Op Ed / Lectorul universitar Andrei Schvab: Științele, pseudo-științele și ardelenii

[FROG ZEW]

 

Domnule Ministru al Educației, mă străduiesc să fiu elegant și să nu fac un argumentum hominem paleae. Sincer, nici nu știu cum să încep. Colegii mei sunt la fel de debusolați, parcă suntem niște găini fără cap. Nu știm dacă să plângem sau să râdem, ne uităm după camere ascunse, ne așteptăm să iasă domnii Ionesco și Kafka de după cortină să ne zică să luăm o pauză.

 

Citesc următoarele știri:

 

PROIECT Fizica, Chimia și Biologia, scoase din trunchiul comun, pentru liceenii de la real, în clasele a XI-a și a XII-a

 

PROIECT Istoria și Geografia, eliminate din trunchiul comun, la clasele a XI-a și a XII-a, pentru elevii de la uman, real și tehnologic / Aceștia vor studia obligatoriu în clasele finale Istoria comunismului și Istoria evreilor, Holocaustul

 

Spuneam în vară (aici) cât de mare este pericolul ca materii precum Geografia, Biologia, Fizica și Chimia să rămână fără suficienți studenți, cel puțin în universitățile mici, și ca toți viitorii profesori ai acestor materii să fie școlarizați doar la București, Cluj și Iași. Retrăim momentele în care Ceaușescu (și nu, nu Ceaușescu personal, ci regimul acelor vremuri, dar așa ne exprimăm, fără atenție la detalii și nuanțe) la mijlocul anilor ’70 a închis Institutele Pedagogice pentru ca toate domeniile pedagogice să fie studiate doar în cele trei centre universitare. Oricum e o luptă cu morile de vânt, se pare că nu va mai fi nevoie de astfel de profesori în viitor, căci nu prea vor mai fi ore de științe. Nu-i așa că cele mai frumoase rezolvări ale problemelor complexe sunt cele simple și elegante?

 

Criza profesorilor din aceste domenii se va rezolva prin faptul că nu vor mai exista suficiente ore. Dacă vor mai exista titularizări, postul va fi compus din ore la 5-7 școli. Îmi pot imagina cât de atractive vor fi pentru viitorii profesori, sau pentru profesorii existenți, aceste posturi imposibil de titularizat, sau fără viabilitate, și îmi pot imagina cine le va preda și cu câtă dăruire și pasiune. Probabil orele de științe vor fi acoperite de restul profesorilor titulari din școală: profesorii de română, matematică și limbi străine au suficiente ore, ba chiar și la PO, profesorii de Istorie, profesorii de Istoria comunismului și profesorii de Istoria Evreilor, au la fel de multe ore, mai rămân profesorii de consiliere profesională, cei de Religie și cei de Sport. Dar și aceștia au multe ore. Chiar nu știu. O să se găsească cineva să predea și orele de științe, cât poate să fie de greu? Vorba partenerilor noștri strategici: it’s not rocket science, adică e la mintea cocoșului, pe românește.

 

Că tot veni vorba de minte, în mintea noastră (mă rog, cel puțin în a mea, căci nu e frumos să fac generalizări) ministrul clujean, rectorul, probabil celei mai bune universități din România, a venit pe un cal alb providențial al speranțelor că școala va fi iar… școală, că populismul și extremismul vor fi combătute cu materii și discipline care dezvoltă gândirea critică, dezbaterile, scepticismul și rigoarea mentală specifice unei gândiri științifice. A apărut ca un erou călare al luptei împotriva pseudo-științei cu… știința… aș fi zis eu. Dar se confirmă iar că nu prea știu pe ce lume trăiesc.

 

Dar ce este mult mai grav este nu doar că pseudo-știința nu este combătură cu știință, ci știința este mătrășită aproape complet. Chimia, Fizica, Biologia și Geografia au aceleași număr de ore în trunchiul comun precum Educația muzicală și plastică. Sportul și Religia au dublu, la fel ca TIC și Dezvoltare personală și consiliere pentru carieră și bineînțeles… nenumăratele Istorii. Nu știu de ce și nu știu ce este în mintea mea creață, dar nu aș fi crezut niciodată că pseudo-știința se poate combate cu Religie, Sport și multiplele Istorii (căci e nasol să lăsăm istoria cu o singură denumire și mai ales e de prost-gust să învățăm istoria propriei țări). Am o vagă impresie că pentru viitor trebuie să ne depersonalizăm, să ne rupem de loc, să fim amorfi, insipizi, inodori, incolori și fără identitate.

 

Trebuie să menționez în acest moment că nu sunt psiholog, ba chiar cred că sunt un pedagog mediocru. Mi-e rușine să recunosc că mi-a luat vreo 2 ani să înțeleg conceptul de disonanță cognitivă, însă acuma stau să mă întreb dacă nu cumva ce faceți domnule ministru al Educației, nu se încadrează la disonanță cognitivă? Înfrângem balaurul pseudo-științei, fără știință, doar cu română, matematică, o grămadă de istorii, limbi străine, TIC, consiliere profesională, educație fizică și religie?

 

Aventura merge mai departe, citesc și următoarea știre:

 

Daniel David, apel către elevi, profesori, părinți: M-aș bucura ca dezbaterea pe noile planuri-cadru să se realizeze cu responsabilitatea analizei și eleganța exprimării punctelor de vedere, pentru că este vorba de educație. Vocea vă va fi ascultată / Calendarul dezbaterilor naționale

Sper că reușesc să fiu elegant în acest material, dar chiar dacă trăiesc într-un vis, de mult timp nu mă aștept ca vocea noastră să fie ascultată. De mult timp nu mai aștept nimic, cel puțin nimic bun. E destul de trist ca cineva să își piardă visele și speranțele. Eu sunt un ardelean cinic și sceptic, dar oare ce să mai zic de profesorii tineri, care au 2-3-5-6 ani în care sunt în marele sistem al educației? Nu aș vrea să știu ce e în sufletul lor. Oare cum se simt știind că dacă nu vor face facultatea de Sport și cea de Teologie, sau chiar ambele, tinerii profesori de Geografie, Biologie, Chimie și Fizică vor rămâne toată viața lor suplinitori, asta dacă nu abandonează educația și pleacă în structurile de forță ale statului ca să iasă și ei la pensie cu mintea măcar ușor sănătoasă.

 

În articolul următor suntem învățați, așa cum se face de obicei, cu costul propriilor vieților (mă refer la capacitatea de a ne asigura traiul propriu și al familiei), care este diferența dintre principiu și practică:

 

Impactul noilor planuri-cadru asupra profesorilor. Daniel David: Per ansamblu, pe sistem, numărul de norme nu scade, iar cei care sunt titulari, în principiu, nu vor fi afectați / Gabriel Vrînceanu: Abia de la clasele XI-XII să apară schimbări. Există posibilitatea de a face o recalificare, o formare care să-ți asigure un supliment de ore.

 

E clar pentru toată lumea. Dacă ai avut norocul să prinzi un post titularizabil ai scăpat, dacă nu ai apucat (noroc că nu e domnul Werner să ne zică empatic: ghinion), nu face nimic, domnul Vrînceanu ne îndeamnă să ne luam tălpășița și mătăniile și ne apucăm de alergat și de rugat (nu știu în care ordine). Adică să facem o recalificare, ce e așa de greu după ce ai făcut o facultate de științe să mai faci și o alta? Ce îmi pare rău e că dacă am fi avut un pic de materie gri în tărtăcuța noastră și dacă am fi înțeles nițel mai bine lumea în care trăim, ne-am fi făcut toți profesori de Sport și de Religie (nu că ar fi ceva în neregulă în a fi astfel de profesori).

 

Ni se spune că analfabetismul funcțional este o problemă de securitate națională, întrucât copii noștri cred că tot ce zboară se și mănâncă. Drept consecință nu se mai poate așa ceva:

 

Analfabetismul funcțional este problemă de securitate națională, avertizează ministrul Daniel David: Lipsa de alfabetizare științifică a peste 40% dintre români și faptul că avem 3 Românii antagonizate pun la risc statul pe care îl avem. Avem România tradițională, România antisistem și România euroatlantică

 

Soluția e foarte simplă: eliminăm ușor-ușor materiile care ne învață principiile zborului, a circulației maselor de aer sau a consecințelor biologice ale organismelor aeropurtate, ale vaccinării. E atât de simplu, nu?

 

Daniel David: Să ne fie rușine și să nu se mai întâmple! Pe scurt și la cald despre România între euroatlantism și bizarerii

Domnule ministru, dacă ați știi d-voastră câtă rușine ne este în fiecare zi: de rușinea noastră, de rușinea părinților care știu ei cum se face educația, de rușinea elevilor cu care facem mai mult cei 7 ani de acasă decât să le predăm, de rușinea sistemului educațional și de cum ne tratează, de rușinea cu care mergem la instituțiile publice, de rușinea cu care mergem la spitale și la doctori, dar mai ales de povara de a trăi zi de zi într-o țară care face tot posibilul să ne dea afară din ea. Zi de zi, neîncetat…nerușinat. Nu vă supărați că vă spun, dar cred că rușinea e ultima grijă e educației.

Prima reacție a lui Daniel David la atacurile lui Călin Georgescu despre „cipuri” sau „Soroș”: Sunt și voi fi un adversar al ideilor dumneavoastră despre lume, pentru că eu cred că lovesc în știință și religie, deci în șansa bunăstării românilor, trezind vechiul obscurantism care ne poate menține în bizarerii, izolare și subdezvoltare

 

Știți cine mai lovește în Știință domnule ministru, înafară de domnul Georgescu? chiar dacă nu lovește și în Religie (deși educația s-ar presupune că ar fi laică, așa am auzit)? D-voastră o faceți domnule ministru, prin degradarea materiilor precum: Fizică, Chimie, Biologie, Geografie și multitudinile de Istorii (care chiar dacă nu pierd din ore, ba chiar câștigă, împărțirea acesteia îi face un mare deserviciu). Și atunci aș putea să mă întreb dacă nu cumva sunteți un agent care lucrează la „agenturili străini”?

 

Profesorii trebuie să iasă în spațiul public, spune ministrul Educației, Daniel David: Să ducem din nou lumina cunoașterii în zone în care a început să reapară întunericul și obscurantismul

 

Să ieșim în public așadar, căci suntem o țară unde domnește statul de drept. În scandalul de lașitate și lipsă de camaraderie a domnului Ciucă, în care a stat la căldurică în Nassirya în timp ce colegii lor italieni erau atacați de insurgenți, am spus prietenilor mei, din comoditatea fotoliului în care stăteam: dacă eram în armată și eram acolo, mă urcam în jeep și mă duceam să îi ajut. Prietenii mi-au spus atunci: de asta tu nu ești în armată. Adică că sunt un visător și că nu văd planul pe termen lung. Acuma, dacă aș fi fost ministru al educației, nu cred că aș fi ieșit în public cu această reformă până nu mă asiguram că am făcut toate simulările necesare pentru ca nicio materie care poate contribui ca elevii noștri să nu creadă pseudo-știința, să nu aibă de suferit. Pseudo-știința se poate combate doar cu știință, cu minți limpezi, critice și analitice. Însă dacă aș fi fost obligat să fac asta presat de “agenturili străini” sau de “agenturili interni” mi-aș fi dat demisia de onoare. Dar prietenii mei îmi vor zice: de asta nu ești tu ministru al educației. De asta e bine să mă înconjor de oameni mai deștepți ca mine. Ca final: Ad orbem per techicam.

 

PS: îmi pare rău că nu am apucat să zic nimic de importanța latinei pentru specializările socio-umane. Însă dacă științele (Fizică, Chimie, Biologie și Geografie) pățesc asta, latina… alea iacta est.

 

__________

 

Despre autor: Andrei Schvab este lector la Universitatea Ovidius din Constanța (UOC) și cercetător la Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate privind Dinamica Teritorială (CICADIT). Are, de asemenea, câțiva ani de experiență în predarea Geografiei din programa britanică și a altor discipline umaniste la o școală internațională din București. Cu un masterat, o licență și un doctorat în geografie, compasul său academic inițial s-a îndreptat în spre geografia umană și turism. Timp de peste 10 ani, munca sa a aplicat (cu succes discutabil) teoria complexității pentru a descoperi modele spațiale de nedreptăți sociale, economice și, foarte recent, de mediu.

 

Sursa