Mai bine mă dezbrac decât să mă deschid: cum te țin credințele vechi departe de intimitatea reală

[DanieI]

 

    Poate ai fost cândva într-o relație în care totul părea în regulă: conversații, sex, compatibilitate. Și, totuși, ceva lipsea. Ai simțit o distanță invizibilă. O distanță greu de explicat. Erai lângă celălalt, dar nu și cu el. Aproape fizic, dar emoțional fiecare era în lumea lui.

 

    Mulți trăiesc această formă de apropiere superficială: nu pentru că nu vor mai mult, ci pentru că nu știu cum să ajungă acolo. Intimitatea reală nu e despre sex. E despre a fi văzut(ă), a putea cere, a simți împreună. Iar dificultatea de a face asta s-ar putea să vină din copilărie.

 

    Ce ai învățat despre apropiere când erai copil?
    Intimitatea se învață devreme. Nu din cărți, ci din felul în care ți s-a răspuns la emoții. Dacă atunci când plângeai ți s-a spus „nu mai exagera“, e posibil să fi învățat că e periculos sau rușinos să simți. Că e mai sigur să te retragi, să taci, să gestionezi totul singur(ă).

    „De mică, când voiam să spun ce simt, mi se spunea că dramatizez. Așa am învățat să zâmbesc și când sufeream. Acum, când cineva e prea aproape de mine emoțional, simt nevoia să fug“ (A., 35 ani).

 

    Poate și tu ai crescut într-un mediu în care sensibilitatea era văzută ca slăbiciune. Ai fost învățat(ă) să fii puternic(ă), să nu deranjezi, să nu simți prea mult. Așa că azi, chiar dacă îți dorești apropiere reală, nu știi întotdeauna cum să o trăiești, sau cum să rămâi acolo, fără să te simți expus(ă).

 

    De ce este mai ușor să te dezbraci decât să te deschizi
    Pentru unii, sexul este o formă de apropiere care-i ajută să se simtă în siguranță. Pentru că acolo pot controla, performa, conduce.

    Emoțiile sunt imprevizibile. Nu le poți controla perfect, nu le poți cosmetiza. Apar așa cum sunt: crude, reale, vii. Și tocmai asta le face înfricoșătoare pentru cei care au învățat că e mai sigur să nu simtă. R., 29 ani, îmi spune: „Am avut relații intense, dar când venea vorba despre emoții, tăceam“.

    Credințele formate în copilărie – că e rușinos să ai nevoie, că vei fi părăsit(ă) dacă arăți cine ești cu adevărat, că emoțiile încurcă – nu dispar când devii adult. Ele doar își schimbă forma.

 

    Ce legătură au credințele iraționale cu felul în care iubești?
    Credințele iraționale nu sunt simple gânduri greșite, ci scheme inconștiente care-ți modelează reacțiile în relații. Dacă ai fost învățat(ă) că valoarea ta vine din cât oferi, poți deveni salvator(are), dar uitând să ceri. Dacă ai fost ignorat(ă) emoțional, poate crezi că nevoile tale sunt „prea mult“. Iar dacă ți s-a cerut să fii puternic(ă) prea devreme, s-ar putea să simți că iubirea vine doar când nu deranjezi.

 

Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/mai-bine-ma-dezbrac-decat-sa-ma-deschid-cum-te-tin-credintele-vechi-departe-de-intimitatea-reala/