DanieI

Galeria Jecza – cu sedii în Timișoara și București – prezintă în secțiunea principală a Paris Photo 2026 lucrări de Adina Pintilie, Mircea Cantor, Dumitrița Răzlog și o selecție de lucrări fotografice istorice semnate de Paul Neagu, Iosif Király, Constantin Flondor și Ion Grigorescu. Premieră la un târg de artă La ediția din acest an a Paris Photo, care are loc în perioada 12 – 15 noiembrie, la Grand Palais, galeria prezintă, pentru prima dată în contextul unui târg de artă, lucrări de Adina Pintilie, una dintre cele mai recunoscute artiste a căror practică se situează la intersecția dintre cinema, fotografie și performance. Adina Pintilie a reprezentat România la Bienala de la Veneția din 2022 cu proiectul „You Are Another Me – A Cathedral of the Body”, curatoriat de Cosmin Costinaș și Viktor Neumann. Pavilionul a beneficiat de o recunoaștere internațională remarcabilă, fiind inclus de publicații de profil printre prezentările de referință ale ediției. Parcursul internațional al artistei include prezentări la MoMA New York, ICA London, BOZAR Bruxelles, Württembergischer Kunstverein Stuttgart, KINDL – Centrul de Artă Contemporană din Berlin și Migros Museum für Gegenwartskunst Zürich. Filmul său de lungmetraj „Touch Me Not” a câștigat Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, în 2018, consacrând-o în cinematografia contemporană. Galeria Jecza prezintă la Paris Photo două lucrări din seria fotografică „The Sacraments”, realizată inițial pentru KINDL din Berlin: „The Anointing of Desire” și „The Third Body”. Concepute pentru târg într-un nou format de prezentare în lightbox, cele două lucrări continuă cercetarea artistei asupra corpului ca spațiu al intimității, vulnerabilității, dorinței și transformării. Realizată între 2024 și 2026, seria „The Sacraments” pornește de la ideea că, atunci când între două persoane se dezvoltă o conexiune profundă, apare o a treia entitate: corpul relației înseși. Inspirată de conceptul jungian de shadow work, Adina Pintilie explorează intimitatea ca practică spirituală întrupată și ca proces prin care două istorii personale se întâlnesc, se confruntă și se transformă reciproc. Corpurile devin purtătoare ale memoriei, dorinței, fricii și vulnerabilității. Urmele trecutului se întâlnesc cu posibilitățile viitorului, iar relația se conturează ca un organism în continuă devenire. În această cercetare asupra „arheologiei emoționale” a unei relații de iubire, artista urmărește felul în care experiențele personale se înscriu în corp și continuă să modeleze capacitatea noastră de a ne apropia de celălalt. Corpul în performance. Practicile contemporane Această întâlnire între generații constituie punctul central al prezentării Jecza Gallery. Sub tema curatorială „The Body in Performance”, standul reunește lucrări de Mircea Cantor și Dumitrița Răzlog, artistă care lucrează cu fotografia și pictura, alături de o selecție de lucrări fotografice vintage din anii 1970 și 1980, semnate de Paul Neagu, Iosif Király, Constantin Flondor și Ion Grigorescu. Laureat al Prix Marcel Duchamp în 2011, Mircea Cantor ocupă un loc important în arta contemporană internațională printr-o practică în care gesturi aparent simple deschid reflecții asupra libertății, granițelor și raporturilor de putere. Lucrările lui se găsesc în colecțiile unor instituții precum Museum of Modern Art (MoMA) New York, Centre Pompidou Paris, Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofía Madrid, Walker Art Center Minneapolis și Kunsthaus Zürich. După prezentarea lucrărilor sale de aceeași galerie la Paris Photo în 2022, artistul revine în stand cu trei lucrări alese special de el pentru ediția din acest an, dintre care două sunt prezentate public în premieră. Lucrările istorice documentează un capitol esențial al experimentului artistic din România, în care fotografia a devenit un instrument de cercetare a corpului, a gestului și a relației dintre artist și realitate. În acest context, imaginea nu funcționează doar ca document, ci participă la construirea unei practici artistice în care corpul devine simultan subiect, instrument și mediu de expresie. În lucrările Dumitriței Răzlog, fotografia este abordată ca material plastic, supus suprapunerilor, fragmentării și transformărilor de culoare și scară. Corpurile și scenele domestice rămân recognoscibile, dar sunt reconfigurate prin intervenții succesive asupra imaginii, care dobândește o prezență fizică și o relație directă cu memoria și intimitatea. Corpul în performance. Neoavangarda românească Artiștii reuniți la Paris Photo 2026 împărtășesc interesul pentru corp ca spațiu al experimentului și pentru imagine ca instrument de a chestiona felul în care ne percepem, ne reprezentăm și ne raportăm la ceilalți. Prezența lui Paul Neagu, Ion Grigorescu, Constantin Flondor și Iosif Király situează această prezentare în istoria neoavangardei românești și a recunoașterii sale internaționale. Lucrările lor fotografice din anii 1970 și 1980 permit o lectură a imaginii ca loc al acțiunii și al cercetării, în care gestul, percepția și relația cu mediul devin materiale artistice. Importanța acestor practici se reflectă și în colecțiile muzeale care le păstrează: Paul Neagu este reprezentat la Tate și Victoria and Albert Museum, Londra, precum și la National Galleries of Scotland; Ion Grigorescu, la MoMA, New York, și Centre Pompidou, Paris; Constantin Flondor, la Tate și mumok, Viena; iar Iosif Király, la MoMA, New York, Stedelijk Museum, Amsterdam, și Hamburger Bahnhof, Berlin. Reunirea lor la Paris Photo oferă publicului ocazia de a descoperi lucrări istorice în relație cu preocupările artiștilor contemporani din stand. La această ediție a târgului participă, tot în secțiunea principală, Galeria Anca Poterașu, care prezintă lucrări ale artiștilor Matei Bejenaru, Ioana Cîrlig, Aurora Király și Iosif Király. Sursă

Vacanțele în destinații populare precum Emiratele Arabe Unite și Oman riscă să fie afectate, în sezonul rece, de situația instabilă de securitate și de poluarea masivă cu petrol a apelor din regiune. Mai multe agenții de turism au amânat sau au anulat complet excursiile în aceste zone, potrivit tn.nova.cz. Deși luptele dintre Statele Unite și Iran s-au diminuat considerabil, țările din Peninsula Arabică se confruntă în continuare cu urmările războiului. Emiratele Arabe Unite (EAU), de exemplu, se confruntă cu scurgeri de petrol apărute de ambele părți ale Strâmtorii Ormuz, ca urmare a conflictului. La începutul acestei săptămâni, autoritățile au fost nevoite să închidă plaja Luluyah, de pe coasta Golfului Oman, din cauza poluării cu petrol, potrivit publicației locale The National. Plaja se află în emiratul Sharjah, la aproximativ 30 de kilometri de granița cu Oman, o altă destinație populară în rândul turiștilor. Emiratele Arabe Unite au fost nevoite să închidă plajele și în urmă cu o lună, din cauza unei alte scurgeri de petrol, produsă după scufundarea superpetrolierului Gem No. 2 în Golful Persic. Și Oman s-a confruntat cu poluarea cu petrol în luna august. Pata de petrol din apropierea coastelor Omanului se extinde Incidente similare ar putea avea loc și în perioada următoare. Potrivit Reuters, pata de petrol din largul coastelor Omanului se întindea duminică pe o suprafață de 288 de kilometri pătrați și continua să se extindă. Vineri, aceasta acoperea doar 149 de kilometri pătrați. Situația ar putea reprezenta o problemă pentru numărul mare de turiști care aleg aceste destinații în lunile reci, în căutarea temperaturilor ridicate. Mai multe agenții de turism au anulat sau amânat vacanțele în Oman Unele agenții de turism au decis să anuleze complet călătoriile în această parte a lumii. „Având în vedere situația actuală, deocamdată nu oferim excursii în această zonă”, a declarat Petr Šatný, directorul de marketing al unei agenții de turism, pentru TN.cz. „Nu am mai organizat zboruri către Oman de la izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu”, a transmis Simona Fischerová, purtătoarea de cuvânt a unei alte agenții de turism. „Clienții continuă să întrebe despre Oman, deoarece era o destinație foarte populară iarna, dar încă așteptăm ca situația de securitate din regiune să se îmbunătățească”, a adăugat aceasta. Totuși, nu toate agențiile de turism au luat aceeași decizie „Avem doar trei clienți în Dubai, iar situația nu i-a afectat în niciun fel. Am amânat zborurile către Oman până la sfârșitul lunii decembrie. Monitorizăm situația și suntem în contact cu partenerii locali”, a declarat Klára Divíšková, purtătoarea de cuvânt a unei agenții de turism, pentru TN.cz. „Potrivit informațiilor primite de la reprezentanții hotelurilor din Oman, plaja hotelului nu este afectată. Dacă situația se schimbă, vom respecta instrucțiunile autorităților locale și vom păstra legătura cu clienții”, a adăugat Divíšková. „În prezent, nu avem clienți nici în Oman, nici în Emiratele Arabe Unite. Intenționăm să operăm zboruri charter începând cu 20 decembrie, către regiunea Salalah, care se află la peste 1.200 de kilometri de zona afectată de poluare”, a declarat Jan Bezděk, purtătorul de cuvânt al unui grup de agenții de turism. Sursă

„Putem pierde multe în viață, dar să nu ne pierdem niciodată pacea inimii”, a evidențiat miercuri Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, cu prilejul sărbătorii Sfântului Mare Muceniuc Mina, la Paraclisului Episcopal din Stockolm, Suedia. Credincioșii care au participat la hram s-au închinat la icoana-relicvar a Sfântului Mare Mucenic Mina. La slujba au participat familii cu copii, precum și tineri români și scandinavi din cadrul Centrul de Tineret „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” al Episcopiei Europei de Nord. Sprijinitor pentru cei păgubiți Preasfințitul Părinte Macarie a subliniat că Sfântul Mare Mucenic Mina este grabnic ajutător pentru cei pâgubiți și sprijinitor pentru persoanele aflate în suferință. Ierahul i-a îndemnat pe credincioși să acorde mai multă atenție valorilor spirituale decât bunurilor materiale. „Sfântul Mare Mucenic Mina ne învață nu doar cum să ne recuperăm și să ne aflăm lucrurile pierdute, ci în mod deosebit ne ajută ca să nu ne pierdem ce avem mai de preț”, a spus Preasfinția Sa. Sfântul Mina, un model de urmat Ierarhul a evidențiat modelul pe care îl oferă Sfântul Mina, care a renunțat la toate avantajele vieți pământești și nu și-a pierdut credința în Hristos și pacea sufletului. Episcopul Europei de Nord i-a îndemnat pe tinerii români și scandinavi să păstreze curăția inimii, credința și pacea într-o lume în care tentațiile, presiunile sociale și dependența de validarea celorlalți, pot îndepărta sufletul de Dumnezeu: „Să nu ne pierdem sufletul într-o lume în care ne promite totul”. Preasfințitul Părinte Macarie a subliniat importanța rugăciunii, a participării la Sfânta Liturghie, a spovedaniei și a împărtășirii cu Sfintele Taine. La final, a fost oficiată slujba Parastasului pentru cei adormiți. Sursă

Mă raportez deseori la artă ca la o formă de antrenament pentru prezență. Scriam în articolul anterior despre felul în care putem învăța să ne oprim privirea, să observăm o lucrare și să-i oferim timp, înainte de a decide ce înseamnă pentru noi. Nu trebuie să înțelegem imediat ce a vrut să transmită pictorul. Putem rămâne puțin cu ceea ce vedem și ne putem da voie să ne descoperim propriile interpretări. Literatura face și ea ceva asemănător, dar prin cuvinte. A trăi povestea înainte de a o explica Unul dintre motivele pentru care mă interesează literatura este că ne invită să trăim o experiență înainte de a o explica. Prin intermediul personajelor, ajungem în situații pe care nu le-am trăit și întâlnim feluri de a gândi și de a simți care ne sunt familiare sau, dimpotrivă, foarte îndepărtate de noi. Putem simți gelozie, pierdere, dorință, rușine sau bucurie alături de un personaj cu care n-am rezona, în viața de zi cu zi. Îi putem urmări alegerile, îi putem înțelege temerile și putem ajunge să ne întrebăm ce l-a determinat să acționeze într-un anumit fel, chiar dacă nu suntem de acord cu el. Experiența aceasta nu presupune neapărat identificarea cu personajul. Putem rămâne aproape de poveste, fără să ne regăsim în ea, și putem încerca să înțelegem o perspectivă, fără să o adoptăm. Oamenii simt și își exprimă emoțiile diferit, iar scriitorul ne lasă să descoperim aceste diferențe prin felul în care sunt construite personajele și prin situațiile în care sunt puse. Nu primim întotdeauna explicații complete. Intențiile pot rămâne neclare, gesturile se pot contrazice, iar sensul unei întâmplări se poate schimba, pe măsură ce înaintăm în lectură. Tocmai aici mi se pare că apare un exercițiu de prezență: să-ți păstrezi curiozitatea în fața unei experiențe pe care nu o înțelegi încă pe deplin. Terapia prin lectură În volumul Terapia prin lectură (2022), Maria Dorina Pașca explorează posibilitățile pe care le oferă lectura în procesul de autocunoaștere și în explorarea propriilor experiențe. Perspectiva aceasta mă interesează și mai departe de cadrul terapeutic. O poveste te poate pune în contact cu emoții, reacții și situații pe care ai ocazia să le explorezi, fără să te grăbești să le explici. Un personaj te poate irita printr-o alegere, te poate surprinde printr-o reacție sau îți poate trezi o amintire. Poți observa ce anume îți atrage atenția și de ce anumite comportamente îți sunt greu de înțeles. Nu este nevoie să găsești imediat un răspuns. Se poate întâmpla ca întrebările pe care ți le pune o poveste să fie la fel de importante ca răspunsurile pe care le găsești. Uneori, o poveste te ajută să recunoști în experiența unui personaj emoții pe care le-ai trăit și tu, dar cărora nu le-ai găsit încă un nume. Alteori, îți oferă distanța necesară pentru a privi o situație personală dintr-un unghi diferit. Ce ne spune psihologia despre lectura de ficțiune Relația dintre lectura de ficțiune și capacitatea noastră de a înțelege alte persoane a fost analizată și în cercetările psihologice. O lucrare publicată în 2024, în Journal of Experimental Psychology: General, semnată de Lena Wimmer și colaboratorii săi, reunește două meta-analize care au analizat legătura dintre lectura de ficțiune și diferite abilități cognitive. Studiul, intitulat Cognitive effects and correlates of reading fiction: Two pre-registered multi-level meta-analyses, a identificat efecte pozitive, dar mici, ale lecturii de ficțiune în analiza studiilor experimentale, în special în ceea ce privește empatia și înțelegerea stărilor mentale ale altor persoane. A doua meta-analiză a identificat o asociere pozitivă, de asemenea mică, între expunerea de-a lungul vieții la ficțiune și anumite abilități cognitive. Aceste rezultate nu demonstrează că fiecare carte ne face mai empatici sau că lectura ne schimbă automat felul în care ne raportăm la ceilalți. Însă ele sugerează că ficțiunea poate avea legătură cu antrenarea unor abilități prin care înțelegem perspective diferite de ale noastre. Mie mi se pare important să păstrăm această nuanță. Literatura nu ne oferă o rețetă pentru a-i înțelege pe ceilalți, dar ne pune în situația de a le urmări experiențele, de a le explora alegerile și de a rămâne, uneori, fără un răspuns definitiv. Între tipare și poveștile oamenilor Mă gândesc la toate acestea și din perspectiva profesiei mele. Ca terapeut, sunt atentă la tipare, la mecanismele care întrețin anumite comportamente și la experiențele care pot contribui la formarea lor. Caut împreună cu omul din fața mea să înțeleg ce se întâmplă în viața lui și cum poate da sens propriilor experiențe. Dar a observa un tipar nu înseamnă să fi înțeles deja un om. Cred că aici există o asemănare importantă între felul în care citim literatura și felul în care-l ascultăm pe celălalt în terapie. Putem recunoaște tipare pe care le-am mai întâlnit, dar avem nevoie să rămânem curioși față de felul particular în care se manifestă ele în viața fiecărui om. Asculți, pui întrebări și lași loc unor informații care-ți pot schimba înțelegerea inițială. Un comportament poate avea mai multe explicații, iar ceea ce pare evident la început capătă alte sensuri pe măsură ce afli povestea omului. Nu-l reduci la o trăsătură și nu închizi povestea printr-o explicație prematură. În opinia mea, literatura oferă un spațiu în care-ți poți exersa această disponibilitate de a asculta și de a observa, înainte de a trage concluzii. Lectura te pune în fața unor experiențe pe care ești invitat să le explorezi și te ajută să privești mai atent felul în care se construiesc poveștile celorlalți. Să rămânem puțin în poveste Poți încerca acest lucru chiar în timp ce citești. Data viitoare când întâlnești un personaj al cărui comportament te nedumerește sau te deranjează, poți amâna puțin verdictul. În loc să decizi imediat că este egoist, laș sau rău, te poți întreba ce știi despre el, ce nu știi încă și ce alte explicații ar putea exista pentru felul în care acționează. Poți observa și ce se întâmplă în tine: cu ce reacții ale lui rezonezi, ce te irită, ce te surprinde și ce ți-e greu să accepți. Nu este nevoie să ajungi la o concluzie nouă și nici să-ți schimbi părerea despre personaj. Exercițiul constă în a-ți acorda timp pentru a explora, înainte de a decide că ai înțeles. Mi se pare că literatura îți oferă această posibilitate într-un mod aparte. Te lasă să intri în poveștile altora și să descoperi că înțelegerea cere adeseori mai mult decât o explicație rapidă. În fond, înainte de a ști cine este un om, ai de ascultat povestea lui. Pentru asta, ai nevoie de curiozitate, răbdare și disponibilitatea de a nu te grăbi să tragi concluzii. Sursă

Divertisment MARI MISTERE DIN LUMEA FOTOGRAFIEI Episodul IV – Monstrul din Loch Ness 20 hours ago Sorin Bajan No Comments Fotografia care a devenit o legendă Uneori, o fotografie valorează mai mult decât o mie de cuvinte. Alteori, o singură fotografie poate convinge lumea să creadă într-o poveste care nu a fost niciodată adevărată. 1. Lacul în care se ascunde o legendă În inima Scoției, printre dealuri verzi, stânci și păduri dese, se întinde Loch Ness, un lac impresionant, cu ape întunecate și adânci. Are aproximativ 37 de kilometri lungime și atinge o adâncime de aproape 230 de metri. De sute de ani, oamenii locului au transmis povești despre o creatură neobișnuită care ar trăi în adâncurile sale. Legenda nu a rămas însă doar o poveste spusă la gura sobei. În 1933, un articol apărut în ziarul local Inverness Courier relata observația unei perechi care susținea că văzuse un animal uriaș mișcându-se prin apă. Descrierea vorbea despre o creatură asemănătoare unei balene, care se rostogolea și agita apa. Povestea a atras atenția presei britanice, apoi a întregii lumi. Au început să apară martori, relatări, desene și presupuse urme ale misterioasei creaturi. Monstrul din Loch Ness primise deja un nume: Nessie. Dar legenda avea nevoie de ceva mai puternic decât mărturiile oamenilor. Avea nevoie de o fotografie. 2. Fotografia care a făcut înconjurul lumii La 21 aprilie 1934, ziarul britanic Daily Mail publica o imagine care avea să intre în istoria fotografiei sub numele de „Fotografia chirurgului” – The Surgeon’s Photograph. În imagine se observa ceva ce părea a fi un cap mic, susținut de un gât lung și întunecat, ieșind din apa lacului. În jurul său, câteva cercuri de unde păreau să indice mișcarea unei creaturi aflate la suprafață. Fotografia era atribuită colonelului Robert Kenneth Wilson, un medic londonez respectat, pasionat de natură și fotografie. Tocmai această asociere a făcut imaginea atât de convingătoare. Nu era prezentată drept o fotografie realizată de un aventurier oarecare, ci de un om cu reputație, care părea să nu aibă nimic de câștigat din inventarea unei asemenea povești. Imaginea era neclară, contrastul era modest, iar detaliile aproape imposibil de verificat. Dar, paradoxal, tocmai aceste imperfecțiuni îi ofereau un aer autentic. Pentru publicul vremii, fotografia devenise dovada pe care o aștepta toată lumea. Nessie exista! 3. În spatele obiectivului se ascundea o farsă Adevărul era însă mult mai apropiat de o scenă de teatru decât de o descoperire zoologică. În spatele fotografiei se afla Marmaduke Wetherell, un vânător de animale mari, angajat anterior de Daily Mail să investigheze existența monstrului. Wetherell ajunsese deja într-o situație jenantă după ce prezentase niște presupuse urme ale monstrului, care s-au dovedit a fi falsificate cu ajutorul unui suport în formă de picior de hipopotam. Ziarul l-a ridiculizat, iar povestea lui a fost compromisă. Se pare că Wetherell a hotărât să se răzbune. A pus la cale o farsă elaborată, folosind un mic submarin de jucărie, peste care a montat un cap și un gât de monstru, realizate din lemn și modelate pentru a semăna cu o creatură ieșită din apă. Micul dispozitiv a fost fotografiat pe lac, iar imaginile au fost prezentate prin intermediul medicului Robert Kenneth Wilson. Astfel, o jucărie de câțiva centimetri avea să devină una dintre cele mai cunoscute creaturi fotografiate vreodată. Povestea a fost dezvăluită mult mai târziu, în urma unor mărturisiri și investigații jurnalistice. The Guardian+2 4. Adevărul iese la suprafață după aproape 60 de ani În 1994, după aproape șase decenii în care fotografia fusese considerată autentică de foarte mulți oameni, povestea a luat o întorsătură definitivă. Christian Spurling, un om implicat în realizarea modelului, a făcut o mărturisire care a zguduit legenda. El a confirmat că misterioasa creatură nu fusese decât un mic model construit și montat pe un submarin de jucărie. Planul fusese pus la cale de Marmaduke Wetherell, iar fotografia fusese folosită pentru a crea impresia unei dovezi incontestabile. Investigația lui Alastair Boyd și David Martin a contribuit decisiv la reconstruirea întregii povești. Așadar, ceea ce lumea privea ca pe o dovadă a existenței unui monstru preistoric era, în realitate, rezultatul unei farse fotografice foarte bine gândite. 5. Lecția fotografică: cât de ușor poate fi păcălit ochiul? Dincolo de povestea amuzantă, acest caz este extrem de interesant pentru orice fotograf. Privind astăzi imaginea, putem observa câteva elemente care ar fi trebuit să ridice semne de întrebare: Lipsa reperelor de scară: nu există un obiect cunoscut care să ne ajute să estimăm dimensiunea presupusei creaturi. Încadrarea: fotografia publicată era decupată, eliminând o parte din malul opus și reperele care ar fi putut dezvălui dimensiunile reale ale obiectului. Perspectiva: fotografierea unui obiect mic, aflat aproape de aparat, poate crea impresia unei dimensiuni mult mai mari. Calitatea imaginii: granulația, claritatea redusă și lipsa detaliilor au lăsat loc interpretărilor. Este o demonstrație perfectă a felului în care perspectiva, distanța focală, încadrarea și lipsa reperelor pot schimba radical percepția privitorului. Fotografia nu minte întotdeauna prin ceea ce arată. Uneori, ne păcălește prin ceea ce nu ne arată. 6. Monstrul a dispărut, legenda a rămas Chiar dacă celebra fotografie a fost demascată, legenda lui Nessie nu a dispărut. Loch Ness continuă să atragă turiști, fotografi, cercetători și curioși din toate colțurile lumii. De-a lungul anilor au apărut noi fotografii, filmări și mărturii, însă niciuna nu a oferit o dovadă științifică solidă privind existența unui monstru necunoscut în apele lacului. Și poate că tocmai aici stă farmecul acestei povești. Oamenii nu au încetat să caute ceva extraordinar în locuri misterioase. Iar fotografia, de la aparatele cu plăci fotografice din anii ’30 până la telefoanele inteligente de astăzi, a rămas unul dintre instrumentele prin care încercăm să demonstrăm ceea ce ochii noștri cred că au văzut. În loc de încheiere… Povestea fotografiei din Loch Ness ne lasă o lecție importantă: o fotografie poate fi impresionantă fără să fie adevărată. În fotografie, nu este suficient să surprinzi un moment. Trebuie să înțelegi ce ai surprins, în ce condiții și, mai ales, dacă imaginea spune cu adevărat povestea pe care o atribuim ei. Uneori, cea mai mare provocare pentru un fotograf nu este să obțină fotografia perfectă, ci să privească dincolo de ceea ce pare evident. Iar dacă, într-o dimineață cu ceață, pe malul lacului Loch Ness, veți vedea ceva mișcându-se în apă… fotografiați fără ezitare! Dar verificați bine înainte să anunțați presa. S-ar putea să fie doar un submarin de jucărie. Sursă

Zece galerii și spații dedicate artelor din București și Cluj-Napoca fac parte luna aceasta din programul colaborativ Doi Joi, care presupune orar extins (18:00 – 21:00) și evenimente speciale în seara de 12 noiembrie. București Două vernisaje sunt incluse Doi Joi, la galeriile Ivan și /SAC Malmaison. Primul este al expoziției „Mont Blanc. De la creastă spre poale”, care reunește zece artiști și o selecție din arhiva scriitorului și regizorului Petre Sirin și colecția Muzeului Queer. Curatoriată de Robert Băjenaru, expoziția este deschisă la Galeria Ivan până la 20 decembrie, de miercuri până sâmbătă, între orele 14:00 și 18:00, iar în rest pe bază de programare. /SAC @ Malmaison deschide în 12 noiembrie „Overtime. Running on Empty”, prima expoziție din proiectul internațional de grup „Overtime” curatoriat de Alex Radu și parte din capitolul final al programului „Rhythmic Stress”. Reunind lucrări semnate de 13 artiști internaționali, expoziția explorează, multidisciplinar, temporalitățile paradoxale ale prelungirii, epuizarea fizică și emoțională, presiunea performanței și formele de rezistență în fața violențelor și constrângerilor sistemice. Expoziția poate fi vizitată până la 6 martie 2027, de joi până sâmbătă, între orele 16:00 și 20:00. Un eveniment special este organizat la Sector 1 de la Combinatul Fondului Plastic în expoziția „Skeip” a lui Norbert Filep, care, prin desen, pictură și instalație, explorează felul în care imaginile iau formă, sunt transpuse dintr-un mediu în altul și ajung să fie percepute. În lucrările sale, folosește sisteme geometrice, repetiții și semne trasate cu precizie pentru a cerceta legătura dintre abstracție, imaginile digitale și felul în care înțelegem lumea din jur. Program extins au și galeriile Leilei, cu expoziția „Tuș. Culoare. Viziuni” a artistei Xiao Li, și Non, cu „Asemeni norilor” a artistelor Nicoleta Moise și Adelina Ivan. Cluj-Napoca Tot două vernisaje sunt incluse Doi Joi și la Cluj-Napoca: la galeriile Le Cave de la Institutul Francez și White Cuib. „Soft Signals. From Human to AI: Between the Lines” de la Le Cave îi reunește pe Melanie Courtinat, Benoit Challand, Andreea Mircea, Cezar Mocan, Teodor Buruiană, Unda Obscura (Toma Bărbulescu, Florin Adrian Marc, Bogdan Dumitraș și Lucia Codreanu). Curatoriată de Gabriela Moldovan & Laurence Levasseur, expoziția care vorbește despre comunicare este deschisă până la 22 noiembrie. „I Hate Flags”, de George Roșu, curatoriată de Alina Andrei, este deschisă la White Cuib până la 4 decembrie. Tururi ghidate sunt organizate în expozițiile colective „In Between Selves”, de la Biju Gallery, și „Cluj în Rezidență”, la Contemporar. Program extins în a doua joi din noiembrie are și galeria Atelier Patru, unde este deschisă expoziția colectivă „Platforma BD 2026: After The Structure”. Sursă

Pentru fundamentarea proiectului planului de şcolarizare pentru 2027-2028, se va analiza situaţia claselor din unităţile de învăţământ din mediul urban, astfel încât acestea să funcţioneze cu cel puţin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute de Legea nr. 198/2023, conform proiectului metodologiei pentru fundamentarea cifrei de școlarizare pentru anul școlar 2027-2028, pus în consultare publică pe 12 noiembrie de ministerul Educației și Cercetării. Proiectul metodologiei pentru fundamentarea cifrei de școlarizare în anul școlar 2027-2028 introduce criterii noi pentru planificarea claselor din mediul urban și din municipii, plus obligația verificării pe baza datelor din SIIIR a situațiilor elevilor înscriși în aceeași formațiune de studiu de cel puțin de 3 ori. Propunerea vine în contextul în care Sorin Ionescu, ministru delegat pentru Învățământul Preuniversitar, a criticat clasele supraaglomerate. Acesta a spus că „34 de elevi într-o clasă este o nebunie, o nebunie la propriu”, la audierea din Parlament pentru funcția de ministru, de pe 19 octombrie. „N-am avut acces la toate aceste date ale ministerului, dar eu cred că 34 de elevi într-o clasă este o nebunie, o nebunie la propriu. Toată Europa militează pentru scăderea numărului de elevi. De ce? Mai puțini elevi înseamnă un cadru didactic mai concentrat pe activitatea didactică”, a declarat Sorin Ionescu. Edupedu.ro a scris că Federația Părinților Edupart a semnalat conducerii ISMB clase pregătitoare 2026 cu 28 și 29 de elevi: Vă adresăm rugămintea să dispuneți o analiză juridică corectă În anul școlar 2025-2026, 2.405 formațiuni de studiu funcționau cu mai mulți elevi decât permite legea, potrivit unui răspuns al Ministerului Educației transmis Camerei Deputaților. Într-un liceu din Brașov a fost raportată o clasă cu 51 de elevi, cu 21 peste plafonul legal, potrivit datelor prezentate de Edupedu.ro. Fostul ministrul al Educației, Mihai Dimian, a spus că numărul final al elevilor dintr-o clasă de nivel primar ar trebui să fie 24: „Noi am pornit de la ideea că media 24, că în anumite situații poți să crești până la 28. După care am adăugat minorități, am adăugat CES și tot creștem numărul acesta”. Prevederile din proiectul pentru anul școlar 2027-2028 Art. 3. – „Pentru fundamentarea proiectului planului de şcolarizare, în cadrul criteriului economic se vor analiza următoarele aspecte: a) situaţia claselor paralele despre care se estimează, pe baza datelor înregistrate în SIIIR, că la sfârşitul anului şcolar au efective sub limita minimă stabilită prin lege şi a căror comasare se impune fie la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică şi în structurile arondate acesteia, fie la nivelul localităţii/unităţii administrativ-teritoriale, în raport cu prevederile art. 23 alin. (1), (1^1), (1^2) şi alin. (1^3) lit. b) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, după caz; b) situaţia claselor din unităţile de învăţământ din mediul urban, astfel încât acestea să funcţioneze cu cel puţin 3 elevi peste efectivele medii prevăzute la art. 23 alin. (1) sau alin. 1^3 lit. b) din Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, după caz; c) situaţia claselor din unităţile de învăţământ din municipii, astfel încât acestea să funcționeze cu cel mult 2 elevi sub limita maximă prevăzută la art. 23 alin. (1) sau alin. 1^3 lit. b) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare; d) verificarea pe baza datelor din SIIIR a situațiilor elevilor înscriși în aceeași formațiune de studiu de cel puțin de 3 ori.” Cu câţi elevi se poate constitui o clasă în anul școlar 2027-2028, conform proiectului Art. 7. – (2) „Elaborarea proiectului planului de şcolarizare pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat se realizează pe baza următoarelor criterii specifice obligatorii: a) constituirea formaţiunilor de studiu pentru educaţia timpurie, învăţământul primar, clasele pregătitoare, I, a II-a și a III-a, învăţământul gimnazial, învățământul liceal, respectiv învățământul postliceal în cadrul limitelor prevăzute de art. 23 alin. (1), (1^1), (1^2) şi alin. (1^3) lit. b) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare; b) constituirea formaţiunilor de studiu la clasa a IX-a/a XI-a/anul I în învăţământul de masă se realizează astfel: (i) învăţământ liceal cu frecvenţă (zi), filiera teoretică, filiera tehnologică, inclusiv dual, din 28 de locuri; (ii) învăţământ liceal cu frecvenţă (zi), filiera vocaţională, profil sportiv, teologic, pedagogic, precum şi învăţământ liceal de artă, din 24 de locuri; (iii) învăţământ liceal cu frecvenţă seral şi frecvenţă redusă, clasa a IX-a, din 30 de locuri; (iv) învăţământ liceal cu frecvenţă seral, filiera tehnologică, filiera teoretică, clasa a XI-a, din 30 de locuri; (v) învăţământ tertiar nonuniversitar (postliceal şi de maiştri), din 32 de locuri; c) formaţiunile de studiu în învăţământul liceal tehnologic, inclusiv dual, pot fi constituite din maximum 3 grupe de calificări diferite, conform solicitărilor operatorilor economici; d) includerea în proiectul planului de şcolarizare pentru anul şcolar 2027-2028 al fiecărei unităţi de învăţământ care poate şcolariza în filiera vocaţională, profilul pedagogic, a cel puţin o clasă a IX-a, învăţământ cu frecvenţă „zi”, specializarea „Pedagogia educaţiei timpurii”, precum şi a cel puţin o clasă a IX-a, specializarea „Pedagogia învăţământului primar”; e) stabilirea de către inspectoratele şcolare a numărului de locuri, repartizat pe unităţi de învăţământ, pentru: (i) candidaţii de etnie romă; (ii) candidaţii cu cerinţe educaţionale speciale; (iii) tinerii de origine română din Republica Moldova, ţări învecinate şi diasporă; f) asigurarea cuprinderii întregii generaţii a copiilor în vârstă de 4 ani în grupa mijlocie; g) asigurarea cuprinderii întregii generaţii a copiilor în vârstă de 5 ani în grupa mare; h) asigurarea cuprinderii întregii generaţii a copiilor în vârstă de 6 ani în clasa pregătitoare; i) asigurarea cuprinderii întregii generaţii de absolvenţi ai clasei a VIII-a în învăţământul liceal, inclusiv în sistem dual, în vederea finalizării învăţământului obligatoriu; j) organizarea programului educaţional „A doua şansă”, pentru persoanele care au depăşit vârsta corespunzătoare clasei, potrivit prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă persoana respectivă a mai fost sau nu a mai fost înscrisă în sistemul de învăţământ preuniversitar sau de momentul şi motivele abandonului şcolar; k) formaţiunile de studiu care intră sub incidenţa prevederilor art. 23 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, se constituie de regulă cu maximum 3 elevi cu cerinţe educaţionale speciale/clasă.” Numărul de elevi dintr-o clasă, conform prevederilor Legii învățământului preuniversitar Secţiunea a 2-a Constituirea formațiunilor de studiu/grupelor/claselor Articolul 23 (1) „În învățământul preuniversitar, formațiunile de studiu cuprind grupe sau clase, după cum urmează: a) educația timpurie, nivel antepreșcolar: (i) grupa mică cuprinde, în medie, 9 copii, dar nu mai puțin de 7 și nu mai mult de 11; (ii) grupa mijlocie cuprinde, în medie, 14 copii, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 17 (iii) grupa mare cuprinde, în medie, 16 copii, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 22; b) educația timpurie, nivel preșcolar: grupa cuprinde, în medie, 17 preșcolari, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 22; c) învățământul primar: clasa cuprinde, în medie, 18 elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 24; d) învățământul gimnazial: clasa cuprinde, în medie, 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 28; e) învățământul sportiv și de artă: clasa cuprinde, în medie, 16 elevi, dar nu mai puțin de 8 și nu mai mult de 24, și poate fi constituită din maximum 4 grupe. Grupa cuprinde, în medie, 7 elevi, dar nu mai puțin de 4 și nu mai mult de 10; f) învățământul liceal, inclusiv dual: clasa cuprinde, în medie, 23 de elevi, dar nu mai puțin de 16 și nu mai mult de 30; g) instruirea practică și pregătirea de specialitate se desfășoară pe grupe de minimum 8 elevi și maximum 15 elevi; h) clasele din învățământul liceal tehnologic pot fi constituite din maximum 3 grupe cu calificări diferite; i) învățământul postliceal: clasa cuprinde, în medie, 26 de elevi, dar nu mai puțin de 20 și nu mai mult de 32; j) învățământul special: (i) pentru antepreșcolari cu sprijin de nivel I-II: grupa de sprijin special cuprinde, în medie, 6 copii, dar nu mai puțin de 5 și nu mai mult de 7; (ii) pentru beneficiarii primari cu sprijin special de nivel I-II: grupa/clasa de sprijin special cuprinde în medie 7 elevi, dar nu mai puțin de 6 și nu mai mult de 8; (iii) pentru antepreșcolari cu deficiențe grave de dezvoltare și preșcolari cu sprijin special de nivel III-IV: grupa/clasa cuprinde, în medie, 4 copii, dar nu mai puțin de 3 și nu mai mult de 5; (iv) învățământul special pentru beneficiarii primari cu sprijin special de nivel III-IV: grupa/clasa cuprinde, în medie, 5 elevi, dar nu mai puțin de 4 și nu mai mult de 6; k) prin excepție de la lit. j), în învățământul tehnologic special pentru elevi cu deficiențe ușoare și/sau moderate: clasa cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai puțin de 8 și nu mai mult de 12. (1^1) În învățământul preuniversitar, altul decât cel militar/învățământul cu predare în limbile minorităților naționale/învățământul cu predare în limba română organizat în unități administrativ-teritoriale în care o minoritate națională constituie majoritatea populației, formațiunile de studiu se constituie astfel încât pe fiecare nivel/filieră/profil numărul copiilor/elevilor să depășească valoarea medie prevăzută la alin. (1). (1^2) Prin excepție de la prevederile alin. (1^1), într-o unitate de învățământ cu personalitate juridică se poate constitui cel mult o formațiune de studiu pe nivel/filieră/profil, cu numărul copiilor/elevilor sub valoarea medie prevăzută la alin. (1). (1^3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), învățământul cu predare în limbile minorităților naționale, precum și învățământul cu predare în limba română organizat în unități administrativ-teritoriale în care o minoritate națională constituie majoritatea populației se organizează și funcționează după cum urmează: a) unități de învățământ cu personalitate juridică, cu un număr minim de antepreșcolari/preșcolari/elevi echivalent cu 60% din numărul prevăzut la art. 16 alin (1); b) formațiuni de studiu, grupe sau clase, care cuprind un număr de antepreșcolari/preșcolari/elevi echivalent cu 80% din numărul stabilit la alin. (1).” Sursă

Unul dintre cele mai frumoase târguri de Crăciun din Europa se deschide la sfârșitul lunii noiembrie și promite o atmosferă de poveste. Odată cu venirea lunii noiembrie, orașele din Europa încep pregătirile pentru tradiționalele târguri de Crăciun. Deși în multe destinații europene ninsorile de sărbători sunt imprevizibile, există un oraș unde șansele de a avea un Crăciun alb sunt mult mai mari, potrivit Express. În plus, târgul din această destinație a fost desemnat în repetate rânduri unul dintre cele mai frumoase din Europa și găzduiește cel mai vechi brad de Crăciun amplasat într-un spațiu public. Tallinn, capitala Estoniei, este renumit pentru unul dintre cele mai apreciate târguri de Crăciun din Europa, dar și pentru probabilitatea ridicată de ninsoare în perioada sărbătorilor. Potrivit unei cercetări realizate de platforma Rome2Rio, în ultimii 19 ani, în perioada Crăciunului, orașul a înregistrat în medie 28,1 zile cu ninsoare. Târgul de Crăciun din Tallinn, organizat într-o piață medievală Târgul se desfășoară între 20 noiembrie și 6 ianuarie și transformă Piața Primăriei, cu arhitectura sa medievală, într-un loc plin de farmec și atmosferă festivă. Jurnalistul Christopher Megrath, de la publicația Liverpool Echo, a vizitat acest târg și l-a descris drept unul dintre cele mai frumoase pe care le-a văzut vreodată. „Târgul de Crăciun din centrul vechi al orașului Tallinn, Estonia, a fost de departe cel mai frumos pe care l-am vizitat vreodată. Spre deosebire de celebrele târguri de Crăciun din orașe precum Viena, Köln sau Salzburg, cel din Tallinn este de dimensiuni modeste. Nu auzisem niciodată vorbindu-se despre el în discuțiile despre târgurile de Crăciun și nici nu cunoșteam pe cineva care să fi vizitat măcar această țară. Cu toate acestea, ceea ce îi lipsește în materie de notorietate internațională compensează din plin prin decorul fermecător, atmosfera primitoare și farmecul său magic”, a povestit jurnalistul. Vizitatorii au la dispoziție o gamă variată de produse, de la suveniruri realizate manual, ciocolată și decorațiuni de Crăciun până la fulare și mănuși tricotate, ideale pentru temperaturile scăzute din luna decembrie. Patinoar, carusel și băuturi tradiționale de Crăciun Publicația RTE a desemnat târgul de Crăciun din Tallinn drept cel mai bun din Europa și le recomandă turiștilor să încerce patinoarul și caruselul tradițional. Vizitatorii pot savura și vin fiert condimentat, preparat din fructe locale de cătină și îmbogățit cu băuturi alcoolice, o specialitate potrivită pentru atmosfera sărbătorilor de iarnă. Târgul se deschide spre sfârșitul lunii noiembrie și poate fi vizitat zilnic, între orele 10:00 și 20:00. Băuturile calde vor fi servite până la ora 22:00. Sursă

Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici a fost cinstit marți în satul natal, la Parohia „Sfinții Voievozi” din Secuieni, Bacău. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, iar la final a avut loc procesiunea cu icoana-relicvar. Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a evidențiat puterea mărturisitoare a Sfântului Visarion și l-a oferit exemplu pentru creștinii de astăzi, îndemnându-i pe credincioși să cultive aceeași statornicie în credință. „Să avem curajul Sfântului Visarion în a ne mărturisi credința, pentru că viața sa duhovnicească s-a încheiat mucenicește, pentru mărturisirea credinței. Dumnezeu a primit această pătimire, așezând pe capul său cununa muceniciei, iar toți cei ce mărturisesc credința cea adevărată se fac vrednici de aceleași cununi”, a spus ierarhul. „Sfinții nu își uită niciodată prietenii și suntem convinși că noi, care am venit astăzi să ne închinăm, nu vom fi uitați în rugăciunile lui”, a mai spus Preasfinția Sa. După Sfânta Liturghie, clericii și credincioșii au participat la procesiunea cu icoana sfântului, care poartă un fragment din sfintele sale moaște. Icoana-relicvar a fost oferită anul trecut parohiei de Episcopul vicar Teofil Trotușanul. Lucrarea Sfântului în satul natal La final, părintele paroh Bogdan Antohi a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență și a evocat legătura duhovnicească deosebită pe care credincioșii din Secuieni o au cu Sfântul Visarion. „Războiul nostru duhovnicesc, al prietenilor Sfântului Visarion, este mai ușor de când sfântul s-a întors acasă și îi simțim lucrarea duhovnicească. Să știți că multe s-au schimbat și multe se vor schimba, pentru că Sfântul Visarion, atunci când am avut nevoie, totdeauna, cum ați spus, ne-a trimis câte un prieten care a umplut golul”, a precizat părintele paroh. Despre Sf. Visarion Sfântul Cuvios Mucenic Visarion s-a născut în 28 mai 1884, în localitatea Secuieni, județul Bacău. A urmat Școala de cântăreți bisericești de la Roman, iar ulterior a intrat în monahism la Mănăstirea Frăsinei, unde a fost hirotonit preot în anul 1922. În 1929, a devenit stareț al Mănăstirii Lainici, contribuind la refacerea așezământului monahal și la dezvoltarea vieții duhovnicești. A sprijinit organizarea unui spital pentru muncitorii din Defileul Jiului și a protejat moaștele Sfântului Irodion de la Lainici. În timpul regimului comunist, a fost bătut de un ofițer, suferind răni grave care au dus la amputarea unui picior. A trecut la Domnul în 8 noiembrie 1951, la vârsta de 67 de ani. Sursă

„Dacă nu sunt dur cu mine, nu voi face suficient“; „Dacă mă mulțumesc cu ce am făcut, o să mă culc pe o ureche“; „Trebuie să-mi văd defectele, înainte să mi le arate ceilalți“. Îți sunt familiare aceste gânduri? În spatele lor se află o convingere pe care mulți dintre noi o purtăm fără să o punem prea mult la îndoială: „avem nevoie“ să ne criticăm, pentru a deveni mai buni. Ne analizăm greșelile, ne comparăm cu ceilalți, ne amintim ce am fi putut face mai bine și ne promitem că data viitoare nu vom mai repeta aceeași eroare. Uneori, această atitudine pare să funcționeze: ne mobilizăm toată energia, muncim mai mult și ne atingem obiectivele. Dar, în timp, poate deveni obositor să simțim că nu suntem niciodată suficient de buni. Totuși, când ne gândim să renunțăm la această presiune, apare o altă teamă: „Dacă nu mă mai critic, cum o să mai reușesc să progresez?“. Confundăm presiunea cu motivația Pentru unele persoane, autocritica nu este doar o voce interioară nemiloasă, ci și o strategie rafinată prin care încearcă să prevină eșecul, să păstreze controlul și să se asigure că niciodată nu vor dezamăgi pe cineva. Dacă ai învățat să fii mereu atent(ă) la ceea ce faci greșit, este posibil ca presiunea să-ți fi devenit familiară. Poate că te ajută să începi o sarcină dificilă, să te pregătești pentru un examen sau să te mobilizezi înaintea unei întâlniri importante, însă, în timp, ajungi să crezi în mod eronat că tocmai critica este responsabilă pentru reușitele tale. Aici este important să facem o distincție: putem acționa pentru că un obiectiv contează pentru noi, pentru că ne dorim să evoluăm sau, uneori, pentru că ne temem de consecințele eșecului. Aceste motivații pot coexista, însă felul în care ne pun în mișcare și costurile emoționale pe care le presupun pot fi diferite. Povara perfecțiunii Când simțim că trebuie să facem totul perfect, o greșeală poate deveni mult mai mult decât o greșeală. O întoarcem pe toate părțile, ne reproșăm ce am fi putut face mai bine sau amânăm să începem, de teamă că nu ne vom ridica la nivelul așteptărilor. Astfel, ceea ce ar trebui să ne ajute să evoluăm ajunge să ne consume energia. Așadar, faptul că presiunea ne face să acționăm într-un anumit moment nu înseamnă că este și cea mai bună strategie de automotivare pe termen lung. Este important să subliniem că a ne evalua realist comportamentul și a ne recunoaște greșelile nu înseamnă același lucru cu a ne critica permanent. Putem observa ce n-a funcționat, ne putem asuma responsabilitatea și putem căuta soluții fără să transformăm fiecare nereușită într-un verdict despre propria valoare. Ce ne temem că se va întâmpla dacă devenim mai blânzi cu noi? În spatele autocriticii se pot ascunde mai multe temeri, cum ar fi: Teama de a pierde controlul. Dacă nu-ți verifici fiecare decizie și nu-ți analizezi fiecare greșeală, poate părea că riști să devii neatent(ă) sau iresponsabil(ă). Critica îți oferă impresia că ești mereu în gardă și că poți preveni orice problemă. Teama de mediocritate. Dacă-ți recunoști meritele, te temi că vei deveni comod(ă) și că nu vei mai avea motive să evoluezi. Teama de respingere. Uneori, standardele foarte înalte sunt însoțite de convingerea că trebuie să faci lucrurile impecabil pentru a fi apreciat(ă), respectat(ă) sau acceptat(ă). Greșeala nu mai este doar o greșeală, ci pare să spună ceva despre valoarea ta ca om. De exemplu, dacă am crescut într-un mediu în care eram apreciați mai ales pentru rezultate și mai puțin pentru efort, este posibil să fi învățat că trebuie să performăm constant pentru a primi recunoaștere. Mai târziu, putem continua să ne raportăm la noi înșine prin aceleași standarde, chiar și atunci când contextul nu le mai impune. Problema apare atunci când încercăm să ne protejăm de eșec, atacându-ne înainte să avem ocazia să greșim. În loc să ne ajute să învățăm, autocritica ne poate face să trăim fiecare provocare ca pe un test al propriei valori. Cum construim o disciplină fără să ne pedepsim Nu este nevoie să renunțăm la ambiție, la standarde înalte sau la responsabilitate, însă putem schimba unghiul din care ne raportăm la ele. Disciplina sănătoasă nu presupune să ignorăm ceea ce nu facem bine, ci să putem privi realist rezultatele acțiunilor noastre și să ne asumăm schimbările necesare. Diferența este că nu mai folosim critica pentru a ne pedepsi, ci feedbackul pentru a înțelege ce putem face diferit. Iată câteva recomandări: 1. Separă-ți comportamentul de valoarea ta personală. În loc de „Sunt incompetent(ă)“, încearcă să identifici concret ce n-a funcționat: „N-am verificat suficient informațiile înainte de prezentare“. Prima formulare te atacă, în timp ce a doua îți arată ce poți schimba. 2. Transformă critica într-un plan. Întreabă-te: „Ce pot învăța din această experiență?“ și „Care este următorul pas concret în planul meu de dezvoltare?“. Dacă o observație despre tine nu te ajută să înțelegi ce ai de făcut diferit, este posibil să fie mai degrabă autopedepsire decât feedback. 3. Stabilește-ți obiective realiste. Standardele înalte nu presupun că trebuie să faci totul perfect, de fiecare dată. Alege ce contează cu adevărat, ce resurse ai și cât timp poți aloca. O disciplină sănătoasă include și capacitatea de a-ți ajusta așteptările atunci când o cere realitatea. 4. Observă ce te motivează. Întreabă-te: „Fac acest lucru pentru că este important pentru mine sau pentru că mi-e teamă că nu voi fi suficient de bun(ă) dacă nu-l fac perfect?“. Uneori, răspunsul va fi un amestec. Important este să începi să recunoști diferența. Sursă

Există locuri în care pământul pare să se desprindă de realitate, iar cerul coboară atât de mult, încât cele două lumi ajung să se întâlnească. Fotografia lui Horia Bogdan ne poartă tocmai într-un asemenea loc. Sub marea de nori, o pădure de conifere își păstrează tăcerea. Vârfurile brazilor răsar timid din ceața densă, asemenea unor insule într-un ocean fără margini. Unii par să lupte pentru un strop de lumină, alții se pierd aproape complet în mantia cenușie a dimineții. Și totuși, niciunul nu pare învins. Deasupra lor, lumina își face loc printre nori și desenează coloane delicate, transformând pădurea într-o catedrală naturală. Razele soarelui ating vârfurile copacilor și creează acel spectacol fascinant în care umbrele și lumina devin personaje ale aceleiași povești. Privind fotografia, ai senzația că timpul s-a oprit. Nu există zgomot, nu există grabă, nu există oameni. Doar natura, în toată măreția și discreția ei. Este interesant cum perspectiva schimbă totul. De la nivelul solului, am vedea o pădure învăluită în ceață. De aici, însă, descoperim o lume întreagă, cu propriile ei adâncimi, contraste și mistere. Ceea ce părea o simplă perdea de nori devine un ocean, iar copacii se transformă în repere fragile ale unei lumi suspendate. Poate că aceasta este frumusețea fotografiei: nu ne arată doar ceea ce există, ci ne lasă să ne imaginăm ceea ce nu putem vedea. Horia Bogdan a surprins mai mult decât un peisaj. A surprins o clipă rară în care natura pare să-și dezvăluie sufletul, iar noi, privitorii, primim privilegiul de a fi martori. Uneori, pentru a descoperi frumusețea lumii, trebuie să ne ridicăm deasupra ei. Iar alteori, trebuie doar să avem răbdarea să privim. Sursă

Instalații cu picturi, obiecte ready-made și cu insecte redau figuri feminine reale și imaginare, inspirate de vise și amintiri. Împreună, vorbesc despre continuitate și solidaritate între generații de femei. Expoziția autobiografică „I Met You Later in Life” a artistei Lea Rasovszky ajunge la București, la galeria Mobius, în 13 noiembrie. Expoziția, prezentată anterior la Timișoara, cuprinde opt instalații despre feminitate și vulnerabilitate și va putea fi vizitată până la 13 decembrie, cu acces gratuit, de miercuri până vineri, de la ora 16:00 la 20:00, și sâmbăta, de la 14:00 la 20:00. „M-am întâlnit cu mine însămi mai târziu în viață”. De la această propoziție din jurnalul artistei pornește cea mai nouă expoziție personală a artistei Lea Rasovszky, curatoriată de Diana Marincu. Feminitate, memorie și maternitate Punctul de plecare este o experiență personală: descoperirea maternității ca moment de transformare și de reconectare cu propria feminitate. Cele opt portrete și instalațiile care le însoțesc aduc în prim-plan figuri feminine deopotrivă reale și imaginare, inspirate din vise, amintiri și fragmente de jurnal. Împreună, ele vorbesc despre continuitate și solidaritate între generații de femei — de la cele din arborele genealogic al artistei până la cele de azi — unite de experiențe comune ale grijii, iubirii și fragilității. „Am început să accesez, în arhiva mea emoțională și în timpul acela care părea static și enorm, entitățile feminine cărora le datorez ceea ce sunt, femei de atunci și de acum. Pornind de la femeile din propriul meu arbore genealogic, diverse, puternice, curajoase, constrânse de societatea vremurilor lor, până la cele de azi, surorile mele, care trăiesc în altă logică, una a împlinirii, a luptei de afirmare colective, a refuzului de a fi altceva decât ceea ce sunt, sau femeile pe care le-am cunoscut prin realitatea maternității și care m-au făcut să mă simt persoană reală când simțeam că mă dizolv într-un necunoscut al iubirii, dar și al anxietății, mă aflu acum aici”, spune Lea Rasovszky. Expoziția reunește opt instalații interdisciplinare produse special pentru acest proiect, în care desenul se combină cu ceramica, cu obiectul și cu sunetul. Diana Marincu explică: „Energia pe care o regăsim în noile lucrări — instalații, desen, ceramică — ale Leei Rasovszky se detașează de construcția personajelor sale de până acum, încărcată de o dinamică a masculinității aflate la rândul ei într-o criză identitară. De data aceasta, însă, feminitatea cuprinde nu doar declinarea ei maternă, ci și, sau mai ales, declinarea ei artistică. Caleidoscopul astfel format propune 8 perspective simultane asupra unor arhetipuri sau tipologii care provin din memoria ancestrală, din visele recurente sau din viața de zi cu zi a Leei Rasovszky”. Clacă, workshop-uri și tururi ghidate Pe parcursul celor patru săptămâni la București, în expoziție vor avea loc întâlniri deschise publicului, gândite ca prelungiri ale temelor din lucrări. În plus, sunt organizate tururi ghidate de artista Lea Rasovszky, în 15 noiembrie și 9 decembrie, și o discuție despre autonomie corporală, memoria decretului și accesul la avort în prezent (în 17 noiembrie, între orele 18:00 și 20:00). O clacă, un atelier comunitar, are loc în 21 noiembrie, de la ora 16:00 la ora 20:00. Un exercițiu de deschidere și sororitate, în care singura miză este diluarea tăcerii și înlocuirea ei cu vizibilitate și curaj. Cum numărul de locuri e limitat, participarea este posibilă pe bază de înscriere. Claca este un exercițiu colectiv de împletire a poveștilor cu o activitate manuală considerată multă vreme specifică femeilor: cusutul — munca domestică, invizibilă, structurală, care întărește, repară și oferă magie obiectelor textile cotidiene. Participantele lucrează împreună în fața unui material alb „ca un steag, ca o față de masă, ca o perdea”, desenând cu ace și fire colorate portretele celor care le-au învățat să reziste și să fie femei împreună. Un atelier despre grija colectivă e organizat împreună cu E-romnja, în 19 noiembrie, în intervalul orar 18:00 – 19:30, unul despre siguranța femeilor este organizat pentru a marca Ziua Internațională pentru eliminarea violenței de gen, în 25 noiembrie, în intervalul 18:00 – 20:00, iar o discuție colectivă despre a fi femeie în domeniul cultural este planificată pentru 27 noiembrie, între orele 18:00 și 20:00. Participarea la toate evenimentele este gratuită. Expoziția va fi încheiată cu lansarea catalogului „I Met You Later in Life”, publicație bilingvă cu texte critice și documentare vizuală, tipărită în 500 de exemplare și disponibilă gratuit în format digital pe site-ul artistei. Despre Lea Rasovszky Lea Rasovszky, născută în 1986, la București, cu studii la Universitatea Națională de Arte, a debutat expozițional solo în 2004. De atunci a avut numeroase alte prezentări și a participat la zeci de expoziții colective. Între altele, în 2015 a fost inclusă expoziției „Inventing the Truth. On Fiction and Reality”, alături de Michele Bressan, Carmen Dobre-Hametner, Alex Mirutziu, Ștefan Sava și Larisa Sitar, parte din prezentarea României la Bienala de la Veneția. Este co-fondator al organizației nonguvernamentale MATKA, ce promovează din 2015 educația prin artă și creativitate, concentrându-se pe zonele defavorizate din București și implicând artiști plastici și alți reprezentanți ai comunității creative. În 2020, a pus bazele, alături de alți artiști, colectivului Atelierele Malmaison și este și cofondator al L1 Artist Collective. Sursă

Doctorii spun că este foarte dificil pentru femei să se descurce cu această boală, numită endometrioză, însă primul pas pe care trebuie să-l faci este să-i cunoști simptomele și să știi că există soluții pentru a o ține sub control. 7 simptome ale endometriozei pe care fiecare femeie ar trebui să le cunoască! Endometrioza este o boală în care țesutul interior al uterului crește în afara lui și cauzează un răspuns inflamatoriu. Acest proces, în particular, în care țesutul urmează o direcție greșită în timpul menstruației prin tubul falopian este numită menstruația retrogradă, și se crede a fi principala cauză a endometriozei, potrivit specialiștilor. Deși cauza exactă a bolii este încă necunoscută, cel mai comun factor de risc al endometriozei este o istoricul medical al familiei. Așa că, dacă mama sau sora ta se confruntă cu această condiție, este posibil să o experimentezi și tu. Chiar dacă endometrioza poate apărea la orice vârstă reproductivă, femeile de 30 de ani sunt mai predispuse. Pentru majoritatea femeilor care se confruntă cu endometrioza, nu este deloc simplu, deoarece aceasta este responsabilă pentru multele zile lipsă de la școală sau serviciu și interferează cu calitatea generală a vieții, inclusiv disfuncționalitate sexuală și probleme în relație. Mai mult decât atât, poate dura câțiva ani ca endometrioza să fie depistată, de aceea este important pentru femei să fie capabile să depisteze unele simptome ale endometriozei cât mai devreme și să înceapă să le trateze. Din păcate, semnele variază în funcție de organismul fiecăreia, iar unele femei s-ar putea chiar să nu experimenteze niciun fel de simptom. Iată 7 simptome ale endometriozei la care ar trebui să fii atentă: Menstruația este foarte dureroasă Endometrioza duce crampele menstruale la un alt nivel. Durerea pe care o simți atunci când ai endometrioză începe cu o zi sau două înainte de menstruație și continuă pentru mai multe zile după. Această durere din timpul menstruației are de-a face cu răspunsul hormonal al organismului. În fiecare lună, țesutul care căptușește cavitatea uterului – numit endometru – se îngroașă, apoi sângerează. Din cauză că sângele nu are pe unde să iasă din cavitatea abdominală, atunci când menstruația retrogradă se întâmplă, poate cauza dureri. Activitatea sexuală este dureroasă Simți durere sau disconfort în timpul sexului? Ar putea fi un simptom al endometriozei, deoarece țesutul uterin care ar trebui să sângereze în fiecare lună în timpul menstruației se poate depozita în regiunea pelviană, ceea ce va face ca sexul să fie mai puțin plăcut pentru tine. Țesutul se poate reface în timp pentru a cauza durere pelviană și durere în timpul actului sexual pentru unele femei. Nu reușești să rămâi însărcinată Dacă încerci de mai mult timp să rămâi însărcinată însă nu ai avut succes, ar trebui să vorbești cu medicul despre endometrioză, deoarece poate fi o cauză a infertilității. De fapt, 25-50 % dintre femeile infertile au endometrioză, potrivit unui studiu publicat în Journal of Assisted Reproduction and Genetics. Mersul la toaletă îți provoacă dureri Nimic nu este mai inconfortabil ca situația în care nu-ți poți face nevoile, mai ales din cauza durerii. Din păcate, endometrioza poate interveni și în acest aspect al vieții. Din moment ce sângele nu are unde pe unde să iasă, în cazul endometriozei, țesutul se adună și poate cauza dureri în regiunea pelviană, inclusiv în apropiere de vezica urinară și rect. Simți durere și între menstruații Așa cum endometrioza cauzează dureri în timpul menstruației, o poate face și în restul lunii. Motivul din spatele acestei dureri are de-a face cu faptul că țesutul endometrial este activ hormonal indiferent de locul din organism, atunci când este localizat în afara uterului, și poate cauza un răspuns inflamatoriu care provoacă mai multă durere. Sângerare abundentă în timpul menstruației O sângerare abundentă în timpul menstruației este unul dintre factorii de risc ai endometriozei, alături de o menstruație scurtă, infertilitate și începerea menstruației la o vârstă fragedă. Deși este neclar din ce cauză femeile cu endometrioză au o sângerarea abundentă, acest simptom este de obicei cel care interferează de cele mai multe ori cu viața lor. Observi sângerări și pete în afara menstruației Sângerarea dintre menstruații nu este doar o inconveniență, ci și un motiv de îngrijorare. Dacă te confrunți cu acest lucru și nu-ți poți explica motivul, ar trebui să vorbești de îndată cu un specialist. Sursă

Trei angajate ale Universității din București ar fi luat din banii de taxe ale studenților în cuantum total de peste 1.600.000 de lei, în perioada 2022-2025, potrivit Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, transmite Agerpres. „În cursul zilei de 05.11.2026 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, fals intelectual, uz de fals și fals informatic, toate în formă continuată”, transmite Parchetul. „În perioada 2022-2025, inculpatele, având calitatea de salariate ale Universității din București, în mod repetat, și-au însușit pe nedrept taxele achitate de studenți, în cuantum total de peste 1.600.000 de lei, anulând fără drept chitanțele emise și omițând să înscrie aceste operațiuni în registre și în aplicațiile de gestiune”, potrivit comunicatului de presă. La data de 05.11.2026 au fost efectuate 3 percheziții domiciliare, la adrese din București și județul Teleorman. Pentru recuperarea prejudiciului au fost instituite măsuri asigurătorii asupra a două imobile, evaluate la circa 300.000 de lei, și asupra conturilor bancare deținute de inculpate. Cele trei inculpate au fost plasate sub control judiciar. „La data de 06.11.2026, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a solicitat judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București luarea măsurii arestului preventiv față de două inculpate, pe o durată de 30 de zile, de la data de 06.11.2026 până la data de 05.12.2026 inclusiv, propunere ce a fost respinsă, acestea fiind plasate sub măsura controlului judiciar. Față de o a treia inculpată a fost luată măsura controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, de la data de 06.11.2026 și până la data de 04.01.2027 inclusiv. Cercetările sunt efectuate în continuare de către Brigada de Investigare a Criminalității Economico-Financiare din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București”. Sursă

Paraclisul Catedralei Naționale își va sărbători, în perioada 12-13 noiembrie, hramul de toamnă, închinat Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. Manifestările liturgice vor începe joi, 12 noiembrie, de la ora 17:00, când va fi oficiată slujba Privegherii. Vineri, 13 noiembrie, de sărbătoarea Sfântului Ioan Gură de Aur, programul va fi oficiat Acatistul sfântului, începând cu ora 08:30, iar de la 09:00 va fi săvârșită Sfânta Liturghie. Seara, de la 18:00, credincioșii sunt așteptați la Taina Sfântului Maslu. Pelerinii se vor putea închina la un fragment din moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur. Pe lângă hramul din luna noiembrie, Paraclisul Catedralei Naționale mai are două hramuri: Învierea Domnului și cinstirea icoanei Maicii Domnului „Prodromița” din 12 iulie. Lăcașul de cult a fost ridicat în perioada 2010–2011, odată cu începerea lucrărilor la Catedrala Națională pentru a oferi muncitorilor de pe șantier un spațiu destinat rugăciunii. În anul 2026 s-au împlinit 15 ani de la sfințirea paraclisului. Sursă