Jump to content

BIS aka OldNab

Moderator: Politics
  • Content Count

    12253
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    9

BIS aka OldNab last won the day on August 28

BIS aka OldNab had the most liked content!

Community Reputation

2117 Legendary

About BIS aka OldNab

  • Rank
    www.frontulpatriotilor.ro
  • Birthday 12/18/1999

Contact Methods

  • Website URL
    http://www.frontulpatriotilor.ro

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Bruxelles
  • Hobbies
    frontulpatriotilor.ro

Previous Fields

  • Real name
    Seba
  • RPG1 Nickname
    OldNab

Recent Profile Visitors

13938 profile views
  1. BIS aka OldNab

    Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.
  2. Gheorghi Konstantinovich Jukov s-a născut la 19 noiembrie/1 decembrie 1896 într-o familie de țărani din Strelkovka, în regiunea Kaluga, din sud-vestul Moscovei și a fost recrutat în armata imperială rusă în 1915. Din 1918-1920, el a luptat pentru Armata Roșie în războiul civil rus. Jukov a crescut în rândurile militarilor, devenind un expert în războiul blindat. În 1938, el a fost trimis să lupte împotriva japonezilor în Mongolia, iar în august 1939 a provocat o înfrângere importantă armatei japoneze în bătălia de la Khalkin-Gol. Acest conflict militar este de asemenea și prima mare victorie a lui Gheorghi Jukov, pe care sarcina în Orientul îndepărtat l-a salvat de Marea Epurare a lui Stalin. Cu toate că nu a fost nicio declarație de război, la sfârșitul conflictului părțile au semnat un tratat de pace. În ianuarie 1941, Iosif Stalin l-a numit pe Jukov șef al Statului Major General al armatei. El a fost demis șase luni mai târziu, după o neînțelegere cu Stalin, dar a fost reținut în cartierul general al armatei. În timpul înaintării rapide a germanilor în Uniunea Sovietică din iunie 1941, Jukov a fost dat la o parte, însă în octombrie 1941, Jukov a fost desemnat să apere Moscova și a organizat un contra-atac împotriva germanilor. În august 1942 Stalin l-a numit pe Jukov adjunct comandant-șef al Armatei Roșii, o poziție pe care a păstrat-o până la sfârșitul războiului. A fost trimis pe frontul de sud-vest pentru a se ocupa de apărarea orașului Stalingrad, unde, împreună cu Alexandr Vasilevski, a supravegheat încercuirea și predarea Armatei a Șasea Germană. Jukov și Vasilevski au coordonat armatele sovietice în bătălia de la Kursk, cea mai mare bătălie de tancuri în istorie, în luna iulie 1943. Pentru sovietici, înfrângerea germanilor de la Kursk a fost punctul de cotitură al războiului. Jukov a condus asaltul final asupra sovieticilor în Germania în 1945, capturarea Berlinului în luna aprilie și a devenit astfel o figură de renume mondial. Apoi a comandat forțele de ocupație sovietice din Germania. Stalin l-a perceput acum pe Jukov ca fiind o amenințare și l-a retrogradat, oferindu-i comanda districtului militar de la Odessa, departe de Moscova. După moartea lui Stalin, Jukov a fost din nou favorizat, devenind ministru al Apărării în 1955. Apoi a fost demis de Nikita Hrușciov, în octombrie 1957. Căderea lui Hrușciov în anul 1964 a permis reabilitarea reputației lui Jukov, deși el nu a mai fost numit din nou în funcția pe care a deținut-o. Jukov a rămas o persoană extrem de populară în Uniunea Sovietică până la moartea sa din 18 iunie 1974, când a fost înmormântat cu cele mai înalte onoruri militare. Asteroidul 2132 Jukov a fost botezat în onoarea sa, iar în 1995, comemorând 100 de ani de la nașterea mareșalului, în Federația Rusă au fost înființate Ordinul Jukov și Medalia Jukov. Jukov a fost recompensat cu numeroase ordine și medalii. A fost recompensat de patru ori cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice. În afară de el, numai Brejnev a mai avut o asemenea onoare. Jukov a fost una din cele trei persoane care au primit de două ori Ordinul Victoriei. A primit ordinul polonez Virtuti Militari cu Marea Cruce și Stea. A fost răsplatit și cu ordinul american Legion of Merit. Primul monument în cinstea lui Gheorghi Jukov a fost ridicat în Mongolia, în memoria victoriei de la Halhîn Gol. După prăbușirea Uniunii Sovietice, acest monument a fost unul dintre foarte puținele care nu a suferit de pe urma curentului antisovietic din fostele state comuniste. SURSĂ: Redescoperă Istoria.
  3. Cu cine veţi vota în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale?
  4. BIS aka OldNab

    Numele tău: BIS aka OldNab Numele jucătorului sancţionat: ko pro Data şi ora sancţiunii: 18.11.2019, 04:10 Sancţiune: Avertisment verbal Motivul sancţiunii: Meme care nu are legătură cu comunitatea. Link către topicul sancţiunii: Alte precizări: -
  5. BIS aka OldNab

    ACM? La un prieten? Template antic? ... Avertisment verbal pentru meme care n-are legătură cu comunitatea.
  6. Născut la 5 aprilie 1884 într-o familie de răzeşi din Basarabia, Ion Inculeţ a rămas în conştiinţa publică prin contribuţia sa la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Regatul României din 27 martie 1918, însă istoria i-a fost ingrată. Destinul va face ca Inculeţ să fie martor de pe poziţii executive în statul român la destrămarea operei sale politice în urma anexării Basarabiei de Uniunea Sovietică în iunie 1940. Este absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău (1906) şi al Facultăţii de Ştiinţe din Sankt Petersburg (1911), specializarea fizică-matematică. În anii studenţiei participă la formarea asociaţiei studenţilor basarabeni din Sankt Petersburg, „Bessarabskoe zemliachestvo”, iar după absolvirea studiilor va activa ca profesor de fizică şi matematică la diferite instituţii de învăţământ din capitala Imperiului Rus (redenumită Petrograd în 1914 din cauza rezonanţei germane a vechii denumiri). Izbucnirea Revoluţiei din feburarie 1917 îi oferă şansa de a păşi spre o carieră politică, fiind ales în Sovietul din Petrograd din partea Partidului Socialist-Revoluţionar (SR-ii). Revine în Basarabia în aprilie 1917 ca emisar al Guvernului provizoriu condus de Kerenski cu gândul de a întări transformările politice şi sociale din Imperiul Rus, însă preluarea puterii la Petrograd de bolşevici în urma revoluţiei din octombrie şi izbcunirea războiului civil în Rusia îl va determina pe Inculeţ să îmbrăţişeze ideea Unirii Basarabiei cu România. Datorită calităţilor sale de om politic, se impune imediat ca lider al moldovenilor unionişti. La 21 noiembrie este ales în unanimitate preşedinte al Sfatului Ţării, organismul care va prelua oficial conducerea Basarabiei. Din această poziţie va declara independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti (ianuarie 1918), iar la 27 martie 1918 va semna Rezoluţia unirii cu România, adoptată cu cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri, în prezenţa primului ministru român Alexandru Marghiloman. Om politic de stânga, Inculeţ fondează în august 1918, alături de Pantelimon Halippa, Partidul Ţărănesc din Basarabia, prin intermediul căruia va milita pentru înfăptuirea reformei agrare. Îndeplineşte funcţia de ministru de stat fără portofoliu pentru Basarabia până în mai 1920, poziţie din care se ocupă de gestionarea unirii politice şi administrative a noii provincii. Concomitent, începe şi procesul prin care majoritatea partidelor politice din provincii se vor integra în cele din Vechiul Regat. Astfel, gruparea din PŢB formată în jurul lui Inculeţ va alege să fuzioneze cu Partidul Naţional Liberal, iar Inculeţ este numit ministru de stat în guvernul format de Ionel Brătianu în ianuarie 1922. Din acest moment se impune ca membru marcant al PNL, contribuind la înfăptuirea programului economic şi social liberal. Activează ca deputat în Parlament şi ministru în toate guvernele liberale interbelice: ministrul sănătăţii (6 iunie 1927 – 3 noiembrie 1928), ministru de Interne (14 noiembrie 1933 – 29 august 1936), vicepreşedinte al Consiliului de miniştri (29 august 1936 – 14 noiembrie 1937), ministru al lucrărilor publice şi comunicaţiilor (17 noiembrie – 28 decembrie 1937). După cum va recunoaşte, asasinarea primului ministru şi preşedinte al PNL, Ion G. Duca, în perioada ministeriatului său la Interne, îi va marca activitatea politică. Din nefericire însă, printr-o întorsătură tragică a destinului va fi martor la destrămarea proiectului politic pentru care luptase în urmă cu numai două decenii. Numit la 28 iunie 1940 ministru secretar de stat în cabinetul Gheorghe Tătărescu, Inculeţ va asista de pe poziţii executive la evacuarea teritoriului Basarabiei ca urmare a cedării guvernului de la Bucureşti în faţa ultimatumului sovietic. A fost ultimul ceas al activităţii sale politice. Trece în nefiinţă la 18 noiembrie 1940 şi nu va mai avea prilejul de a mai vedea încă o dată Basarabia natală reintegrată statului român în anii 1941-1944. SURSĂ: Frontul Patrioţilor Români.
  7. BIS aka OldNab

    Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.
  8. Născut la Iaşi la 15 noiembrie 1868, Emil Racoviţă şi-a încheiat periplul prin lume pe 17 noiembrie 1947, la Cluj-Napoca, unde a predat, în cursul vieţii, la nou-înfiinţata Universitate românească (în 1919), pentru a cărei ridicare a fost chemat de intelectualii ardeleni. Tot la Cluj, Emil Racoviţă a înfiinţat primul institut speologic din lume. Un fapt mai puţin cunoscut despre reputatul om de ştiinţă este faptul că a fost elevul lui Ion Creangă. Ion Creangă venea la şapte dimineaţa, băga două degete în gură şi fluiera ca cislicii, ca golanii. Şi în momentul acela, Racoviţă, cu ghiozdanul în spate, sărea, vărsa cana cu lapte şi cacao şi era fericit că putea să meargă la şcoală de mână cu Ion Creangă. Dacă se poate spune că Ion Creangă i-a ‘lăsat’ ceva lui Racoviţă, acela cred că este discursul. Racoviţă avea un stil oratoric de excepţie”, povesteşte Iosif Viehmann, care are astăzi aproape 90 de ani şi care este ultimul discipol în viaţă al lui Emil Racoviţă. Iosif Viehmann sau Pepi, cum îi spun prietenii şi cum a rămas cunoscut în Cluj, l-a întâlnit pe Racoviţă când a intrat la facultate. „La uşa aceea pe care aţi intrat, care are o sticlă mată, am avut o întâmplare. Am venit aici ca să-l rugăm să ne ajute. Eram trei, eu, prietena mea şi încă un student. Văzuserăm din tren o stâncă şi din ea ieşea un pârâu. Şi voiam să mergem în acele chei. Şi am urcat toţi trei până aici la uşă şi am sunat. Nimic. Am bătut la uşă şi am văzut o umbră. Se deschide uşa şi în momentul acela prietena mea şi celălalt coleg al meu fug pe scări în jos cu 180 la oră. Aşa respect aveau pentru el. Păi când intra Racoviţă cu birja pe poarta institutului nu mai mişca nimeni… M-a întrebat ‘eşti evreu sau neamţ’. Şi i-am răspuns: ‘neamţ’. Era prima dată în viaţa mea când cineva îmi zâmbea că auzea că sunt neamţ”, îşi aminteşte Iosif Viehmann privind către fotoliul gol, de culoare verde şi ros pe la colţuri în care l-a văzut de atâtea ori pe Racoviţă odihnindu-se, în anii care au urmat. Aventura lui Racoviţă a început la 26 de ani, în 1897, când echipajul de pe „Belgica” se pregătea să pornească într-o curajoasă expediţie de cercetare spre Polul Sud. „Expediţia spre Polul Sud, ‘spre’ nu ‘la’! Polul Sud nu a fost deloc ţinta… să exploreze care e viaţa, să vedem care e viaţa – cam atât a spus Racoviţă -, ce balene, ce foci, ce păsări… A plecat cu foarte puţine planuri şi cu multă modestie”, explică speologul. Însă, cum a ajuns un român şi încă atât de tânăr să facă parte din echipajul uneia expediţii atât de importante? Iosif Viehmann povesteşte că belgienii au cumpărat din Norvegia vasul „Patria” pe care l-au rebotezat „Belgica” şi l-au cuirasat, adică l-au îmbrăcat într-un lemn tropical special ca să poată călători prin apele îngheţate. Dar „Belgica”, chiar şi transformată, nu era un spărgător de gheaţă, ceea ce a făcut ca Amiralitatea să aibă mari dificultăţi în a găsi acei membri ai echipajului care să aibă pregătirea necesară, dar şi dorinţa de a pleca într-o astfel de expediţie. „Şi mai e o jumătate de an până să plece şi se fac oferte în ziare, reviste: ‘căutăm un naturalist, un biolog, pentru expediţie’. Şi unii răspundeau şi cereau caracterele vasului: 30 de metri lungime, 6 metri lăţime, 20 şi ceva de cai putere. Unde merge? Spre Polul Sud. Şase oameni au refuzat. În lanţ. ‘Noi nu călătorim pe o coajă de nucă spre Polul Sud’. Disperaţi, Amiralitatea şi conducerea Institutului Regal de Geografie din Belgia se adresează Sorbonei. Şi la Sorbona, principalul profesor care l-a iubit şi stimat pe Racoviţă, membru al Academiei franceze, l-a recomandat. Racoviţă avea 26 de ani (n.r. – în 1897). Aşa… şi ăştia, fericiţi că în fine au ceva măcar şi pe hârtie, îi scriu lui Racoviţă, acasă în Moldova, în Iaşi. Racoviţă înnebuneşte de fericire. Aduce şi banii lui”, povesteşte bătrânul speolog clujean. Călătoria spre Antarctica, pe care Racoviţă a făcut-o alături de mari exploratori precum norvegianul Roald Amundsen (primul explorator care a ajuns la Polul Sud, mai târziu, în 1911) şi americanul Frederick Cook, a fost grea, mai mulţi membri ai echipajului murind pe drum din cauza scorbutului, a frigului sau a furtunilor. Pepi Viehmann îşi aminteşte că Racoviţă povestea că acelea erau momentele de descurajare cel mai greu de suportat, mai greu şi decât frigul. Dar, pentru Emil Racoviţă a fost o expediţie crucială, care i-a adus recunoaşterea şi, mai important decât atât, încrederea şi experienţa care au stat la baza unei îndelungi cariere de cercetător. După o viaţă împlinită în Franţa, unde şi-a luat, la Sorbona, diplomele în Drept şi apoi în Ştiinţe naturale şi, mai târziu, doctoratul, Emil Racoviţă a fost director adjunct al laboratorului Arago de la Banyuls sur Mer. Între 1901-1914, Emil Racoviţă a explorat adâncimile mării din golful Lyon, coastele insulelor Baleare şi ale Cataloniei. La 15 mai 1907 îi apare lucrarea fundamentală „Essai sur les problemes biospeologiques”, care pune bazele unei noi discipline ştiinţifice, speologia. Totodată, din 1905 Racoviţă coordonează revista „Biospeologica (etudes sur l’histoire naturelle du domaine souterrain)”, unde a prezentat rezultatele explorărilor pe care le-a întreprins, alături de numeroşi colegi, în peste 1.000 de peşteri. În expediţiile sale subterane, Racoviţă a colectat şi studiat peste 15.000 de exemplare de forme de viaţă cavernicolă. Numit Doctor Honoris Causa al Universităţii din Lyon, Racoviţă a deţinut, totodată, funcţia de preşedinte al „Societe de Speologie” din Paris (1910) şi de preşedinte de onoare al „Societe zoologique de France”. A fost, totodată, membru corespondent al Institutului Internaţional de Cooperare Intelectuală din cadrul Societăţii Naţiunilor. În 1920, la scurtă vreme după Marea Unire şi înfiinţarea în 1919 a Universităţii din Cluj cu predare în limba română, Racoviţă este invitat să vină să predea în oraşul ardelean. A fost numit profesor titular de biologie şi director al Institutului de Speologie, primul centru de cercetări cavernicole biospeologice din lume. „Se destrăma imperiul austriac. Plecau austriecii. Şi, atunci, câţiva patrioţi îl imploră pe Racoviţă să vină definitiv în ţară. Era în 1919-1920. Şi Racoviţă refuză cu sânge rece. Două rânduri de corespondenţă au purtat. ‘Domnule, vei fi numit şi dumneata şi instituţia pe viaţă’. Totul i s-a promis. La a treia încercare a cedat. Încarcă în două vagoane toată averea lui şi vine. Era director adjunct la un laborator de cercetări oceanografice şi profesor la Sorbona”, spune Viehmann. La momentul redefinirii Universităţii din Cluj, care exista din 1872, ca instituţie românească de învăţământ superior, în 1919, s-a decis ca pe lângă ea să fie înfiinţate şi institute de cercetare. Atunci, lui Racoviţă i s-a promis un asemenea institut, de care nu auzise nimeni, nici în lume, nici în Cluj. Pentru simplul motiv că era primul! „Pe vremea aceea nu era ca acum. Cereai o legătură telefonică la ora trei şi la opt seara o primeai. Mai suna câte un telefon… Răspundeam: ‘Alo, aici Institutul de Speologie’. De la celălalt capăt se auzea: ‘A, am înţeles, Institutul de Teologie’. ‘Nu de Teologie, de Speologie!’. ‘A, am înţeles că am nimerit la Institutul de Psihologie’. ‘Nici de Psihologie, de SPE-O-LO-GIE'”, povesteşte amuzat Iosif Viehmann. După câţiva ani de la sosirea sa la Cluj, Racoviţă a fost desemnat preşedinte al Academiei Române, până în 1929, iar apoi rector al Universităţii din Cluj, între 1929-1930 şi prorector în perioada 1930-1931. Dintre lucrările sale, sunt considerate mai importante de specialiştii din domeniu: „Speologia” (1926, 1927), „L’Institut de Speologie de Cluj” (1926), „Observations sur ‘Gheţarul de la Scărişoara'” (1927), etc. SURSĂ: Frontul Patrioţilor Români.
  9. BIS aka OldNab

    Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.
  10. BIS aka OldNab

    Numele tău: BIS aka OldNab Numele jucătorului sancţionat: Corina Data şi ora sancţiunii: 16.11.2019, 04:25 Sancţiune: 2x Avertisment verbal (1/3) Motivul sancţiunii: Nerespectarea modelului de postare. Link către topicul sancţiunii: https://forum.b-zone.ro/topic/428005-care-este-genul-vostru-preferat-de-cărţi-what-is-your-favorite-book-genre ; https://forum.b-zone.ro/topic/18535-care-este-scriitorul-tău-preferat-what-is-your-favorite-writer/ Alte precizări: Data viitoare va fi câte un Avertisment pentru fiecare post.
  11. Avertisment verbal, nu ai respectat modelul de postare.
  12. BIS aka OldNab

    Avertisment verbal, nu ai respectat modelul de postare.
  13. BIS aka OldNab

    Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.
  14. BIS aka OldNab

    Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.
×

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.