[17 aprilie] 1647 - moartea lui Grigore Ureche

BIS aka OldNab · April 17, 2018

Grigore Ureche, unul dintre cei mai mari cărturari români din prima parte a secolului XVII, s-a stins din viaţă la 17 aprilie 1647. Născut la finele secolului al XVI-lea, Grigore a fost fiul boierului Nestor Ureche, purtător de solii la Poarta Otomană şi mare vornic al Ţării de Jos în timpul domniei lui Ieremia Movilă. Grigore Ureche s-a şcolit la Lvov, în Polonia, la şcoala Frăţiei Ortodoxe, unde a dobândit o cultură enciclopedică. A studiat limbile clasice, retorica, poetica, istorie, geografie. După ce a revenit în ţară, una dintre cele mai importante funcţii a fost aceea de sfetnic apropiat al lui Vasile Lupu, iar începând cu 1642 a devenit mare vornic al Ţării de Jos, călcând pe urmele tatălui său.

Opera sa de căpătâi este „Letopiseţul Ţării Moldovei”, scrisă spre sfârşitul vieţii sale, având ca bază documentară manualele slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski, o cosmografie latină şi alte documente care prezentau evenimente istorice din perioada medievală. Versiunea originală a circulat într-un mediu foarte restrâns şi s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumătate a sec. al XVII-lea şi până astăzi stând versiunile interpolate ale lui Simion Dascălul. Alţi copişti, ca Misail Călugărul şi Axinte Uricariul au adăugat la rîndul lor unele pasaje. Majoritatea interpolărilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astăzi se păstrează 22 de copii manuscrise, conţinând integral sau parţial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de către Mihail Kogălniceanu.

„Letopiseţul Ţării Moldovei” nu este scris în limba slavonă, ci în limba română, pentru prima dată în istoria cronografiei ţării. Cronica cuprinde perioade de la întemeierea Statului Moldovenesc în 1359 până la domnia lui Aron Vodă (1594), când se întrerupe brusc, probabil din cauza morţii cărturarului, deşi acesta avea intenţia de a ajunge cu descrierea evenimentelor până în timpul domniei contemporanului său, Vasile Lupu. Locul central în cronică îl ocupă fără dubii epoca glorioasă a lui Ştefan cel Mare, al cărui portret realizat de Grigore Ureche a devenit celebru.

A murit în anul 1647 în satul Goeşti din Ţinutul Cârligăturii şi se spune că a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistriţa din Moldova. În această mănăstire din Neamţ, la nord-est, se află mormântul atribuit cronicarului Grigore Ureche, mormânt pregătit pentru tatăl său, Nestor Ureche, după cum rezultă din inscripţia de pe lespede: “Această groapă s-a gătit şi făcut din porunca dumisale Ureche Nestor, marele vornic al Ţării de Jos”. Nestor Ureche a fost înmormântat în ctitoria sa de la Secu, iar din moment ce Grigore Ureche a folosit pentru elaborarea cronicii sale Pomelnicul şi Letopiseţul scrise la Bistriţa, se presupune că osemintele deshumate aici în 1932 reprezintă resturile omeneşti ale marelui nostru cronicar, aşezat pentru veşnică odihnă în 1647.

SURSĂ: Frontul Patrioţilor Români.

Edited April 20, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · April 17, 2019