[21 martie] 1963 - închiderea Alcatrazului

BIS aka OldNab · March 21, 2018

Odată fortăreaţă de neînvins şi închisoare de maximă securitate, în prezent penitenciarul Alcatraz este vizitat de peste un milion de persoane în fiecare an.

Insula Alcatraz este situată în golful San Francisco, la 2.4 kilometri de mal. Aceasta are o lungime de 511 metri şi o lăţime maximă de 180 de metri şi se întinde pe o suprafaţă de aproape 9 hectare. Cunoscută ca "The Rock" (Stânca), Alcatraz a găzduit, pe rând, un far, o garnizoană, o închisoare militară, una federală şi, în prezent, un muzeu.

Băştinaşii americani credeau că insula e blestemată şi o ocoleau, aşa că primii care au ocupat stânca din golful San Francisco au fost spaniolii, care au amplasat câteva tunuri acolo. Oficial, insula a fost descoperită în 1775, de Juan Manuel de Ayala, un navigator spaniol care cartografia zona. El a denumit-o La Isla de los Alcatrases, Insula Pelicanilor, datorită numărului mare de păsări care o populau. În timp, versiunea în limba engleză, Alcatraz, a devenit populară şi este folosită şi astăzi. Primul proprietar al insulei a fost William Workman, un pionier britanic, care a primit pământul de la Pio Pico, guvernatorul provinciei mexicane Alta California, cu condiţia să construiască un far. Acesta avea să devină prima construcţie importantă de pe insulă şi primul far operaţional de pe coasta de vest a Statelor Unite.

După achiziţionarea Californiei de la guvernul mexican, preşedintele american Millard Fillmore a hotărât ca Alcatraz să aibă o destinaţie militară, datorită poziţiei sale strategice care permitea apărarea golfului San Francisco. La jumătatea secolului al XIX-lea a început goana după aur din California şi San Francisco s-a transformat dintr-un orăşel neînsemnat într-unul dintre porturile importante de pe coasta de vest. Acest lucru, la care s-a adăugat izbucnirea războiului civil american, în 1861, a sporit importanţa strategică a insulei, garnizoana existentă fiind supusă la numeroase lucrări de fortificaţie.

În 1866, după încheierea conflictului din Statele Unite, fortăreaţa Alcatraz avea 105 tunuri în cazemate aşezate pe tot perimetru insulei şi servea şi drept arsenal al oraşului San Francisco. O echipă de la Universitatea Texas A&M a folosit un radar de penetrare a solului, GPR, pentru a scana stratul de pământ care se află sub cladirea actuală, relatează BBC. "Aparatul emite unde electromagnetice în sol, care sunt reflectate în mod diferit de structurile aflate sub pământ. Funcţionează la fel ca imagistica medicală", spune profesorul Mark Everett. Cercetătorul spune că echipa lui a descoperit o reţea de tuneluri şi depozite despre care se credea că au fost distruse.

După război, armata a decis că dezvoltarea tehnologică a făcut ca tunurile şi fortificaţiile de pe insulă să fie depăşite. Eforturile de modernizare au fost abandonate în anii 1870 şi autorităţile au decis că Alcatraz e mai potrivită pentru detenţie decât pentru apărare, în special datorită poziţiei izolate şi a curenţilor reci şi periculoşi din golf, care îngreunau accesul şi, mai ales, părăsirea insulei. Fortăreaţa s-a transformat în închisoare militară şi a fost modernizată şi extinsă constant, ca să facă faţa numărului mare de deţinuţi. În 1909 a început construcţia corpului principal, care a fost finalizat în 1912. Alcatraz a încetat să funcţioneze ca închisoare militară în 1933, când a fost trecută în administrarea Biroului Federal al Penitenciarelor, astfel începând cea mai cunoscută perioadă din istoria insulei.

Alcatraz a devenit închisoare federală în august 1934, după ce fusese modernizată pentru a face faţă standardelor de siguranţă. Poziţia insulei, înconjurată de apele reci şi curenţii puternici din golful San Francisco şi normele de siguranţă adoptate, au contribuit la renumele de cea mai sigură închisoare din Statele Unite şi închisoarea din care nu se poate scăpa. Alcatraz a găzduit personalul închisorii, împreună cu familiile, şi infractori foarte periculoşi, sau deţinuţi care provocau probleme constant în alte penitenciare, timp de 29 de ani. 1576 dintre cei mai cunoscuţi deţinuţii americani au fost închişi pe insulă, printre care George "Machine Gun" (n.r. Mitraliera) Kelly, Robert Stroud, cel care a inspirat romanul "Păsărarul din Alcatraz" şi filmul cu acelaşi nume, sau celebrul Al Capone.

Penitenciarul era împărţit în patru corpuri, A, B, C şi D. Celulele erau foarte mici, măsurând 2.7 metri în lungime, 1.5 metri în lăţime şi 2.1 metri înălţime şi erau mobilate sumar, având câte un pat, o masă, o chiuvetă şi o toaletă. Directorii închisorii erau cunoscuţi pentru severitatea lor şi stricteţea cu care aplicau măsurile de siguranţă. Robert Stroud, de pildă, celebrul deţinut care a devenit unul dintre cei mai respectaţi ornitologi american, nu a primit dreptul de a creşte păsări, activitate care îl făcuse faimos în închisoarea Leavenworth, iar Al Capone şi-a pierdut toate privilegiile pe care le obţinuse la penitenciarul din Atlanta. Celebrul mafiot a fost tratat la ceilalţi deţinuţi şi, după ce şi-a pierdut influenţa, a devenit foarte nepopular, fiind chiar atacat cu o pereche de foarfece de un coleg. Capone a părăsit închisoarea Alcatraz bolnav şi slăbit şi a decedat în 1947, la doar 48 de ani.

De-a lungul timpului au avut loc 14 tentative de evadare, 36 de deţinuţi încercând să scape de pe insulă. Una dintre cele mai cunoscute tentative de evadare a avut loc în 1946, când şase deţinuţi au trecut de gardieni şi au preluat controlul depozitului în care erau ţinute armele. Pentru că nu au găsit cheile, au încercat să scape folosind armele de foc, declanşând "bătălia de la Alcatraz", în urma căreia trei gardieni şi doi prizonieri au fost ucişi şi doi deţinuţi au fost executaţi.

Conform penitenciarului, 23 dintre prizonierii care au încercat să evadeze au fost prinşi, 6 au fost împuşcaţi şi au decedat, doi deţinuţi s-au înecat şi 5 sunt consideraţi "dispăruţi şi probabil înecaţi", astfel că, oficial, nicio încercare de evadare nu a avut succes.

Totuşi, în iunie 1962, Frank Morris, Clarence şi John Anglin au pus la punct una dintre cele mai cunoscute tentative de evadare din istorie. Într-un an au reuşit să sape un tunel prin care să se poată strecura, folosind doar linguri şi au reuşit să îşi construiască o plută cu care să traverseze golful. Cei trei au confecţionat manechine din săpun, hârtie igienică şi păr uman, pe care le-au aşezat în paturi, pe locurile lor, în speranţa că vor păcăli gardienii. Deţinuţii au părăsit închisoarea în noaptea de 11 iunie şi nu au mai fost văzuţi de atunci. Rămăşiţe ale plutei şi ale vâslelor au fost găsite pe insula Angel, iar FBI-ul a concluzionat că, deşi, teoretic, este posibil ca deţinuţii să fi ajuns până acolo, cel mai probabil s-au înecat, iar pluta şi vâslele au fost aduse la mal de curenţi. Oficial, cei trei şi Theodore şi Ralph Cole, alţi doi deţinuţi care nu au mai fost văzuţi după ce au evadat, sunt consideraţi "dispăruţi şi probabil înecaţi", penitenciarul considerând că nicio tentativă de evadare nu a avut succes.

În 1963, Procurorul General al Statelor Unite, Robert F. Kennedy, a hotărât închiderea penitenciarului, din cauza costurilor mari de întreţinere. Închisoarea a fost transformată în muzeu, devenind una dintre atracţiile principale din San Francisco. În prezent, peste 1.5 milioane de oameni vizitează penitenciarul Alcatraz în fiecare an.

SURSĂ: Mediafax.

Edited March 24, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · March 20, 2019