Test Ride Honda Rebel 1100: Rebel fără cauză

[RW YuukiKING]

 

Odată cu Rebel 1100, Honda a inventat practic o nouă nișă odată cu declinarea în cilindree mai mare a popularului Rebel 500: un cruiser puternic, dar ușor de condus, plăcut, agil și atipic de practic în utilizarea cotidiană. Ne-a convins?

 

Nu încape vorbă, marii producători știu să fie eficienți. Honda folosește motorul cu doi cilindri paraleli de pe Africa Twin pe încă două modele, iar transmisia automată DCT este prezentă, în standard sau ca opțiune, pe nu mai puțin de șapte modele diferite. Asta înseamnă economia de scară: cu cât ai mai multe componente comune între motocicletele pe care le produci, cu atât economisești mai mult.

 

Reversul medaliei pentru această eficiență este o oarecare pierdere a caracterului individual al fiecărui model în parte. Pentru că toate se aud la fel, trag la fel, se simt similar. Problema asta este una foarte mare în domeniul auto, unde platformele tehnice sunt împărțite de multe modele ale grupurilor sau concernurilor producătoare.

 

 

Din fericire, însă, producătorii de motociclete au mult mai multe moduri de a face motociclete care să aibă o cu totul altă aromă, deși împart o mare parte dintre componente cu alte modele din gamă. Vehiculele de două roți tind să se simtă complet diferit atunci când au alt centru de greutate, alt ampatament, altă geometrie și alte roți.

 

Așa că riderii care vor pleca din showroom cu un Rebel 1100 nu vor trebui să se îngrijoreze că seamănă prea mult cu o Africa Twin sau cu o NT1100. Motocicleta este joasă, șaua are 700 mm înălțime, scărițele sunt destul de avansate și rezervorul îngust în formă de lacrimă urcă de la șa spre ghidon, oferind riderului o senzație complet atipică.

 

Honda Rebel 1100 este un cruiser, ce-i drept, dar nu unul obișnuit. Nu are un ampatament kilometric, ci unul asemănător cu un naked mai zdravăn, nu este foarte greu, la 233 kg la gol (versiunea DCT), și are un motor cu doi cilindri paraleli care dezvoltă 87 CP – mai mult decât multe cruisere de categoria grea, cu motoare de peste 1.600 cmc.

 

Motorul are mai puțină putere la turații înalte față de NT și Africa Twin, în favoarea unei curbe de cuplu mai robuste la turații mici. Exemplarul testat de noi este echipat cu transmisia automată DCT, care a echipat deja sute de mii de motociclete Honda din 2010 încoace.

 

 

Cum arată? Simplist, minimalist chiar, dar cool. Are o aromă de custom lejer de California, cu silueta joasă și culorile închise care predomină. Nu are nimic extrem, ci dimpotrivă: scărițele, deși mai avansate decât pe un naked, sunt suficient de aproape de rider cât să permită folosirea lor activă în pilotaj, iar ghidonul lat și jos vine la fix în mână și nu te întinde ca pe o velă în vânt, cum este cazul la cruiserele clasice.

 

Șaua foarte joasă este la îndemâna oricui, indiferent cât de scund ar fi riderul, dar motocicleta este suficient de înaltă cât să aibă o gardă la sol decentă, astfel încât să nu-ți fie teamă că vei da cu burta la fiecare bordură pe care o urci. Și cursa suspensiilor nu este de-a dreptul meschină, astfel încât te poți aștepta și la un nivel minim de confort (și de ținută de drum) pe drumuri denivelate.

 

 

Poziția necesită cinci minute de obișnuință pentru riderii care vin de pe motociclete naked sau adventure, dar, odată atinsă acea obișnuință, te simți fix de-acolo. Ergonomia postului de conducere ar putea deveni problematică doar pentru riderii foarte înalți. Subsemnatul, la 1,84 m, s-a simțit foarte bine și deloc înghesuit.

 

Motorul cu doi cilindri paraleli are arborele cotit cu 32% mai greu decât cel de pe Africa Twin, plus ceva mai mult cuplu de jos și asta se simte. Fusurile manetoane sunt defazate la 270 de grade, ceea ce înseamnă că motorul se aude și trage ca un V2. Se observă imediat infuzia de caracter dată de motorul care se aude gros și înfundat și trage zdravăn, dar controlabil, la turații joase. Facilitatea în pilotajul urban este garantată de transmisia automată DCT, care schimbă devreme în modul de funcționare Standard.

 

Opțiunile electronice sunt limitate aici față de suratele cu care împarte motorul. Avem patru moduri de pilotaj (Standard, Sport, Rain și User), care acționează asupra livrării puterii, frânei de motor, controlului tracțiunii și, în mod hilar, sistemului Wheelie Control. La cât de joasă este motocicleta, nu văd cât de animal ar trebui să fii ca să obții un wheelie neintenționat și complet necontrolabil cu ea, mai ales cu transmisia automată DCT, care nu te lasă să faci scheme din ambreiaj. Deși sunt niște băieți prin California care m-ar contrazice, cruiserele nu sunt făcute pentru wheelie-uri, ci dimpotrivă.

 

 

Revenind la transmisie, aceasta nu mai are reglajele separate (Drive, Sport I, II și III), ci funcționarea ei se reglează în funcție de modul de pilotaj ales. În general, schimbările sunt excelente, atât din punctul de vedere al cuplării efective a treptelor, cât și al momentului ales de computer pentru schimbarea treptei. Uneori se întâmplă ca transmisia să fie mai indecisă și să comute între trepte atunci când nu te aștepți, poate chiar în timp ce iei un viraj. În timp, te obișnuiești să anticipezi problemele acestea atunci când apar și să conduci astfel încât  să nu se mai întâmple.

 

În oraș, Rebel 1100 este probabil cel mai distractiv cruiser de cilindree mare care există. Compactă, îngustă, ușor de controlat și surprinzător de agilă, motocicleta se mișcă excelent în spațiile înguste dintre mașini și motorul prompt de ajută să vânezi spațiile libere atunci când pilotezi ca un… rebel (scuze!). Dacă vrei să ieși din modul „Renegatul” și să te plimbi alene, Rebel 1100 te rezolvă: ajungi imediat în treapta a cincea sau a șasea deja de la viteze de oraș, motorul stă la turații joase și vibrează ușor, fix cât să te bage în filmul potrivit de „cruising”.

 

 

Dar trebuie să recunosc că… rebelul din mine (nu pot să mă abțin) a preferat să tragă de gaz și să folosească abilitățile cruiserului japonez, care se dovedește incredibil de distractiv pe distanțe scurte, pe stradă, acolo unde nu te interesează timpi pe tur sau comportament la limită. Scărițele, deși relativ joase, permit un unghi maxim de înclinare de 35 de grade, adică mai mult decât majoritatea cruiserelor serioase.

 

Astfel, motocicleta este foarte distractivă pe viraje, la întoarcerile și manevrele din scurt, la viteze mici în oraș, fiind în același timp foarte stabilă și safe atunci când situația începe să devină periculoasă. Frânele, cu disc de 330 mm și etrier radial pe față, sunt exemplare, atât ca putere, cât și ca dozabilitate. Suspensiile sunt mai bune decât te-ai aștepta de la un cruiser (mai ales furca), dar amortizoarele pe spate ajung la capătul cursei destul de ușor când dai în denivelări mari.

 

Disconfortul și nevoia de a încetini mult înainte de dâmburi nu sunt nici pe departe atât de puternice ca la un cruiser mare și greu, dar sunt acolo. De fapt, disconfortul va fi simțit mai mult de pasager, care are la dispoziție o șa simbolică pe aripa spate și care stă fix pe roată, practic. Minunata-mi consoartă a suportat eroic o traversare a Capitalei, apoi a descris experiența ca „tortură” și s-a resimțit a doua zi.

 

 

La drum întins, Rebel 1100 se așază destul de bine, mai ales cu semicarena și micul parbriz din catalogul de accesorii Honda, prezente pe exemplarul testat. Protecția la vânt este mai bună decât ai crede și poți susține viteze destul de ridicate, dar vei opri la intervale de maximum 200 km pentru a alimenta (rezervorul are doar 13,6 litri) și pentru a-ți dezmorți fundul. Gențile laterale textile asimetrice prezente pe modelul testat arată bine, par rezistente și impermeabile, dar nu se pot încuia și nu sunt foarte încăpătoare.

 

Trăgând linie, ce putem spune despre Honda Rebel 1100? Ne-a plăcut? Cu siguranță. La prima vedere, n-aș fi zis că mă voi distra atât de mult cu ceea ce pare a fi un cruiser fără pretenții, dar, la final, mi-a părut rău să o dau înapoi. Arată bine, are caracter, e ușor de pilotat, distractivă și interesantă. Mai mult de atât, e de-a dreptul ieftină pentru câte oferă, la 11.350 de euro pentru versiunea manuală și 12.450 de euro pentru versiunea automată.

 

Pentru mine, e aproape un cruiser ideal. Dacă Rebel 1100 ar avea o singură problemă, tocmai asta ar fi: nu e pentru mine. Cumpărătorul tipic al unui cruiser vrea ceva greu, care duduie, strălucește și impune respect. Nu-l interesează foarte mult cât de manevrabilă e motocicleta în oraș, cât de bine încape printre mașini și cât de distractivă e pe viraje.

 

Vrea să arate ca-n filme și filmele se fac cu cruisere lungi, grele, cu ghidoane late, scărițe (sau plăcuțe) joase și motoare de peste 1.600 cmc. Dacă asta cauți la un cruiser, cu siguranță Honda Rebel 1100 nu e pentru tine. Dar dacă vrei ceva diferit, distractiv și pentru care nu trebuie să-ți pui casa gaj, mergi la un dealer și cere un test ride.

 

DATE TEHNICE

 

• Motor  2 cilindri paraleli, 1.084 cmc, răcit cu lichid
• Putere 87 CP la 7.000 rpm
• Cuplu  98 Nm la 4.750 rpm
• Transmisie  manuală cu 6 trepte sau automată DCT cu 6 trepte, finală cu lanț
• Suspensii  față furcă cu cartuș, jambe de 43 mm, spate 2 amortizoare, pretensionare reglabilă
• Frâne  față disc de 330 mm, etrier radial cu 4 pistonașe, spate disc de 256 mm, etrier cu 1 pistonaș
• Masă proprie  223 kg la gol (manual), 233 kg la gol (DCT)
• Rezervor 13,6 litri
• Preț 11.350 euro (manual), 12.450 euro (DCT) – Honda România

 

Sursa