CJUE. C-234/18. Dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să prevadă proceduri civile de confiscare independent de constatarea unei infracțiuni

[Madalin]

 

O asemenea procedură nu intră sub incidența Deciziei-cadru privind confiscarea bunurilor

 

BP, președintele consiliului de supraveghere al unei bănci bulgare, o făcut obiectul urmăririi penale pentru instigarea altor persoane, între luna decembrie a anului 2011 și luna iunie a anului 2014, să deturneze fonduri aparținând acestei bănci cu o valoare de aproximativ 105 milioane de euro. Urmărirea penală este în curs și nu a condus încă la pronunțarea unei hotărâri definitive.

 

Independent de această urmărire penală, Comisia bulgară anticorupție și de confiscare a bunurilor a constatat că BP și membrii familiei sale au dobândit bunuri cu o valoare considerabilă a căror origine nu poate fi determinată. Această comisie a inițiat, așadar, o procedură civilă în fața Sofiyski gradski sad (Tribunalul Orașului Sofia, Bulgaria) în vederea confiscării bunurilor dobândite ilegal.

 

Acest tribunal solicită, în esență, Curții de Justiție să stabilească dacă dreptul Uniunii se opune unei reglementări a unui stat membru care prevede că o instanță poate dispune confiscarea bunurilor ilegal dobândite fără ca această procedură să fie condiționată de constatarea unei infracțiuni sau de condamnarea presupușilor autori ai unei astfel de infracțiuni.

 

Prin hotărârea sa pronunțată astăzi, Curtea constată că Decizia-cadru privind confiscarea bunurilor[1] urmărește să impună statelor membre să aplice norme minime comune de confiscare a instrumentelor și a produselor infracțiunilor, pentru a facilita recunoașterea reciprocă a deciziilor judiciare de confiscare adoptate în cadrul procedurilor penale.

 

Rezultă că această decizie-cadru nu reglementează confiscarea unor instrumentelor și a unor produse dispusă în cadrul sau în urma unei proceduri care nu are legătură cu constatarea uneia sau a mai multor infracțiuni.

 

Curtea constată că procedura de confiscare pendinte în fața Sofiyski gradski sad este o procedură de natură civilă care coexistă în dreptul intern cu un regim de confiscare de drept penal. Ea se concentrează exclusiv pe bunurile despre care se pretinde că au fost dobândite în mod ilegal și se derulează independent de o eventuală procedură penală inițiată împotriva presupusului autor al infracțiunilor, precum și de eventuala condamnare a acestuia.

 

În aceste condiții, Curtea constată că decizia pe care Sofiyski gradski sad este chemat să o pronunțe nu se înscrie într-o procedură care are legătură cu infracțiuni și nu intră, așadar, în domeniul de aplicare al Deciziei-cadru privind confiscarea bunurilor.

 

Curtea constată că dreptul Uniunii nu se opune unei reglementări naționale care prevede că o instanță poate dispune confiscarea unor bunuri dobândite ilegal fără ca această procedură să fie condiționată de constatarea unei infracțiuni sau de condamnarea presupușilor autori ai unei astfel de infracțiuni.

 

Sursa

[Madalin]

Topic închis.