De ce există, mai nou, două proceduri de ridicare a mașinilor parcate neregulamentar. Comparație și explicații

[uS DeviL]

De ce există, mai nou, două proceduri de ridicare a mașinilor parcate neregulamentar. Comparație și explicații

 

 

 

Noi reguli ce vizează ridicarea mașinilor parcate neregulamentar au apărut la sfârșitul lunii noiembrie, aceastea completând, de fapt, cadrul legislativ existent anterior. Astfel, legislația permite acum ridicarea mașinilor lăsate la întâmplare atât pe drumurile publice, așa cum e din 2017, cât și pe spațiile verzi, parcări de reședință sau spații pietonale diverse.

 

Mai exact, la finalul lunii noiembrie 2020, odată cu apariția Legii 273/2020, regulile existente deja privind ridicarea mașinilor parcate ilegal au fost completate.

Asta înseamnă că acum, cel puțin teoretic, pot fi ridicate toate mașinile parcate ilegal, indiferent de locul în care se află, adică pe partea carosabilă a drumurilor publice (zona pe unde circulă mașinile), așa cum stabilește HG 965/2016, sau pe domeniul public, adică în alte locuri decât drumul public, așa cum apare în Legea 273/2020.

În esență, cele două proceduri de ridicare a mașinilor, respectiv pentru cele de pe drumurile publice și cele de pe domeniul public, sunt similare. Mai exact, în ambele situații, ridicarea mașinilor parcate ilegal se face în baza unei dispoziții de ridicare, document ce se încheie în trei exemplare, dintre care unul este “pentru emitent, al doilea exemplar pentru administratorul drumului public sau, după caz, pentru administraţia publică locală, iar al treilea exemplar pentru persoana care solicită restituirea vehiculului”, așa cum scrie atât în HG 965/2016, cât și în Legea 273/2020.

De asemenea, și informațiile ce trebuie să apară în dispoziția de ridicare sunt identice în cazul ambelor proceduri:

• data, ora și locul ridicării vehiculului;
• gradul profesional, numele și prenumele polițistului care dispune măsura tehnico-administrativă, precum și unitatea din care acesta face parte;
• indicarea expresă a temeiului juridic referitor la norma încălcată;
• mențiuni privind înregistrarea foto sau video a staționării vehiculului;
• mențiuni privind avarii vizibile pe vehicul;
• date privind numărul de înmatriculare/ înregistrare și marca vehiculului.

 

Apoi, tot comune sunt și etapele ridicării unei mașini parcate neregulamentar (ridicare efectivă, transport și depozitare), condiția pentru restituirea mașinii către proprietar (plata tarifelor aferente operațiunilor efectuate) și programul atât pentru serviciul de ridicare, cât și pentru cel de restituire, care funcționează non-stop.

Totuși, există și o diferență între cele două proceduri. Ridicarea mașinilor de pe drumurile publice este decisă, în principal, de către polițiștii rutieri, cei locali având putere de decizie doar în câteva cazuri.

Pe de altă parte, ridicarea mașinilor de pe domeniul public poate fi dispusă exclusiv de către polițiștii locali.

Până de curând, potrivit regulamentului de aplicare a Codului rutier, era posibilă doar ridicarea mașinilor de pe drumurile publice, nu și de pe domeniul public, această posibilitate nefiind permisă în legislație, până la oficializarea Legii nr. 273/2020 (spre sfârșitul lunii noiembrie).

 

 

Sursa: avocatnet.ro