății absolute în minte. Îmi și imaginam: râuri de bere, dezmăț continuu, un cerc nou de prieteni, oameni interesanți și, mai ales, senzația că nu mai trebuie să o anunți pe maică-ta, de fiecare dată când ieșeai zece minute, seara, să fumezi o țigară-n parc cu vreun amic.

Nu zic nu, libertatea chiar există și e foarte mișto. Dar diferența dintre cum îmi imaginam că va fi la facultate, și nu oriunde, ci în București, și cum e în realitate, e destul de mare. Nu zic că asta ar fi vreo chestie dramatică, că mi-au fost spulberate definitiv niște visuri.

Ideea e că viața de student în Capitală poate fi destul de aspră, mai ales când te trezești fără banii (ăia puțini) ai părinților, într-o cameră cu trei hăndrălăi leneși, nevoit să-ți calculezi și ultimul leu, ca să-ți iasă la prețul unui pet de bere și cu hormonii fluierând în tine. Așa că m-am gândit să te ajut, cu câteva sfaturi, scoase din experiența proprie.

Mai ales că, la oricare facultate vei merge, fie ea de stat sau privată, te vei lovi cu siguranță de problemele următoare:

Așteaptă-te ca profii de la facultate să fie cel puţin la fel de îndoctrinaţi ca ăia de la liceu

La prima vedere ai spune că liceul e inferior facultăţii din punctul de vedere al calităţii profesorilor. Adica ok, cei de la facultate au mai multă şcoală şi mai multe examene susţinute pentru a ajunge să predea, faţă de ăia de la liceu. Astea-s doar aparențe: modul lor de gândire şi mentalitatea sunt fix pe aceeaşi lungime de undă. Practic, se învârt în același cerc, doar că predau chestii aparent mai complicate.

Îl ştii pe proful ăla din liceu de care îţi era scârbă și te întrebai: „Cum plm a ajuns ăsta profesor?". Fii sigur că-l întâlneşti şi la facultate. La fel cum vei da şi de profi excepţionali. Bine, la ultima fază am cam exagerat, dar măcar vor fi ceva mai open-minded faţă de tipii cu atitudini de comunişti care-ți predau fizica și matematica la liceu.

Şi ce e mai nasol la facultate e că unii nu sunt efectiv profesori, ci asistenţi, dar au pretenţii şi impresii de minim Oxford, dar ei predau la SNSPA.

Atunci când m-am mutat, eram naiv: aveam iluzia c-o să întâlnesc profesorii care-mi vor fi călăuză în viaţă. Crede-mă, în privinţa asta, îţi va fi dor de diriginta din liceu cu care măcar mai schimbai o vorbă despre faptul că nu-ţi convine că draperiile de la geamuri sunt gri, nu roz, aşa cum îşi dorea piţipoanca clasei.

La facultate, oamenii se mănâncă mult mai rău între ei

Să-i ceri tema tocilarei din clasă şi s-o faci, pe fugă, în pauză e ceva „normal" prin liceu. Odată intrat la facultate, treburile se schimbă. Nu mai zic de teme şi proiecte, că dacă le vei copia de la vreun coleg, vei fi prins cu plagiatul mai rapid decât Ponta, ci mă refer şi la faptul că fiecare trage să fie cât mai sus.

Nu-i absolut nimic rău în a-ţi dori să fii la înălţime, însă buba e că se preferă chestia asta prin „eliminarea competitorilor", nicidecum prin „asociere" . Cine face asta? Fix ăia care se visează directori şi miniştri, uitând că ei fac, de fapt, Comunicare şi Relaţii Publice sau Ştiinţe Politice.

Să-ți dau un exemplu. Dacă tu ești la buget, iar Vasile e la taxă, el va căuta prin orice metodă să-ţi ocupe ţie locul, că doar nu i-ar sta şi lui rău (de fapt, părinţilor) cu o sumă lunară între 2 500 și 3 500 de lei în cont. Ia asta în considerare, dar n-o da acu în paranoia de level 1 300.

La început, vei alerga din club in club, însă o să te plictisești repede

„Ah, în sfârşit am ajuns în Bucuresti! Fără părinţi, sunt tânăr, hai să-mi rup ficatul". Sună cunoscut?

Cluburile vor fi full de studenţi, la fel şi străzile. Vorbim totuși de perioada în care se ajunge relativ rapid la sex, dacă nu suferi de anxietate socială sau ești pudic. Sigur, alcoolul te va ajuta pe termen scurt să scapi de inhibiţii, dar esenţial e să înveţi să fii activ social, fără să bagi cacaturi în continuu în tine. A doua zi vei regreta c-ai consumat.

Ştiu pe cineva care în primele luni mergea de patru-cinci ori pe săptămână să petreacă prin cluburi. La un moment dat mi-a spus că i s-a luat, ştia fiecare colţisor din Centrul Vechi, nu mai simțea deloc entuziasmul boem de la început. Acum, preferă party-urile tematice, fără să depăşească una-două pe saptămână.

Vei cunoaşte o grămadă de lume, dar tot cu trei-patru persoane vei ajunge să bei bere

Întâlneşti persoane noi de la facultatea ta, altele de la alte facultăţi, asociaţii studenţeşti, cămin, cluburi etc. Eşti asaltat de-un amalgam de oameni pe care, iniţial, îi consideri de încredere şi de gaşcă, dar după o vreme îi gineşti că sunt mai falşi decât adidaşii din Obor şi mai bătuţi în cap decat orice penis.

Nu dispera: cu siguranţă, vei intra în contact şi cu oameni demni de atenţia ta. Adică cu ăia care merită să împarți o bere la pet.

Un job part-time ţi-ar fi de mare folos

Când rămâi fără bani, primii la care vei încerca să apelezi sunt prietenii tăi, însă cum şi ei se află în căcat financiar, părinţii sunt sursa principală. Dacă îţi pasă câtuşi de puţin de demnitatea ta, o să-ţi dai seama că nu-i deloc ok să tot ceri la ei. Asta dacă nu eşti o lepră învăţată să primească totul mură-n gură.

Ia-ți un job: înveţi singur valoarea banilor, nu-ţi mai vine să arunci cu ei d-ampulea pe orice rahaturi.

Poate să fie orice job: împărţit pliante, spălat vase sau call center. Toate sunt destul de naşpa, dar, crede-mă, când începi să înjuri printre dinţi înseamnă că te-ai maturizat. Ăla e semnul că înțelegi viața.

Ți-ai da toate borcanele de zacuscă pentru măcar o săptămână în chirie

Ţi-o spun din start, ai aceleași șanse să faci sex în cămin și să găsești câte o sută de lei, pe jos, în zile consecutive.

Ăia care-ţi spun că fut mai mult în cămin decât actorul lor preferat din filme porno sunt, de fapt, nişte labagii care vor să pară ce nu sunt. Când vei interacţiona cu tipe mai mari şi experimentate decât tine, tipe care mai și locuiesc în chirie, așteaptă-te să-ţi iei constant rejecturi: la nivel inconştient, te văd sub nivelul lor. Și așa și e: care dintre voi stă în cameră cu trei pulărăi?

Din experienţă îţi zic, pornești cu un handicap la capitolul ăsta. Totuşi, dacă realizezi că momentan astea sunt condiţiile şi nu vrei să te resemnezi făcând febră musculară la mâini, singurele soluţii plauzibile rămân să mergi la tipe acasă sau locurile publice.

Marea diferenţă o face faptul că vei avea mai multă libertate

Da, nu-i vei mai cere voie maică-tii să mergi până la colţ de stradă, ca până acum. Dacă ţi se scoală la două noaptea să ieşi la o plimbare pe stradă, fii sigur că nu mai eşti constrâns. Totuşi, dacă ieşi atunci să te plimbi, bine ar fi să le vorbeşti politicos şi poliţistilor locali, despre cum te bucuri tu că acum ai libertate, pentru că ei te vor aborda cu vechea si noua dumă: „Prezentaţi-mi un buletin, vă rog".

Paradoxal, cunosc atât de multe persoane care, după ce au fost ţinute din scurt de căte părinţi, odată ajunse la Bucureşti s-au „dezlănţuit". Ba s-au apucat de infracţiuni şi consum de droguri, ba unele fete s-au împerecheat cu tot felul de băieţaşi care, în viitorul apropiat, se vor hotărî dacă să le trimită în Germania sau Spania. Şi nu, nu ca PR-iste.

Ca de final așa, aș mai adăuga că nimănui nu-i pasă dacă tu eşti la facultatea de Informatică sau Filosofie, şi în general oamenii nu sunt interesaţi despre ce faci tu, mai ales în Bucureşti, unde lumea e pe fugă mai mereu. Bucură-te de asta şi fă ce vrei tu, până la urmă.

 

 

Sursa: Click!

[Marius]

Closed.