De ce îi criticăm pe alții și cum putem renunța la acest obicei vicios, care ne distruge relațiile

[South Silviu.]

 

Deseori, criticăm și suntem, la rândul nostru, criticați. Critica poate avea efecte benefice, atunci când o folosim pentru a corecta un comportament sau a rezolva probleme, însă de cele mai multe ori folosirea criticii ne afectează negativ relațiile cu ceilalți.

 

Critica este primul dintre Cei Patru Călăreți ai Apocalipsei, definiți de John Gottman. Rezultatele studiilor empirice – în cadrul cărora dr. Gottman și echipa sa au studiat interacțiunea în interiorul cuplurilor – ne arată că, pe baza observării felului în care interacționează doi parteneri, se poate prevedea (cu o precizie de circa 90%) dacă un cuplu va divorța în următorii ani sau nu. Marea majoritate a celor care îi critică pe alții au fost criticați și ei cândva și știu foarte bine cum e să fii criticat.

 

În cadrul articolului de față, vreau să expun o serie de argumente, ca să înțelegem împreună de ce îi criticăm pe alții, cum poate critica să ne afecteze negativ relațiile cu cei dragi (de exemplu, parteneri, copii, părinți, prieteni) și ce putem face pentru a oferi mai mult feedback constructiv și a critica mai puțin.

De ce îi criticăm pe alții?

Fie că suntem cei care critică, fie că suntem cei criticați, este foarte important să înțelegem de ce persoanele care critică fac acest lucru. De multe ori, în spatele criticii se ascund cele mai bune intenții. Părinții îi critică pe copii, deoarece vor ca aceștia să aibă, de exemplu, performanțe școlare mai ridicate. Ne criticăm prietenii sau partenerii, fiindcă vrem ca ei să devină mai buni, mai eficienți și să ia decizii mai înțelepte.

 

Pentru unii dintre noi, critica este un mecanism de apărare al propriului ego. Îi criticăm pe ceilalți, fiindcă au făcut ceva care ne-a jignit. De multe ori, oamenii care critică sunt destul de ușor de jignit de către ceilalți și au o toleranță mai scăzută la frustrare, recurgând la acest mecanism pentru a-și păstra stima de sine intactă. Totodată, dacă noi suntem cei care critică și privim un pic în trecut, în copilărie, putem vedea că și noi am fost criticați de persoanele importante din viața noastră. Aceste voci critice sunt de multe ori interiorizate și se transformă în autocritică. Nu este de mirare că cei care îi critică pe alții se critică foarte frecvent și pe sine.

 

Încă un motiv care ne poate face să îi criticăm pe alții este nevoia noastră de predictibilitate și control. Spre exemplu, dacă în programul partenerului intervine ceva și rămâne mai mult la birou, s-ar putea să-l criticăm pentru faptul că nu a ajuns mai devreme acasă. În spatele acestei critici, se ascunde nevoia puternică (pe care unii dintre noi o au) ca lucrurile să se întâmple într-un mod ușor de prezis.

 

Critică frecvent și cei cu o personalitate puternică, ce simt nevoia să aibă ultimul cuvânt. Dar la fel procedează și persoanele nesigure, care au nevoie să compenseze asta criticând. Iar alții critică pentru a se apăra de criticile celorlalți. De asemenea, critică cei care își doresc ca, prin experiența lor, să îi ajute pe alții în diferite situații. Și, evident, critică persoanele care au puncte de vedere ferme pe un anumit subiect și consideră că restul opiniilor nu sunt corecte. Pe de altă parte, critică oamenii care au în cadrul unei relații anumite nevoi nesatisfăcute (de exemplu, simt că nu li se acordă timp destul, afecțiune pe măsură sau atenție suficientă), iar aceștia critică pentru că se simt respinși, răniți și lipsiți de importanță.

Cum poate critica să ne distrugă relațiile?

Atunci când criticăm, atacăm. Iar când o persoană se simte atacată de ceea ce spunem sau de modul în care o spunem, relația noastră va fi afectată. Ce simțim noi, când suntem criticați? Atunci când cineva ne critică, simțim rușine, tristețe, frică, furie. Ne simțim devalorizați și neînțeleși, simțim că nu însemnăm destul. Cine ar vrea să aibă aproape niște persoane care să îi amintească în fiecare zi că nu reprezintă destul? Ne putem apropia de oamenii care ne critică? Probabil, nu putem face acest lucru. Așadar, cum va putea un adolescent să discute cu părinții despre lucrurile care i se întâmplă, dacă în trecut a fost criticat și judecat pentru modul în care a luat decizii sau a reacționat într-o situație?

 

Critica e dăunătoare mai ales când se referă la trăsături de personalitate (de exemplu, „Ești haotic și dezordonat“), și nu la comportamente („Nu ți-ai pus hainele în dulap“). Critica este dăunătoare, dacă îi învinovățim pe alții, dacă nu ne concentrăm pe ceea ce poate fi îmbunătățit, ci doar pe ceea ce este greșit, dacă credem că doar noi avem dreptate și nu lăsăm loc unei alte opinii.

Ce putem face, pentru a nu-i mai critica pe ceilalți?

Chiar dacă vrem să schimbăm prin critică un comportament, o astfel de strategie nu este una sănătoasă. Dacă vrem să generăm schimbări sănătoase, este nevoie să folosim feedbackul constructiv. Critica nu ne ajută să modificăm comportamente, pentru că presupune devalorizarea celeilalte persoane, căci indirect îi transmitem că „gândește greșit“ sau că „este greșită“. Dacă vrem să schimbăm comportamentul cuiva, respectiva persoană trebuie să se simtă prețuită. Să simtă că realmente contează pentru noi și că o apreciem pentru ceea ce este.

 

Atunci când vrem să modificăm un comportament, trebuie să explicăm ce anume ne deranjează – precizând comportamentul, nu generalizând, judecând și acuzând persoana. Este nevoie să ne concentrăm pe ceea ce poate fi schimbat și să ne dorim să găsim împreună cu interlocutorul soluțiile optime, oferindu-i în același timp libertate de acțiune și respectându-i opiniile. Feedbackul constructiv se oferă cu calm, căldură și cu o dorință sinceră de a-i fi celuilalt mai bine. Cât timp vom fi egoiști, ne vom arăta nervoși și vom ridica tonul, oricât de structurat va fi mesajul nostru, comunicarea nonverbală va fi tot una specifică criticii. Din această cauză, cealaltă persoană tot se va simți criticată.

 

 

 

 

 

Sursa