Forța majoră și situațiile de urgență în contextul COVID-19. Aspecte practice de avut în vedere

[Madalin]

 

Actele normative adoptate în perioada stării de urgență (Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare, alte proiecte de reglementări legislative) fac referire la Certificatele de situație de urgență ce urmează a fi emise la cerere de către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri anumitor agenți economici a căror activitate este total sau parțial afectată de către măsurile adoptate de către autoritățile publice, în timp ce în conform legislației relevante, Camera de Comerț și Industrie a României și Camerele Județene pot emite Avize de forță majoră. Deși sunt emise pentru motive și în circumstanțe ce pot fi asemănătoare în practică, cele două categorii de documente nu trebuie confundate, fiecare dintre ele având un regim juridic distinct în privința emiterii lor, a beneficiarilor acestora, precum și a efectelor juridice pe care le produc.

Potrivit Codului Civil, forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, astfel că pentru a putea proba intervenirea acestei cauze exoneratoare de răspundere contractuală, debitorul obligației va trebui să dovedească îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții.

 

Forța majoră poate fi invocată și în cazul în care contractul încheiat nu are o clauză specială în acest sens, iar dacă ea fost inclusă, esențial este modul de redactare, de exemplu, în contextul actual pentru a determina dacă o epidemie/ pandemie ar putea fi forță majoră. Același fenomen poate fi sau nu forță majoră pentru operatori economici aflați în situații diferite, o analiză de la caz la caz fiind indispensabilă.

 

O atenție deosebită trebuie acordată procedurii din contract pentru notificarea cazului de forță majoră, cu un accent deosebit pe termenul de notificare, a cărui încălcare poate avea diferite implicații din perspectiva prevalării de efectele clauzei (e.g. decădere, întindere diferită a exonerării de executare a obligațiilor ori de răspundere etc.).

 

În cazul contractelor cu executare succesivă (de ex. contracte de închiriere), trebuie analizat cu atenție dacă forța majoră poate fi invocată în situațiile în care nu pot fi derulate relațiile contractuale, în funcție de circumstanțele care le determină.

 

Avizul de existență a unui caz de forță majoră se obține de la Camera de Comerț și Industrie a României (”CCIR”) și, respectiv, de la Camerele Județene, în urma achitării unei taxe de 500 euro + TVA și a depunerii, printre altele, și a următoarelor documente justificative:

– o copie a contractului afectat de forţa majoră, cuprinzând clauza de forţă majoră;
– atestări de la organele, autorităţile şi instituţiile abilitate, de la caz la caz (altele decât CCIR), privind existenţa şi efectele evenimentului, localizarea, momentul începerii şi încetării sale;
– notificări adresate partenerului contractual în legătură cu apariţia evenimentului invocat şi efectele sale asupra derulării operaţiunilor contractuale;
– înscrisuri din care să reiasă legătura de cauzalitate dintre evenimentul de forţă majoră invocat şi imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor părţii care îl invocă.

CCIR și Camerele județene nu au competența de a declara un eveniment ca fiind de forță majoră, ci doar aceea de a constata, în anumite condiții și pentru un cadru contractual bine-determinat, existența unei situații de forță majoră.

 

Potrivit Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri va elibera, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul COVID-19 certificate de situație de urgență în baza documentelor justificative.

Deși pe agenda ședinței Guvernului României din data de 18.03.2020 a fost inclus și Proiectul de Hotărâre privind acordarea de certificate de situație de urgență de către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul pandemiei SARS-CoV-2, până la acest moment actul normativ nu a fost adoptat. Potrivit acestui proiect:

– CSU se va putea obține prin intermediul platformei http://prevenire.gov.ro/;
– CSU poate fi solicitat de operatorii economici care își desfășoară activitatea în cel puțin unul dintre următoarele sectoare: transport, turism, HoReCa, organizări de evenimente, publicitate, învățământ privat și activități adiacente, industria confecțiilor, încălțămintei și pielăriei, servicii destinate populației;
– Solicitantul va completa o cerere în care va preciza, printre altele, motivul solicitării CSU și justificarea nevoii acestuia, urmând a depune și un set de documente justificative (majoritatea de natură contabilă, aferente lunii în care s-a observat o scădere a încasărilor cu un procent de minim 40% față de perioada similară a anului precedent solicitării, existând posibilitatea obținerii CSU și în cazul în care această condiție nu este îndeplinită, însă solicitantul este în dificultate prin prisma apariției situației de urgență și justifică acest aspect prin depunerea unor documente justificative suplimentare);
– CSU se emite doar pe perioada instituirii stării de urgență decretată de Președintele României și este valabil pe toată perioada anului acordării.

 

Art. X din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.29/2020 reglementează regimul juridic al situației de forță majoră în care se pot afla întreprinderile mici și mijlocii (în înțelesul Legii nr.364/2004) care și-au întrerupt total sau parțial activitatea în urma măsurile adoptate de autoritățile publice conform legii și care dețin un certificat de situație de urgență emis de autoritățile competente. Sunt astfel reglementate efectele juridice pe care forța majoră le produce în privința relațiilor contractuale în care asemenea întreprinderi sunt angrenate (i.e. amânarea la plată a chiriei și a contravalorii serviciilor de utilități pe perioada stării de urgență, imposibilitatea pentru co-contractanții lor de a invoca forța majoră înainte de încercarea de renegociere a contractelor pentru adaptarea clauzelor în condițiile excepționale generate de starea de urgență, precum și neaplicarea de penalități în contractele încheiate cu autoritățile publice), dar și regimul probator al forței majore în privința relațiilor contractuale în care sunt implicate întreprinderile mici și mijlocii.

 

De exemplu, prin art.1 și 2 din Ordonanța militară nr.2/2020 a Ministrului Afacerilor Interne se dispune suspendarea temporară a activităților în cabinetele stomatologice de urgență, cu excepția intervențiilor de urgență și, respectiv, a celor de comercializare cu amănuntul a produselor și serviciilor în centrele comerciale (în înțelesul pct.5 din Anexa la Legea nr.296/2004 privind Codul consumului) în care își desfășoară activitatea mai mulți operatori economici, cu excepția vânzării produselor alimentare, veterinare sau farmaceutice și a serviciilor de curățătorie.

 

Potrivit Proiectului de Hotărâre de Guvern, prin intermediul Certificatului de Situații de Urgență, operatorii economici pot beneficia și de facilități de natură fiscală, oferite de către instituțiile administrației publice centrale sau locale. Față de versiunea finală a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.29/2020, care spre deosebire de cea inițială, nu mai condiționează aplicarea diferitelor măsuri fiscale conținute (a se vedea aici) de existența Certificatului de situații de urgență, este posibil ca alte facilități fiscale să nu mai fie acordate.

 

Cele două documente nu trebuie confundate, fiind emise de autorități/organisme diferite, în condiții diferite și având sferă de aplicare și efecte juridice diferite.

Rațiunea Avizului de existență a cazului de forță majoră este pentru a facilita sarcina probei între profesioniști (comercianți), forța majoră urmând a produce efectele juridice prevăzute de Codul civil. De cealaltă parte, obținerea Certificatului de Situații de Urgență privește întreprinderile mici și mijlocii, făcând incidente efecte juridice descrise mai sus în raporturile contractuale cu co-contractanții acestora (e.g. amânarea la plată a chiriei, a contravalorii serviciilor de utilități, limitarea efectelor juridice ale forței majore invocate de aceștia din urmă și inaplicabilitatea de penalități de către autoritățile publice) și, în plus, dacă se vor mai acorda prin alte acte normative viitoare, este posibil să atragă eligibilitatea deținătorului pentru diverse facilități fiscale.

 

Atât Certificatele de situații de urgență emis de către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, cât și Avizele de existență a unui caz de forță majoră emis de CCIR sau camerele județene vor constitui o probă puternică privind cazul de forță majoră, fără să instituie însă o prezumție absolută în acest sens. În caz de dispută, instanțele de judecată vor avea ultimul cuvânt în aprecierea producerii efectelor juridice prevăzute de OUG nr.29/2020 în privința întreprinderilor mici și mijlocii, respectiv, a unei situații de forță majoră, pe baza unei analize de la caz la caz.

 

Sursa

[Madalin]

Topic închis.