Gulaş a la Cluj

[D a n n]

 

 

Una dintre mâncărurile cel mai des gătite în Ardeal este gulaşul. Originile sale vin din pusta ungară, de acum câteva secole, când era considerată o mâncare a celor umili, iar în timp a ajuns un preparat pe gustul nobililor maghiari. Gulaşul este o combinaţie dintre tocăniţă şi supă.

Una dintre cele mai delicioase mâncăruri ardeleneşti este gulaşul. Despre aceasta se spune că a apărut în pusta maghiară, în Evul Mediu, şi că numele acestui preparat provine de la păstorii de vite care-şi potoleau foa­mea cu această mâncare consistentă - păstorii de vite, „gulyás”, potrivit taine-si-istorii-culinare.blogspot.ro. Potrivit aceluiaşi site, gulaşul era supă săţioasă, uşor de făcut, care se mânca cu linguri din lemn. La sfârşitul veacului al XVIII-lea, gulaşul s-a transformat dintr-un fel de mâncare umil într-unul pe placul nobililor, atunci când Iosif al II-lea l-a ridicat la rangul de preparat. Gulaşul a depăşit hotarele Ungariei, azi gătindu-se nu doar în Ardeal, ci şi în ţări ca Italia şi Slovacia.

Gulaşul poate fi de vită sau de porc. Are câteva ingrediente obligatorii: ceapă, multă boia (paprika ungurească) atât dulce, cât şi iute, ardei gras şi chimen. Reţeta de gulaş este o combinaţie între o supă şi o tocăniţă, prin urmare la unele restaurante s-ar putea să figureze în meniu la categoria „supe“. Gulaşul se poate servi şi ca şi fel principal, mai ales dacă se adaugă în reţetă cartofi sau găluşte de făină, un fel de paste făinoase, denumite csipetke în Ungaria. Unele gospodine folosesc şi cartofi şi găluşte la acelaşi gulaş.

 

 

sursa

[D a n n]