[24 aprilie] 1877 - începutul Războiului de Independenţă al României

BIS aka OldNab · April 24, 2018

În urma semnării Convenţiei româno-ruse de la 4/16 aprilie 1877, România îşi exprima public poziţia faţă de viitorul conflict ruso-turc de la Dunăre, iar cele două camere ale parlamentului de la Bucureşti au ratificat convenţia la 16/28 aprilie, respectiv 17/29 aprilie 1877. După ce Rusia a declarat război Imperiului Otoman, la 12/24 aprilie 1877, şi armata rusă a început traversarea teritoriului României, guvernul de la Bucureşti a luat decizia mobilizării generale a armatei, proces care s-a desfăşurat într-un timp record (6/18 aprilie 1877 - 25 aprilie/11 mai 1877), pentru condiţiile acelei perioade, potrivit volumului ''Istoria Militară a Românilor'' (1992).

Semnarea convenţiei româno-ruse indica faptul că România se înscria pe culoarul de ţară beligerantă a viitorului conflict. Încă din 2/14 aprilie 1877, ministrul român al afacerilor străine ad-interim, Ion Câmpineanu, transmite o telegramă generalului Iancu Ghica, agentul diplomatic al României la Constantinopol, prin care îl înştiinţează că în urma concentrării armatei turceşti pe linia Dunării, România este nevoită să întreprindă o măsură similară şi îi cere acestuia să obţină asigurarea din partea Ministerului Afacerilor Externe al Turciei că teritoriul ţării nu va fi invadat de trupele turceşti. ''Pentru a ne cruţa orice sacrificiu cerut de această concentrare turcă, vi se dă misiunea de a merge în numele guvernului Alteţei Sale, la ministrul afacerilor externe, pentru a obţine asigurarea că teritoriul nostru nu va fi invadat'', transmitea I. Câmpineanu lui Iancu Ghica, conform volumului ''Independenţa României, Documente'' (1977). Prin formula ''măsură similară'' era transmis guvernului turc faptul că armata română concentra trupe ''în locurile care par ameninţate'', potrivit aceleiaşi surse.

Guvernul austriac şi diplomaţii acreditaţi la Viena au criticat convenţia româno-rusă şi mobilizarea armatei române, menţionând totodată că următorul pas al guvernului de la Bucureşti care se întrevedea era declararea stării de război cu Turcia şi colaborarea deschisă cu armata rusă, conform raportului trimis de I. Bălăceanu, agentul diplomatic al României la Viena, ministrului afacerilor străine, Mihail Kogălniceanu, la 21 aprilie/3 mai 1877. ''Pot să vă spun astăzi că impresia produsă aici de convenţiile noastre cu Rusia a fost în general proastă, cu excepţia aceleia a ambasadorului rus. N-a fost nimeni care să le aprobe; în mod cu totul neaşteptat cei mai binevoitori le găsesc inutile pentru că ele nu ne asigură decât statu-quo-ul care nu putea fi pus în discuţie'', consemna I. Bălăceanu, potrivit raportului trimis de la Viena lui Kogălniceanu.

Poziţionarea efectivelor româneşti printr-o operaţie de acoperire strategică a liniei Dunării a ajutat deopotrivă trupele ruse, nepermiţând turcilor să aibă capete de susţinere în partea de nord a Dunării, însă această măsură defensivă a armatei române a atras diferite acţiuni de reacţie din partea Imperiului Otoman, care au vizat sechestrarea unor nave româneşti încărcate cu cereale, suspendarea funcţiilor agenţiei diplomatice române de la Istanbul şi, apoi, bombardarea oraşelor Brăila şi Reni, precum şi atacarea unor puncte de frontieră.

La 27 aprilie/9 mai 1877, Consiliul de Miniştri trimitea o circulară către prefecturile de judeţe, prin care înştiinţa asupra încercărilor de bombardament ale turcilor din forturile de la Vidin asupra Calafatului. ''Ieri, marţi la 2 1/2 ore din forturile de la Vidin oştirea otomană a încercat bombardarea Calafatului. Armata română aflată acolo a ripostat cu energie. (...) Armata pe linia Dunării din Oltenia este pusă în poziţie a întâmpina forţa prin forţă şi are ordin a respinge orice înaintare'', conform circularei generale transmise către toţi prefecţii de la Cabinetul Consiliului de Miniştri, consemnată în volumul ''Independenţa României, Documente'' (1977). De asemenea, poliţia oraşului Calafat transmitea un raport către prefectura judeţului Calafat, în care informa asupra pagubelor materiale produse de primele bombardamente asupra Calafatului, fără a fi înregistrate victime.

În urma declanşării ostilităţilor, la 29 aprilie/ 11 mai 1877, Ministerul de Justiţie a întocmit şi a transmis un referat principelui Carol I, în care era cuprins proiectul de decret privind declararea stării de război în unele localităţi de pe malul Dunării. Aprobând poziţia guvernului Brătianu, Adunarea Deputaţilor şi Senatul au votat, la 29 aprilie/11 mai, respectiv la 30 aprilie/12 mai 1877, moţiunea care declara ruperea legăturilor României cu Imperiul Otoman, prin care se recunoştea starea de război între cele două state. Moţiunea, care a fost transmisă prin intermediul agenţilor diplomatici acreditaţi la Paris, Berlin, Viena, Sankt Petersburg şi Roma, specifica: ''Considerând că Turcia, prin declaraţiunile şi actele sale de agresiune în contra României, a rupt singură vechile legături ce ne uneau cu dânsa şi s-a pus în stare de resbel faţă de statul român, luând act de declaraţiunea guvernului că tunul românesc a răspuns deja la declararea de resbel ce este creată României prin însuşi guvernul otoman, aprobă atitudinea guvernului faţă de agresiunea străină'', consemnează volumul ''Istoria Militară a Românilor'' (1992).

Poziţia fermă adoptată de guvernul condus de I. C. Brătianu şi moţiunea adoptată de cele două corpuri legiuitoare ale ţării au fost recepţionate cu entuziasm de populaţie, pe întreg cuprinsul ţării, dar şi din străinătate, ceea ce a făcut să crească numărul voluntarilor pentru efectivele armate şi să se organizeze diferite acţiuni de susţinere a cauzei independenţei naţionale a României. În acest sens, este consemnată scrisoarea studenţilor români din Paris, din aprilie 1877, care transmiteau că ''sunt gata cu toţii a-şi împlini cu sânţenie datoria, când ora va sosi'' (conform volumului ''Independenţa României, Documente'', 1977).

SURSĂ: AGERPRES.

Edited April 24, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · April 24, 2019