[15 ianuarie] 1913 - naşterea lui Alexandru Marinescu

BIS aka OldNab · January 15, 2018

Celebrul comandant de submarină Alexandru Marinescus-a născut în oraşul Odesa în anul 1913, la 15 ianuarie, în familia românului basarabean Ion Marinescu, iar mama - ucraineancă. Absolvind 6 clase, se înscrie la şcoala de marinari şi devine marinar de clasa 1. În 1930-1933 studiază la şcoala tehnică de marină în Odesa. S-a angajat ca ajutorul 3, pe urmă 2 al căpitanului pe navele “Ильич” şi “Красный флот”.

În noiembrie 1936 afost trimis la cursurile speciale ale efectivului de comandă ale flotei militar-maritime pe care le absolveşte cu succes fiind repartizat şi numit în funcţie de navigator pe submarinul Щ-306 (Пикша) înflota de pe Marea Baltică. În martie 1936 A. Marinescu primeşte gradul de locotenent, iar în noiembrie 1938 – locotenent major. În 1938, fără explicaţii, românul A. Marinescu a fost exclus de la Cursurile Superioare ale Efectivului de Comandă a Flotei. Naţionalitatea şi familia “ne rusească” nu inspirau încredere politicienilor proletari-comunişti A. Marinescu este numit în funcţie de secund al comandantului pe L-1, pe urmă comandant pe submarinul M-96. În 1940 echipajul submarinului ocupă primul loc în pregătirea de luptă, iar comandantul A. Marinescu este decorat cu un ceas şi i se oferă gradul militar căpitan-locotenent.

Talentul remarcabil al lui A.Marinescu s-a dezvăluit pe deplin în timpul celui de al Doilea Război Mondial, îndeplinind diferite operaţiuni militare unicale. La 14 august 1942 submarinul M-96 comandat de A.Marinescu a scufundat o baterie plutitoare antiaeriană germană grea, “Helene”. În 1942 A.Marinescu a fost decorat cu ordinul Lenin şi primeşte gradul militar –căpitan de rangul 3. Comandantul divizionului semnalizează în instanţă că subalternul său A.Marinescu “pe mal este predispus să joace în jocuri de hazard şi să consume băuturi spirtoase”.

În aprilie 1943 A.Marinescu este numit comandant al submarinului S-13. La 9 octombrie 1944 A.Marinescu atacă cu succes transportul “Zigfrig” şi este decorat cu ordinul Drapelul Roşu de Luptă. Fiind un comandant înţelept, A.Marinescu nu risca cu submarinul şi echipajul pentru victorii multe şi neînsemnate, obţinute cu orice preţ. Atitudinea lui părintească faţă de echipaj şi corabie, supăra instanţele, îndeosebi pe locţiitorul politic şi şeful secţiei speciale, pentru care marea era o enigmă. Serviciul lor era menţionat în dependenţă de victoriile obţinute de echipajele submarinelor, sau pentru descoperirea “duşmanilor interni ai poporului”. Aceşti luptători înflăcăraţi, pentru a întreţine regimul stabilit, colectau şi înregistrau detailat “păcatele” subalternilor cu o atitudine tendenţioasă, pentru ai manipula şi a raporta în instanţă la momentul potrivit. Unele izvoare comunică despre o patimă faimoasă, către o suedeză ce locuia în Finlanda, pe care A. Marinescu o vizitează tainic în 1945, cu submarinul, permiţînd echipajului, să se odihnească două zile.

În noaptea de 30 ianuarie 1945, trecea a 21-a zi a acţiunii de luptă în Marea Baltică a submarinului S-13 condusă de căpitanul de rangul 3 Alexandru Marinescu. Luând poziţia de ambuscadă lângă coasta golfului Danţing, talentul militar şi intuiţia excepţională strămoşească a lupului de mare s-au încununat cu succes. La ora 21.15 marinarul acustic raportează că aude zgomotul elicelor unei nave de mare tonaj escortată de corăbii militare ce se deplasau cu viteza de 15 noduri. Submarinul suflă balastul şi se ridică la suprafaţa apei, rămânând în aşteptare, păstrând liniştea absolută, fără lumini, ascunsă de întuneric şi ninsoare. Marinarii fiind gata de afundare, aşteaptă la locuri în tăcere ordinele. Însă comandantul Alexandru Marinescu a luat o decizie excepţională deosebită, demnă de un cavaler nobil. El ordonă includerea luminilor de mişcare şi viteza maximală, deplasându-se riscant la suprafaţă, paralel cursului convoiului inamic. Luaţi prin surprindere de această îndrăzneală nemaipomenită şi vizibilitatea redusă, marinarii-observatori germani încurcă submarinul cu o navă germană de coastă, cerându-i semnalul de recunoaştere. A. Marinescu ordonă marinarului să semnalizeze ceva, storcând din maşină viteza absolută.

Comandantul submarinului S-13 Alexandru Marinescu, la ora 23.08, trimite 3 torpile în bordul celei mai mari nave escortate şi ordonă afundarea urgentă. Trei explozii la rând cu stâlpi gigantici de foc, trăsnete şi bubuituri monstruoase, sparg liniştea nopţii, iluminând ultima oară bordul lainerului uriaş „Wilhelm Gustlov” cu deplasamentul de peste 25000 tn., care transporta în golful Chili 6800 militari şi refugiaţi (ce nu trebuiau să se afle pe o navă militară), inclusiv 1300 marinari - pentru 70 echipaje ale submarinelor militare germane. Manevrând iscusit, Marinescu deviază şi pleacă de sub urmărirea corăbiilor de escortă, care aruncau bombe de adâncime, culcând submarinul pe fundul mării şi păstrând liniştea deplină. Echipajul S-13 rezistă acestui straşnic bombardament, periodic luptând cu incendiile şi avariile grave ale conductelor şi a sistemelor submarinei. În scurt timp lainerul „Wilhelm Gustlov”se scufundă împreună cu majoritatea absolută a echipajelor flotei submarine germane şi cu speranţa lui Adolf Hitler de a schimba mersul războiului. În Germania sunetele clopotelor anunţă zi de doliu în legătură cu această catastrofă a flotei militar-maritime a ţării.

Peste câteva zile, la 9 februarie 1945 submarinul C-13 condus de Alexandru Marinescu atacă şi scufundă transportul militar german “Generalul Ştoiben” cu deplasamentul de 14600 tn., ce transporta 3600 ostaşi şi ofiţeri naţional-socialişti.

Revenind în bază, echipajul a fost decorat cu ordine şi medalii, iar submarinul S-13, cu “Drapelul Roşu de Luptă”.

Menţionând faptele remarcabile ale echipajului, Direcţia politică principală a flotei sovietice hotărăşte că românul Alexandru Marinescu nu merită steaua de “Erou al Uniunii Sovietice” şi i se oferă al doilea ordin - “Drapelul Roşu de Luptă”.

Alte surse atestă faptul că după concertul prezentat în cinstea victoriei, scufundării lainerului “Vilhelm Gustlov”, A. Marinescu invită la o excursie pe submarin cântăreţele şi dansatoarele ansamblului. Afundând submarinul lângă chei, întrerup legătura radio şi au ieşit la suprafaţă doar peste trei zile. Talentul indiscutabil şi modul de gândire netradiţional erau cauza unor încălcări de regulament, datorită cărora A.I. Marinescu a fost exclus din partidul comunist, redus în grad militar până la locotenent major şi destituit din funcţie în rezervă. Din motive politice, lui A. Marinescu nu i se permite să se angajeze la lucru şi pe nave comerciale, lăsându-l fără surse de existenţă. Remarcabili militari şi politicieni din lume au apreciat cu demnitate aportul excepţional al lui Alexandru Marinescu în lupta contra naţional-socialismului. În 1963 A. Marinescu, trăind într-o sărăcie cumplită, decedează. Titlul de Erou al Uniunii Sovetice, totuşi, i s-a conferit lui Alexandru Marinescu post-mortem, în mai 1990.

Legendarul român Alexandru Ion Marinescu a fost şi va rămâne în istoria marinei mondiale unul dintre cei mai renumiţi şi glorioşi comandanţi de submarine.

SURSĂ: student-militar.ucoz.ro.

Edited January 18, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · January 15, 2019