DanieI

Pe măsură ce toamna își intră tot mai mult în drepturi, iar temperaturile încep să scadă pe continent, mulți turiști caută o ultimă ieșire la mare înainte de sosirea iernii. Deși toamna târzie aduce vreme răcoroasă în nordul și centrul Europei, mai multe destinații de pe litoralul mediteraneean și din arhipelagurile atlantice continuă să fie mângâiate de razele soarelui, înregistrând medii termice de peste 20°C, potrivit publicației Daily Mail. De la nisipul fin al Insulelor Canare până la golfurile izolate din Grecia sau Cipru, oportunitățile pentru o vacanță însorită în luna octombrie sunt numeroase și accesibile. Un studiu recent realizat de compania de servicii de transfer Hoppa indică cele mai calde plaje europene potrivite pentru o escapadă de toamnă. Cipru: Nissi Beach și Coral Bay oferă cele mai ridicate temperaturi Cipru rămâne una dintre cele mai sigure opțiuni pentru vacanțe însorite la jumătatea toamnei. Stațiunea Ayia Napa găzduiește plaja Nissi Beach, care înregistrează în octombrie o temperatură medie de 23,4°C. Golfulețul lung de 500 de metri se remarcă prin nisipul alb fin și apa turcoaz de o claritate deosebită, fiind deservit de zboruri directe către aeroportul din Larnaca. Tot în Cipru, în regiunea Paphos, plaja Coral Bay oferă o atmosferă primitoare, protejată de vânturi, unde temperaturile medii se situează la nivelul de 22,1°C. Distinsă cu steag albastru, plaja dispune de o infrastructură completă, având numeroase restaurante și terase în imediata apropiere. Grecia: Faliraki, Golful Sfântul Pavel și Myrtos Beach Grecia este reprezentată în topul destinațiilor calde de insulele Rodos și Kefalonia. În Rodos, plaja Faliraki se întinde pe o lungime de cinci kilometri și oferă în octombrie o temperatură medie de 21,8°C, fiind ideală pentru plimbări și băi de soare. În aceeași insulă, Golful Sfântul Pavel (St Paul's Bay) din Lindos înregistrează valori termice similare. Golful adăpostit oferă nu doar ape liniștite, ci și o panoramă spre faimoasa Acropolă din Lindos, aflată la scurtă distanță de mers pe jos. Pe insula Kefalonia, celebra plajă Myrtos închide clasamentul primelor zece destinații însorite, cu o medie de 20,1°C în octombrie. Una dintre cele mai fotografiate plaje ale Greciei, Myrtos impresionează prin pietricelele albe netede și peisajul dramatic creat de stâncile abrupte care o înconjoară. Spania: Nisipul fin din Gran Canaria, Tenerife și Ibiza Arhipelagul Canare oferă condiții climatice excelente pe tot parcursul anului, iar luna octombrie nu face excepție. În Gran Canaria, Playa del Inglés înregistrează medii de 21,2°C, punând la dispoziția vizitatorilor o zonă vastă de nisip, facilități pentru sporturi nautice și o faleză animată. Insula Tenerife este prezentă în clasament cu două opțiuni de top: Playa del Duque și Playa de las Américas, ambele marcând o temperatură medie de 20,7°C în această perioadă. Situate pe coasta sudică și sud-vestică a insulei, cele două plaje oferă promenade spațioase, ape limpezi și servicii excelente pentru familii. Tot în Spania, insula Ibiza își păstrează atractivitatea turistică și după încheierea sezonului marilor petreceri. Bossa Beach, cea mai lungă plajă de pe insulă, oferă o medie de 20,6°C în octombrie, permițând vizitatorilor să se bucure de spațiile de relaxare și de terasele de pe litoral într-o atmosferă mai liniștită decât în lunile de vară. Italia: Spiaggia di Isola Bella din Sicilia Pentru cei care preferă peisajele italiene, insula Sicilia oferă o opțiune deosebită la Taormina. Spiaggia di Isola Bella înregistrează în medie 20,2°C în luna octombrie, oferind avantajul major de a putea fi vizitată fără aglomerația extremă din iulie sau august. Plaja formată din pietriș face parte dintr-o rezervație naturală protejată și este conectată printr-un fâșie îngustă de uscat de o insuliță ce depinde de maree, accesibilă vizitatorilor pentru o taxă modestă. Accesul se face facil prin intermediul aeroportului din Catania, situat în apropiere. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/plaje-calde-europa-octombrie-vacanta-soare-4db5p83

Mitropolitul Laurențiu al Ardealului a aniversat luni împlinirea vârstei de 79 de ani, prilej cu care și-a exprimat recunoștința: „Aceste momente aniversare sunt din ce în ce mai greu de purtat, dar sunt lăsate pentru a aduce mulţumire Bunului Dumnezeu pentru timpul trecut”. „În sufletul nostru există această stare, întâi de toate aducând mulţumire lui Dumnezeu, apoi fiind mulţumitori pentru toţi cei dimprejur cu care vieţuim şi lucrăm împreună”, a spus Înaltpreasfinția Sa. Momentul aniversar a început cu oficierea slujbei de Tedeum la capela Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu. Mitropolitul Ardealului a arătat că realizările din acești ani au fost un ajutor de la Dumnezeu și din partea oamenilor: „Tot ceea am reuşit să facem a fost binecuvântarea lui Dumnezeu şi o împreună-lucrare”. „Trecând peste toate încercările, supărările și greutăţile vieţii, să avem această stare de pace lăuntrică”. Continuarea slujirii Sf. Andrei Șaguna La rândul său, părintele Cristian Vaida, vicar mitropolitan și cadru didactic al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu, a evidențiat semnificația aniversării pentru eparhie. „La un astfel de popas aniversar, Biserica se opreşte pentru o clipă ca să mulţumească Părintelui ceresc pentru darul unei vieţi pe care El, Domnul Dumnezeu, a chemat-o la o asemenea slujire, la o asemenea înaltă demnitate”, a spus vicarul mitropolitan. Părintele Cristian Vaida a explicat că Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu continuă moștenirea lăsată de Sfântul Andrei Șaguna și ceilalți Mitropoliți ai Ardealului prin „aceeaşi cruce a slujirii, a dăruirii şi a jertfei”. „În rugăciunea noastră şi cu recunoştinţă sfântă, privim spre tot acest drum al anilor slujirii, spre toţi anii care, prin binecuvântarea Preabunului Dumnezeu, prin harul Lui, dar şi prin jertfa Înaltpreasfinţiei Voastre, au devenit mărturie de credinţă, de responsabilitate şi de dăruire pentru Biserică”. La momentul aniversar au participat membrii Administrației eparhiale, protopopii din Arhiepiscopia Sibiului, clerici, cadre didactice ale facultății și studenți. Sursă: https://basilica.ro/mitropolitul-laurentiu-aniversare-79-de-ani/

Imaginează-ți pentru o clipă că societatea noastră s-a transformat într-o societate a florilor. Unii dintre noi suntem petunii, alții suntem begonii; alții suntem lalele, gardenii sau magnolii. Să spunem acum că psihiatrii sunt trandafirii. Aș vrea să-ți imaginezi cum ar putea arăta o zi obișnuită la cabinet pentru un psihiatru-trandafir. Primul pacient al zilei se întâmplă să fie o cală. Psihiatrul-trandafir se apucă de treabă și măsoară raza spadicelui galben al calei, circumferința spatei sale albe și lungimea tulpinii verzi. Prelevă o biopsie de clorofilă și o trimite la laborator. Administrează SENF, Scala de Evaluare a Normalității pentru Flori, care întreabă, printre altele: „Ai provocat vreodată balonare sau diaree unui animal care a mușcat din tine?“ În cele din urmă, psihiatrul-trandafir o ia deoparte pe cală și îi spune: „Am o veste bună și una proastă. Vestea proastă este că suferi de tulburare de deficit de petale. Nu știm exact ce o cauzează. Credem că ar putea fi genetică. Dar vestea bună este că un reprezentant al unei companii locale de erbicide tocmai a lăsat câteva mostre gratuite ale unui nou medicament numit Petal-In, care te va ajuta să duci o viață de succes și productivă undeva, într-un strat de sol luto-nisipos.“ Cala părăsește cabinetul confruntându-se cu un viitor nou și incert, în calitate de floare cu o tulburare. În acea zi, vin și alți pacienți la cabinetul psihiatrului. O floarea-soarelui este diagnosticată cu gigantism. O albăstrea pare să aibă o dizabilitate de creștere. Un cactus este diagnosticat cu tulburare antisocială. Un mac primește un diagnostic de distimie. Așadar, toate aceste flori sunt considerate „bolnave“ pentru că nu se potrivesc imaginii de „normalitate“ pe care o are în minte psihiatrul-trandafir. Diferențele care devin etichete clinice Acest scenariu sună absurd și poate chiar un pic caraghios, pentru că știm că aceste flori sunt perfect în regulă așa cum sunt, iar fiecare reflectă o manifestare unică a naturii, care adaugă frumusețe și complexitate lumii. Dar aș vrea să sugerez că această poveste este și o metaforă pentru felul în care cultura noastră tratează diferențele neurologice la oameni. În loc să celebrăm diversitatea naturală inerentă creierului uman, în cultura noastră a existat, în ultimii 50 de ani, o tendință de a patologiza aceste diferențe, spunând în șoaptă, pe un ton plin de regret sau cu o voce autoritară: „Johnny are autism. Susie are o dizabilitate de învățare. Pete suferă de tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate.“ Imaginează-ți dacă am face asta cu diferențele culturale: „Oamenii din Olanda suferă de sindromul deprivării de altitudine pentru că țara lor este atât de plată.“ Sau cu diferențele rasiale: „Eduardo are o tulburare de melanină pentru că pielea lui nu este maro.“ Am fi considerați xenofobi turbați sau rasiști de-a binelea. Și totuși, în ceea ce privește creierul uman, acest tip de gândire este omniprezent sub egida științei „obiective“. Mulți oameni se simt validați când, în sfârșit, dizabilitățile lor sunt recunoscute și denumite, după ce au fost plimbați de la un specialist la altul. Acești termeni de tip „tulburare“ le permit, de asemenea, organizațiilor de autoreprezentare să obțină fonduri pentru cercetare și le dau oamenilor acces la servicii speciale la școală, la locul de muncă și în comunitățile lor – servicii care sunt adesea esențiale pentru a-i ajuta să ducă vieți pline de sens. Și, mai important, mișcarea pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, veche de 60 de ani, a înregistrat de-a lungul timpului o serie de victorii obținute cu greu, care le-au adus acestor persoane recunoaștere și respect pe scară largă și au dus la o legislație federală ce le-a oferit drepturi antidiscriminare importante și adaptări obligatorii în spațiile publice. Avem nevoie să celebrăm și neurodiversitatea Însă, prin includerea cuvintelor „deficit“, „tulburare“ sau „dizabilitate“ în denumirea lor, aceste etichete nu reușesc să afirme – și cu atât mai puțin să menționeze – darurile, talentele și abilitățile care reprezintă o parte integrantă a diferențelor unice ale unei persoane. A fi etichetat cu o „tulburare“ mai înseamnă și că ceilalți oameni tind să se concentreze mai mult pe ceea ce persoana nu poate face decât pe ceea ce poate face. Acest lucru poate crea așteptări negative ce pot împiedica o persoană să reușească în viață. Etichetele orientate spre deficit pot, de asemenea, să canalizeze fondurile de cercetare către studii care pun accentul pe deficite, în detrimentul eforturilor care ar putea căuta să evidențieze darurile, talentele, abilitățile și competențele persoanelor etichetate. Așadar, așa cum celebrăm biodiversitatea și diversitatea culturală, avem nevoie să celebrăm și neurodiversitatea, adică diferențele dintre creierele umane. Avem nevoie să apreciem diferențele naturale care există de la un creier la altul în ceea ce privește sociabilitatea, învățarea, atenția, dispoziția și alte funcții mentale importante. „Normal“ nu mai este un cuvânt care să aibă vreo semnificație reală când vine vorba despre diversitatea creierului. Nu vei găsi nicăieri în lume un creier într-un vas de laborator sau sub un clopot de sticlă într-un muzeu care să reprezinte creierul „normal“ cu care ar trebui comparate toate celelalte creiere din lume. Iar dacă nu există un creier normal, cum am putea decide ce este un creier anormal? Trebuie să recunoaștem că nu există un creier standard, la fel cum nu există o floare standard sau un grup cultural ori etnic standard și că, de fapt, diversitatea creierelor este la fel de minunată ca biodiversitatea și diversitatea culturală și etnică. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/neurodiversitatea-un-concept-actual/

Tim Walker, reputat fotograf britanic, a petrecut ultimii cinci ani fotografiind zeci de activiști, artiști de scenă, artiști plastici și scriitori în stilul său inimitabil. Aceste noi imagini sunt rezultatul eforturilor lui de a intra în contact cu pionierii comunității queer din Regatul Unit și din întreaga lume. National Portrait Gallery îi găzduiește expoziția „Fairyland” până la începutul lunii februarie. Este o explorare a identității queer, a comunității și a iubirii prin obiectivul unuia dintre cei mai importanți fotografi britanici. Walker a devenit cunoscut în anii 1990 datorită stilului său unic de fotografie fantezistă, inspirat de basme și aventuri. A fotografiat personalități celebre, printre care Chappell Roan, Lady Gaga, Hunter Schafer, Miriam Margolyes și Frank Ocean, iar lucrările lui au apărut în reviste internaționale precum Vogue, Vanity Fair, Another Man și i-D. „Este cel mai personal proiect din viața mea. Este despre ce înseamnă să fii queer și este o sărbătorire a comunității queer. Iubirea pentru sine, pentru familia aleasă, pentru identitatea queer”, spune el. Această expoziție îi poartă pe vizitatori într-o călătorie în lumea interioară a lui Walker – o tapiserie plină de viață, țesută din numeroasele sale surse de inspirație și influențe. Portrete exuberante și peisaje fantastice se îmbină pentru a crea o sărbătoare de neuitat. Creativitatea lui Walker se dezlănțuie, iar tărâmul său fermecat este un loc în care fiecare are libertatea de a fi ceea ce este. Expoziția este curatoriată de Susanna Brown și este însoțită de o nouă carte care conține texte scrise de Travis Alabanza, Russell T Davies, Shon Faye, Lisa Power și Joelle Taylor. Sursă: https://curatorial.ro/societate/taramul-fermecat-al-lui-tim-walker-dragoste-si-legende/

Două lucrări de Camil Ressu și Nicolae Vermont au obținut cele mai mari prețuri în prima licitație Alis din octombrie, care a avut o rată de adjudecare de 37%. Pictura „Pe drum”, ulei pe carton de Camil Ressu, a fost scoasă la vânzare pornind de la 11.000 de lei și a fost adjudecată contra sumei de 26.000 de lei. De cealaltă parte, „Lectură”, ulei pe carton de Nicolae Vermont, a fost vândută pentru 15.500 de lei, care a reprezentat și prețul de pornire. „Pod pe Sena”, ulei pe pânză de Dimitrie Berea, a fost vândut pentru 7.500 de lei, iar „Ciobăniță cu oile pe deal”, ulei pe lemn de Samuel Mutzner, pentru 6.000 de lei, ambele rămânând la niveluul prețului de pornire. Un lot valoros a fost și „Ulcele cu flori”, ulei pe carton de Ion Gheorghe Vrâneanțu, vândut pentru 5.500 de lei, iar printre lucrările adjudecate s-a aflat și „Femeie citind”, tempera pe hârtie de Theodor Pallady, contra sumei de 2.600 de lei, preț pentru care a fost vândut și desenul în cărbune „Nadide”, de Ștefan Dimitrescu. Două lucrări de Horia Damian și-au găsit cumpărători: „Constelații” (1961) și „La colonne” (1985), guașe, vândute pentru 3.000, respectiv 4.200 de lei. Cele cinci lucrări din segmentele Sculptură și Artiști în viață au rămas nevândute în licitația din 11 octombrie. Sursă: https://curatorial.ro/arta/ressu-si-vermont-cele-mai-mari-preturi-in-prima-licitatie-alis-din-octombrie/

Există numeroase glume pe seama persoanelor în vârstă care se trezesc înainte de răsăritul soarelui, dar și mai multe despre obiceiul adolescenților de a dormi până târziu. Cercetările arată însă că aceste situații au un fundamentat științific. Mai mulți factori sunt de vină Ora la care organismul nostru simte în mod natural nevoia să meargă la culcare și să se trezească este influențată nu doar de moștenirea genetică, ci și de procesul natural de îmbătrânire. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, corpul nostru trece prin transformări profunde, atât la exterior, cât și la interior. Acesta este factorul principal din spatele modificărilor ce apar în tiparele de odihnă mai târziu în viață, relatează Huffpost. La fel ca în cazul majorității lucrurilor care se schimbă odată cu trecerea anilor, nu există o singură cauză izolată, ci mai mulți factori aflați în strânsă legătură, explică Cindy Lustig, profesoară de psihologie la Universitatea din Michigan. Toate aceste transformări biologice se interconectează și influențează ritmul circadian, modificând gradual orele la care resimțim starea de oboseală sau momentul în care ne trezim complet odihniți. Conexiune neuronală nu se mai produce automat Trezirea la ore mai timpurii reprezintă o etapă firească din procesul natural de îmbătrânire. La fel cum se întâmplă cu alte componente ale sănătății fizice și mentale, creierul devine mai puțin receptiv pe măsură ce anii trec. Rețeaua de conexiuni neuronale a creierului nu mai reușește să simtă și să răspundă la fel de eficient la stimulii exteriori așa cum ar trebui, tocmai din cauza procesului de îmbătrânire prin care trece, arată dr. Sairam Parthasarathy, directorul Centrului pentru Somn și Științe Circadiene din cadrul Universității din Arizona Health Sciences. Acești stimuli externi includ momente precum apusul soarelui, lumina naturală a dimineții, orarul meselor, interacțiunile sociale și activitatea fizică zilnică, repere esențiale care ajută organismul să monitorizeze corect desfășurarea unei zile. Toți acești factori externi reprezintă ceea ce specialiștii numesc indicatori de timp sau repere care transmit creierului informații esențiale despre desfășurarea zilei. Cu alte cuvinte, acești stimuli ajută creierul să repereze exact unde se află în cadrul ciclului circadian de 24 de ore. Pentru o persoană tânără, ora cinei poate fi un semnal clar că mai sunt doar câteva ore până la culcare, în timp ce la o persoană în vârstă această conexiune neuronală nu se mai produce automat. Dificultate în a recepta corect reperele temporale Nervii responsabili cu transmiterea acestor indicii temporale către creier suferă același proces gradual de degenerare ca restul structurilor cerebrale, explică dr. Sairam Parthasarathy, directorul Centrului pentru Somn și Științe Circadiene din cadrul Universității din Arizona Health Sciences. Această dificultate de a recepta corect reperele temporale explică motivul pentru care persoanele în vârstă tind să obosească mult mai devreme decât copiii sau nepoții lor și, în consecință, se trezesc complet odihnite cu mult înaintea celorlalți. Modul în care ochii captează și procesoarează lumina naturală joacă un rol la fel de important în această ecuație. Schimbările de vedere, unul dintre principalele motive Interesant este că unul dintre motivele principale pare să fie legat de schimbările de vedere specifice înaintării în vârstă. Acestea reduc intensitatea stimulării luminoase pe care o primește creierul, un factor esențial în reglarea și menținerea pe cursul corect a ceasului nostru circadian, subliniază profesoara de psihologie Cindy Lustig, de la Universitatea din Michigan. Medicul specialist Sairam Parthasarathy explică faptul că acest fenomen este întâlnit frecvent în cazul persoanelor afectate de cataractă, o afecțiune oculară extrem de răspândită ce diagnosticază peste jumătate dintre americanii cu vârsta de peste 80 de ani, potrivit datelor oferite de National Institutes of Health. Cataracta provoacă vedere încețoșată, vedere dublă și o dificultate generală în perceperea detaliilor vizuale. În prezența cataractei, cantitatea de lumină din timpul serii care reușește să pătrundă prin structurile ochiului este semnificativ redusă, astfel încât creierul interpretează că apusul soarelui a avut loc mult mai devreme decât în realitate, subliniază dr. Parthasarathy. Percepții eronate Mecanismul din spatele acestei percepții eronate afectează direct echilibrul hormonal al organismului. Din cauza afecțiunilor de vedere provocate de cataractă și a cantității scăzute de lumină captate de ochi, corpul începe să elibereze melatonină, cunoscută drept hormonul somnului, cu mult înainte de momentul oportun. Î În mod normal, la persoanele tinere, nivelul de melatonină începe să crească treptat abia după apusul soarelui, motiv pentru care starea de oboseală apare la câteva ore distanță. La persoanele diagnosticate cu cataractă, creierul recepționează un apus iluzoriu, devansat, ceea ce declanșează starea de somnolență mult mai devreme în cursul serii. Mersul la culcare la o oră timpurie duce automat la o trezire la fel de timpurie la primele ore ale dimineții. Există dovezi medicale clare care arată că operația de îndepărtare a cataractei poate contribui semnificativ la îmbunătățirea calității și duratei somnului, permițând semnalelor luminoase să ajungă corect la nivelul creierului, explică profesoara de psihologie Cindy Lustig. Să se expună la o lumină puternică seara Pentru persoanele care se confruntă cu trezitul la ore mult prea timpurii din cauza dereglării ritmului circadian, specialiștii recomandă câțiva câteva lucruri care pot modifica în bine situația. Potrivit medicului Sairam Parthasarathy, directorul Centrului pentru Somn și Științe Circadiene din cadrul Universității din Arizona Health Sciences, cei care au această problemă ar trebui să ignore sfatul clasic de a opri ecranele seara și să facă exact opusul: să se expună la o lumină puternică la orele serii. Această expunere poate include o plimbare în aer liber înainte de apusul soarelui, cititul unei cărți pe o tabletă cu ecranul setat pe luminozitate ridicată, folosirea surselor de lumină artificială intensă în casă sau vizionarea emisiunilor TV pe un televizor luminos. Această lumină intensă transmite creierului semnalul că soarele nu a apus încă, amânând astfel declanșarea producției timpurii de melatonină. Pentru a reuși să rămâi treaz puțin mai târziu și, ca urmare, să dormi mai mult dimineața, dr. Parthasarathy recomandă aplicarea acestei tehnici cu 30 până la 60 de minute înainte de apusul soarelui, interval ce variază în funcție de anotimp și de zona geografică. Durata exactă a expunerii la lumină variază de la o persoană la alta și poate necesita câteva ajustări practice, însă obiectivul recomandat de specialist este de aproximativ două ore de expunere, fiind esențial ca luminile din încăpere să rămână aprinse și după apus. De ce nu e bine să bei alcool înainte de culcare În plus, Cindy Lustig atrage atenția asupra consumului de alcool înainte de culcare. Deși un pahar de alcool seara poate crea senzația de somnolență, acesta fragmentază și afectează grav calitatea somnului profund. Pe de altă parte, mișcarea fizică efectuată în timpul zilei sprijină un somn mai odihnitor, iar expunerea la soarele dimineții ajută ceasul biologic să se alinieze corect la ciclul natural de răsărit și apus. Modificările în tiparele de odihnă reprezintă o etapă firească din viața fiecărei persoane. Chiar dacă o parte dintre acești factori biologici nu pot fi controlați complet, adoptarea unor obiceiuri zilnice sănătoase ajută la contracararea lor, asigurând organismului refacerea necesară pentru o nouă zi. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/adevaratul-motiv-pentru-care-ne-trezim-mai-devreme-pe-masura-ce-imbatranim-detaliul-nestiut-din-creier-care-ne-da-peste-cap-ceasul-biologic-ds2zt8p

Ministerul Educației și Cercetării a anunțat luni, 12 octombrie, că „a luat act de decizia Inspectoratul Școlar Județean Buzău care a suspendat concursul pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din școlile județului, sesiunea august-decembrie 2026″. MEC a precizat că a luat act de decizie într-un comunicat de presă mai amplu privind desfășurarea concursului național de directori care începe mâine, 13 octombrie. „Ministerul Educației și Cercetării, prin Comisia națională de monitorizare și coordonare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, a luat act de decizia Inspectoratului Școlar Județean Buzău de a suspenda organizarea, în județul Buzău, a Concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat din județul Buzău, ca urmare a punerii în aplicare a sentinței civile nr. 931/08.10.2026, pronunțată de Tribunalul Buzău – Secția a II -a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 2359/114/2026″, scrie ministerul Educației într-un pasaj în comunicatul de presă privind desfășurarea concursului național de directori care începe marți, 13 octombrie 2026. Comunicatul MEC a venit la scurt timp după ce Edupedu.ro a scris despre anunțul ISJ Buzău, privind suspendarea concursului național de directori cu o zi înaintea primei probe. Calendarul concursului este aprobat prin ordin al ministrului. În adresa trimisă de ISJ Buzău Ministerului după sentință, consultată de Edupedu.ro, chiar Inspectoratul arăta că „o eventuală modificare a acestuia la nivelul județului Buzău excedează competenței inspectoratului”. Ministerul Educației a avut luni, 12 octombrie, o ședință dedicată situației de la Buzău. Suspendarea îi afectează pe 195 de candidați. Toți figurează cu dosarul „valid” pe lista finală a candidaților admiși, afișată de Inspectorat pe 9 octombrie, conform calendarului național. Comisia nu a respins niciun dosar. Lista, semnată de inspectorul școlar general Gina Manea, a fost publicată a doua zi după ce Tribunalul Buzău suspendase Consiliul de administrație al Inspectoratului. De ce a fost suspendat concursul Pe 8 octombrie, Tribunalul Buzău a admis cererea directoarei Școlii Gimnaziale „Pamfil Georgian” Gura Teghii, Elena Carmen Popescu. Instanța a suspendat decizia prin care noua conducere a ISJ Buzău reorganizase, pe 2 septembrie, Consiliul de administrație al Inspectoratului, precum și toate hotărârile adoptate de acesta. Hotărârea este executorie, dar poate fi atacată cu recurs, iar Inspectoratul a anunțat că va face recurs. Edupedu.ro a arătat încă din 9 octombrie că metodologia concursului dă consiliului de administrație al inspectoratului un rol obligatoriu în constituirea comisiilor de interviu și în validarea rezultatelor. Consiliul suspendat de instanță aprobase comisiile de interviu chiar pe 8 octombrie, în ziua pronunțării sentinței. În adresa către Ministerul Educației, Inspectoratul recunoștea că, fără hotărârile Consiliului, concursul „nu poate continua”, iar continuarea lui ar crea „un risc de nulitate în cascadă a rezultatelor concursului”. ISJ Buzău a cerut atunci Ministerului un punct de vedere privind „oportunitatea suspendării procedurilor concursului de director la nivelul județului Buzău”, cu reluarea acestuia după un nou calendar. Consiliul de administrație al ISJ Buzău a fost reorganizat a doua zi după ce ministrul Educației, Mihai Dimian, a numit noua conducere a Inspectoratului, prin detașare în interesul învățământului, începând cu 1 septembrie. În cinci săptămâni, Consiliul a adoptat șase hotărâri, între care schimbarea conducerii a șapte școli pe 4 septembrie, ultima zi lucrătoare înainte de începerea cursurilor. Sursă: https://www.edupedu.ro/ministerul-educatiei-a-luat-act-de-decizia-isj-buzau-de-a-suspenda-concursul-de-directori-in-judet/

Apropierea sezonului rece readuce în prim-plan una dintre cele mai populare tradiții de călătorie ale europenilor: vizitarea târgurilor de Crăciun. Dintr-un total de peste 1.500 de evenimente festive organizate anual pe continent, peste 800.000 de turiști din întreaga lume și-au exprimat opțiunile pe platforma de promovare turistică European Best Destinations pentru a stabili clasamentul oficial al celor mai spectaculoase destinații de sărbători din anul 2026. Surpriza uriașă a ediției din acest an este clasarea pe primul loc a unui oraș din România. Craiova a reușit să obțină cea mai înaltă distincție, depășind în preferințele călătorilor capitale și orașe cu o tradiție secolelor în organizarea târgurilor de iarnă, precum Viena, Paris, Praga sau Dresda. Craiova, lider absolut în Europa cu tema „Tărâmul elfilor Târgul de Crăciun din Craiova se desfășoară pe o suprafață impresionantă de peste 280.000 de metri pătrați, transformând centrul băniei într-o tărâm festiv de mari dimensiuni. Pentru ediția din 2026, conceptul tematic ales este „Tărâmul elfilor”, vizitatorii urmând să fie întâmpinați de decorațiuni gigantice, sculpturi sub formă de jucării și lumini decorative. Organizatorii au pregătit atracții de anvergură, printre care sania lui Moș Crăciun pusă la înălțime, promovată drept cea mai înaltă din Europa de Est, un patinoar exterior, o roată panoramică și numeroase căsuțe din lemn pictate manual. Experiența este completată de oferta gastronomică variată, care combină preparatele tradiționale din Europa de Est cu specificul culinar din Armenia, Georgia, Grecia, Bulgaria și Serbia. Târgul își deschide porțile la jumătatea lunii noiembrie și va rămâne deschis până la începutul lunii ianuarie. Reamintim faptul că, în Craiova, autoritățile locale deja au început pregătirile pentru târgul de Crăciun din 2026. În mediul online au apărut mai multe filmări din Craiova, acolo unde autoritățile locale au început deja să monteze decorațiunile de Crăciun. Imaginile au devenit virale și stârnesc sute de reacții, mai ales că afară încă este cald și în ultimele zile temperaturile au atins chiar și 30 de grade Celsius. Poziția a doua în clasamentul european este ocupată de Zurich. Orașul elvețian atrage vizitatorii prin târgul Wienachtsdorf din Sechseläutenplatz, amplasat între Opera din Zurich și lacul din localitate, dar și prin strada festivă Weihnachtsallee din apropierea gării centrale, unde aproximativ 80 de standuri rotative oferă produse de design și mâncăruri tradiționale precum fondue. De asemenea, spectacolul de lumini și muzică Illuminarium, organizat în curtea Muzeului Național Elvețian, adaugă o notă artistică modernă sărbătorilor. Pe locul al treilea se situează capitala Letoniei, Riga. Târgul organizat în Piața Doma, în centrul istoric inclus în patrimoniul UNESCO, se remarcă prin atmosfera baltică autentică, obiectele de artizanat din lână și preparatele condimentate cu scorțișoară și migdale coapte. Orașul impresionează și prin instalațiile luminoase din parcurile Bastejkalns și Kronvalda, inspirate din basmele populare letone. Locul al patrulea revine capitalei Portugaliei, Lisabona, care oferă o alternativă călduroasă la târgurile cu zăpadă. Evenimentul Wonderland Lisboa ajunge în 2026 la cea de-a 11-a ediție în Parcul Eduardo VII, sub tema „Rădăcinile Crăciunului”, aducând roți panoramice, caruseluri tradiționale și zone gastronomice cu produse locale, după ce la ediția anterioară a atras peste 1,2 milioane de vizitatori. Topul primelor cinci este închis de orașul maghiar Debrecen. Târgul din al doilea mare oraș al Ungariei oferă un program bogat ce include peste 100 de evenimente culturale și 200 de artiști, căsuțe din lemn cu meșteșuguri handmade, faimosul desert kürtőskalács, un patinoar și ceremonia aprinderii lumânărilor de Advent. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/targul-de-craciun-craiova-locul-1-europa-top-european-best-destinations-234jjek

Procesiunea cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și ale Sfântului Cuvios Paisie de la Sihăstria a adunat duminică seară, la Iași, peste 30.000 de participanți. La pelerinaj au participat Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Manifestarea s-a desfășurat pe traseul: Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt – Strada I. C. Brătianu – Strada Cuza-Vodă – Strada Armeană – Biserica „Sfântul Sava” – Strada Costache Negri – Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” – Catedrala Mitropolitană. Ce ne învață cei doi sfinți? Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a subliniat că cei doi sfinți ne învață un lucru fundamental: „Omul care merge la esența lucrurilor dobândește sfânta simplitate, adică realitatea lipsită de lucruri aproximative, confuze, cenușii, căldicele”. „Credincioșii simt că în Sfânta Parascheva, în mod deosebit, se află ceva special, probabil rugăciunea ei, jertfa ei, capacitatea ei de răbdare, și mai ales puterea ei de a purta în rugăciunile ei suferința lumii”, a adăugat Mitropolitul Teofan. Înaltpreasfinția Sa a îndemnat pelerinii „să se bucure de o clipă în prezența sfinților și să plece cu ei la casele lor, să le spună celor întâlniți pe cale și celor de acasă, că bun și dulce este Domnul, minunat întru sfinții Săi”. Conform estimărilor oferite de Gruparea de Jandarmi Mobilă „Alexandru cel Bun” Bacău, peste 128.000 de pelerini au trecut pe la baldachinul Sfinților Parascheva și Paisie de la începutul pelerinajului până luni dimineață. Sursă: https://basilica.ro/procesiune-moaste-parascheva-paisie-calea-sfintilor-iasi/

Prima dată când m-am gândit la ritmul terapeutic eram în cabinet. Încercam să dozez intervenția, să o personalizez, să simt cât putem explora într-o ședință și unde este nevoie să ne oprim. Uneori, o întrebare deschidea un spațiu important. Alteori, aceeași întrebare, venită prea devreme, putea deveni încă o solicitare pentru un om care ducea deja foarte mult. Mă preocupa felul în care ceea ce lucram împreună putea fi primit, trăit și integrat. Cât loc exista în acel moment pentru o perspectivă nouă? Câtă energie pentru o schimbare? Ce avea nevoie să se așeze înainte de următorul pas? Treptat, am început să recunosc această preocupare și în afara cabinetului. În după-amiezile petrecute cu fiul nostru, în felul în care aleg să interacționez cu el, în alternanța dintre joacă, îndrumare și simpla prezență. M-am întrebat cât de repede transformăm un moment împreună într-o ocazie de a învăța ceva, de a mai face ceva util și cât spațiu lăsăm pentru bucuria de a fi împreună, fără o sarcină de îndeplinit. De aici, întrebarea s-a extins către propria viață: ce se întâmplă cu noi când încercăm să rezolvăm încontinuu probleme, fără să mai avem timp să ieșim din starea de mobilizare? Mi-a venit în minte imaginea unui arc ținut mereu întins. Cât poate rezista? Și cât de mult contează calitatea materialului, dacă tensiunea nu mai este eliberată? Viața în care apare mereu încă ceva Există un ritm al vieții cotidiene care pare să nu aibă capăt. Încheiem o sarcină și apare alta. Rezolvăm o dificultate și o anticipăm pe următoarea. Chiar și timpul liber poate deveni un proiect: să ne dezvoltăm, să citim, să facem mișcare, să fim părinți mai atenți, parteneri mai disponibili, profesioniști mai bine pregătiți. Fiecare dintre aceste intenții poate fi valoroasă. Însă, împreună, pot ocupa tot spațiul. Ajungem să ne privim aproape exclusiv prin ceea ce mai avem de făcut. Odihna este amânată până când terminăm. Numai că, de multe ori, nu terminăm niciodată. Mai există un mesaj, o grijă, o responsabilitate. O versiune mai bună a noastră spre care ar trebui să ne îndreptăm. Într-o asemenea viață, până și grija pentru sine poate căpăta tonul unei obligații: „Ar trebui să mă relaxez mai bine“. Iar omul obosit se trezește evaluat inclusiv pentru felul în care se odihnește. Când ritmul are nevoie de măsură Poate deveni acest ritm traumatizant? Îmi pun această întrebare cu atenție față de sensul cuvintelor. Suprasolicitarea, stresul cronic și trauma psihologică sunt experiențe distincte. Un program încărcat sau o perioadă dificilă nu înseamnă, în sine, traumă. Totuși, presiunea repetată, lipsa controlului și absența unor posibilități reale de recuperare pot deveni profund împovărătoare. Cercetările despre stres descriu prin conceptul de încărcătură alostatică costul cumulativ al adaptării: mecanismele care ne ajută să răspundem solicitărilor pot contribui la uzură atunci când sunt activate excesiv sau se dereglează. Capacitatea de a ne mobiliza este necesară; contează și posibilitatea de a ne reface (McEwen, 2017). Imaginea arcului mă ajută să mă gândesc la acest cost. Desigur, omul este mai complex decât un material supus tensiunii. Metafora are limitele ei. Epuizarea nu este inevitabilă, iar resursele, sprijinul și condițiile de viață contează. Dar întrebarea rămâne: de ce ajungem să așteptăm semnele unei suferințe mari înainte de a considera legitimă eliberarea tensiunii? De ce poate fi mai ușor să apreciem rezistența decât să recunoaștem nevoia de refacere? Folosesc aici expresia „ritm terapeutic“ pentru a descrie un mod de a doza solicitarea și de a face loc recuperării, ținând cont de persoană, de context și de etapa vieții sale. Este o reflecție clinică și personală, susținută de concepte înrudite din literatura de specialitate, fără a propune în acest articol un protocol sau un model validat distinct. În cabinet, acest lucru înseamnă să observăm ce poate susține persoana în acel moment, să negociem direcția și să ajustăm intensitatea intervenției. Uneori, putem merge mai departe. Alteori, avem nevoie să revenim asupra unui lucru, să clarificăm sau să lăsăm timp pentru integrare. Această preocupare se întâlnește cu literatura despre responsivitatea terapeutică: adaptarea psihoterapiei la caracteristicile, preferințele și disponibilitatea pentru schimbare ale persoanei. Cercetările sintetizate de Norcross și Wampold (2018) susțin personalizarea intervenției; legătura cu ideea de ritm, în sensul folosit aici, reprezintă interpretarea mea clinică. Un ritm potrivit poate include confruntarea unei dificultăți, asumarea unei decizii sau apropierea de o emoție dureroasă. Însă presupune ca aceste mișcări să aibă un sens și o măsură pentru omul din fața noastră. Când ceea ce ne ajută devine prea mult Ceea ce este util poate deveni apăsător atunci când vine într-o cantitate sau într-un moment pe care persoana nu îl poate susține. Această reflecție este deosebit de vie pentru mine în psiho-oncologie. Un om poate avea, în aceeași perioadă, investigații, tratamente, simptome, incertitudini și responsabilități de familie. Intervenția psihologică intră într-o viață deja solicitată. Într-o zi, persoana poate avea nevoie să exploreze frica. În alta, să formuleze o întrebare pentru medic. În alta, să spună cât de greu îi este și să se simtă ascultată. Ritmul terapeutic presupune să recunoaștem valoarea fiecăruia dintre aceste momente. Ce am început să observ în relația cu fiul nostru În după-amiezile cu fiul nostru, mă întorc uneori la o întrebare simplă: „Cum suntem amândoi acum?“. Aceasta mă ajută să fiu atentă la copilul real și la mama reală din acel moment. La energia lui, la oboseala mea, la dorința de apropiere, la nevoia de joacă sau de liniște. Există zile în care putem explora mult. Și există zile în care o interacțiune bună înseamnă să reducem cerințele și să ne bucurăm de ceva familiar. Îmi doresc să-i ofer experiențe, să-l însoțesc în dezvoltare, să fiu atentă. Dar mă întreb și ce învață din felul în care locuim timpul împreună. Poate simți că este primit și atunci când nu realizează nimic? Poate exista între noi un moment care nu trebuie îmbunătățit? Aceste întrebări mă întorc și către mine. Pot să-mi acord aceeași îngăduință? Pot să închei o zi fără să fac inventarul tuturor lucrurilor rămase nefăcute? Pauza în care încă rezolvăm Câteodată ne oprim din activitate, dar continuăm să muncim în minte. Corpul stă pe canapea, iar gândurile pregătesc ziua următoare. Suntem lângă copil și revizuim o conversație de la serviciu. Ne întindem în pat și încercăm să rezolvăm ceea ce nu am reușit peste zi. În asemenea momente, pauza există în program, dar este greu de trăit. Literatura despre cogniția perseverativă descrie felul în care îngrijorarea și ruminația pot prelungi activarea fiziologică asociată stresului, inclusiv în absența imediată a situației stresante (Brosschot și colab., 2006). În cercetările despre recuperarea după muncă, detașarea psihologică desemnează capacitatea de a ne desprinde mental de solicitările profesionale în timpul liber, un proces important pentru refacerea resurselor personale (Sonnentag & Fritz, 2015). Nu putem comanda liniștea. Dar putem observa cât de des ne cerem să rămânem disponibili pentru orice problemă și cât de rar ne permitem să spunem: „Pentru astăzi, mă opresc aici!“. Este posibil ca ritmul să se schimbe printr-o alegere mică: mai puține solicitări într-o seară, o tranziție mai blândă între muncă și casă, o conversație în care ascultăm, fără să căutăm imediat soluția. Dar se poate întâmpla să fie nevoie și de schimbări concrete: împărțirea responsabilităților, limite la serviciu, ajutor practic, acces la sprijin. O pauză scurtă poate conta, dar nu poate compensa singură un volum de muncă sau de îngrijire care depășește constant resursele unei persoane. De aceea, discuția despre ritm are și o dimensiune relațională și socială. Cât cerem unii de la alții? Cum răspundem când cineva spune că îi este prea mult? Ce condiții creăm pentru ca recuperarea să fie posibilă? Cât este omenește posibil acum Una dintre cele mai dificile schimbări este să renunțăm la comparația permanentă cu ceea ce am putea face într-o zi ideală. Viața se desfășoară în condiții concrete: după o noapte întreruptă, în timpul unui tratament, într-o perioadă de doliu, cu un copil mic sau cu responsabilități care nu pot fi amânate. În aceste condiții, întrebarea „Am făcut suficient?“ merită însoțită de o alta: „Ce a fost omenește posibil pentru mine în această etapă a vieții?“. Răspunsul nu ne scutește de responsabilitate. Ne ajută să o așezăm într-o măsură pe care o putem susține. Există demnitate și în efortul discret: în a cere ajutor, în a reduce o cerință, în a ne păstra energia pentru o relație importantă, în a recunoaște că astăzi capacitatea noastră este mai mică. Mă întorc, astfel, la arcul întins. Poate că grija începe înainte să aflăm cât poate rezista. În momentul în care observăm tensiunea și îi facem loc să se elibereze. În cabinet, în relația cu copilul, în muncă și în felul în care vorbim cu noi înșine, ritmul terapeutic devine pentru mine o formă de atenție: la cât cerem, la cât putem duce și la spațiul necesar pentru a ne reface. Nu trebuie să ajungem la limita rezistenței pentru a avea dreptul să ne oprim În contextul creșterii numărului de persoane care trăiesc cu afecțiuni oncologice și cu impactul emoțional al acestora, ritmul terapeutic devine o formă de grijă pentru pacienți, pentru familiile lor și pentru cei care îi îngrijesc. Dincolo de investigații și tratamente, există oameni care trăiesc mult timp cu arcul întins: între teamă și speranță, între așteptarea unui rezultat și efortul de a continua viața. Urgența bolii poate ajunge să ocupe tot timpul unui om. De aceea, în îngrijirea oncologică avem nevoie și de spații în care acesta să poată respira, să fie ascultat și să-și regăsească propriul ritm. Nu ar trebui să așteptăm ca omul să se frângă pentru a-i oferi un loc în care să lase jos, măcar pentru o vreme, ceea ce duce. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/cata-tensiune-putem-duce-lectia-unui-arc-intins/

Margaret Preston a modelat peisajul cultural și estetic al Australiei, opera ei continuând să inspire și să genereze dezbateri, subliniind contribuția ei importantă la arta australiană a secolului al XX-lea. Recunoscută pentru picturile și xilografiile sale reprezentând peisaje locale și flora autohtonă, ea a fost o voce publică fără menajamente în ceea ce privește cultura australiană și a promovat un stil distinct australian, bazat pe principiile și motivele artei moderniste, aborigene și asiatice. Născută la Adelaide în 1875, Margaret Preston (născută McPherson) a studiat în mari orașe australiene, înainte de a călători prin Europa începând cu 1904. A studiat trei ani la München și Paris, iar în 1912 a întreprins o a doua călătorie, mai îndelungată, în cadrul căreia a vizitat expoziția postimpresionistă organizată de Roger Fry la Londra și și-a expus picturile la Noul Salon din Paris, precum și la Academia Regală și la New English Art Club din Londra. Dezvoltarea unui limbaj vizual cu specific australian Implicându-se în dezbaterile din ce în ce mai intense din jurul modernismului, a început să îmbine multe influențe, precum postimpresionismul, primitivismul din arta europeană, mișcarea Arts and Crafts și ukiyo-e japonez. Gravurile îndrăznețe pe lemn ale lui Margaret Preston sintetizează viața australiană în forme izbitoare, modele ritmice și culori luminoase. După ce a studiat tehnicile japoneze de gravură pe lemn ukiyo-e în timpul călătoriilor ei în străinătate, Preston s-a concentrat pe surprinderea esenței țării sale – redând vaze cu flori de waratah și banskia alături de scene din Portul Sydney și Circular Quay. Gravurile lui Preston au făcut ca viața de zi cu zi să pară extraordinară – demonstrând că modernismul australian nu era doar decorativ, ci îndrăzneț și cu un caracter distinct. După întoarcerea lui Preston din Europa la Sydney, în 1919, s-a impus ca o figură centrală în răspândirea principiilor moderniste și a urmărit dezvoltarea unui limbaj vizual cu specific australian. Pentru a-și concretiza pasiunea de a defini o artă națională, Margaret Preston s-a orientat către materialul cultural al popoarelor indigene, ale căror modele le percepea ca fiind neafectate de gustul european. Deși a dat dovadă de progresism în recunoașterea valorii estetice a obiectelor și motivelor pe care le-a încorporat, abordarea sa nu a ținut seama de semnificația acestora pentru comunitățile de la care le-a preluat. Margaret Preston a călătorit mult în Pacific, Asia, India și Africa, unde și-a cultivat interesul pentru arta și cultura non-europeană. Încorporând diverse stiluri și motive în opera ei, a căutat să creeze un limbaj vizual care să reflecte locul Australiei în regiunea Asia-Pacific și să acorde artei aborigene un rol fundamental – așa cum reiese din lucrări inovatoare precum „I lived at Berowra” din 1941. În 1929, consiliul de administrație al ceea ce astăzi este Galeria de Artă din New South Wales a comandat lucrarea „Self portrait” – prima comandă de acest fel acordată unei artiste de către galerie. În 1937, Preston a câștigat o medalie de argint la Expoziția Internațională de la Paris. Artista a murit în 1963, în Mosman, o suburbie situată pe malul portului din Sydney. National Gallery of Victoria găzduiește până la 31 ianuarie 2027 o amplă restrospectivă a creației lui Preston, care cuprinde și una dintre matrițele ei originale. Sursă: https://curatorial.ro/arta/femei-in-arta-margaret-preston-pioniera-modernismului-australian/

Dacă ești în căutarea unui eveniment dedicat fitnessului și sănătății, notează-ți data de 19 octombrie în calendar! Creatin Open Day aduce o zi plină de activități sportive și informații valoroase pentru toți cei pasionați de un stil de viață activ și echilibrat. Evenimentul promite să fie unul dinamic, cu o combinație de clase de aerobic și un seminar dedicat nutriției, totul într-o atmosferă prietenoasă și energică. Mini-maraton de aerobic – Mișcare pentru toate gusturile Unul dintre punctele centrale ale evenimentului este mini-maratonul de aerobic, care include patru clase diferite, fiecare cu propriile beneficii: Pump – O clasă perfectă pentru tonifierea și întărirea mușchilor, folosind greutăți și exerciții repetitive. Ideal pentru cei care vor să își îmbunătățească forța. Tabata – Un antrenament HIIT intens, perfect pentru arderea caloriilor în timp record. Este provocator, dar extrem de eficient pentru cei care caută rezultate rapide. Pilates – Conceput pentru a îmbunătăți flexibilitatea și postura, Pilates este perfect pentru oricine dorește un antrenament care pune accent pe controlul mișcărilor. Yoga – O clasă care aduce liniște și echilibru, fiind ideală pentru relaxare și întinderea mușchilor după o zi intensă de mișcare. Seminar de nutriție despre alimentația antiinflamatoare Pe lângă antrenamentele energizante, participanții vor avea ocazia să afle mai multe despre alimentația antiinflamatoare într-un seminar susținut de nutriționiști. Tema este de actualitate și extrem de utilă pentru cei care își doresc să reducă inflamațiile din corp și să își îmbunătățească sănătatea pe termen lung. Vei învăța ce alimente sunt benefice și ce schimbări poți face în dietă pentru a te simți mai bine și a preveni problemele de sănătate. Intrare gratuită, dar locuri limitate Chiar dacă participarea este gratuită, locurile sunt limitate, așa că înscrierea în prealabil este esențială. Dacă vrei să faci parte din acest eveniment plin de energie și informații valoroase, înscrie-te cât mai repede! Informații utile despre eveniment: Data: Sâmbătă, 19 octombrie, începând cu ora 13:00 Locația: Creatin, Șoseaua București - Târgoviște 219, Mogoșoaia Înscriere: https://creatin.upfit.live/events/registration_1 Acesta este un eveniment perfect pentru oricine vrea să îmbine mișcarea cu informațiile utile despre sănătate, într-un cadru relaxat și prietenos. Nu rata ocazia de a experimenta ceva nou! Sursă: https://fitnet.ro/noutati-fitness/descoperati-stilul-de-antrenament-la-creatin-open-day_1

De fiecare dată când rezultatele elevilor nu sunt cele așteptate, începe căutarea vinovaților. De multe ori, privirile se îndreaptă spre școală și spre directorul ei. Este firesc să cerem responsabilitate, însă este drept să așezăm întreaga răspundere pe umerii unei singure persoane? Un copil nu vine la școală ca o pagină goală. Vine cu educația primită în familie, cu deprinderile formate acasă, cu experiențele și posibilitățile mediului din care provine. Școala are datoria de a sprijini, de a recupera și de a crea șanse, dar educația nu poate fi responsabilitatea exclusivă a școlii. Un rezultat școlar nu spune întreaga poveste a unui copil. În spatele lui se află eforturi, dificultăți și realități care nu pot fi cuprinse întotdeauna într-un procent sau într-un clasament. Responsabilitatea adevărată începe cu analiza onestă a acestor realități, nu cu identificarea pripită a unui vinovat. O întâmplare reală, o întrebare importantă Într-o excursie organizată în cadrul proiectului PNRAS, un elev a primit la desert papanași. A întrebat ce sunt și nu știa cum să îi mănânce folosind cuțitul și furculița. Nu povestesc această întâmplare pentru a judeca elevul. Copilul nu trebuie rușinat pentru ceea ce nu știe, ci sprijinit să descopere și să învețe. Întâmplarea ridică însă o întrebare legitimă: poate fi directorul făcut vinovat pentru fiecare deprindere pe care un copil nu a avut ocazia să o dobândească înainte de a ajunge la școală? Am organizat acea excursie pentru ca elevii să aibă acces la experiențe noi, să descopere lucruri și să își lărgească orizontul. Pentru unii copii, ceea ce pare firesc este o premieră. Dacă școala le oferă ocazia să descopere lumea, nu înseamnă că a eșuat. Poate însemna că își îndeplinește misiunea: aceea de a transforma necunoașterea într-o oportunitate de învățare. Școala nu este singură Familia este primul spațiu al educației, școala continuă și completează această formare, iar comunitatea poate contribui la crearea unor șanse mai bune. Profesorii au responsabilitatea de a preda și de a sprijini progresul, iar directorul trebuie să coordoneze activitatea și să creeze condiții pentru o educație de calitate. Aceste responsabilități se completează, nu se anulează reciproc. Prin proiecte precum PNRAS și Erasmus+, prin activități remediale și pregătire suplimentară, școala noastră a căutat să ofere elevilor sprijin și oportunități. Astfel de intervenții nu rezolvă toate dificultățile peste noapte, dar pot recupera lacune, pot reda încrederea și pot deschide drumuri noi. În acest efort, colaborarea cu inspectoratele școlare, dialogul profesional și sprijinul instituțional sunt importante. Apreciez sprijinul oferit de inspectoratele școlare demersurilor educaționale și eforturilor depuse de școli pentru binele elevilor. Progresul se construiește prin cooperare, prin identificarea nevoilor reale și prin efortul comun al tuturor celor implicați în educație. O școală sprijinită și evaluată obiectiv are șanse mai mari să ofere copiilor educația de care au nevoie. Evaluare corectă, responsabilitate împărțită Directorii trebuie evaluați și trași la răspundere pentru ceea ce ține de atribuțiile lor, pe baza faptelor și a unor criterii clare, echitabile și consecvente. Dar responsabilitatea nu trebuie confundată cu vinovăția transferată automat pentru fiecare dificultate a unui copil sau pentru toate inegalitățile pe care școala încearcă să le reducă. Este ușor să arăți cu degetul spre director. Este mai greu să analizezi cauzele, să identifici soluțiile și să îți asumi propria parte de responsabilitate. Este ușor să judeci un procent. Este mai greu să vezi copilul din spatele lui, profesorul care încearcă să recupereze o lacună și școala care caută resurse pentru a oferi mai mult. Nu avem nevoie de o competiție a vinovățiilor între familie, școală și instituțiile care o îndrumă. Avem nevoie de parteneriat, de criterii de evaluare transparente și de o responsabilitate împărtășită, în care fiecare își îndeplinește rolul pentru binele elevului. În loc de verdict, să alegem adevărul În educație, nu avem nevoie de vinovați de serviciu, ci de parteneri reali. Avem nevoie de părinți implicați, profesori respectați, directori evaluați corect și instituții care susțin școala în misiunea ei. Avem nevoie de mai puține acuzații și de mai multă disponibilitate de a construi împreună. Dincolo de note, procente și clasamente, există copii care au nevoie să fie învățați, încurajați și ajutați să crească. Datoria noastră nu este să îi rușinăm pentru ceea ce nu știu, ci să le oferim șansa de a învăța. Poate că înainte de a întreba cine este vinovat pentru rezultatele unui elev, ar trebui să ne întrebăm ce a făcut fiecare dintre noi pentru ca acel copil să reușească. Școala are responsabilități. Familia are responsabilități. Comunitatea și instituțiile educaționale au, la rândul lor, responsabilități. Iar copiii au nevoie ca aceste responsabilități să se întâlnească, nu să se transforme într-un joc al acuzațiilor. Educația nu se construiește prin găsirea unui singur vinovat, ci prin curajul de a recunoaște realitatea, prin asumare și prin efort comun. O școală care oferă copiilor experiențe, sprijin și șanse nu trebuie judecată doar pentru ceea ce încă nu a reușit, ci și pentru ceea ce face, zi de zi, ca lucrurile să se schimbe. Sursă: https://www.edupedu.ro/cand-scoala-devine-vinovatul-de-serviciu-despre-rezultate-responsabilitate-si-adevarul-din-spatele-educatiei-op-ed-mihaela-hoza/

Turismul din România a înregistrat un avans important în ultima lună de vară din acest an. Sosirile şi înnoptările în structurile de primire turistică, inclusiv în apartamente şi camere de închiriat, au crescut cu 9%, respectiv cu 10,2% în luna august 2026 faţă de aceeaşi lună a anului trecut, indică datele publicate miercuri de Institutul Naţional de Statistică (INS). Conform datelor oficiale, în luna august 2026, numărul sosirilor în unitățile de cazare a ajuns la 2,269 milioane de persoane. Piața internă rămâne motorul principal al industriei ospitalității de la noi, vizitatorii români reprezentând 84,8% din total, în timp ce turiștii străini au cumulat 15,2%. Aceeași tendință pozitivă se observă și în cazul înnoptărilor, care au totalizat 5,641 milioane. Proporția pe categorii se păstrează aproape identică: 87,9% dintre înnoptări au fost realizate de cetățenii români, iar 12,1% de vizitatorii veniți din afara granițelor. În ceea ce privește timpul petrecut în vacanță, durata medie a şederii în luna august a fost de 2,6 zile pentru turiştii autohtoni şi de doar două zile pentru cei străini. Totodată, gradul de ocupare a locurilor de cazare la nivel național a urcat la 45,2%, înregistrând o creștere de 1,5 puncte procentuale față de luna august a anului precedent. Constanța, București și Brașov, destinațiile preferate în 2026 Privind imaginea de ansamblu a primelor opt luni din anul 2026, creșterea sectorului este una ceva mai temperată, fiind susținută în special de vârful de sezon estival. Între 1 ianuarie și 31 august 2026 au fost înregistrate în total 9,756 milioane de sosiri, reprezentând un plus de doar 0,7% față de perioada similară a anului trecut. Din totalul acestora, 81% au fost turiști români. Numărul înnoptărilor a stagnat aproape la același nivel din 2025, ajungând la 21,184 milioane, cu o foarte ușoară creștere de 0,1%. În acest interval de opt luni, durata medie a șederii a coborât comparativ cu media lunii august, situându-se la 2,2 zile pentru români și 2,1 zile pentru străini. De asemenea, gradul general de utilizare a spațiilor de cazare a fost de 29,3%, marcând o scădere de 1,6 puncte procentuale față de primele opt luni ale anului trecut. Datele INS defalcate pe județe arată o concentrare clară a interesului turistic. Litoralul, Capitala și zona montană domină clasamentul național absolut. Județul Constanța conduce detașat topul, cu 1,862 milioane de sosiri și 5,758 milioane de înnoptări. Urmează municipiul București, care a atras 1,268 milioane de vizitatori, și județul Brașov, cu 878.300 de persoane cazate. De unde vin cei mai mulți turiști străini Interesul străinilor pentru țara noastră se menține vizibil, principalele piețe emițătoare fiind statele occidentale dezvoltate. Cele mai multe sosiri ale turiştilor străini în primele opt luni din 2026 au provenit din Germania, cu 181.400 de vizitatori cazați în structurile de profil. Pe locurile următoare s-au clasat turiștii din Italia, în număr de 148.300, și cei veniți tocmai din Statele Unite ale Americii, care au înregistrat 122.400 de sosiri în România. Institutul Național de Statistică a precizat că rezultatele au fost obținute analizând un eșantion relevant stabilit în luna iunie 2026, care a cuprins 16.347 de structuri de cazare autorizate cu o capacitate mai mare de 10 locuri pat. Dintre acestea, 9.523 au fost unități de cazare clasice, iar 6.824 au fost apartamente și camere de închiriat. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/turism-romania-crestere-sosiri-cazari-turisti-august-2026-date-ins-pc0q9k0

Pelerinajul Sfintei Parascheva a început joi la Iași cu scoaterea în procesiune a cinstitelor sale moaște și așezarea la baldachinul din curtea Catedralei Mitropolitane, împreună cu cele ale Sfântului Paisie de la Sihăstria. Procesiunea a fost precedată de slujba Acatistului sfintei cuvioase, oficiată de Episcopul vicar Nichifor Botoșăneanul al Arhiepiscopiei Iașilor, împreună cu numeroși clerici. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a subliniat semnificația începului pelerinajului, pe care l-a descris drept un „act de credință” și „un pas spre Domnul”. „Să vă răsplătească, Bunul Dumnezeu, acest pas. Să vă răsplătească Domnul truda și actul de credință și această ieșire din tiparul grijilor dumneavoastră”, a spus ierarhul. Mijlocirea a doi sfinți PS Nichifor Botoșăneanul a participat joi, 08.10.2026, la procesiunea cu moaștele Sf. Parascheva și cu cele ale Sf. Paisie de la Sihăstria, care deschid manifestările pelerinajului de la Iași. Foto credit: Doxologia / Pr. Silviu Cluci Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul a arătat binecuvântarea de a avea alături de moaștele Sfintei Parascheva, pe cele ale Sfântului Paisie de la Sihăstria. „Viața monahală pentru Sfânta Parascheva a însemnat tocmai a fi ea însăși singură cu Dumnezeu. Și ne învață ca a te privi pe tine cu Dumnezeu, singur, a te judeca de fiecare dată în raport cu Dumnezeu, nu cu celălalt”. „Sfântul Paisie de la Sihăstria, el însuși monah, mai aproape de noi, aproape cu timpul de zilele noastre. Mulți dintre noi l-am și cunoscut, i-am ascultat cuvântul. Om crescut la țară, dar înzestrat cu înțelepciune, cu inimă adâncă și cu credință puternică, nici lui nu i-a fost ușor să iasă din gospodăria părinților săi, din înțelesul comunității sale”, a mai spus Preasfinția Sa. În acest sens, epsicopul vicar a evidențiat virtuțile de care sfântul cuvios a dat dovadă în anii săi ca monah: „Este o viață în care petrece cu atenție la sine și cu bucuria de a înțelege planul lui Dumnezeu și de a înțelege că în viața aceasta orice întâlnire și orice oportunitate pe care ne-o pune Dumnezeu înainte are un rost spre creșterea noastră”. „El însuși, încă din timpul vieții, având o viață îndelungată, a fost mângâietor oamenilor și povățuitor, adeseori cunoscându-le gândul înainte de a și-l spune, cunoscându-le nevoia înainte de a și-o mărturisi”. Un început de pelerinaj binecuvântat Numeroși pelerini au trecut de la primele ore ale dimineții pe la baldachin pentru a se închina la raclele cu sfintele moaște. Foto credit: Doxologia / Pr. Silviu Cluci Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul s-a rugat la începutul pelerinajului: „Să ne dăruiască biruință asupra puterilor văzute și nevăzute ale răului. Să ne dăruiască încredințarea că, atunci când ne unim în rugăciune, Dumnezeu lucrează în alt chip decât omenește”. „Să ne ajute Domnul ca acest drum pe care îl facem, pentru a ne închina Sfintei Parascheva, pelerini din toată țara, cu fiecare pas să fie spre creșterea noastră”, a mai spus ierarhul. Programul complet al manifestărilor liturgice din perioada 8-15 octombrie, care includ sfințire de biserică, procesiuni și numeroase slujbe, se găsește aici. Totodată, peste 50 de manifestări culturale vor fi organizate în cadrul Festivalului Sacrum de la Iași. Pentru o bună desfășurare a evenimentului, reprezentanții forțele de ordine au anunțat traseul culoarului unic de acces la moaște și au oferit sfaturi pentru pelerinii Sfintei Parascheva. Sursă: https://basilica.ro/pelerinajul-sf-parascheva-a-inceput-iasi-2026/