BIS aka OldNab

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

Co-preşedintele USR-PLUS, Dan Barna, a anunţat, vineri, la mitingul din Bucureşti, că Alianţa va avea candidat la alegerile prezidenţiale. Dan Barna a anunţat, vineri seara, la Bucureşti că obiectivul USR-PLUS este ca într-un an şi jumătate să dea României un preşedinte şi primul ministru, dar şi primarul Capitalei. „Obiectivul acestei alianţe este ca într-un an şi jumătate să dea preşedintele României, primarul Bucureştiului şi primul ministru. (...) Am făcut această alianţă toată România. Am făcut această alianţă pentru că trebuie să le dăm oamenilor decenţi din această ţară o alternativă puternică care poate să lupte de la egal cu PSD, cu PNL, cu toate celelalte partide. Trebuie să le dăm oamenilor decenţi din România o alternativă care va arăta să guverneze şi altfel decât PSD, altfel decât USL, nu uităm, sau altfel decât ALDE. România merită spuneam ceva mai bun şi asta va oferi Alianţa USR-PLUS”, a spus Dan Barna. Conducerea USR-PLUS a participat la un miting în Bucureşti, vineri seara, când au fost prezentaţi candidaţii la alegerile europarlamentare. SURSE: Mediafax, Digi24, HotNews.

Liviu Dragnea, a declarat, vineri, că nu susține ideea înființării unei armate europene. Președintele PSD a precizat că parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii este vital pentru România, relatează Mediafax. „Parteneriatul strategic cu SUA este vital pentru România, indiferent de ce spun unii sau alții. Garanțiile de securitate maxime pentru România le pot da doar SUA. Parteneriatul strategic dintre România și SUA este vital. Se tot discută despre armata europeană. De ce nu țările din Europa fac cum am făcut și noi? Să punem 2% din PIB pentru apărare ca să întărim NATO? Adică facem o altă armată în interiorul NATO? Ceea ce s-a propus urmărește ca la un moment dat să se rupă de NATO. Nouă nu ne convine lucrul acesta. Noi suntem lângă ruși. Rușii ne bat la ușă oricând”, a declarat Liviu Dragnea, vineri, la DC News. Liderul PSD a afirmat că nu este de acord ca România și Europa să iasă din NATO. „Nu, categoric nu. Eu am toată convingerea. Apartenența noastră la NATO represintă garanțiile maxime de securitate pentru România”, a spus Liviu Dragnea, întrebat dacă sprijină ideea ca România și Europa să se rupă de NATO. Reacția liderului PSD vine în contextul în care preşedintele francez Emmanuel Macron susţine că soluţia evidentă la dilemele Europei în planul securităţii ar fi înfiinţarea unei „adevărate armate europene”, ca parte a ideii sale a unei „Europe care protejează”. SURSE: Digi24, stiripesurse.ro, news.ro, EurActiv, România TV, România Liberă.

Theresa May a anunţat, vineri dimineaţă, că va demisiona din funcţiile de lider al Partidului Conservator şi de premier al Marii Britanii pe 7 iunie, în contextul impasului politic generat de Brexit, urmând să rămână la conducerea Guvernului până la desemnarea succesorului său. "Am făcut tot ce am putut pentru a-i convinge pe parlamentari să susţină Acordul Brexit, dar, din păcate, nu am reuşit acest lucru", a declarat Theresa May într-un discurs rostit vineri la Downing Street. "Îmi este clar acum că este în interesul Marii Britanii ca un nou prim-ministru să coordoneze aceste eforturi. Anunţ astăzi că voi demisiona din funcţia de lider al Partidului Conservator pe 7 iunie. Am stabilit cu preşedintele consiliului de conducere al partidului ca procedura pentru desemnarea noului lider al formaţiunii să înceapă săptămâna următoare", a precizat Theresa May. "Regret foarte mult că nu am reuşit să realizez Brexit. Succesorul meu va trebui să ajungă la ajungă la un consens. Consensul va fi posibil dacă ambele părţi implicate în dezbatere vor fi capabile de compromisuri. Ştiu că Partidul Conservator se poate înnoi în anii care urmează. Ştiu că putem realiza ieşirea din Uniunea Europeană. Sunt mândră de progresele pe care le-am obţinut în ultimii ani. Am ajutat mai mulţi oameni ca niciodată să aibă locuri de muncă", a subliniat Theresa May. "Poate că situaţia noastră politică este tensionată, dar sunt atâtea lucruri bune în ţara noastră, sunt atât de mândră. În scurt timp, mă voi retrage din funcţia care a fost onoarea vieţii mele. Sunt recunoscătoare că am putut sluji ţara pe care o iubesc", a spus Theresa May, aparent în lacrimi, la finalul discursului. Practic, Theresa May va fi premier interimar al Marii Britanii până la desemnarea succesorului său de către Partidul Conservator (centru-dreapta). Procedura pentru desemnarea noului lider al Partidului Conservator, care va fi şi prim-ministru, ar trebui să dureze câteva săptămâni. Theresa May era contestată din ce în ce mai puternic de colegii din Partidul Conservator şi i s-a cerut demisia din cauza crizei Brexit. Marea Britanie nu se va putea retrage din Uniunea Europeană dacă Acordul Brexit nu va fi aprobat de Camera Comunelor, declara marţi premierul Theresa May, spunându-le membrilor Camerei Comunelor că au "ultima şansă" de a realiza Brexit, prin aprobarea proiectului Acordului de retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Premierul britanic a susţinut că va prezenta un "nou acord Brexit", care conţine noi garanţii privind drepturile angajaţilor, standarde în domeniul mediului, clauze privind frontiera irlandeză şi un "compromis" în domeniul vamal. Theresa May a atras atenţia că respingerea din nou a Acordului Brexit riscă să conducă la anularea ieşirii Marii Britanii din UE. Proiectul de Acord Brexit urma să fie prezentat din nou spre aprobarea Camerei Comunelor la începutul lunii iunie. "Sunt introduse noi modificări semnificative pentru a proteja integritatea economică şi constituţională a Marii Britanii. Adevărul este că după trei încercări de obţinere a aprobării Parlamentului, nu vom putea părăsi Uniunea Europeană dacă nu vom avea un acord care să beneficieze de o susţinere largă a partidelor", a subliniat Theresa May. Liderul de la Londra a semnalat că ar putea oferi Parlamentului şansa de a se pronunţa asupra organizării unui nou referendum dacă aprobă Acordul Brexit. Consiliul European a decis amânarea ieşirii Marii Britanii din UE până pe 31 octombrie 2019. Camera Comunelor a respins de trei ori Acordul negociat de Guvernul Theresa May cu Uniunea Europeană. În cazul în care Acordul ar fi aprobat, ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană ar urma să se producă imediat. Acordul Brexit elaborat de Guvernul Theresa May şi Bruxelles prevede reciprocitate în privinţa libertăţii de circulaţie, o perioadă de tranziţie post-Brexit, menţinerea Marii Britanii în uniunea vamală, un statut special al provinciei britanice Irlanda de Nord şi păstrarea aranjamentelor comerciale. Proiectul de acord este contestat de numeroşi politicieni britanici. Mai mulţi membri ai Guvernului de la Londra au demisionat ca protest faţă de acordul pe tema Brexit negociat cu Uniunea Europeană. SURSE: Mediafax, Digi24, HotNews, RFI, Radio Europa Liberă, Podul, UNIMEDIA, The Trust Word, Sputnik, Evenimentul Zilei, Radio România Actualităţi, Realitatea, moldova.org, g4media.ro, TeleRadio Moldova, Forbes, Naţional, Antena 1, noi.md, eBihoreanul, Londonezul, ProTV, Ziarul de Iaşi, newmoney.ro, deschide.md, Adevărul, Orange, DC News, Bună Ziua Iaşi, ActiveNews, #diez, news.ro, ziarul de gardă, Calea Europeană, Opinia Timişoarei, Ora de Sibiu, bursa.ro, Moldova9, GreatNews, Business Express, Cetăţeanul.

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

Victoria s-a născut la Palatul Kensington din Londra pe 24 mai 1819, ca singura fiică a lui Edward, duce de Kent, al patrulea fiu al lui George al III-lea. Tatăl ei a murit la puțin timp după nașterea sa și a devenit urmașă la coroană deoarece cei trei unchi ai săi care erau înaintea ei în linia tronului- George IV, Frederik duce de York și William IV- nu au avut urmași legitimi care să le supraviețuiască. Blândă și vivace, Victoria era pricepută la desen și pictură, educată acasă de o guvernantă, avea un talent deosebit la memorialistică, ținând zilnic un jurnal care va face deliciul cititorilor. Regina Victoria este asociată cu expansiunea industrială, dezvoltarea economică și în special creșterea imperiului. Când a murit, se spune că Marea Britanie avea un imperiu unde soarele nu apunea niciodată. La începutul domniei a fost influențată de doi oameni: lordul Melbourne, primul ministru, și prințul Albert, soțul său cu care s-a căsătorit în 1840, ea fiind cea care a propus căsătoria deoarece rangul nu permitea ca ea să fie cerută. Albert o completa pe Victoria: era interesat de arte, știință, comerț și industrie. El a fost cel care a organizat Prima Expoziție Mondială, în 1851, iar cu profitul de pe urma acestui eveniment a ajutat la fondarea complexului muzeal din South Kensington. Căsnicia dintre regina Victoria și prințul Albert a dat nouă copii, majoritatea căsătorindu-se cu alte capete încoronate ale Europei. Victoria a fost foarte apropiată de soțul său, intrând în depresie după ce el a murit în 1861, la 42 de ani. Ea a pierdut un soț devotat și principalul sfătuitor în probleme de stat. A purtat doliu până la sfârșitul vieții. Până la finalul anilor ’60 rareori a apărut în public. Deși a răspuns constant scrisorilor primite de la supuși și a continuat acorde audiențe miniștrilor, nu a dorit după moartea soțului să mai apară deseori în fața supușilor. În fața națiunii a apărut doar de câteva ori: 1866 și 1867, când a deschis Parlamentul. A fost criticată des deoarece trăia în izolare, fapt ce a dus la dezvoltarea unei puternice mișcări republicane. Șapte atentate la viața sa s-au petrecut între 1840 și 1882, dar atitudinea curajoasă pe care a avut-o față de aceste evenimente i-au sporit popularitatea. Cu timpul, rugămințile familiei și ale prim-ministrului Benjamin Disraeli, au determinat ca ea să apară mai des în public. În politica externă, perioada de mijloc a domniei a fost dominată de eforturi în sprijinul păcii și a reconcilierii. În 1864, Victoria a insistat pe lângă guvern pentru neimplicarea în războiul dintre alianța prusaco-austriacă și Danemarca, iar scrisoarea sa către Kaiser(fiul împăratului german se căsătorise cu fiica Victoriei) din 1875 a ajutat la evitarea unui al doilea război franco-prusac. În ceea ce privește Chestiunea Orientală- declinul Imperiului Otoman- Victoria (spre deosebire de primul-ministru Gldastone) era de părere că Marea Britanie, trebuia să insiste pentru reformarea turcă și să ajute la menținerea puterii musulmane ca o contrapondere la expansionismul țarist. Ca urmare a succeselor externe, populariatea reginei Victoria a crescut din deceniul al optulea. După revolta indiană din 1857, guvernarea Indiei a fost transferată de la Compania Indiilor de Est către Coroană. În 1877 regina Victoria devenit împărăteasă a Indiei. În timpul celor 23.226 de zile de domnie, la dorința reginei, puterea politică a monarhului s-a transferat din ce în ce mai mult spre popor. O serie de acte au lărgit baza economică și socială a alegătorilor. În 1872 s-a introdus votul secret pentru a nu se mai putea face presiuni prin mită și intimidare. Din 1884 toți deținătorii de imobile care plăteau cel puțin 10 lire impozit pe an au primit dreptul la vot. În timpul reginei Victoria s-a născut ideea modernă a monarhiei constituționale, că suveranul este deasupra partidelor politice. În ciuda acestui fapt, ea nu a fost întotdeauna neutră și a folosit orice oportunitate de a-și exprima opiniile, uneori energetic, în privat. Deși conservatoare în multe aspecte – s-a opus acordării femeilor dreptul la vot-, în ceea ce privește problemele sociale s-a dovedit deschisă. A finanțat organizații care au dus la îmbunătățirea sistemului educațional, de sănătate și a militat pentru locuințe sociale în scopul ajutorării cetățenilor săraci. Victoria și familia ei a călătorit cum nu o făcuse niciunul dintre monarhii precedenți, asta grație noilor mijloace de transport. Chipul ei a apărut în publicații din lumea întreagă mulțumită invenției fotografiei și a mijloacelor moderne de tipărire a presei. Regina Victoria a devenit în 1842 primul monarh care a călătorit cu trenul. În ultimii ani ai domniei a devenit un simbol al Imperiului Britanic. Atât jubileul de aur (1867) cât și cel de diamant (1897), unde s-au aniversat 50 respectiv 60 de ani de la urcarea pe tron, au fost marcate de ceremonii impresionante. În ciuda vârstei înainate, Victoria a continuat să-și îndeplinească datoriile publice, inclusiv o vizită oficială la Dublin în 1900, într-un moment în care era o mare tensiune între irlandezi și Londra. Războiul Burilor din Africa de Sud (1880-1881 și 1899-1902), acolo unde s-au comis numeroase atrocități, a aruncat o pată pe domnia Victoriei. La fel ca în războiul Crimeii de la mijlocul secolul XIX, suverana a trecut în revistă trupele pentru încurajare și a vizitat spitale. Regina Victoria a murit la Osborne House(acolo unde se întâlnise cu Napoleon al III-lea pentru susținera Unirii de la 1859) din insula Wight pe 22 ianuarie 1901, după o domnie ce durase 63 de ani și 219 de zile, cea mai lungă din istoria Marii Britanii. A fost înmormântată la Windsor, lângă prințul Albert, la Frogmore Royal Mausoleum, pe care îl ridicase în cinstea soțului ei. SURSĂ: Istorie pe scurt.

Jean-Paul Marat s-a născut la 24 mai 1743. Ajutat de acțiunile lui Francois Hanriot, noul lider al Gărzii Naționale, una dintre ultimele realizări ale lui Marat, a fost căderea girondinilor, pe 2 iunie 1793. Agravarea bolii de piele de care suferea, dermatitis herpetiformis, îl va forța însă să se retraga din Convenție, preferând să lucreze de acasă unde putea face băi medicinale. Montagnarzii nu mai aveau acum nevoie de sprijinul său împotriva girondinilor, iar Robespierre, dar și alți conducători montagnarzi au început să se îndepărteze de el. Convenția ignora în mare măsură scrisorile sale. Pe 9 iulie 1793, Charlotte Corday și-a părăsit verișoara alături de care locuia, purtând o copie a “Vieți paralele” de Plutarh și s-a dus la Paris, unde s-a cazat la Hotel de Providence. A cumpărat un cutit de bucătărie după care a scris o Adresă către poporul francez, prieten al Legii și al Pacii, în care explica motivele asasinării lui Marat. Planul inițial era să-l asasineze pe Marat în fața Convenției Naționale, pentru a da un exemplu. Ajunsă însă la Paris descoperă ca Marat nu mai participă la Întruniri din cauza problemelor de sănătate. Este nevoită să își schimbe planul. Pe 13 iulie Marat se bucura de o baie medicinală, când o tânără din Caen, Charlotte Corday, a apărut în apartamentul său, pretinzând că are informații vitale despre activitătile girondinilor fugiți în Normandia. Deși soția sa, Simonne s-a împotrivit, Marat a insistat să o primească pe fată în timp ce se îmbăia. Peste cadă era pusă o placă pentru a-i servi ca birou iar cei doi au discutat în jur de 15 minute. I-a explicat lui Marat ultimele mișcări din Caen și i-a spus o listă a deputaților ofensatori. După ce a terminat de scris lista, Corday a susținut că Marat i-a spus: “Capul lor va cădea în două săptămâni.”. Ulterior, la audierile din timpul procesului, a susținut ca i-ar fi spus că: “În curând îi voi avea pe toți ghilotinați în Paris”, lucru de altfel puțin probabil pentru că Marat nu avea puterea de a decide ghilotinarea cuiva. Se pare însă că în acel moment, Corday s-a ridicat de pe scaun și a scos din corset un cuțit de bucătărie de 12 cm, și la înjunghiat pe Marat în piep, străpungând sub clavicula dreaptă, artera carotidă, ajungând aproape de inimă. Sângerarea masivă i-a fost fatală, decedând în câteva secunde. Cu ultimele forțe, Marat a strigat-o pe Simonne “Ajută-mă, draga mea prietenă!” după care a murit. Asasinarea lui Marat a sporit suspiciunile care au alimentat Regimul Terorii, în timpul căruia mii de adversari ai iacobinilor – atât regaliști, cât și girondini – au fost executați sub acuzația de tradare. Charlotte Corday a fost ghilotinata la 17 iulie 1793 pentru crimă. În timpul procesului, care a durat 4 zile, ea și-a motivat fapta astfel: "Am ucis un om pentru a salva 100.000." Asasinatul l-a transformat pe Marat în martir. Pictorul Jacques-Louis David, membru în unul dintre cele două mari comitete – Comitetul de Securitate Generală – a fost însărcinat cu organizarea unei înmormântări grandioase, dar și cu sarcina de a imortaliza în pictură “Moartea lui Marat”. Descompunerea extremă a corpului lui Marat a făcut imposibilă orice reprezentare realistă, iar lucrarea lui David a înfrumusețat pielea care a fost decolorată și curățată de boala sa cronică de piele, în încercarea de a crea virtute antice. Pictura rezultată nu este o reprezentare exactă a morții lui Marat iar David a fost mai târziu criticat ca a încercat să glorifice moartea iacobinului. Întreaga Convenție Națională a participat la înmormântarea lui Marat. Acesta a fost îngropat sub salcie plângătoare în grădina fostului Club des Cordeliers. Inima a lui fost îmbălsămată separat și așezată într-o urnă, într-un altar ridicat în memoria sa, pentru a inspira discursurile viitorilor jurnaliști. Pe mormântul său era inscripționat: “Unité, Indivisibilité de la République, Liberté, Égalité, Fraternité ou la mort”. Pe 25 noiembrie 1793, rămășițele sale au fost transferate la Panteon, iar rolul său mesianic în Revoluție a fost elegiat. "Ca Isus, Marat a iubut oamenii și doar pe ei. Ca Isus, Marat a urât regii, nobilii, preoții, vrajitorii și, ca Isus nu s-a oprit niciodată să lupte împotriva acestor urgii ale poporului." Elegia a fost scrisă de Marchizul de Sade, delegat și aliat al facțiunii lui Marat în Convenția Națională. S-a mers însă mult mai departe. Pe 19 noiembrie, orașul-port Le Havre-Grace și-a schimbat numele în Le Havre-de-Marat și apoi Le Havre-Marat. Când iacobinii și-au început campania de decreștinizarea pentru a crea Cultul Rațiunii lui Hébert și Chaumette și Cultul Ființei Supreme a lui Robespierre, Marat a devenit un cvasi-sfânt și bustul său a înlocuit adesea crucifixurile din fostele biserici din Paris. După Reacția Thermidoriană, memoria lui Marat a fost pătată. La 13 ianuarie 1795, Le Havre-Marat a devenit pur și simplu Le Havre, numele pe care îl poartă și astăzi. În februarie, sicriul său a fost scos din Panteon, iar busturile și sculpturile sale au fost distruse. Ediția din 4 februarie 1795 (16 Pluviôse) a Universității Le Moniteur a raportat cum, două zile mai devreme, “busturile sale au fost bătute de pe piedestal și că unii copii au purtat unul dintre aceste busturi pe străzi, batjocorindu-l înainte de a-l arunca în canalul Montmartre și strigând “Marat, aici este Panteonul tău!” Locul de odihnă final este cimitirul bisericii Saint-Étienne-du-Mont. Memoria lui a rămas însă neîntinată în Uniunea Sovietică; Marat devenind un nume comun, un fiord din arhipelagul Severnaya Zemlya purtându-i numele. Nava de luptă Petropavlovsk, a fost redenumită în 1921, Marat. O strada din Sevastopol a fost numita Marat la scurt timp după ce bolșevicii au preluat orașul. În 1847, scriitorul Alphonse de Lamartine i-a dat lui Corday porecla postumă de “l’ange de l’assassinat”. SURSĂ: infoazi.ro.

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.