[27 ianuarie] 1731 - moartea lui Bartolomeo Cristofori

[BIS aka OldNab]

 

Fiind un fabricant de clavecine din Padova, Bartolomeo Cristofori a construit, în anul 1698, primul pian care funcţiona prin atingerea coardelor cu ciocănelele (“cembalo a martelletti”), fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În 1710, Bartolomeo Cristofori creează primul său pianoforte, iar unul din exemplare, datând din 1720, se află şi astăzi la Muzeul Metropolitan din New York.

 

Pianul este de două tipuri: pianul cu coardă şi cel cu pianină, cel cu coardă având corzile aşezate pe orizontală într-o carcasă de lemn sprijinită de obicei pe trei picioare, pe când pianina are corzile aşezate în plan vertical şi ocupă mult mai puţin spaţiu.

La vârsta de 33 de ani, Bartolomeo Cristofori este angajat de către Prinţul Fernando de Medici pentru a avea grijă de numeroasele sale instrumente muzicale.

Astfel Bartolomeo Cristofori avea pe domeniul prinţului o casă complet utilată cu ustensile şi echipamente pentru a-şi continua activitatea de cercetare şi de restaurare a unor clavecine de valoare mai vechi.

Bartolomeo Cristofori va deţine propriul atelier, cu unul sau doi asistenţi care lucrează permanent pentru el.

Conform unor însemnări ale timpului, în cursul anului 1711, Bartolomeo Cristofori a construit trei piane. Unul a fost donat de către Prinţul de Medici, Cardinalului Ottoboni din Roma, iar celelalte două au fost vândute în Florenţa.

Povestea pianului începe la jumatatea secolului al XII-lea cu primul său strămoș – monocordul cu clape – căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscultul clavicord, care funcționa printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor.

 

Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puțin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acesteia.

Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când în urma atingerii clapelor coardele erau ciupite de pene de lemn, așa cum buricul degetelor ciupește coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cînta să ofere dinamism muzicii. Deși a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în fața unui nou instrument numit pianoforte.

 

În 1709, italianul Bartolomeo  Bartolomeo Cristofori, fabricant de clavecine, începea construcția primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, menținută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcționare care permitea obținerea unui sunet variat și clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcție de dorința celui care acționa clapele.

 

Invenția lui Bartolomeo Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane. De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrîndu-se până în zilele noastre în muzee din Europa și SUA.

 

 

SURSĂ: Ziua Veche.

Edited January 26, 2023 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

 Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.