ICCJ. Neglijenţa în serviciu

[dabro.pdf]

 

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 518/2017, încălcarea unei atribuţii de serviciu a medicului, care nu este prevăzută expres în legislaţia primară, nu întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută în art. 298 C. pen.

 

Dispoziţiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (potrivit cărora acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului) şi dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 46/2003 (conform cărora pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare și materiale), prin caracterul lor general, nu pot fi interpretate în sensul că reglementează în legislaţia primară îndatorirea de serviciu a medicului de gardă de a dispune efectuarea unei radiografii sau internarea, a cărei încălcare ar putea determina incidenţa art. 298 C. pen.

 

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că dispozițiile din Legea nr. 95/2006 și Legea nr. 46/2003, invocate a fi încălcate de către inculpat, sunt prea generale și că actul de conduită imputat inculpatului nu este prevăzut de lege, ci, cel mult, de acte cu putere inferioară legii, care nu se încadrează în categoria actelor normative care pot constitui temei al răspunderii penale pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, astfel cum au fost stabilite prin Decizia nr. 518/2017 cu referire la Deciziile nr. 405/2016 și nr. 392/2017 ale Curții Constituționale.

 

(Decizia nr. 46/RC din 12 februarie 2019 pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect recursul în casaţie)

 

www.lexcafe.ro