DanieI

- Nume: DanieI - Rang: Captain (5) - Săptămâna: 19.10.2026 - 25.10.2026 - Ofițerii săptămânii: Ceausescu01[ToV] - 163 de puncte. Va fi recompensat cu raport înjumătățit, $125.000 și posibilitatea de a purta orice skin al facțiunii în această săptămână Assassinul - 126 de puncte. Va fi recompensat cu $75.000. [uS]RoByTuu30 - 95 de puncte. Va fi recompensat cu $50.000. - Alte precizări: Felicitări tuturor!

LaToya Ruby Frazier activează în domeniile video, performance, instalație și editare, având fotografia ca mediu principal de expresie. Opera ei explorează justiția socială, transformarea culturală și realitățile experienței americane. Prin povestirea colaborativă alături de subiecții săi, Frazier abordează teme precum declinul industrial, justiția de mediu, accesul la asistență medicală și apă potabilă, drepturile muncitorilor, familia și memoria colectivă. Având rădăcini în tradițiile fotografiei documentare sociale din anii 1930 și în practicile conceptuale din anii 1960 și 1970, opera sa continuă și extinde aceste moșteniri pentru a confrunta inegalitățile politice și sociale contemporane. Opera lui Frazier a făcut obiectul mai multor expoziții personale la instituții din SUA și Europa, printre care Brooklyn Museum of Art; Seattle Art Museum; The Institute of Contemporary Art in Boston; Contemporary Art Museum, Houston; Musée des Arts Contemporains, Grand-Hornu, Belgia; CAPC Musée d’Art Contemporain de Bordeaux, Franța; Carré d’Art – musée d’art contemporain de Nîmes, Franța; The Silver Eye Center for Photography, Pittsburgh; The August Wilson Center, Pittsburgh; The Frost Art Museum, Miami; The Musée d’art Moderne, Luxembourg; și The Newcomb Museum at Tulane University, New Orleans. Colecții și distincții Născută în 1982, în Braddock, a debutat literar la vârsta de 32 de ani, cu „The Notion of Family”, un volum despre cum ea, mama și bunica ei au supraviețuit mediului rasist din Pennsylvania. Cartea a fost recompensată un an mai târziu cu International Center for Photography Infinity Award. Au urmat „And From The Coaltips A Tree Will Rise” și un volum care îi poartă numele. Lucrări de LaToya Ruby Frazier se regăsesc în colecții precum The Museum of Modern Art, New York, unde a avut o amplă restrospectivă în 2024; The Studio Museum in Harlem; Brooklyn Museum; The Bronx Museum of the Arts; Whitney Museum of American Art, New York; Solomon R. Guggenheim Museum, New York; Carnegie Museum of Art, Pittsburgh; Museum of Contemporary Art Chicago; The Baltimore Museum of Art; Los Angeles County Museum of Art; J. Paul Getty Museum, Los Angeles; Lucas Museum of Narrative Art, Los Angeles; Seattle Art Museum; Dallas Art Museum; Art Gallery of Ontario in Toronto; Nasher Museum of Art; Princeton Art Museum; Library of Congress, Washington, D.C.; Centre Georges Pompidou, Paris. Artista a primit mai multe burse și două titluri onorifice de doctor, a fost recompensată cu Gwendolyn Knight & Jacob Lawrence Prize din partea Seattle Art Museum, în 2013, și inclusă în lista TIME 100 a celor mai influente persoane din lume în 2024, datorită stilului său narativ captivant și angajamentului său în favoarea justiției sociale. Sursă: https://curatorial.ro/societate/latoya-ruby-frazier-fotografia-ca-instrument-al-justitiei-sociale-si-al-memoriei-colective/

Aeroportul din Chios va suspenda toate zborurile începând cu 15 noiembrie 2026 și până pe 15 martie 2027, potrivit The Sun. Chios este a cincea insulă ca mărime din Grecia, având aproximativ 50.000 de locuitori. Cu toate acestea, insula va rămâne fără legături aeriene regulate timp de patru luni, ceea ce va afecta atât turiștii, cât și localnicii. Potrivit Autorității Elene pentru Aviație Civilă (HCAA), lucrările vizează extinderea și modernizarea pistei, astfel încât aeroportul să fie pregătit pentru sezonul turistic din vara anului viitor. În prezent, pista are o lungime de doar 1.511 metri, ceea ce înseamnă că aeronavele de mari dimensiuni, cu fuselaj lat, nu pot ateriza aici. Aeroportul poate primi doar avioane mai mici, cu elice, sau aeronave cu fuselaj îngust. Astfel, turiștii care doresc să ajungă pe insulă cu avionul trebuie să zboare mai întâi către Atena sau Salonic, de unde să ia un avion mai mic pentru a ajunge la destinație. Pista aeroportului va fi extinsă pentru a permite aterizarea unor avioane mai mari Situația urmează să se schimbe după finalizarea lucrărilor, deoarece pista va fi extinsă de la 1.511 metri la 1.799 de metri. Această modificare va permite aeroportului să primească aeronave de dimensiuni mai mari decât cele care pot ateriza în prezent. Pe durata lucrărilor, vor fi permise aterizările de urgență, inclusiv zborurile pentru evacuări medicale și operațiunile de căutare și salvare. Cu toate acestea, planurile de modernizare au stârnit și nemulțumiri, în special din cauza perioadei alese pentru închiderea aeroportului. Închiderea aeroportului ar putea afecta economia insulei și deplasările localnicilor Președintele Camerei de Comerț din Chios, Pantelis Legatos, a avertizat că închiderea anticipată a aeroportului va avea consecințe importante asupra economiei și vieții sociale a insulei. „Închiderea anticipată va afecta grav economia și societatea insulei, în special în perioada sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou, când oamenii și-au planificat călătorii, vizite la familie și programări medicale”, a declarat acesta. Legatos a subliniat că legătura aeriană cu Atena este esențială pentru locuitorii insulei. „Chios, fiind o insulă de frontieră situată la aproximativ 8 kilometri de Turcia, depinde de legătura aeriană cu capitala din motive legate de sănătate, divertisment și libertate de mișcare”, a explicat el. Inițial, autoritățile plănuiseră să închidă aeroportul pe 15 ianuarie 2027, cu două luni mai târziu decât data stabilită în actualul calendar. Devansarea lucrărilor a provocat îngrijorări în rândul reprezentanților mediului de afaceri, care se tem de efectele suspendării zborurilor asupra activităților economice și asupra locuitorilor insulei. Sursă: https://stirileprotv.ro/stiri/travel/o-insula-din-grecia-isi-va-inchide-singurul-aeroport-timp-de-4-luni-decizia-care-ar-putea-afecta-turistii-si-localnicii.html

Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române a publicat Slujba Soborului Sfinților Martiri Militari. Cartea cuprinde rânduielile liturgice specifice sărbătorii, sinaxarul Soborului Sfinților Militari, și cântările dedicate acestora. Textele liturgice au fost aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din luna iunie. Între sfinții pomeniți în cadrul soborului se află Sfântul Mucenic Longhin Sutașul, martor al Răstignirii Domnului, precum și marii mucenici militari cinstiți în întreaga lume ortodoxă. În total, sunt 20 de sfinți militari martiri pomeniți în cadrul acestei sărbători. Potrivit sinaxarului sărbătorii, Biserica Ortodoxă Română, care se roagă în fiecare zi, la sfintele slujbe, pentru armata iubitoare de Hristos, a înscris în Calendarul ortodox Soborul Sfinților Martiri Militari în anul 2026, încât, în ziua de 26 octombrie, alături de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, să fie cinstiți toți Sfinții militari care au pătimit pentru dreapta credință. Sursă: https://basilica.ro/slujba-soborului-sfintilor-martiri-militari-publicata/

Ai ajuns acasă de la serviciu și te-ai apucat să rezolvi din lucrurile care te așteptau. Acum este târziu și, în sfârșit, ai puțin timp doar pentru tine. Pe noptieră stă o carte începută cu săptămâni bune în urmă. Îți propui să citești câteva pagini, dar, până la urmă, iei telefonul în mână. „Doar cinci minute!“, îți spui. Când te uiți la ceas, a trecut deja o oră, iar în loc să te simți odihnit(ă), te simți mai obosit(ă) decât înainte. Dacă te-ai regăsit în această situație, să știi că se întâmplă multora dintre noi. Cărțile nu sunt neapărat mai valoroase decât telefoanele, dar te duc într-o direcție complet diferită. Și asta nu este o judecată la adresa nimănui, ci pur și simplu o observație despre cum funcționează cele două. Telefonul face exact ce a fost gândit să facă Aplicațiile pe care le folosim zilnic sunt proiectate să ne capteze atenția, astfel încât să le utilizăm cât mai mult. Fiecare notificare, fiecare scroll și fiecare conținut video scurt se bazează pe un mecanism cunoscut de mult timp în psihologie, numit recompensă variabilă. Nu știm niciodată ce urmează, poate un mesaj de la cineva drag, poate ceva care ne amuză, și tocmai această anticipare a noutății ne activează rapid dopamina și ne face să vrem să revenim. Montag și colegii săi1 au arătat că notificările, derularea infinită sau recompensele, precum aprecierile, au fost create intenționat pentru a prelungi timpul petrecut în aplicații. Din punct de vedere psihologic, e o tentație mult prea mare ca să evităm această buclă, tocmai de aceea, nevoia de dopamină preia mult prea des controlul asupra timpului nostru, iar telefonul devine o extensie a noastră. De fapt, telefonul ne influențează chiar și atunci când nu-l folosim. Cercetările lui Adrian Ward și ale colegilor săi2 sugerează că simpla prezență a telefonului în apropiere, chiar închis și cu ecranul în jos, ne poate reduce capacitatea cognitivă disponibilă. O parte din atenția noastră rămâne ocupată cu efortul de a nu-l verifica. Cărțile funcționează diferit Spre deosebire de telefoane, cărțile nu oferă o recompensă imediată. Au nevoie de atenție, prezență susținută, de răbdare și de un anumit tip de liniște interioară pe care mulți dintre noi am uitat cum e să o simțim. Cărțile nu ne oferă recompense imediate. La început, primele pagini pot fi chiar greu de parcurs, pentru că mintea, obișnuită cu stimuli rapizi, caută ceva mai ușor. Dar aici este și valoarea lor. Cărțile ne oferă informații, la fel ca telefonul, însă fără suprasolicitarea stimulilor vizuali și auditivi pe care o aduce ecranul. Când primim foarte mulți stimuli într-un timp scurt, mintea obosește mai repede și ne este mai greu să ne liniștim. Când citim, mergem într-un ritm al nostru, ne putem opri asupra unei idei și putem reveni la ea oricând. De aceea, lectura ne și relaxează. Într-un studiu realizat de Rizzolo și colegii săi3, 30 de minute de lectură au redus stresul la fel de mult ca 30 de minute de yoga. Lectura ne dezvoltă și imaginația. Pe ecran, imaginile ne sunt oferite de-a gata, însă într-o carte le construim noi. Când citim o poveste, se activează zone ale creierului implicate în a vedea și a face lucrurile descrise în text, ca și cum le-am trăi.4 Iar citirea ficțiunii ne poate face mai deschiși la idei noi, o condiție importantă pentru creativitate5. În plus, cartea ne poate ajuta să ne întâlnim cu noi înșine. Studiul realizat de Raymond Mar și Keith Oatley6 descrie ficțiunea ca pe o simulare a experienței sociale, în care exersăm înțelegerea gândurilor și emoțiilor celorlalți. Uneori, ne regăsim într-un personaj sau într-o frază și începem să ne punem întrebări despre propria viață. Astfel, lectura se transformă într-un proces de introspecție. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/mintea-noastra-intre-scroll-si-lectura/

Un episod biblic, o încoronare, crime și un naufragiu sunt subiectele celor mai mari tablouri din Muzeul Luvru de la Paris. Paolo Veronese, Jacques-Louis David, Antoine-Jean Baron Gros, Théodore Géricault și Eugène Delacroix le semnează, iar valoarea artistică și istorică a lucrărilor completează perspectiva pe care o oferă vizitatorilor asupra unor evenimente din istorie. Curatorial face top 5. „Les Noces de Cana” În Aripa Denon, Sala Gioconda, se află cel mai mare tablou din Muzeul Luvru: „Les Noces de Cana”, de Paolo Veronese. Uleiul pe pânză are 6,77 metri înălțime și 9,94 metri lățime. Lucrarea impresionantă a fost pictată în 1562-1563 pentru refectoriul călugărilor benedictini de la San Giorgio Maggiore din Veneția și tranportată la Luvru în 1798. Potrivit Bibliei, Iisus a fost invitat la petrecerea de nuntă din Cana, în Galileea, unde a făcut primul său miracol, preschimbând apa în vin, prefigurând Eucaristia. Acest episod biblic este transpus într-o fastuoasă nuntă de secol XVI în Veneția, într-un décor teatral care îmbină sacrul cu profanul. Tabloul a fost restaurant între 1989 și 1992. Încoronarea împăratului Napoleon „Le Couronnement de l’empereur Napoléon Ier et de l’impératrice Joséphine dans la cathédrale Notre-Dame de Paris, le 2 décembre 1804”, de Jacques-Louis David, este o altă capodoperă impresionantă a celui mai mare muzeu din lume. Această pictură, cea mai mare din colecția Luvrului după „Noces de Cana” a lui Veronese, imortalizează unul dintre cele mai celebre evenimente din istoria politică a Europei moderne. Scena se desfășoară pe 2 decembrie 1804, la începutul după-amiezii, în corul catedralei Notre-Dame din Paris. Împăratul Napoleon, după ce s-a încoronat singur, urmează să așeze coroana pe capul soției sale, Joséphine. Cu o înălțime de 6,91 metri și 9,79 metri lățime, tabloul a fost comandat de împăratul Napoleon I cu trei luni înainte de ceremoniile de încoronare, fără a se specifica o destinație anume. Realizat în doi ani de David cu ajutorul a doi asistenți și plătit cu suma totală de 65.000 de franci, tabloul a fost finalizat la sfârșitul anului 1807 și prezentat pentru prima dată publicului la Muzeul Luvru în februarie 1808. Expus temporar de încă două ori la Luvru în perioada Primului Imperiu, opera a putut fi admirată ulterior, la cerere, în atelierul parizian al lui David, până în 1815. „Bonaparte visitant les pestiférés de Jaffa” „Bonaparte visitant les pestiférés de Jaffa” (11 mars 1799), de Antoine-Jean Baron Gros, are o înălțime de 5,23 metri; înălțime cu ramă – 5,69 m; lățime – 7,15 metri; lățime cu ramă – 7,57 metri. Tabloul a fost comandat de Ministerul de Interne, la inițiativa primului consul Napoleon Bonaparte și pictat de artist în atelierul său de la Jeu de Paume, din Versailles. A fost expus la Paris, la Salonul din 1804, fiind plătit cu 16.000 de franci în 1805. „Le radeau de la Méduse” „Le radeau de la Méduse”, de Théodore Géricault, a fost creat în 1818-1819, cu o înălțime de 4,91 de metri și 7,16 metri lățime. Fregata „La Méduse”, având la bord patru sute de oameni – marinari, soldați și pasageri civili -, trebuia să se îndrepte spre Saint-Louis, în Senegal. Nu a ajuns însă niciodată la destinație, deoarece a eșuat pe 2 iulie 1816 în Bancul Arguin, un mare banc de nisip subacvatic situat în largul coastelor senegaleze. Nefiind în măsură să elibereze nava, membrii echipajului au construit o plută din resturile fregatei. O sută cincizeci de persoane s-au urcat la bordul acestei ambarcațiuni improvizate. Pluta trebuia să fie remorcată până la țărm de bărcile conduse de căpitan, dar, deoarece frânghiile care le legau au fost tăiate, doar bărcile au ajuns la țărm, lăsând în urmă pluta. După douăsprezece zile de derivă sub un soare dogoritor, pluta mai număra doar cincisprezece supraviețuitori. Atunci a fost zărită de brigada „Argus”, trimisă în căutarea ei. „Mort de Sardanapale” „Mort de Sardanapale”, de Eugène Delacroix, are o înălțime de 3,92 de metri și lățime de 4,96 metri. Tabloul a fost pictat de Eugène Delacroix în a doua jumătate a anului 1827 și expus la Salonul de la Paris, între februarie și aprilie 1828. Pictorul nu a reușit atunci să-l vândă și l-a păstrat timp de optsprezece ani în succesivele sale ateliere pariziene. În 1846, un colecționar particular, Daniel David Wilson, i-l cumpără la prețul de 6.000 de franci. Tabloul își schimbă apoi proprietarii de cel puțin cinci ori; ultimul dintre aceștia, Raphaël Vitta, îl vinde în 1921 Muzeului Luvru pentru 700.000 de franci. Pictată la Paris în al doilea semestru al anului 1827, pe o „pânză groasă de cincisprezece picioare pe douăsprezece” (aproximativ 490 x 390 cm) furnizată de casa Haro (factură din 12 iulie 1827); admisă de juriul Salonului din 1827-1828 în cadrul ședinței din 14 ianuarie 1828. „Revoltații l-au asediat în palatul său… Întins pe un pat somptuos, în vârful unui imens rug de foc, Sardanapal le-a poruncit eunucilor și ofițerilor de la palat să-i măcelărească soțiile, pajii, până și caii și câinii săi preferați; niciunul dintre obiectele care îi serviseră plăcerilor nu trebuia să-i supraviețuiască… Aïscheh, o femeie din Regatul greco-bactrian, nu a vrut să accepte ca un sclav să-i ia viața și s-a spânzurat singură de coloanele care susțineau bolta… Baleah, paharnicul lui Sardanapal, a dat în cele din urmă foc rugului și s-a aruncat și el în flăcări”. Sursă: https://curatorial.ro/arta/cele-mai-mari-tablouri-de-la-luvru/

În comunitățile în care accesul la specialiști este dificil, un control medical poate fi amânat nu doar din cauza distanței, ci și a costurilor deplasării, a programărilor sau a dificultății de a organiza un drum până la un centru medical. Din 2022, Asociația Medcorp, cu sprijinul OMV Petrom, desfășoară programul „Sănătate în Vecinătate”, prin care aduce consultații și investigații gratuite direct în comunități. În timp, intervenția s-a extins dincolo de accesul la servicii medicale, către prevenție, continuitatea îngrijirii și educație pentru sănătate. Sănătatea unei comunități nu începe și nu se termină în cabinetul medical. O consultație făcută aproape de casă, informațiile despre prevenție care ajung în familie sau o explicație despre sănătate oferită unui copil la școală pot contribui, fiecare în alt mod, la felul în care oamenii au grijă de sănătatea lor. În 2026, programul „Sănătate în Vecinătate” reunește aceste trei direcții: servicii medicale gratuite în comunități, activități de prevenție pentru beneficiari și familiile lor și un program-pilot de educație pentru sănătate destinat copiilor. Cum se desfășoară întâlnirea cu echipa medicală Pentru beneficiar, întâlnirea cu echipa medicală poate însemna mai mult decât o singură consultație. În formatele organizate în mai multe etape, prima întâlnire poate include recoltarea analizelor, măsurători și discuții despre simptome și istoricul medical. La revenire, rezultatele sunt explicate și corelate cu evaluarea clinică, iar beneficiarul poate continua cu consultațiile și investigațiile necesare și primește recomandări pentru pașii următori. În funcție de formatul evenimentului, oamenii pot avea acces și la consultații în mai multe specialități ori la investigații ecografice. Posibilitatea de a discuta cu medicii și de a efectua evaluări în propria comunitate face acest parcurs mai accesibil. Pentru o persoană care ar avea nevoie de ajutorul familiei pentru fiecare drum la un centru medical, apropierea serviciilor de casă poate conta mult. Prevenția ajunge și în familie În 2026, componenta de informare și prevenție a cuprins peste 4.000 de beneficiari. În funcție de nevoile urmărite, programul a inclus teste pentru Helicobacter Pylori, PSA, boala celiacă, FSH, determinarea grupei sanguine și a RH-ului, Hepatita B și C, precum și informații privind prevenția diabetului și hipertensiunii și alte teme de interes pentru un stil de viață sănătos. O parte dintre aceste informații și materiale pleacă de la eveniment odată cu beneficiarul. Pot fi duse acasă, discutate cu familia și folosite ulterior. Prevenția nu mai rămâne astfel doar în relația dintre medic și persoana consultată, ci poate intra în conversațiile și deciziile de zi cu zi ale familiei. Educație pentru sănătate încă din școală Grija pentru comunitate include și copiii. În 2026, programul a testat pentru prima dată o componentă dedicată educației pentru sănătate, construită în jurul nutriției, primului ajutor și al activităților în aer liber. Pilotul a reunit 274 de copii din 10 clase sau grupe, în șase localități din județele Prahova, Constanța, Dolj și Dâmbovița, depășind obiectivul inițial de 250 de participanți. Activitățile, adresate copiilor din ciclul primar, au dus prevenția într-un spațiu care le este deja familiar: școala. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/sanatate-in-vecinatate-aproape-de-viata-de-zi-cu-zi-consultatii-in-comunitate-preventie-in-familie-si-educatie-pentru-copii-6gpdxe9

Simona Urluescu, președintele al Sindicatului Liber Învățământ Tg.Jiu, a declarat că agresiunea unor elevi asupra altor colegi de clasă sau chiar asupra profesorilor „se înregistrează, din păcate, frecvent”. Aceasta a spus, pentru Gorj TV, că școala trebuie „să fie un spațiu sigur, nu unul al terorii și al violenței”. „Incidentele înregistrate în ultima perioadă în școli de agresiune a unor elevi asupra altor elevi sau chiar asupra profesorilor se înregistrează, din păcate, frecvent. Se tot vorbește de modificări legislative, de protejarea profesorilor și a elevilor, de raportarea imediată a amenințărilor, chiar fiind ele online, de respectarea regulilor. Despre ce reguli este vorba când legislația în vigoare nu permite pedepse, sancțiuni clare asupra agresorilor?”, a declarat liderul sindical. Simona Urluescu a precizat că legea pentru protecția profesorilor și elevilor nu este un moft.„Pe lângă toate problemele și umilințele existente deja, unui profesor îi e teamă pentru propria viață să mai meargă la școală”, a completat aceasta: „Această lege de protecție nu este un moft, este o urgență a sistemului de educație. Totodată, această lege nu este numai despre protecția cadrelor didactice, ci și pentru securitatea elevilor. Școala să fie un spațiu sigur, nu unul al terorii și al violenței. Pe lângă toate problemele și umilințele existente deja, unui profesor îi e teamă pentru propria viață să mai meargă la școală.” Un elev de 15 ani a rănit un coleg de clasă cu un obiect tăietor-înțepător și a agresat fizic un alt elev, joi, 22 octombrie 2026, la Colegiul Tehnic „Armand Călinescu” din Pitești, potrivit informațiilor transmise de Inspectoratul de Poliție Județean Argeș și relatate de presa locală. Elevul rănit a fost transportat la spital, iar presupusul agresor se află în custodia polițiștilor. Incidentul are loc la doar trei zile după atacul cu cuțitul de la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Bistrița, unde o profesoară și un elev au fost răniți. Inspectorul școlar general al județului Argeș, Dumitru Tudosoiu, a declarat că profesorul de serviciu l-a imobilizat pe elevul de clasa a IX-a care și-a atacat doi colegi cu o macetă la liceul din Pitești. Declarațiile au fost făcute pentru Euronews România. Întrebat despre măsurile de siguranță și personalul de specialitate de la Colegiul Tehnic „Armand Călinescu”, Dumitru Tudosoiu a afirmat că unitatea de învățământ are firmă de pază și posturi ocupate în domeniul consilierii școlare. Sorin Ionescu, ministrul delegat pentru Învățământul Preuniversitar, a anunțat că inspectoratele școlare vor primi solicitarea să facă, în perioada imediat următoare, controale inopinate privind accesul în școli. „Privim cu mare îngrijorare creșterea numărului de cazuri de violență”, a declarat Sorin Ionescu. Informații de context Luni dimineață, 19 octombrie, un elev de clasa a VII-a a atacat cu un cuțit o profesoară și a rănit un alt elev la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Bistrița. Potrivit inspectorului școlar general Vasile Șteopoaie, agresorul căuta un elev de clasa a VI-a pe care intenționa să îl rănească, afirmând că acesta este de altă religie. Profesoara a încercat să îl împiedice să intre în sala de clasă și a fost înjunghiată în zona frunții și în partea laterală a abdomenului. Ministrul Educației condamnă agresiunea de la școala din Bistrița, potrivit unui comunicat de presă. Ministrul le cere parlamentarilor să modifice cadrul legal pentru a oferi o protecție penală specială pentru profesorii agresați sau amenințați. Și Federația Națională a Părinților Edupart solicită măsuri urgente din partea autorităților și cere părinților să fie prezenți în viața copiilor, potrivit unui comunicat de presă. „Violența nu poate fi tolerată în școlile din România. Nici împotriva elevilor, nici împotriva profesorilor și nici împotriva vreunui membru al comunității școlare”, se arată în comunicat. Sorin Ionescu, propus de PSD pentru funcția de ministru delegat pentru învățământul preuniversitar, susține că școlile trebuie să colaboreze mai mult cu instituțiile de siguranță publică pentru prevenirea violenței. Întrebat cine ar fi trebuit să observe eventualele tendințe de radicalizare ale elevului agresor, Ionescu a afirmat că acest lucru depășește competența Ministerului Educației. Sindicatele din Educație transmit, printr-un comunicat de presă, că vor fi declanșate proteste în cazul în care autoritățile vor trata cu indiferență violența din școli. „Dacă și acum autoritățile vor trata această criză cu indiferență, singura pârghie rămasă la dispoziția noastră va fi declanșarea protestelor la nivel național!”, conform sursei citate În ultima săptămână, acesta este al doilea caz făcut public în care un profesor este agresat de elevi sau părinți. La Timișoara, părinții unui elev au venit la școală împreună cu fratele acestuia și l-au agresat pe profesorul de sport, după ce cadrul didactic i-ar fi făcut o observație elevului în timpul orei. Incidentul s-a petrecut la Școala Gimnazială nr. 15 din Timișoara: „Elevul a plecat acasă și a revenit la școală împreună cu părinții și cu fratele mai mare, iar situația a degenerat în agresiune fizică asupra profesorului”, potrivit Inspectoratului Școlar Timiș. Sursă: https://www.edupedu.ro/lider-sindical-despre-violenta-din-scoli-unui-profesor-ii-e-teama-pentru-propria-viata-sa-mai-mearga-la-scoala-legea-de-protectie-nu-este-un-moft-este-o-urgenta-a-sistemului-de-educatie/

Regiunea din nordul României a fost remarcată pentru pădurile sale seculare, peisajele montane, satele tradiționale și mănăstirile cu picturi impresionante, scrie Express. Bucovina, în fruntea unui clasament internațional Cel mai recent top realizat de publicația Time Out include 41 de destinații din întreaga lume, iar Bucovina se află pe primul loc. Regiunea este apreciată pentru frumusețea naturală, patrimoniul cultural și tradițiile păstrate de-a lungul generațiilor. Situată în nordul Carpaților Orientali, Bucovina reprezintă și punctul de plecare al traseului Via Transilvanica, unul dintre cele mai cunoscute proiecte de drumeție din România. Traseul se întinde pe aproximativ 1.400 de kilometri, iar drumeții sunt ghidați de borne sculptate în piatră. Publicația evidențiază și tradiția încondeierii ouălor, o formă de artă populară pentru care regiunea este renumită. Satul Ciocănești se numără printre locurile reprezentative pentru acest meșteșug. Bucovina este cunoscută și pentru mănăstirile sale vechi de sute de ani, decorate cu picturi și ornamente elaborate. Unele dintre acestea fac parte din patrimoniul mondial UNESCO. Numele Bucovina provine dintr-un termen slav care înseamnă „țara fagilor”, o denumire inspirată de dealurile împădurite ale regiunii. Cetăți, saline și sate tradiționale Printre atracțiile turistice ale zonei se numără Cetatea de Scaun a Sucevei, Salina Cacica și stațiunea montană Vatra Dornei. Turiștii pot descoperi și satele tradiționale, unde sunt organizate sărbători locale dedicate muzicii, dansului și meșteșugurilor populare. Bucovina oferă experiențe diferite în funcție de anotimp. Potrivit site-ului de turism Romanian Friend, regiunea poate fi o alegere potrivită pentru cei care vor să scape de temperaturile ridicate din timpul verii. Primăvara, zona atrage numeroși vizitatori în perioada Paștelui ortodox, când mănăstirile cu biserici pictate devin puncte de interes pentru turiști și pelerini. Vara este potrivită pentru drumeții și explorarea peisajelor montane, în timp ce iarna poate fi o ocazie de a vizita stațiunile balneare. Altitudinea și relieful fac ca temperaturile să scadă considerabil în sezonul rece, când sunt posibile și ninsori abundente. Din București, călătoria cu mașina până în Bucovina durează aproximativ nouă ore, în funcție de destinația exactă și de condițiile de trafic. O alternativă este avionul până la Suceava. Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” se află în apropierea orașului, iar transferul către centrul localității se poate face inclusiv cu servicii de transport dedicate. Călătoria cu trenul sau autobuzul durează, în general, aproximativ șapte-opt ore, în funcție de rută și de legăturile disponibile. Un detaliu important pentru turiști Deși Bucovina este apreciată pentru liniștea și autenticitatea satelor sale, opțiunile de restaurante pot fi limitate în unele localități rurale. Site-ul Romanian Friend recomandă turiștilor să ia în calcul unități de cazare care oferă demipensiune, mai ales dacă intenționează să petreacă mai mult timp în satele izolate. Astfel, pot avea mesele asigurate fără să depindă de existența unor restaurante în apropiere. Prin peisajele naturale, patrimoniul religios, tradițiile și oferta de activități în aer liber, Bucovina se conturează drept o destinație potrivită atât pentru o vacanță de câteva zile, cât și pentru un circuit dedicat descoperirii României autentice. Sursă: https://stirileprotv.ro/stiri/travel/regiunea-din-romania-desemnata-cea-mai-subestimata-destinatie-turistica-din-lume-in-2027-ce-obiective-nu-trebuie-ratate-foto.html

Episcopia Sălajului a inaugurat luni, la Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, un centru de recuperare pentru copii cu dizabilități pus sub ocrotirea Sf. Doamne Maria Brâncoveanu. În prezența lucrătorilor centrului, a reprezentanților autorităților județene și locale și a persoanelor implicate în implementarea proiectului, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a oficiat o slujbă de binecuvântare și a rostit un cuvânt de învățătură. „Avem nevoie de centre în care nu neapărat să se rezolve toate problemele, că, de altfel, trebuie să fim onești: nu se rezolvă toate problemele, dar dragostea poate să vindece mult. Dragostea poate să îl cinstească pe cel de lângă el în așa fel încât să i se redea demnitatea sau, oricum, să-și găsească un rost în lumea aceasta”, a spus Preasfinția Sa. „Pentru că rostul nu-l dă neapărat poziția socială și nici resursele financiare, ci rostul îl dă conștiința că ești iubit, conștiința că cineva se uită la tine cu drag, conștiința că cineva te prețuiește în mod deosebit.” Să nu lăsăm pe nimeni în urmă Primarul orașului Șimleu Silvaniei, Mihai Cristian Lazăr, a transmis un mesaj de felicitare din partea administrației locale: „Una dintre cele mai importante datorii, până la urmă, este să ne asigurăm că nu lăsăm pe nimeni în urmă, pentru că, pentru un copil, o ședință de terapie poate să însemne un pas înainte”. „Pentru părinții săi, la fel de bine poate să însemne o șansă în plus ca propriul copil să poată avea o viață mai bună. Iar pentru noi, toți ceilalți, trebuie să însemne o obligație comună, aceea de a ne asigura că le oferim acestor copii șanse reale”, a spus primarul. A pornit de la o nevoie identificată în eparhie Părintele vicar eparhial Claudiu Nechita, managerul proiectului, a vorbit despre necesitatea unui astfel de așezământ social. „Am început cu o nevoie pe care am identificat-o la copiii din zona aceasta. Am continuat cu o oportunitate, respectiv cu posibilitatea de a aplica pe Programul Incluziune și Demnitate Socială 2021”, a spus părinte vicar. „Apoi am avut și deschidere din partea autorităților locale, o echipă de proiect cu totul și cu totul specială, minunată, și cel care a adus laolaltă firele acestea și le-a împletit frumos, Preasfințitul Părinte Benedict, pentru că, deopotrivă, prin rugăciune și prin îndemn, s-au întâmplat lucrurile în așa fel încât astăzi să putem să începem un drum, credem noi, unul care să facă cinste slujirii pe care noi, ca preoți, o avem.” La final, Preasfințitul Părinte Benedict le-a înmânat diplome de apreciere celor care au contribuit la implementarea proiectului. Despre centru Centrul de zi de recuperare pentru copiii cu dizabilități „Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu” din Șimleu Silvaniei se află pe strada Mihail Sadoveanu nr. 23. 132 de copii cu dizabilități din județul Sălaj beneficiază de servicii specializate, precum terapii psihologice și psihopedagogice, logopedie, kinetoterapie, terapie ocupațională și activități de educație specială. Proiectul este implementat de Episcopia Sălajului prin Programul Incluziune și Demnitate Socială 2021, cu sprijinul Fondului Social European Plus. Sursă: https://basilica.ro/centru-recuperare-copii-dizabilitati-episcopia-salajului/

În anul 1988, cercetătorul Claude M. Steele a publicat o lucrare de referință în domeniul psihologiei, punând bazele teoriei self-affirmation („afirmarea sinelui“). Potrivit acesteia, oamenii tind să aibă și să-și mențină o imagine de sine adecvată din punct de vedere moral și adaptativ. Cu alte cuvinte, tindem să ne percepem ca persoane competente, stabile și coerente, capabile să facă alegeri în mod liber și să obțină rezultate importante. Această percepție se numește „integritate de sine“ sau „integritatea sinelui“ și este diferită de înțelesul moral al integrității personale, care se referă la acțiunile exterioare. Teoria afirmării sinelui susține că, în momentele de amenințare psihologică, ne putem menține sau recăpăta sentimentul propriei valori reamintindu-ne care ne sunt valorile, ce calități vrem să dezvoltăm și ce acțiuni ne pot ajuta în acest sens. Cu alte cuvinte, afirmarea sinelui poate acționa ca un protector sau ca o resursă în perioadele dificile în care ne este amenințată percepția asupra propriei competențe. În astfel de momente, valorile și aspectele importante pentru identitatea noastră pot deveni resurse care ne ajută să facem față amenințărilor psihologice, precum un eșec academic sau aflarea unui diagnostic medical. Este important de menționat că afirmarea sinelui nu presupune neapărat folosirea afirmațiilor pozitive de tipul „Sunt extraordinar(ă)“, ci mai degrabă la reafirmarea valorilor și a altor aspecte fundamentale ale identității noastre, contribuind la menținerea sau refacerea integrității sinelui, în contexte de pericol psihologic perceput. În continuare, voi folosi termenul „afirmații pozitive“ într-un sens mai larg, incluzând și mesaje precum „Sunt puternic(ă)“. Unele dintre explicațiile prezentate se pot aplica ambelor abordări, însă este important să reținem că afirmațiile pozitive și afirmarea sinelui sunt concepte diferite. Deși reprezintă o unealtă potrivită pentru mulți dintre noi, afirmațiile pozitive despre sine nu funcționează pentru toată lumea. Dacă te regăsești printre cei care au încercat să folosească afirmații pozitive pentru a se motiva, dar n-au observat rezultate semnificative, nu ești singur(ă). Există mai multe posibile explicații pentru acest lucru, însă studiile derulate până în prezent nu permit încă stabilirea cu certitudine a mecanismelor care explică aceste diferențe. Te invit să citești și să identifici dacă te regăsești în vreuna dintre următoarele bariere posibile. Mesajul pozitiv nu se potrivește cu imaginea de sine Felul în care ne atingem obiectivele și ne raportăm la propria stare de bine este legat de modul în care ne percepem pe noi înșine, o imagine influențată și de experiențele noastre de viață. Un studiu foarte cunoscut, din anul 2009, realizat de cercetătorii Joanne Wood, Elaine Perunovic și John Lee, a arătat că efectele afirmațiilor pozitive pot depinde de nivelul stimei de sine al persoanei. Participanții care au repetat afirmația pozitivă I am a lovable person, tradus drept „Sunt o persoană demnă de iubit“, și aveau o stimă de sine scăzută sau se concentrau să identifice dacă e adevărată afirmația s-au simțit mai rău după exercițiu, comparativ cu alte grupuri de control. În schimb, participanții cu o stimă de sine mai ridicată, precum și cei care se concentrau asupra aspectelor care făceau afirmația credibilă, au raportat o stare de bine mai bună decât participanții din grupurile de control. Acest rezultat sugerează că o afirmație pozitivă poate fi mai greu de acceptat atunci când contrazice convingerile profunde pe care le avem despre noi înșine. Într-o astfel de situație, afirmația poate accentua discrepanța dintre mesajul pozitiv și imaginea de sine, ceea ce poate face mai accesibile gândurile sau dovezile care contrazic afirmația. De exemplu, imaginează-ți că o persoană crede despre sine că nu e suficient de bună și începe să repete mesajul: „Sunt extraordinar(ă)“. În această situație, persoana își poate aminti mai ușor experiențe care contrazic afirmația, ceea ce-i poate accentua îndoielile cu privire la sine. Pentru a reduce acest risc, putem alege o afirmație care să fie în acord cu felul în care ne percepem, dar care să ne ofere și un punct de sprijin pentru a merge mai departe. Câteva mesaje mai potrivite pentru exemplul de mai sus ar putea fi: „Sunt mai mult decât suma eșecurilor mele“, „Nu pot controla trecutul, dar pot influența prezentul“ sau „Eșecurile din trecutul meu reprezintă doar un capitol din marea carte a vieții mele, iar acum îl las în urmă și încep un nou capitol“. Totuși, rezultatul trebuie privit cu prudență: o replicare ulterioară a studiului, publicată în 2020, nu a reprodus constatările inițiale. Astfel, legătura dintre mesajele pozitive și stima de sine nu este încă clară. Nu orice afirmație pozitivă este potrivită pentru orice situație Așa cum am văzut deja, faptul că o afirmație este pozitivă nu înseamnă automat că ne va fi de ajutor. Pentru ca mesajul să ne fie de folos, este important să-l alegem și în funcție de context. De exemplu, dacă înainte de un examen te simți anxios/anxioasă și-ți spui „Sunt un om extraordinar“, s-ar putea să nu te ajute prea mult. În schimb, un mesaj mai realist, precum „Pot să tolerez anxietatea“, te-ar putea ajuta să te concentrezi mai bine la rezolvarea subiectelor. Mesajul pozitiv poate aduce cu sine o presiune în plus Uneori, o afirmație pozitivă poate să creeze o presiune în plus, în loc să ne ajute să ne simțim mai bine. Dacă punem prea mult accent pe mesajele pozitive, riscăm să uităm că scopul nu este să gândim mereu pozitiv sau să ne simțim bine în permanență. În acest caz, gândurile negative pot avea un impact și mai puternic asupra noastră, atunci când vor apărea. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/de-ce-afirmatiile-pozitive-nu-functioneaza-pentru-toata-lumea/

Mai multe artiste din regiunea nordică au privit dincolo de lumea noastră pentru a intra în contact cu ființe misterioase din alte tărâmuri. Începând din secolul al XIX-lea și până în prezent, au fost artiste precum Rita Kernn-Larsen, suprarealistă daneză care a pictat, între altele, nuduri halucinante; Anna-Eva Bergman, pictoriță suedeză de abstracții luminoase care și-a găsit inspirația în peisajul din jurul ei; și Outi Pieski, o artistă sami din Finlanda ale cărei instalații de mari dimensiuni folosesc adesea fire și se inspiră din tradițiile artizanale cunoscute sub numele de duodji. „Arcana Borealis – Femeile din nord și ezoterismul” este o expoziție amplă care tratează acest fenomen, deschisă la Ateneum Art Museum din Helsinki, între 23 octombrie și 28 februarie 2027. Expoziția analizează opera unor artiste din regiunea nordică și legăturile acesteia cu spiritualitatea, natura și tărâmurile invizibile, de la secolul al XIX-lea până în prezent. Expoziția are legătură cu fenomene care ocupă un loc important și în cultura populară contemporană. Este revoluționară, întrucât legătura profundă dintre arta modernă și ezoterism, ocultism și magie a fost explorată până acum în principal prin prisma unor artiști bărbați celebri. Printre cele 50 de artiste din reunea nordică (inclusiv Finlanda, Suedia, Islanda și Sápmi) aduse în discuție acum se numără Anna Cassel, Tyra Kleen, Ilona Harima, Sonja Ferlov Mancoba, Maja Fjaestad, Hilma af Klint, Iria Leino, Laila Pullinen, Elga Sesemann și Ellen Thesleff. Nordul este prezentat ca o entitate transfrontalieră, modelată de propria geografie și imagistică, ce transcende limita statului. Gama de materiale prezentate în expoziție este foarte variată, incluzând textile, ceramică, gravuri pe metal și tehnici tradiționale din arta sacră, precum vitraliile și mozaicurile. „Arcana Borealis” estompează granițele dintre artă și artizanat. Expoziția este organizată de Nina Kokkinen, cercetătoare în domeniul artei și religiei (Universitatea din Turku), și de Marja Lahelma, curatoare-șefă la Ateneum. Sursă: https://curatorial.ro/arta/artiste-nordice-influentate-de-curente-spirituale-alternative/

Aproape fără simptome până în momentul primului os rupt, osteoporoza este numită pe bună dreptate „epidemia tăcută” a secolului XXI. Această afecțiune face ca oasele să devină atât de fragile, încât se pot rupe la o simplă căzătură, o lovitură ușoară sau chiar în urma unui strănut ori a unei mișcări bruște. Deși este o afecțiune cronică, medicina modernă aduce o schimbare majoră de perspectivă: oasele pot fi regenerate, iar depistarea precoce salvează vieți. Dr. Alina Rusu, medic specialist endocrinolog: „Tratăm boala înainte de apariția primului os rupt” Diagnosticarea la timp este principalul aliat în lupta cu osteoporoza, subliniază dr. Alina Rusu, medic specialist endocrinolog. Boala nu provoacă durere și evoluează nevăzută până la prima complicație. „Osteoporoza este o boală tăcută, nu doare și, de cele mai multe ori, nu dă niciun semn până la apariția unei fracturi, iar fractura este deja o complicație a bolii. Oasele devin treptat mai fragile și se pot fractura chiar și în urma unor traumatisme minore. De aceea, diagnosticarea la timp este esențială. Depistată la timp, osteoporoza poate fi tratată, iar riscul de fracturi poate fi redus semnificativ. Scopul nostru este să prevenim prima fractură, nu să descoperim boala după ce aceasta s-a produs”, explică pentru Libertatea dr. Alina Rusu. Medicul remarcă o tendință îngrijorătoare în practica medicală cotidiană: scăderea vârstei la care apare afecțiunea. „Din fericire, multe paciente ajung la medic înainte de prima fractură. Am remarcat însă o scădere a vârstei la care apare osteoporoza, astfel că recomandarea de a efectua testul DEXA la femei peste 65 de ani nu trebuie aplicată generalizat. În urma discuției cu medicul, acesta evaluează factorii de risc și stabilește când este necesară investigația”, adaugă dr. Alina Rusu. Depistarea se face printr-o investigație simplă, rapidă și nedureroasă – osteodensitometria DEXA –, decontată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Aceasta este recomandată femeilor de peste 65 de ani, bărbaților de peste 70 de ani, dar și persoanelor mai tinere care au factori de risc (menopauză precoce, tratament îndelungat cu cortizon sau fracturi la traumatisme minore). Prof. dr. Diana Păun: „Nu putem opri boala definitiv, dar putem reface masa osoasă” Medicina actuală permite reconstrucția structurii osoase și diminuarea riscului de dizabilitate. Prezentă la Congresul Național de Endocrinologie Clinică, prof. dr. Diana Păun a explicat beneficiile terapiilor moderne. „Osteoporoza este o boală cronică, progresivă. Nu putem stopa pierderea de masă osoasă pentru că face parte din fiziologie, dar poți să refaci masa osoasă până la un nivel la care să scazi foarte mult riscul de fractură”. Prof. Păun atrage atenția că pacienții din România au acces gratuit la aceste tratamente de ultimă generație: „Există o terapie formatoare de os, o terapie anabolică, un hormon pe care noi, endocrinologii, avem șansa să-l putem prescrie. Terapia este gratuită, este extrem de eficientă și româncele beneficiază de ea în momentul în care îndeplinesc criteriile din protocoalele naționale”, a punctat prof. dr. Diana Păun, medic endocrinolog la Spitalul Universitar de Urgență București (SUUB). Marea prăpastie: 80% dintre pacienți rămân netratați Conform datelor furnizate de Federația Internațională de Osteoporoză (IOF), la nivel mondial se înregistrează un decalaj uriaș în îngrijirea pacienților: doar 20% dintre persoanele care suferă o fractură osteoporotică sunt diagnosticate sau primesc tratament pentru boala subiacentă. În România, statisticile oficiale din raportul european SCOPE 2021 conturează un tablou critic: 1.071.000 de români sufereau de osteoporoză în 2019 (reprezentând 4,8% din populație), dintre care 80,7% sunt femei și 19,3% bărbați. În fiecare an au loc peste 103.000 de fracturi de fragilitate, ceea ce înseamnă 282 de fracturi pe zi sau 12 fracturi pe oră. Până în 2034, numărul acestora este estimat să crească cu 14,8%. Impactul financiar este uriaș: Osteoporoza generează costuri de 257,3 milioane de euro anual în România (dintre care 150,1 milioane reprezintă costul direct al fracturilor, iar 91 de milioane îngrijirile pe termen lung). Costul mediu per individ s-a dublat (+100%) în ultimul deceniu. Prăpastia din tratament: Din 599.000 de femei din România care ar avea nevoie de tratament pentru osteoporoză, 469.000 nu primesc nicio medicație, înregistrându-se un gap terapeutic de 78%. În plus, 0% dintre spitalele din țară nu au servicii dedicate de legătură pentru fracturi (Fracture Liaison Services). Sursă: https://www.libertatea.ro/stiri/boala-tacuta-care-ne-mananca-oasele-romania-inregistreaza-282-de-fracturi-pe-zi-dar-78percent-dintre-femeile-afectate-nu-primesc-tratament-avertismentul-medicilor-privind-sanatatea-oaselor-79q329f

Profesoară suplinitoare calificată, cu 10 ani de experiență în învățământ, Nina Vasile le cere noilor miniștri ai Educației, Sorin Costreie și Sorin Ionescu, să schimbe metodologia de mobilitate a personalului didactic, astfel încât profesorii care au obținut cel puțin nota 7 la concursul de titularizare să nu mai fie obligați să repete anual examenul. Într-o scrisoare deschisă transmisă redacției Edupedu.ro, aceasta solicită ca profesorii calificați care lucrează deja în sistem și au promovat concursul să poată deveni titulari, inclusiv printr-o ordonanță de urgență. Autoarea critică efectele Legii 141/2025, cunoscută drept „Legea Bolojan”, și cere revenirea la norma didactică de 18 ore pe săptămână, la nivelul anterior al plății cu ora și la un număr maxim de 28 de elevi în clasă. Profesoara propune, de asemenea, renunțarea la structura anului școlar în cinci module, revenirea la semestre sau trimestre și eliminarea săptămânilor „Școala altfel” și „Săptămâna verde”, ale căror obiective ar urma să fie integrate în activitățile obișnuite de învățare. În scrisoare sunt formulate și propuneri privind descentralizarea învățământului, reducerea birocrației, dezvoltarea cantinelor școlare și organizarea unor activități educaționale până la orele 16:00-17:00. „În acest moment ne agățăm din nou de speranța că vom fi ascultați”, scrie Nina Vasile, care le cere celor doi miniștri să consulte profesorii înainte de adoptarea unor noi reforme. Solicitările reprezintă punctul de vedere al autoarei, iar unele dintre măsurile propuse ar necesita modificarea legislației actuale. Redăm integral scrisoarea deschisă transmisă redacției Edupedu.ro: „O scrisoare deschisă către noii miniștri ai educației Nina Vasile Stimați domni miniștri, În ultimii cinci ani, educația din România a avut 6 miniștri (anul și ministrul!), dumneavostră sunteți al 7-lea și al 8-lea, și nu ne putem adresa doar domnului Sorin Ionescu sau doar domnului Sorin Costreie, considerând că cele două secțiuni ale învățământului românesc (universitar și preuniversitar) trebuie să se completeze și să se potențeze reciproc. Îndrăznesc să cred că nu vorbesc în nume personal în această scrisoare-chemare publică spre consultare, că ea va fi ascultată iar faptul că sunt doar o profesoară suplinitoare calificată (sic!) cu 10 ani vechime în învățământ, nu este un motiv pentru care ideile noastre vor fi date din start la o parte, prin necitire și/sau considerate ca nesemnificative. Dealtfel, multe dintre cele prezentate aici sunt deja cerințe care vă sunt cunoscute și le redăm aici spre confirmare o dată mai mult, din partea noastră. Câteva pot părea în nume personal și nu sunt. În acest moment ne agățăm din nou de speranța că vom fi ascultați și că veți fi de acord că, după nenumăratele ajustări, toate impuse de la un nivel decizional politic, stadiul în care se află acum educația și învățământul românesc, au nevoie de o reală reformă. Dar înaintea reformei, reveniți la ceea ce era bun. I. Vom lua pe rând câteva linii de gândire ce corespund implicit unor soluții la probleme actuale. În primul rând, în ciuda poziției dumneavoastră de miniștri, considerăm că avem motive întemeiate să solicităm deschiderea către un proces tot mai hotărât pentru descentralizarea sistemului educațional românesc, dat fiind că acest model nu este nou, și a dovedit o mai bună eficiență. Prin descentralizarea învățământului înțeleg că rezultatele au fost și sunt cu mult mai bune când profesorii sunt lăsați să își facă munca lor fără directive politice și ideologice. Să explic: încercările de până acum în această direcție s-au făcut doar cu numele, în realitate s-au impus noi discipline și noi forme de curriculum ce nu corespund realmente nevoilor interne ale educației în acest moment. Mai exact, au dispărut ore pentru discipline fundamentale precum limba română, istorie dar și matematică, fizică, întrucât au fost introduse discipline ale căror conținuturi pot fi rezolvate în câte un capitol în discipline conexe, în fiecare an școlar. Cei care sunt în domeniu (și dumneavostră!) știu cu siguranță la ce mă refer. Prin urmare, mai concret, prin descentralizare, înțelegem pe de o parte instituirea independenței decizionale la nivelul școlilor pentru disciplinele pe care le doresc, inclusiv în trunchiul comun și nu obligarea școlilor pentru unele impuse din ordin politic. Mai mult, descentralizarea înseamnă ingerința minimală a politicii în învățământ în sensul că de la nivelul ministerului, atenția maximă trebuie acordată bazei materiale, adică creării și dezvoltării tuturor strategiilor posibile pentru a se asigura bugetul necesar pentru un asemenea domeniu vital în societatea românească. Mai precis, este nevoie de aducerea către educație a tuturor legilor posibile astfel încât dincolo de bugetul din PIB disponibil în starea actuală de criză generală a societății, să existe portițe, generate cu maximă transparență, pentru completarea necesităților materiale pentru toate proiectele ce includ și educația non-formală la nivelul fiecărei școli sau universități de stat; aceste legi au în vedere colaborarea cu entități private ce nu privatizează învățământul de stat ci se implică prin mecanisme legale de tip mecenat. Desigur, entitățile private pot beneficia de rezultatele colaborării fără să se transforme în noi factori decizionali pentru educație. Corectitudinea implicării lor poate fi gestionată legislativ cu ajutorul specialiștilor în drept. Am început cu o sugestie legată de modalitatea de completare a bugetului la nivelul fiecărei unități de învățământ (grădiniță, școală gimnazială, liceală, universitate) întrucât orice altă propunere este inevitabil legată de resurse financiare ce depășesc procentul jenant acordat educației în ultimii cinci ani cel puțin; și asta în condițiile în care programul „de siguranță națională” a fost numit România Educată, iar după binecunoscutele rezultate PISA, ce avem acum seamănă mai degrabă cu România ne-educată, în toate sensurile. Prin urmare, realmente sunt necesare întâi fix reparațiile pentru erorile făcute prin nenumăratele adăugiri și completări, prin ordonanțe de urgență care au afectat grav și iremediabil dacă nu se iau măsurile de revenire la ceea ce era bun înainte de măsurile așa numitei „legi Bolojan”. Porniți așadar, de la a păstra ce era bun, și aici mă refer strict la norma de 18 ore pentru profesori, la plata decentă a orelor suplimentare, măcar la nivelul de dinaintea anului 2025. De asemenea, reveniți la 28, numărul maxim de elevi în clase, ținând cont de faptul că generațiile actuale necesită educație din ce în ce mai individualizată și au altă structură mentală și emoțională decât cea în care am crescut noi, cei din generațiile decrețeilor. Nu considerați că scăderea numărului de elevi din generațiile actuale ar trebui să ducă la desființarea claselor sau școlilor ci schimbați perspectiva gândind că în primul rând în București se poate ajunge la un singur schimb și la ore de 50 de minute așa cum este necesar, în loc de 35-45 de minute sau de pauze de 5 minute între ore, cum se întâmplă acum. Cât privește elevii din zonele rurale, puteți face școlile eficiente prin extinderea unor programe de tip „after school” pentru timpul liber, cu educație non-formală pentru cei rămași iar nu cu programul „școală după școală”, ceva ce nu are legitimitate nici pedagogică, nici psihologică, orele remediale având sens doar în clase paralele, cu alți profesori (și aceștia, pentru a nu afecta bugetul, pot fi studenți!), în același program de școală precum al celorlalți colegi. La scăderea elevilor într-o școală soluția nu este desființarea ei ci utilizarea spațiului rămas într-un mod mai inteligent. Înțelegerea acestei regândiri spațiale a școlilor implică o adaptare din mers ce scutește investiții financiare mari pentru noi clădiri sau corpuri de construit în incintele actuale. Altfel spus, se poate folosi tocmai situația scăderii natalității în favoarea unor condiții mai detensionate în școli și nu comasarea claselor, nici desființarea lor. „Economia de bani” făcută prin comasarea dată de legea Bolojan ne costă foarte scump tocmai în cursuri suplimentare pentru îndreptarea analfabetismului funcțional. El nu ar fi la același nivel și ar scădea dacă nu sunt 30 de elevi în clasă, între care cel puțin unul cu CES, alții cu întârzieri care nu pot fi niciodată recuperate prin ore remediale după școală, și sigur nu prin meditații particulare. Totuși, atât cât este posibil, începeți reforma reală prin dotarea treptată dar hotărâtă, a tuturor școlilor cu cantine unde se pot găti meniuri sănătoase. Aceasta permite extinderea programului până la ora 16-17, ceea ce ajută atât pe părinți cât și pe elevi, întrucât după programul formal ei pot completa atât teoretic dar mai ales practic, competențele lor. Este singura măsură ce poate să răspundă la toate nevoile educaționale în societatea actuală: și nu este vorba de instituționalizare uniformizatoare ci de nevoi reale pentru toți factorii sociali aflați în contextul de care vorbim aici. În programul liber after school, pot intra ateliere de orice fel, din orice artă, cluburi de lectură și scriere activă, creativă sau caligrafică, atât de necesare pentru compensarea diferitelor alfabetizări tehnologice sau informaționale din prezent; pot fi cluburi din orice domeniu al științelor reale, cluburi sportive, diferite mici ocupații de tip casnic sau de grădinărit. Vă rugăm să regândiți modul în care chivernisiți bugetul țării, nu sacrificând educația sau sănătatea, ci prin măsuri de stimulare a generării de profit intern iar nu prin ajustări neputincioase ale unui buget de care trag ministere, precum de o plapumă prea mică. Inteligența politică gândește la abundența tuturor iar nu la protecția unora în defavoarea altora. O firmă care dă faliment are în spate un manager, un lider și un slab specialist iar primul vinovat este el iar nu executanții. De aceea a trage la răspundere doar profesorii pentru rezultatele elevilor nu ajută pe nimeni ci toți cei implicați în educație își împart în proporții diferite, eșecul. O altă măsură de revenire la ce era bun, foarte importantă, este structura anului școlar pe semestre, cu vacanțele naturale: de vară, de iarnă, de primăvară. Cu alte cuvinte, desființați, oricât de dulce este pentru elevi și chiar pentru profesori, structura pe 5 module. Dacă se dorește școală cu adevărat, se revine la varianta de semestre sau chiar trimestre. De asemenea, desființați Săptămâna Altfel și Săptămâna Verde dar cu păstrarea cultivării constante a unei educații în spiritul ecologist precum și al noutății în educație, căci nu avem de învățat să fim buni, inventivi, creativi, curați, sănătoși doar o săptămână pe an ci integrând în conținuturile tuturor disciplinelor, noțiuni care sprijină „principiul Altfel” și „Verde”. Cât despre excursii, se pot face în orice sfârșit de săptămână, nu este nevoie de cadrul unei săptămâni întregi pentru așa ceva. Aceste două săptămâni și vacanțele intermodulare, întrerup ritmul natural al predării, asimilării, fixării și gestionării conținuturilor pentru toate disciplinele. În plus, nu lăsați 40 de absențe motivabile de către părinți, căci doar încurajați chiulul, aceste absențe reprezintă alte motive pentru lipsa unor conținuturi ce nu pot fi recuperate acasă, individual; niciun asistent AI nu poate compensa transmiterea vie, directă dinspre profesori către elevi. Sursă: https://www.edupedu.ro/profesoara-nina-vasile-le-cere-noilor-ministri-ai-educatiei-sa-schimbe-regulile-titularizarii-profesorii-calificati-cu-note-peste-7-sa-devina-titulari-fara-sa-repete-anual-concursul-scrisoare-des/

Călătoriile pot aduce experiențe memorabile, dar și momente neplăcute care pot afecta bugetul și planurile. Utilizatorii platformei Reddit au împărtășit experiențe costisitoare trăite în vacanțe, care servesc drept lecții valoroase pentru alți turiști. Urmează o listă a celor mai frecvente greșeli care pot transforma o escapadă de vis într-un coșmar financiar. Ignorarea regulilor de viză: un risc scump Un utilizator a povestit cum neglijența în verificarea regulilor de viză i-a stricat planurile de vacanță. Acesta a aflat doar în aeroport că tranzitul prin Statele Unite impune trecerea prin controlul de imigrare și necesitatea unei vize corespunzătoare. Din cauza acestei erori, a fost nevoit să rezerve urgent un zbor direct către Panama și să plătească suplimentar 2.270 de dolari pentru cazare și bilete noi. Experții recomandă consultarea informațiilor oficiale despre condițiile de călătorie și verificarea valabilității pașaportului, care ar trebui să fie valabil între 3 și 6 luni după întoarcere. Încrederea oarbă în inteligența artificială Altcineva relatat cum a fost aproape să piardă 5.000 de dolari din cauza unei recomandări eronate primite de la ChatGPT. Acesta i-a sugerat să rezerve bilete prin United Airlines pentru a acumula puncte de loialitate, dar ulterior a descoperit că același bilet era mult mai ieftin pe site-ul All Nippon Airways. Confuzii legate de timp și locație Orele de zbor și denumirile similare ale aeroporturilor sunt frecvent cauza unor greșeli ce provoacă stres și cheltuieli neașteptate. O turistă care trebuia să zboare din Stockholm la ora 6.00 a ajuns la aeroport abia la 18.00, pierzând astfel zborul. Într-o altă experiență, un călător a încurcat orarul transportului maritim în Seychelles și a trebuit să plătească 700 de dolari pentru un transfer cu barca privată și încă 100 de dolari pentru taxi. „Economisirea” pe bilete și cazare poate costa scump Tentația prețurilor mici poate duce la capcane neplăcute. Un utilizator a cumpărat un bilet ieftin cu Ryanair către „Oslo”, dar a descoperit că aeroportul Sandefjord, unde ateriza, era situat la 110 kilometri de capitala Norvegiei. În plus, mașina închiriată fusese rezervată într-o altă locație, ceea ce a complicat și mai mult situația. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/sfaturile-de-la-chatgpt-au-costat-un-turist-5000-de-dolari-z39dv2w

Sinodul Mitropoliei Basarabiei a desemnat luni doi candidați pentru slujirea de Episcop de Bălți: arhimandriții Nicodim Petre și Dosoftei Dijmărescu. Cele două candidaturi vor fi înaintate Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Ședința s-a desfășurat la sediul Mitropoliei Basarabiei din Chișinău, sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Antonie, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, locțiitor al Episcopiei de Bălți. La întrunire au participat Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, și Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului. Cei doi candidați au fost desemnați prin consultare deschisă, urmată de vot secret, potrivit prevederilor statutare ale Bisericii Ortodoxe Române. Ulterior, Mitropolitul Antonie a prezidat ședința de consultare cu membrii clerici și mireni ai Adunării eparhiale a Episcopiei de Bălți, în prezența celor doi ierarhi. În urma votului, a fost menținută lista candidaților propuși de Sinodul Mitropolitan. Cine sunt cei doi candidați Arhimandritul Nicodim Petre este consilier al Sectorului de Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală al Arhiepiscopiei Iașilor și stareț al Mănăstirii Bucium, unde a fost instalat în data de 23 decembrie 2018. Părintele Nicodim este implicat de peste un deceniu în sprijinirea Misiunii Ortodoxe Române din Tanzania, contribuind la strângerea de fonduri și la organizarea sprijinului logistic pentru activitățile misionare desfășurate la Centrul Kidamali. Arhimandritul Dosoftei Dijmărescu este exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și monah în obștea Mănăstirii Putna. Absolvent al studiilor de matematică la București, părintele Dosoftei a fost implicat, înainte de intrarea în monahism, în activitățile Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR). Recunoștință pentru activitatea pastorală La finalul întrunirii, membrii Adunării eparhiale a Episcopiei de Bălți și-au exprimat recunoștința față de Mitropolitul Antonie pentru activitatea pastorală desfășurată în nordul Republicii Moldova. Au fost evidențiate sprijinul acordat comunităților parohiale și clericilor, contribuția la construirea și înfrumusețarea lăcașurilor de cult, precum și dezvoltarea activităților misionare, educaționale și social-filantropice. Membrii Adunării eparhiale și-au exprimat nădejdea că viitorul Episcop de Bălți va continua lucrarea pastorală și misionară, contribuind la întărirea vieții bisericești din această eparhie. Sursă: https://basilica.ro/mitropolia-basarabiei-desemnat-doi-candidati-episcop-de-balti/

Dacă i-am întreba pe oameni când au stat ultima dată zece minute fără telefon, fără muzică, fără televizor, fără să facă nimic altceva decât să fie prezenți cu propriile gânduri, bănuiesc că mulți ar ezita să răspundă. Nu pentru că n-ar avea timp, ci pentru că liniștea a devenit, pentru mulți dintre noi, un spațiu inconfortabil. În cabinet, observ frecvent un fenomen care, la prima vedere, pare paradoxal. Oamenii spun că sunt obosiți, că au nevoie de o pauză și că-și doresc liniște. Totuși, de îndată ce apare un moment liber, îl umplu aproape imediat. Deschid telefonul, pornesc un podcast, verifică mesajele, răspund la e-mailuri sau caută ceva de făcut. Rareori aleg pur și simplu să stea. Această dificultate nu ține neapărat de lipsa disciplinei sau de o dependență de tehnologie. De cele mai multe ori, reflectă relația pe care o avem cu propria lume interioară. Liniștea care ne pune față în față cu sine Este o diferență între a fi singur și a fi cu sine. Prima descrie o situație. A doua descrie o relație. Pentru unii oameni, întâlnirea cu propriile gânduri este un moment de odihnă. Pentru alții, este momentul în care apar grijile, criticile, regretele, întrebările fără răspuns sau emoțiile de care au încercat să-și distragă atenția întreaga zi. Din această perspectivă, agitația nu este întotdeauna o alegere. Uneori, este o strategie de adaptare. Tindem, în mod firesc, să evităm experiențele percepute ca fiind dureroase. Dacă liniștea aduce în prim-plan tristețea, anxietatea, sentimentul de insuficiență sau singurătatea, este firesc ca persoana să caute rapid un stimul care să mute atenția în altă parte. Problema este că evitarea oferă doar o ușurare temporară. Emoțiile care nu sunt ascultate nu dispar. Câteodată, ele revin atunci când nu mai avem la îndemână ceva care să ne distragă atenția. Le întâlnim seara, când se face liniște în casă. Le întâlnim în concedii, când încetinim ritmul. Le întâlnim în momentele în care nu mai există nimic care să ne distragă atenția. În astfel de situații, mulți oameni spun: „Nu suport să stau degeaba“. Dincolo de această afirmație, se ascunde adesea o întrebare mai profundă: „Ce se întâmplă cu mine atunci când nu mai am nimic care să mă țină ocupat?“. Ce învățăm despre emoțiile noastre în copilărie Am observat în cabinet că persoanele care au crescut într-un mediu în care emoțiile le-au fost ignorate, minimalizate sau criticate ajung, de multe ori, să-și privească cu aceeași neîncredere și propria lume interioară. N-au învățat că tristețea poate fi ascultată, că frica poate fi înțeleasă sau că vulnerabilitatea nu este un semn de slăbiciune. Au învățat, în schimb, să meargă mai departe: Să fie puternici. Să nu deranjeze. Să nu simtă prea mult. Ani mai târziu, când rămân singuri cu ei înșiși, descoperă că liniștea nu este goală. Este plină de lucruri care n-au avut niciodată suficient spațiu pentru a exista. Din perspectiva teoriei atașamentului, capacitatea de a fi singuri nu apare pur și simplu la maturitate. Donald Winnicott considera că aceasta se număra printre achizițiile importante ale dezvoltării emoționale. Paradoxal, învățăm să ne simțim în siguranță și atunci când suntem singuri, pornind de la experiența siguranței trăite alături de ceilalți. Atunci când copilul este văzut, liniștit și acceptat, el interiorizează treptat această experiență și ajunge să și-o ofere singur. A putea sta cu sine este, într-un fel, ecoul unei relații de siguranță. Atunci când lipsește această bază de siguranță, singurătatea poate trezi neliniște, o stare accentuată de alertă sau nevoia de a căuta permanent stimuli din exterior. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/de-ce-fugim-de-momentele-in-care-ramanem-singuri-cu-noi/

Galeria Brockman, fondată de frații Alonzo și Dale Davis în Los Angeles, a fost prima galerie de artă din oraș deținută de persoane de culoare. Timp de 23 de ani, aceasta a promovat peste 200 de artiști afro-americani, oferindu-le oportunități de afirmare și susținând dezvoltarea artei în comunitate. Deși închisă în 1990, moștenirea sa culturală continuă să fie valorificată prin arhiva achiziționată de Biblioteca Publică din Los Angeles în 2019 și prin expoziții dedicate activității sale. Retrospectivă, la LACMA O expoziție de amploare dedicată impactului pe care l-a avut Galeria Brockman, fondată în sudul orașului Los Angeles de frații Alonzo și Dale Brockman Davis în urma revoltei care a avut loc în cartierul Watts în august 1965, este deschisă la Los Angeles County Museum of Art. Spațiul galeriei a devenit esențial pentru tinerii artiști de culoare, susținând începutul carierei unor creatori precum David Hammons, Suzanne Jackson, John Outterbridge, Noah Purifoy și Carrie Mae Weems. Prezentând un bogat material de arhivă și peste 60 de opere de artă realizate în diverse tehnici — toate având legături cu proiectul orientat către comunitate al fraților Davis —, expoziția urmărește modul în care ei au creat un spațiu dedicat experimentării artistice, schimbului intelectual și comunității multiculturale. Galeria a jucat un rol esențial în promovarea a mai mult de o generație de artiști de culoare înainte ca sistemul comercial mainstream să îi accepte. Prima galeria de artă din LA deținută de persoane de culoare Fondată de artistul Alonzo Davis și de fratele său, Dale, originari din Tuskegee, Alabama, galeria era o raritate la vremea respectivă. A fost prima galeria de artă din Los Angeles deținută de persoane de culoare. Alonzo (d. 2025) și Dale au numit galeria după bunica lor, Della Brockman, și au creat un logo care combina simbolurile de gen masculin și feminin cu litera B și o săgeată. În următorii 23 de ani, au organizat expoziții și au promovat mai mult de 200 de artiști de culoare subreprezentați, de la nume emergente până la artiști mai consacrați. Artistul Ulysses Jenkins, care a lucrat acolo timp de doi ani, și-a amintit de ea ca fiind unul dintre puținele locuri pe care le cunoștea care susțineau arta afro-americană. În 1973, Dale și Alonzo au înființat Brockman Gallery Productions, organizație non-profit care a organizat expoziții în aer liber, festivaluri de film și cursuri comunitare. Au creat un program de ocupare a forței de muncă pentru artiștii șomeri, folosind fonduri guvernamentale din cadrul Comprehensive Employment and Training Act. În 1984, municipalitatea a comandat unor artiști de la Brockman realizarea a 10 picturi murale pe autostradă cu ocazia Jocurilor Olimpice de vară. Muralul realizat de Judy Baca, lung de 30 de metri, intitulat „Hitting the Wall: Women in the Marathon”, comemorează primul maraton feminin din istoria Jocurilor Olimpice. Un studiu pe pânză al muralului lui Alonzo Davis, „Eye of Consciousness”, încorporează cele cinci inele olimpice, o săgeată, o trompetă și elemente de iconografie egipteană. Arhiva galeriei Brockman, cumpărată de Biblioteca Publică Galeria Brockman a fost închisă în 1990. Alonzo se mutase la Sacramento, iar Dale era profesor cu normă întreagă la Liceul Dorsey și urma cursuri de masterat în arte plastice la UCLA. În 2019, Los Angeles Public Library a cumpărat arhiva Galeriei Brockman. În ultimul an, Galeria Brockman a făcut obiectul unor expoziții organizate la Lancaster Museum of Art and History, Vincent Price Art Museum, University Art Gallery at Cal State Dominguez Hills și Lore Bookstore, care se află la vechea adresă a galeriei din Leimert Park. Expoziția de la LACMA este deschisă până la finalul lunii ianuarie 2027. Foto: Inaugurarea Galeriei Brockman, 25 martie 1967 (Tony Bishop / Arhiva Galeriei Brockman, Colecțiile speciale ale Bibliotecii Publice din Los Angeles). Sursă: https://curatorial.ro/arta/galeria-brockman-istoria-unui-reper-al-artei-afro-americane-din-los-angeles/

Poți arăta de 30 de ani în buletin, dar corpul să funcționeze ca la 45. Sau invers! Nosheen Khan, dietetician clinician, director de cercetare nutrițională și specialist în epigenetică în Marea Britanie, explică pentru Libertatea ce sunt ceasurile epigenetice, de ce masa musculară este pilonul principal în lupta cu îmbătrânirea și cum putem folosi alimentația și mișcarea pentru a modula activitatea genelor noastre. Ceasurile epigenetice, ce sunt și la ce ne ajută Pentru a înțelege cum îmbătrânim, trebuie mai întâi să facem diferența între două concepte: vârsta cronologică (cea calculată după data de naștere din buletin) și vârsta biologică (starea reală de uzură a celulelor și organelor noastre). Aici intervin ceasurile epigenetice. Gândiți-vă la ADN ca la o pianină uriașă. Clapele reprezintă genele pe care le moșteniți de la părinți. Epigenetica este „muzicianul” care decide ce clape sunt apăsate și cât de tare. În timp, din cauza alimentației, a stresului, a lipsei de somn sau a poluării, pe clapele pianinei se depun mici „etichete chimice”, un proces numit metilare a ADN-ului. Ceasul epigenetic este un test de laborator ultraspecializat care analizează aceste etichete chimice de pe ADN. El măsoară acumularea lor în timp și calculează cu o precizie uimitoare vârsta biologică reală a organismului sau chiar a fiecărui organ în parte! Astfel, un ceas epigenetic îi poate arăta unui medic dacă stilul de viață vă îmbătrânește mai repede decât ar trebui sau dacă obiceiurile sănătoase vă mențin celulele la o vârstă mai tânără decât cea din acte. Nosheen Khan: „Epigenetica funcționează ca un întrerupător de lumină” Specialista britanica Nosheen Khan a explicat pentru Libertatea că opțiunile noastre zilnice au puterea de a influența direct modul în care ne funcționează genele. „Când vorbim despre epigenetică, nu vorbim despre modificarea ADN-ului, ci despre ceea ce se întâmplă deasupra ADN-ului. Vorbim despre ceva similar cu un întrerupător de lumină, care activează sau dezactivează variantele genetice în funcție de alimentația și stilul nostru de viață. Astfel, când activăm sau dezactivăm anumite variante genetice, influențăm dacă ne vom îngrășa, dacă vom fi mai predispuși la Alzheimer sau modul în care metabolizăm folații, de exemplu”, explică Nosheen Khan. Modificarea stilului de viață poate influența expresia genică, împiedicând apariția unor boli pentru care avem o predispoziție genetică. Prin urmare, un stil de viață sănătos poate, într-adevăr, să „activeze" genele bune, e de părere Viorica Elena Rădoi, medic genetician, după cum a declarat în emisiunea „Bine pentru tine”. De ce masa musculară este „uzina” noastră antivârstă? O idee greșită și frecventă este că prevenția îmbătrânirii ține doar de ceea ce punem în farfurie. Nosheen Khan insistă asupra fuziunii dintre nutriție și antrenamentul cu greutăți (de rezistență). „Antrenamentul de rezistență ajută la menținerea masei musculare, iar prin menținerea masei musculare ajuți la prevenirea obezității, deoarece masa musculară arde masa adipoasă. De asemenea, în mușchi avem mitocondrii. Mitocondriile sunt uzinele noastre energetice, dar sunt și ceea ce noi numim «santinelele sistemului imunitar». Când mitocondriile nu funcționează eficient, nu mai eliberăm energie, iar acest lucru duce la oboseală, balonare, simptome cronice și chiar durere”, atrage atenția experta. Cercetările internaționale confirmă spusele specialistului: odată cu trecerea anilor, pierderea masei musculare (sarcopenia) duce la disfuncții mitocondriale. Aceste disfuncții alimentează un proces numit inflammaging, o stare de inflamație cronică la nivel celular care accelerează ceasurile epigenetice și crește riscul de boli metabolice sau cardiovasculare. Sursă: https://www.libertatea.ro/stiri/nosheen-khan-dietetician-din-marea-britanie-masa-musculara-este-uzina-noastra-antivarsta-iar-ceasurile-epigenetice-ne-arata-cat-de-batrani-suntem-cu-adevarat-xd7zzyl

Editura Booklet este de peste un sfert de veac unul dintre actorii principali din sistemul de educație românesc. A venit întotdeauna în ajutorul profesorilor cu manuale și materiale auxiliare de calitate și a răspuns într-un mod creativ nevoii de cunoaștere a elevilor, actualizând an de an conținuturile auxiliarelor. Anul acesta, experiența acumulată în cei peste 25 de ani se regăsește pe deplin în cele 21 de manuale Booklet pentru clasa a IX-a. Manualul de Limba și literatura română (trunchi comun) de clasa a IX-a a obținut punctaj maxim la evaluarea științifică a Comisiei de Evaluare a MEC. În fiecare toamnă, un profesor primește în fața lui o generație care încă nu știe cât de mult se va schimba în următorii patru ani. În băncile clasei a IX-a stau astăzi adolescenți cu emoții, întrebări, visuri încă neconturate și poate chiar cu puțină teamă de ceea ce urmează. În septembrie 2026, sunt 175.000 de elevi aflați la începutul unuia dintre cele mai importante drumuri ale vieții lor. Peste patru ani, în vara lui 2030, aceiași copii vor ieși pe porțile liceului altfel decât au intrat: mai siguri, mai curioși, mai pregătiți să aleagă cine vor să devină. Între aceste două momente sunt patru ani de școală. Patru ani de lecții, descoperiri, întrebări, încercări și reușite. Patru ani în care un profesor poate schimba un destin, iar o lecție bine construită poate aprinde o curiozitate care să rămână pentru o viață. Dorim ca manualele Booklet să le fie alături pe acest drum – nu doar pentru Bacalaureatul din 2030, ci pentru tot ceea ce începe după el. De aceea, anul școlar 2026-2027 are pentru noi o însemnătate aparte. Cu o istorie de peste un sfert de secol, editura Booklet a influențat decisiv sistemul de învățământ românesc, venind în ajutorul profesorilor cu manuale și materiale auxiliare de calitate și răspunzând într-un mod creativ nevoii de cunoaștere a elevilor. Anul acesta, experiența acumulată în peste 25 de ani se concretizează în cele 21 de manuale Booklet pentru clasa a IX-a. După mai bine de 20 de ani, liceele primesc manuale noi, adaptate nevoilor de cunoaștere ale elevilor de azi și concepute pentru a forma și consolida competențele prevăzute în noua programă școlară. Manualele Booklet sunt rezultatul unei intense colaborări și al unei munci susținute între profesori, echipa de redactori, colaboratorii externi ai editurii, referenții științifici, corectori, scriitori, metodiști și alți specialiști în cartea școlară. Echipa Booklet se mândrește cu manualul de Limba și literatura română trunchi comun (TC), filiera teoretică, profil real, toate specializările; filiera tehnologică, toate profilurile, toate calificările profesionale; filiera vocațională, profilurile artistic, militar, pedagogic, sportiv și teologic, toate specializările de clasa a IX-a, care a obținut punctaj maxim la evaluarea științifică a Comisiei de Evaluare a MEC, pentru că va ajunge la cei aproape 140.000 de elevi care învață la profilurile mai sus menționate. Toate lecțiile din manualele Booklet sunt concepute în jurul nevoilor de cunoaștere ale elevilor, iar imersiunile în lecție sunt o invitație pentru profesor de a stabili un subiect de comunicare confesiv în prezentarea conținuturilor din programă. Cu manualele Booklet, veți descoperi că nu există lecție plictisitoare sau mai puțin atractivă. Atâta timp cât mintea de adolescent va naște întrebări, va avea curiozități sau se va lovi de nedumeriri, manualele Booklet vor veni cu răspunsul care să alunge nebuloasa cunoașterii. Sursă: https://www.edupedu.ro/manualele-booklet-pentru-clasa-a-ix-a-o-noua-perspectiva-educationala-competentele-elevilor-in-centrul-procesului-de-invatare-p/

Un crater „neobișnuit”, care se estimează că are o vechime de 900-600 milioane de ani, a fost fotografiat în Australia de Vest. „Craterul Păianjen”, produsul impactului unui meteorit urmat de sute de milioane de ani de eroziune, are numeroase „picioare” albe, care se întind în regiunea Kimberley a țării, scrie NASA. OLI (Operational Land Imager) de pe satelitul NASA-USGS Landsat 9 a surprins craterul pe 20 septembrie 2026. Structura completă a impactului are o formă ovală, măsurând aproximativ 13 kilometri pe 11 kilometri, iar porțiunea centrală, asemănătoare unui păianjen, măsurând aproximativ 4 kilometri în diametru. Geologii cred că modelul arahnoid neobișnuit este rămășița unei ridicări centrale, porțiunea ridicată a fundului craterului care s-a format în urma impactului inițial. „Picioarele” de culoare deschisă sunt creste de gresie care au rezistat în timp ce alte straturi de rocă din zona de impact s-au erodat. Timp de decenii după descoperirea acestei forme vulcanice, oamenii de știință s-au străduit să inventeze o poveste despre / formarea sa. Unii au propus că ar fi avut un trecut vulcanic. Dar geologii au identificat semne revelatoare ale unui impact trecut: fracturi în formă de evantai numite conuri de spargere. Aceste fracturi se formează doar atunci când undele de șoc intense călătoresc prin rocă și sunt omniprezente în cupola centrală a Craterului Păianjen. Ulterior, oamenii de știință au efectuat analize de laborator ale cristalelor de cuarț și zircon din gresie, care au fost afectate de impactul meteoritului, analize care îi pot ajuta să reconstruiască unghiul impactului. Data impactului este incertă, dar estimările bazate pe rocile din regiune îl plasează între 900 și 600 de milioane de ani în urmă. Sursă: https://www.antena3.ro/fotografie/cum-arata-craterul-paianjen-vazut-din-satelitii-nasa-cum-s-a-format-structura-cu-picioare-acum-cel-putin-600-de-milioane-de-ani-807254.html

Românii își planifică tot mai devreme vacanțele de iarnă și aleg călătorii care combină mai multe destinații, de la experiențe în regiunea arctică până la sejururi exotice în Asia și pe insulele din Oceanul Indian. Potrivit datelor celui mai recent studiu, circuitele reprezintă aproximativ 70% din preferințe, iar rezervările sunt făcute, în general, cu două până la șase luni înainte de plecare. Vacanța de iarnă nu mai înseamnă doar târguri de Crăciun, stațiuni montane sau escapade în marile orașe europene. Tot mai mulți turiști români caută experiențe diferite, fie că își doresc să vadă aurora boreală, să petreacă sărbătorile la temperaturi de vară sau să descopere mai multe locuri în cadrul aceleiași călătorii. Datele unui studiu realizat pentru sezonul de iarnă indică o diversificare a preferințelor, cu accent pe circuite și pachete care combină experiențe culturale, explorare și relaxare. Durata medie a unei vacanțe este de șapte până la zece nopți, iar planificarea anticipată devine o practică tot mai răspândită. Laponia, tot mai căutată de turiștii din România „Țara lui Moș Crăciun” se numără printre destinațiile cu cea mai mare creștere a interesului pentru sezonul rece. Potrivit datelor, cererea pentru călătoriile în regiunea arctică este de 2,5 ori mai mare decât în sezonul precedent, iar primele curse charter, programate la finalul lunii noiembrie, sunt deja rezervate integral. Oferta se adresează însă unui public mai larg decât familiile cu copii, atrase în mod tradițional de întâlnirea cu Moș Crăciun. Companiile de turism de la noi au făcut programe speciale pentru această iarnă. Iar diversificarea acestora reflectă interesul cuplurilor, al pasionaților de sporturi de iarnă și al turiștilor care vor să observe aurora boreală, dincolo de experiențele clasice asociate sărbătorilor de iarnă. Thailanda și destinațiile exotice, alternative la iarna europeană La polul opus vacanțelor în zăpadă se află destinațiile calde din Asia, Orientul Îndepărtat, Africa și Oceanul Indian. Acestea atrag turiștii care preferă plaja și temperaturile ridicate, dar și pe cei care vor să îmbine relaxarea cu explorarea unor culturi diferite. Thailanda este una dintre destinațiile promovate pentru iarna de urmează. Există inclusiv zboruri charter directe pe ruta București - Phuket, disponibile din decembrie 2026 până în mai 2027. Vacanțele aici pot fi combinate cu sejururi sau circuite în Bangkok, Krabi, Khao Lak ori insulele Phi Phi. Tendința nu se limitează însă la vacanțele într-o singură destinație. Tot mai multe programe propun combinații între orașe și regiuni de litoral sau între mai multe zone ale aceleiași țări. În Malaezia, turiștii pot combina Kuala Lumpur cu insulele Langkawi sau Perhentian. În Vietnam, variantele includ Saigon și Phan Thiet ori Saigon și Phu Quoc. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/vacanta-iarna-romanii-cauta-experiente-dincolo-targuri-craciun-lees4lv

Pelerinajul la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, a început duminică la Catedrala Patriarhală. „Cinstirea sfinților este, de fapt, cinstirea darului lui Dumnezeu”, a subliniat Episcopul vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Preasfințita Sa i-a îndemnat pe credincioși să participe la manifestările religioase organizate cu prilejul hramului Catedralei Patriarhale: „Vă așteptăm și vă îndemnăm să fiți alături de sfinți și împreună cu toții să avem nădejdea că ei vor duce rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu”. „Ne rugăm acestor sfinți și tuturor sfinților să fie prieteni, ajutători și aproape de cei care îi cinstesc după cum se cuvine”, a afirmat ierarhul. Pelerinajul se desfășoară până în 28 octombrie Pelerinajul se desfășoară în perioada 18–28 octombrie. Până vineri, 23 octombrie, credincioșii se pot închina în interiorul Catedralei Patriarhale istorice la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Ierarh Nectarie, zilnic, între orele 07:00 și 21:00. Sâmbătă, 24 octombrie, de la ora 12:00, va avea loc procesiunea „Calea Sfinților”, organizată pe două trasee, cu plecare de la Catedrala Patriarhală și de la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon” – Nou. În cadrul procesiunii vor fi aduse și moaștele Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea, care vor fi așezate spre închinare alături de celelalte sfinte moaște. Programul va continua luni, 26 octombrie, când va avea loc, după Sfânta Liturghie, proclamarea sărbătorii Soborului Sfinților Martiri Militari. Momentul central al sărbătorii va fi marți, 27 octombrie, când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va săvârși Sfânta Liturghie împreună cu ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la altarul exterior al Catedralei Patriarhale. Sursă: https://basilica.ro/a-inceput-pelerinajul-moastele-sf-dimitrie-cel-nou-2026/

Ești la masă cu cei dragi, la o plimbare sau la serbarea copilului și simți telefonul vibrând. Instinctiv pui mâna pe telefon și te uiți „o secundă“. Ecranul îți fură atenția instantaneu și răspunzi la un mesaj, iar apoi, fără să te mai gândești, mai verifici emailul sau mai dai de două ori scroll pe o rețea de socializare. Când ridici privirea, îți dai seama că ai pierdut din momentele frumoase pregătite de copii la serbare sau că, la masă, ai ratat din nou un subiect important pentru cei dragi. Ai fost acolo, dar atenția ta a plecat în altă parte. Mulți dintre noi cunosc această senzație și spun simplu: „N-am timp!“. Avem însă aceleași 24 de ore, dar ceea ce s-a schimbat este numărul lucrurilor care concurează pentru timpul și atenția noastră. Munca ajunge acasă odată cu noi, mesajele pot primi răspuns și seara, iar telefonul ne ține conectați aproape permanent. În acest context, luxul capătă un alt sens: posibilitatea de a decide singuri cum ne folosim timpul devine tot mai greu de atins. Am asociat multă vreme succesul cu acumularea, cu conturile generoase din bancă, cu o casă mai bună, cu o mașină mai scumpă, cu mai multe vacanțe. Există însă o resursă pe care nu o putem acumula: timpul. Cercetătoarea Ashley Whillans și colegii săi au analizat relația dintre bani, timp și starea de bine. Într-un studiu publicat în 2017, care a inclus peste 6.000 de persoane din patru țări, cei care cheltuiau bani pentru servicii care le economiseau ore prețioase raportau o satisfacție mai mare față de viață. Cu alte cuvinte, uneori, banii ne pot aduce mai multă stare de bine, atunci când îi folosim pentru a recupera o parte din timpul nostru, nu pentru ceva material. Când „sunt foarte ocupat“ devine o carte de vizită Există și un alt motiv pentru care ne este greu să renunțăm la programul aglomerat. A fi ocupat poate deveni o dovadă că suntem importanți. Silvia Bellezza, Neeru Paharia și Anat Keinan au arătat, într-un studiu, faptul că, în special în contextul culturii americane, oamenii foarte ocupați pot fi percepuți ca având un statut superior. Așa se explică de ce „n-am timp deloc“ poate suna aproape ca o realizare. Agenda plină devine dovada că suntem căutați, productivi și facem lucruri importante. Dificultatea apare când începem să ne măsurăm valoarea prin cât de ocupați suntem. Dacă fiecare spațiu liber trebuie umplut, ar fi util să ne întrebăm când am început să confundăm lipsa timpului cu succesul. Telefonul, mica ușă prin care ceilalți intră în timpul nostru Telefonul ne-a simplificat enorm viața, dar a făcut granița dintre „Sunt disponibil(ă)“ și „Acum este timpul meu“ mai greu de păstrat. Un experiment realizat de Adrian Ward și colegii săi a arătat că simpla prezență a telefonului personal poate reduce performanța în cazul anumitor sarcini cognitive, chiar și atunci când nu este folosit. Imaginează-ți o seară obișnuită: ajungi acasă, răspunzi „repede“ la două mesaje de serviciu, verifici o notificare în timp ce copilul îți povestește ceva, iar înainte de culcare, deschizi din nou e-mailul. Luate separat, aceste întreruperi par neînsemnate. Adunate însă, pot face ca, la sfârșitul serii, să descoperi că ai avut timp liber, dar prea puțin timp pe care să-l fi simțit cu adevărat al tău. Să ai timp înseamnă și să simți că poți decide asupra lui Nu contează doar câte ore libere avem, ci și câtă libertate simțim că avem în privința lor. Aici intervine un concept important din psihologie, respectiv autonomia. În teoria autodeterminării, autonomia este una dintre nevoile psihologice de bază și se referă la sentimentul că alegerile și acțiunile îți aparțin. Din această perspectivă, nu contează doar câte ore libere avem, ci și cât control simțim că avem asupra lor. Două persoane pot avea aceleași două ore libere, una le petrece așa cum și-a dorit, cealaltă răspunde la solicitările altora și verifică permanent notificările. Cronometrul arată același lucru, dar experiența psihologică este diferită. Cum începem să ne recuperăm timpul Putem începe cu limite mici, cum ar fi alegerea unei perioade din zi în care să nu fii disponibil(ă) pentru muncă. Lasă telefonul în altă cameră, atunci când vrei să fii prezent(ă) și, dacă situația îți permite, deleagă din când în când o activitate care-ți consumă timp fără să-ți aducă valoare. În loc să spui automat „Nu am timp“, încearcă: „În perioada aceasta, aleg să-mi folosesc timpul pentru…“. Formularea ne obligă să vedem mai clar ce alegem și ce lăsăm să fie ales în locul nostru. Viața vine cu obligații, termene, mesaje și oameni care au nevoie de noi, iar libertatea totală asupra timpului este rareori posibilă. Însă te poți întreba, din când în când: „Cât din timpul meu am ales eu cum să-l trăiesc?“. Luxul modern s-ar putea să nu mai însemne să-ți cumperi orice îți dorești, ci să te bucuri de o seară în care ești cu adevărat prezent, de o conversație în care nu verifici telefonul sau de o oră în care nimeni nu așteaptă nimic de la tine. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/noul-lux-sa-simti-ca-timpul-iti-apartine/

„Mors Tenebris”, expoziție de pictură Codruța Podină, este găzduită de Sala Acvariu a Muzeului Național al Țăranului Român în perioada 24 octombrie – 4 noiembrie. Proiect artistic dedicat explorării relației dintre umbră, identitate și transformare, conceptul curatorial al expoziției este semnat de Iuliana Vîlsan. Inspirată de imaginea pădurii nocturne, expoziția construiește un univers vizual în care natura este mai mult decât un simplu subiect pictural. Pădurea se transformă într-un autoportret indirect, un spațiu al introspecției în care ceea ce este vizibil și ceea ce rămâne ascuns se întâlnesc și se completează. „Mors Tenebris” propune privitorului o călătorie printr-un teritoriu al umbrelor și al metamorfozei, în care natura, simbolul și experiența personală coexista. Lucrările invită la o privire atentă asupra proceselor de dezvăluire și transformare, asupra lucrurilor care se conturează treptat și a celor care continuă să rămână în zona nevăzutului. Expoziția face parte din parcursul artistic al Codruței Podină dezvoltat în perioada studiilor masterale la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca (UAD), sub coordonarea prof. Istvan Duka Kudor, apoi prin colaborarea cu prof. Ioana Olăhuț și prof. Cristian Lăpușan. Prin „Mors Tenebris”, artista aduce în prim-plan o pictură construită în jurul tensiunii dintre lumină și întuneric, dintre apariție și dispariție, dintre ceea ce alegem să privim și ceea ce se dezvăluie dincolo de privirea imediată. Expoziția poate fi vizitată în perioada 24 octombrie – 4 noiembrie, în Sala Acvariu, de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Sursă: https://curatorial.ro/arta/mors-tenebris-expozitie-de-pictura-codruta-podina-la-mntr/