Mesajul de neîncheiere a mediilor pe semestrul I este unul pueril – Op Ed

[Alucard ToV]

 

În urmă cu 3-4 zile, mesajul răspândit de toți liderii sindicali în mass-media a fost următorul: „în cazul în care nu vom beneficia de măriri salariale, nu vom încheia mediile pe semestrul I”. În primă fază am râs. Măsura, luată singular, este puerilă.

 

Practic, amâni administrativ începerea noului semestru. Școala va începe din nou în 17 ianuarie, fie că se numește semestrul I, semestrul al II-lea sau moment de răgaz pentru guvernanți; fie că ai încheiat situația școlară a elevului, fie că nu. Ca profesor ești nevoit să predai și să evaluezi. Eventual, în perioada respectivă până se lămuresc lucrurile îți treci notele în caietul personal, iar apoi în catalog. De ce spun că este o amânare administrativă? Pentru că nu reprezintă altceva decât întârzierea redactării rapoartelor privind situația pe semestrul I. Am impresia că liderii sindicali și-au dat seama, între timp, de ridicolul în care au intrat prin intermediul acestei afirmații, reiterându-și în cursul zilei de ieri poziția prin faptul că vor declanșa o grevă generală până reușesc să își atingă scopurile. În sfârșit ceea ce voiau avea sens!

 

Văd existența Consiliului Școlar al Elevilor ca fiind benefică în raport cu școala. Copiii pot avea în unele cazuri idei foarte bune ce merită să fie fructificate cu ajutorul adulților din jurul lor. Atât profesorii, cât și elevii îndeplinesc în cadrul școlii roluri multiple, de aceea cred cu tărie că unul dintre ele trebuie să fie și cel de partener. Pe de altă parte, în ultima perioadă asistăm la o sindicalizare a acestei organizații. Urmăriți linia discursivă a tuturor comunicatelor date de acest Consiliu, apoi observați-le reacțiile legate de diverse măsuri în momentul în care sunt chemați reprezentanții lor la diferite consultări. Limbajul folosit nu este cu nimic diferit față de cel al liderilor din cadrul sindicatelor din educație. Una este să fii alături de profesorii tăi cu gândul, alta este să faci un act de prezență în cadrul protestelor organizate de sindicate. Din câte știu, nici nu s-a încheiat anul școlar, nici nu a început vacanța. Cum îți justifici absența? Dar prezența acolo? Nu mai are nimeni nimic de învățat? De când se manifestă în școli tipul acesta de activism politic?

 

Personal, nu am niciun mesaj pentru oamenii politici. Am încetat de ceva vreme să-mi ocup spațiul mental cu lucruri nefolositoare sau inutile, cu oameni lipsiți de vlagă, forță sau importanță. Nerespectarea legii salarizării a fost previzibilă. De fiecare dată când se pune problema creșterilor salariale din educație iese un circ de proporții absurde pe baza subdiviziunilor procentuale. Cred că adevăratul șoc al omului de la catedră este atunci când va primi o creștere salarială la timp, fără alte zgomote de fundal.

 

Vorbim de domeniul Educației, iar aici aș spune că zilnic am avea un motiv de protest. Pentru că lucrurile în loc să meargă, stau în loc; deciziile ministeriale sunt lipsite de coerență, chiar nestatornice, schimbându-se de la o zi la alta. Îmi place să cred că protestez zilnic prin faptul că îmi fac datoria, prin faptul că vreau să cresc copii care vor deveni tineri responsabili și care, ajunși în cabina de vot, îi vor învăța pe politicienii actuali ce înseamnă votul de blam și căderea în uitare. Aspir la rezultate bune pe termen lung. Așa se manifestă protestul meu.

 

• Andreea Laura Martinescu este profesoară de Istorie la Colegiul Tehnic Energetic Regele Ferdinand I din Timișoara și doctorandă la studii de Istorie în cadrul Universității de Vest.

 

Sursa

[Alucard ToV]

Topic closed