DanieI

- Nume: DanieI - Rang: Captain (5) - Candidatul testat: slitienergygun - Rezultatul probei teoretice: 1/3 - Rezultatul probei practice: 9.5/10 - Rezultatul probei SWAT: - - Rezultat total: Admis. - Alte precizări: Felicitări. Foarte bine pregătit! - Nume: DanieI - Rang: Captain (5) - Candidatul testat: adytzuu - Rezultatul probei teoretice: 1/3 - Rezultatul probei practice: 8.5/10 - Rezultatul probei SWAT: - - Rezultat total: Admis. - Alte precizări: Felicitări. Foarte bine pregătit!

Turiștii care vizitează insula Lanzarote din arhipelagul Canare au parte de o experiență gastronomică cu totul neobișnuită. În inima Parcului Național Timanfaya, la punctul de observare Islote de Hilario, restaurantul El Diablo își pregătește preparatele folosind o sursă de energie complet naturală: căldura emanată de adâncurile pământului. Turiștii care vizitează insula Lanzarote din arhipelagul Canare au parte de o experiență gastronomică cu totul neobișnuită. În inima Parcului Național Timanfaya, la punctul de observare Islote de Hilario, restaurantul El Diablo își pregătește preparatele folosind o sursă de energie complet naturală: căldura emanată de adâncurile pământului. În schimb, grătarul special proiectat captează aerul fierbinte și aburii care urcă din subsolul vulcanic, asigurând o frigere lentă și uniformă a cărnii și a legumelor. Meniul oferă o gamă diversificată de opțiuni pentru vizitatori, prețurile fiind adaptate pentru un sit turistic de o asemenea amploare. O jumătate de pui fript la vulcan costă 21 de euro, pulpele de pui sunt servite la 18 euro, iar o frigăruie ce combină carnea de porc și pui are prețul de 20 de euro. Cea mai scumpă opțiune din categoria fripturilor este antricotul de vită, evaluat la 26 de euro, în timp ce o porție de legume locale la grătar costă 12 euro. Pentru copii sunt disponibile opțiuni clasice, cum ar fi puiul pane la 9 euro sau spaghetele Bolognese la 7 euro, iar desertul vedetă este un foietaj de ciocolată prezentat sub forma unui vulcan din Lanzarote, la prețul de 8 euro. Experiența culinară face parte dintr-o vizită mai amplă în zona numită Montañas del Fuego. Biletul general de acces în parcul național costă în prezent 30 de euro pentru adulți, în timp ce copiii cu vârsta de până la șase ani beneficiază de intrare gratuită. Tariful include accesul la Islote de Hilario, demonstrațiile geotermale live - unde ghizii toarnă apă în sol pentru a crea gheizere instantanee - și un tur ghidat de 35 de minute cu autocarul pe „Traseul Vulcanilor”, o rută fascinantă printre cratere și câmpuri de lavă încremenită. Turiștii trebuie să țină cont de regulile stricte de vizitare și organizare. Rezervarea biletului de acces în parc se face pentru un interval orar fix, iar accesul pe traseul protejat nu este permis pe cont propriu, cu mașina personală sau pe jos, ci exclusiv la bordul autocarelor puse la dispoziție de administrație. „O experiență absolut de neuitat și unul dintre cele mai importante momente ale șederii noastre în Lanzarote! Chiar și locația în sine, situată în inima impresionantului peisaj vulcanic, este pur și simplu uluitoare și face ca vizita să fie cu adevărat specială. Ceea ce ne-a fascinat cel mai mult a fost atmosfera unică - chiar și cadrul în sine garantează că acesta este un loc pe care nu-l veți uita prea curând. La toate acestea se adaugă o atmosferă perfect armonioasă, un serviciu prietenos și o experiență minunată din toate punctele de vedere. Mâncarea a fost delicioasă”, a scris un turist într-o recenzie pe Google. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/restaurant-vulcan-lanzarote-el-diablo-timanfaya-preturi-cywcchq

Mii de credincioși din Arhiepiscopia Bucureștilor sunt așteptați să participe, în ziua de 4 octombrie, la Mănăstirea Samurcășești, la proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia. Evenimentul este organizat de așezământul monahal, Arhiepiscopia Bucureștilor și Patriarhia Română, în parteneriat cu autoritățile locale și cu mai multe instituții. O ședință tehnică a avut loc marţi, 29 septembrie, fiind stabilite ultimele detalii legate de programul liturgic și măsurile de siguranță. Credincioșii sunt așteptați din data de 3 octombrie pentru a participa la programul slujbelor, care va începe seara cu slujba de priveghere. Ultimele măsuri organizatorice și de siguranță au fost stabilite în cadrul unei ședințe tehnice, organizată în ziua de 29 septembrie, la care au participat reprezentanți ai așezământului monahal, autorități și reprezentanți ai instituțiilor implicate în buna desfășurare a evenimentului. „S‑a discutat cu toate forțele de ordine pentru buna desfășurare a pelerinajului, având în vedere că ne așteptăm ca mulți pelerini să vină din mai multe părți ale țării pentru a se închina la moaștele Sfintei Evloghia. Pentru a putea ca ei să fie întâmpinați în bună rânduială, s‑au stabilit toate detaliile privitoare la acest pelerinaj. Este un eveniment de mare bucurie atât pentru obștea Mănăstirii Samurcășești, cât și pentru credincioșii din proximitatea mănăstirii, care cunosc deja viața Sfintei Evloghia și care au manifestat și până acum evlavie față de ea. Cei care se vor deplasa spre Mănăstirea Samurcășești cu acest prilej și vor veni aici să se închine vor putea să cinstească moaștele Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia, icoana sfintei și mormântul acesteia, mormânt la care până acum s‑au făcut multe minuni”, a declarat Răzvan Mihai Clipici, consilier patriarhal, pentru TRINITAS TV. Pentru autoritățile locale, este al doilea eveniment de anul acesta de o asemenea amploare, după proclamarea locală a canonizării Sfintelor Cuvioase Filofteia și Elisabeta de la Pasărea din luna iunie. „Întotdeauna autoritățile care sunt sub coordonarea prefectului au răspuns prezent la astfel de evenimente organizate de Patriarhia Română. Am stabilit măsurile care se vor lua pe parcursul celor două zile. Vom beneficia de sprijinul Jandarmeriei, Poliției Române și efectivelor din partea Inspectoratului pentru Situații de Urgență”, a relatat Simona Neculae, prefectul județului Ilfov. „Am încheiat desfășurarea unei ședințe de cooperare atât cu structurile de ordine, cât și cu partenerii noștri instituționali din cadrul județului Ilfov. Ședința operativă este folosită ca un instrument pentru stabilirea tuturor măsurilor de ordine publică, pentru protecția participanților și pentru asigurarea asistenței medicale de urgență, dacă va fi cazul. Pentru credincioșii care vor participa la acest eveniment, rugăm să manifeste răbdare, cooperare și disponibilitate pentru indicațiile organizatorilor și ale forțelor de ordine. Dacă aceștia se deplasează în mod organizat cu familia, să aibă în atenție asigurarea protecției minorilor și a bunurilor proprii”, a spus locotenent-colonel Andrei Mihăilescu, șeful Serviciului de ordine publică din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Ilfov, pentru TRINITAS TV. În organizarea evenimentului vor fi implicați și tineri voluntari din Arhiepiscopia Bucureștilor. „Noi, voluntarii, suntem obișnuiți cu genul acesta de evenimente și prin participare sporim duhovnicește și ne apropiem de Hristos și de Biserică. În ziua proclamării, vom fi prezenți de la primele ore ale dimineții, vom ajuta la facilitarea accesului invitaților în biserică și la buna desfășurare a slujbei”, a declarat Daniel Cristian Lupu, vicepreședintele Asociației Studenților Teologi Ortodocși. Credincioșii se vor putea închina moaștelor Sfintei Mucenițe Evloghia la finalul Sfintei Liturghii și al ceremoniei de proclamare a canonizării Cuvioasei. „În ziua evenimentului, programul liturgic va începe la ora 8:30 cu citirea Acatistului Sfintei Cuvioase Mucenițe Evolghia, urmând ca la ora 9:00 să înceapă Dumnezeiasca Liturghie. La ora 12:30 se va săvârși ceremonia solemnă a proclamării canonizării Cuvioasei. Sfintele moaște vor merge în procesiune la aghiasmatarul mănăstirii, unde vor fi așezate spre închinare. Îi așteptăm pe pelerini să vină cu multă dragoste”, a relatat stavrofora Lucia Bostan, stareța Mănăstirii Samurcășești din județul Ilfov. Sursă: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/pregatirea-proclamarii-locale-a-canonizarii-sfintei-cuvioase-mucenite-evloghia-de-la-samurcasesti-209259.html

E seară și în casă se așterne treptat liniștea. Ziua s-a terminat, iar mintea începe să facă bilanțul: ce n-ai apucat să termini, unde ai reacționat prost, câte ai de făcut mâine, cât de departe ești de locul în care ți-ai propus să fii. Ciudat este că nu obișnuiești să spui „Azi a fost o zi cu multe de făcut“, ci mai degrabă „Iar n-am făcut destul“. Este o diferență subtilă între cele două propoziții, pentru că una descrie o zi, iar cealaltă pune o presiune invizibilă pe tine. Prima descrie ceea ce s-a întâmplat. Cea de-a doua spune, implicit, ceva despre cine ești și despre cât de bine te descurci. Gândește-te acum că un prieten vine și-ți spune că n-a făcut destul. Probabil i-ai spune că se judecă prea aspru. Și acum gândește-te la ce-ți spui ție, în aceeași situație. Nu ești la fel de blând(ă) cu tine, nu-i așa? Cu ceilalți suntem empatici aproape din reflex, însă față de noi menținem un standard pe care-l confundăm, deseori, cu exigența sănătoasă. Aici poate interveni acceptarea de sine, ca mijloc de a ne schimba atitudinea față de noi înșine. Ce înseamnă, de fapt, acceptarea de sine Conceptul a fost formulat de Albert Ellis (1973), în cadrul terapiei rațional-emotive și comportamentale. Ellis vorbea despre capacitatea de a-ți recunoaște valoarea intrinsecă, independent de performanțe și de aprobarea celorlalți. Esența conceptului acceptării de sine necondiționate este că rezultatele sunt importante, dar ele nu definesc valoarea ființei tale. Mai târziu, Windy Dryden (2013) a nuanțat perspectiva și a descris acceptarea de sine ca pe o stare lipsită de evaluări globale despre propria persoană. Adică nu mai ești „bun“ în ziua în care ți-a ieșit prezentarea și „insuficient“ în ziua în care ai greșit ceva. Rămâi același om, care uneori reușește și uneori nu. Schimbarea apare atunci când învățăm să nu mai generalizăm pornind de la un anumit eveniment: faptul că am greșit nu înseamnă că suntem, în ansamblu, „greșiți“ sau „insuficienți“. De ce nu ne ajunge stima de sine Atunci când valoarea pe care ne-o atribuim depinde în mare măsură de rezultate, stima de sine poate deveni vulnerabilă la succes și eșec, după cum arătau Crocker & Park în studiul lor din 2004. Când reușim, ne simțim valoroși. Când greșim, ne clătinăm. Acest lucru e similar cu construcția unei case pe un teren care se mișcă. Stima de sine e vulnerabilă în fața unor eșecuri sau a perioadelor dificile. Acceptarea de sine e diferită. Nu ne ridică pe un piedestal când reușim și nu ne prăbușește când greșim. Ne ține într-un loc mai stabil, de unde putem privi ce s-a întâmplat, fără să ne condamnăm pe noi înșine. Ce nu este acceptarea de sine Acceptarea de sine nu spune „așa sunt și nu am ce să schimb“, ci „așa sunt acum, iar de aici pot să cresc“. Nu e resemnare și nici indulgență față de tot ce facem. Nu înseamnă nici să renunțăm la standarde sau la obiectivele care au sens pentru noi. E, mai degrabă, ceea ce Carl Rogers numea un paradox curios: ne putem schimba abia din momentul în care ne acceptăm așa cum suntem. Din critică consumăm resurse apărându-ne de noi înșine, în schimb, din blândețe și acceptare de sine rămâne energie pentru a crește ceva mai bun în viețile noastre. Ce ne arată cercetările Un nivel mai ridicat de acceptare de sine e asociat cu mai puțină anxietate și cu mai puține simptome de depresie, o legătură pe care Chamberlain și Haaga au documentat-o încă din 2001, când au construit și primul instrument de măsurare a acestui construct. Mai târziu, un studiu al Ștefaniei Crișan și al colegilor ei (2022) a arătat că exercițiile de acceptare necondiționată de sine pot scădea tendința de autoculpabilizare și predispoziția la rușine. Totuși, una dintre cele mai importante legături este cea cu perfecționismul. Scott (2007) a observat că acceptarea de sine reduce perfecționismul maladaptiv, acel perfecționism care ne spune mereu că nu este de ajuns cât am reușit. Iar de aici până la epuizare e un drum scurt. Un studiu recent, realizat de Abu-Taleb și Abu-Ghazal (2025), care a urmărit 620 de studenți, a analizat relațiile dintre perfecționism, acceptare de sine și burnout academic. Concluzia e una pe care o vedem și în viața profesională: epuizarea poate veni din volumul de muncă, însă și din acea atitudine aspră și critică la adresa noastră, care ne face să încălcăm limitele ce țin de pauză, odihnă și recuperare. Tot cercetările recente ne arată și beneficiile. Acceptarea de sine este asociată și cu o stare generală de bine mai ridicată și cu o satisfacție mai mare față de viață, conform studiului realizat de Cordaro și colegii săi (2024), amplificându-ne mulțumirea, acel sentiment care ne ajută să percepem prezentul ca fiind complet așa cum este. Cum se simte integrarea acceptării de sine în viața de zi cu zi Se vede în lucrurile mici, de zi cu zi, iar pe termen lung se reflectă în calitatea vieții tale. După o greșeală, mintea nu mai intră la fel de ușor în tiparul amplificării aspectelor negative. Nu mai adaugă, peste evenimentul în sine, o concluzie despre cine ești tu ca om. Astfel, scade nevoia de a te apăra și apare mai multă claritate. Ai mai multă disponibilitate pentru soluții, pentru că mintea nu mai este ocupată cu procesul intern de autocritică. Asta nu înseamnă că ne ferește de greșeli sau că ne protejează de nereușite. Înseamnă doar că nu mai punem, peste durere, verdictul că ceva e în neregulă cu noi. O invitație la reflecție Din perspectiva mea, de om și psiholog, acceptarea de sine nu e o destinație la care ajungem odată pentru totdeauna. E ceva ce practicăm, zi de zi, conștient, prin felul în care ne vorbim atunci când rămânem cu noi înșine. Experiența ultimilor ani mi-a arătat că rezultatele nu vin din „a face mai mult“, ci mai degrabă din acea compasiune interioară și stare de bine pe care le cultivăm cu ajutorul acceptării de sine. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/acceptarea-de-sine-antidotul-pentru-vocea-care-spune-nu-e-destul/

Stiati ca primele fotografii ale fulgerelor au schimbat chiar si felul in care oamenii desenau fulgerul? De ce va intreb? Pai mna … pentru ca dupa ce m-am bagat zilele trecute sub apa cu William Thompson si Louis Boutan, era doar o chestiune de timp pana sa ies de acolo si sa ma trazneasca ceva. Si m-a traznit !M-a traznit, da? Stiti voi? Joc de cuvinte, da? o intrebare: Cand o fi fotografiat cineva pentru prima data un fulger? Ca astazi e simplu. Vezi ca vine furtuna, pui aparatul pe trepied, alegi o expunere mai lunga, eventual ai si un declansator pentru fulgere si astepti. Daca ai noroc, vii acasa cu fotografia. Daca n-ai noroc, vii cu 327 de fotografii superbe cu… cerul negru. Dar pe la 1800 si ceva lucrurile stateau olecuta altfel. Si aici incepe povestea.Numai ca incepe cu o mica incurcatura. Mult timp, americanul William Nicholson Jennings a fost prezentat drept omul care a realizat prima fotografie reusita a unui fulger. Fotografia lui a fost facuta la Philadelphia, in seara de 2 septembrie 1882. Imaginea exista si astazi in colectia Franklin Institute.Doar ca…se pare ca cineva i-o luase inainte.Numai cu vreo 35 de ani. Fotograful Thomas Martin Easterly, din St. Louis, ar fi reusit sa surprinda un fulger intr-un dagherotip in 1847. Originalul s-a pierdut, insa imaginea a fost ulterior reprodusa, iar cercetatorii istoriei fotografiei o considera astazi un candidat serios la titlul de prima fotografie cunoscuta a unui fulger. Asa ca, pentru siguranta, nu-i luam coroana nimanui si spunem asa: Easterly pare sa fi fotografiat fulgerul in 1847, iar Jennings a realizat in 1882 prima fotografie de fulger care avea sa fie documentata si studiata sistematic. Si aici povestea devine foarte interesanta .Jennings nu voia doar o fotografie spectaculoasa.Omul avea o nelamurire.Se uita la tablourile si ilustratiile vremii si vedea fulgere desenate aproape invariabil in zig-zag, cu colturi, un fel de fermoar nervos coborat din cer. Si Jennings se intreba daca fulgerul chiar arata asa?Fulgerul apare pentru o fractiune de secunda, ochiul nu-l poate studia linistit, iar aparatura fotografica a vremii nu era tocmai Canonul nostru cu 20 de cadre pe secunda poate mai mult la alte branduri? Jennings a inceput experimentele in 1881.A incercat sa fotografieze fulgerele, dar placile fotografice disponibile nu erau suficient de sensibile pentru o aparitie atat de scurta. Adica cerul facea: PAC! iar placa fotografica raspundea cam: Ce-a fost? :))) Norocul lui a venit in 1882, cand fotograful si fabricantul de placi fotografice John Carbutt i-a pus la dispozitie placi mai sensibile, numite Rapid Eclipse. Iar in seara de 2 septembrie 1882, Jennings a reusit. Pe placa fotografica a aparut fulgerul. Si ce sa vezi? Surpriza!Nu semana cu fulgerele din desene. Nu era zig-zagul ala desenat de toata lumea. Avea un traseu neregulat si ramificatii. Fotografia nu mai era doar o modalitate de a pastra o imagine. Devenise un instrument cu care puteai sa vezi ceva ce ochiul nu putea analiza suficient de repede. Iar Jennings n-a zis: „Gata, l-am prins, pun fotografia pe Facebook si bye bye Moscova. A continuat sa fotografieze furtunile. Urmatoarea sa fotografie importanta a unui fulger a fost realizata in noaptea de 1 august 1885, iar imaginea a fost publicata in acelasi an. In anii urmatori a adunat numeroase fotografii si a constatat ca fulgerele puteau avea forme extreme de diferite. A realizat inclusiv diapozitive pe sticla pe care le folosea in conferinte pentru a le arata oamenilor cum arata fulgerul in realitate. Colectia lui de fotografii cu fulgere a primit numle „Autograful lui Jupiter”. Si uite asa fotografia a facut din nou ceva ce avea sa faca de nenumarate ori in istoria ei: nu doar ne-a aratat lumea, ci ne-a aratat ca uneori lumea nu arata deloc asa cum credeam noi ca arata. Astazi fotografiem fulgere cu aparate digitale, senzori extrem de sensibili, telecomenzi, declansatoare automate si obiective despre care Jennings probabil ar fi crezut ca au fost construite de extraterestri. Dar undeva la inceputul povestii au fost niste oameni care stateau in fata furtunii cu placi fotografice si incercau sa prinda pe ele ceva ce exista pentru o fractiune de secunda. Ca pentru orice subiect abordat in fotografie exista si pasionati. Printre pasionatii de fulgere si furtuni avem si noi cativa conasi. Sursă: https://laconaculfotografilor.ro/stiri-noutati/stiati-ca-5/

Treisprezece instalații imersive, șase clădiri emblematice transformate prin video mapping, trei seri de artă și lumină pe Calea Victoriei sunt reperele festivalului Spotlight – International Light Art Festival de anul acesta. Cea de-a zecea ediție are loc sub tema „Playground” în weekendul 9 – 11 octombrie. Traseul va fi extins față de anul trecut, între Hotelul Radisson Blu și intersecția Căii Victoriei cu Splaiul Independenței. Spații adiancente sunt ARCUB – Hanul Gabroveni, Mega Mall și Promenada Mall. În cifre, Spotlight 2026 înseamnă 7.000 metri pătrați de spațiu expozițional pe Calea Victoriei, 16 artiști din 7 țări din toată lumea, mai mult de 300 de tone de echipamente, 11 structuri și turnuri de proiecție, 20 de videoproiectoare laser și peste 200 de surse de lumină susțin cele trei seri de festival. Teren de experimentare Tema ediției din acest an, „Playground”, transformă Calea Victoriei într-un spațiu de explorare prin video mapping-uri și instalații vizuale. Conceptul pune accent pe interacțiunea dintre public, arhitectura orașului și noile tehnologii, prin lucrări care modifică percepția asupra spațiului urban și invită publicul să îl descopere într-un mod diferit. „Playground” propune astfel un teren de experiment și explorare vizuală, în care clădirile și spațiile cunoscute ale orașului capătă noi forme și perspective prin lumină. Curatorul Spotlight 2026 este Dorel Naste, director creativ premiat, fondator al Mindscape Studio, cu experiență în organizarea de evenimente de amploare și projection mapping. Absolvent al Universității Naționale de Arte din București (UNARTE), Dorel Naste are o bază solidă în motion design tradițional și experiență practică în design interactiv și instrumente de programare vizuală. Instalații și video mapping Ediția aniversară reunește 19 proiecte de artă a luminii și proiecții de video mapping pe clădirile emblematice de pe traseu, create de artiști și studiouri din Elveția, Franța, Australia, Italia, Austria, Marea Britanie și România: 6 spectacole de video mapping – fațadele Teatrului Odeon, Palatului Telefoanelor, Hotelului Novotel, Cercului Militar Național, Corinthia Grand Hotel du Boulevard Bucharest și Muzeului Național de Artă al României devin pânze digitale de proiecție, animate de forme fluide și jocuri de lumini; 13 instalații imersive pe Calea Victoriei – lucrări interactive new media și forme organice luminoase care reacționează la mișcările trecătorilor, estompând granița dintre real și virtual. ARCUB – Hanul Gabroveni devine un punct al festivalului, găzduind o instalație și conferințe și paneluri cu invitați internaționali. Experiența Spotlight se extinde și în spațiile partenerilor Mega Mall și Promenada Mall. Program Spotlight #10 – „Playground” Programul Spotlight 2026 începe în 9 octombrie, în intervalul orar 21:00 – 23:00, și continuă în 10 octombrie și 11 octombrie, de la ora 19:00 până la ora 23:00. Sursă: https://curatorial.ro/societate/spotlight-2026-instalatii-si-cladiri-emblematice-transformate-prin-video-mapping/

Treisprezece instalații imersive, șase clădiri emblematice transformate prin video mapping, trei seri de artă și lumină pe Calea Victoriei sunt reperele festivalului Spotlight – International Light Art Festival de anul acesta. Cea de-a zecea ediție are loc sub tema „Playground” în weekendul 9 – 11 octombrie. Traseul va fi extins față de anul trecut, între Hotelul Radisson Blu și intersecția Căii Victoriei cu Splaiul Independenței. Spații adiancente sunt ARCUB – Hanul Gabroveni, Mega Mall și Promenada Mall. În cifre, Spotlight 2026 înseamnă 7.000 metri pătrați de spațiu expozițional pe Calea Victoriei, 16 artiști din 7 țări din toată lumea, mai mult de 300 de tone de echipamente, 11 structuri și turnuri de proiecție, 20 de videoproiectoare laser și peste 200 de surse de lumină susțin cele trei seri de festival. Teren de experimentare Tema ediției din acest an, „Playground”, transformă Calea Victoriei într-un spațiu de explorare prin video mapping-uri și instalații vizuale. Conceptul pune accent pe interacțiunea dintre public, arhitectura orașului și noile tehnologii, prin lucrări care modifică percepția asupra spațiului urban și invită publicul să îl descopere într-un mod diferit. „Playground” propune astfel un teren de experiment și explorare vizuală, în care clădirile și spațiile cunoscute ale orașului capătă noi forme și perspective prin lumină. Curatorul Spotlight 2026 este Dorel Naste, director creativ premiat, fondator al Mindscape Studio, cu experiență în organizarea de evenimente de amploare și projection mapping. Absolvent al Universității Naționale de Arte din București (UNARTE), Dorel Naste are o bază solidă în motion design tradițional și experiență practică în design interactiv și instrumente de programare vizuală. Instalații și video mapping Ediția aniversară reunește 19 proiecte de artă a luminii și proiecții de video mapping pe clădirile emblematice de pe traseu, create de artiști și studiouri din Elveția, Franța, Australia, Italia, Austria, Marea Britanie și România: 6 spectacole de video mapping – fațadele Teatrului Odeon, Palatului Telefoanelor, Hotelului Novotel, Cercului Militar Național, Corinthia Grand Hotel du Boulevard Bucharest și Muzeului Național de Artă al României devin pânze digitale de proiecție, animate de forme fluide și jocuri de lumini; 13 instalații imersive pe Calea Victoriei – lucrări interactive new media și forme organice luminoase care reacționează la mișcările trecătorilor, estompând granița dintre real și virtual. ARCUB – Hanul Gabroveni devine un punct al festivalului, găzduind o instalație și conferințe și paneluri cu invitați internaționali. Experiența Spotlight se extinde și în spațiile partenerilor Mega Mall și Promenada Mall. Program Spotlight #10 – „Playground” Programul Spotlight 2026 începe în 9 octombrie, în intervalul orar 21:00 – 23:00, și continuă în 10 octombrie și 11 octombrie, de la ora 19:00 până la ora 23:00. Sursă: https://curatorial.ro/societate/spotlight-2026-instalatii-si-cladiri-emblematice-transformate-prin-video-mapping/

Efectul va fi opusul celui așteptat Dincolo de valoarea lor nutritivă cunoscută, modul în care aceste fructe acționează asupra aparatului digestiv depinde în mod direct de cât de coapte sunt, dar și de frecvența consumului. Consumul regulat banane oferă intestinului prebiotice, ingrediente care nu sunt digerate în intestinul subțire, dar care oferă hrană bacteriilor din colon. Inulina și amidonul rezistent, care se găsesc în special în bananele mai puțin coapte, joacă cele mai importante roluri aici, relatează publicația Onet, parte a grupului Ringier. Bananele oferă atât fibre solubile, cât și insolubile, fiecare dintre acestea afectând intestinele în mod diferit. Fibrele solubile leagă apa și înmoaie scaunele, în timp ce fibrele insolubile cresc volumul și stimulează peristaltismul intestinal. Prin urmare, pentru mulți oameni, o banană pe zi ajută la reglarea tranzitului intestinal și la prevenirea constipației. Problema apare atunci când bananele sunt singura sursă semnificativă de fibre din dietă sau când acestea sunt însoțite de o hidratare insuficientă. În astfel de condiții, intestinele pot reacționa mai lent, iar efectul va fi opusul celui așteptat. Un prebiotic valoros Unul dintre principalele beneficii ale bananelor pentru intestine este conținutul lor ridicat de fibre alimentare, în special pectină și amidon rezistent. Amidonul rezistent, prezent în cantități mari în bananele verzi sau mai puțin coapte, funcționează ca un prebiotic valoros. Acest tip de carbohidrat nu este digerat în stomac sau în intestinul subțire, ci ajunge direct în colon, unde hrănește bacteriile benefice ale microbiomului. Procesul de fermentație generează acizi grași cu lanț scurt, esențiali pentru menținerea integrității mucoasei intestinale și pentru reducerea inflamațiilor locale. Pe măsură ce banana se coace, amidonul rezistent se transformă în zaharuri simple precum glucoza, fructoza și sucroza. Din acest motiv, bananele bine coapte, cu coaja galbenă și pete maronii, devin mult mai ușor de digerat și sunt recomandate persoanelor care se refac după tulburări stomacale sau stări de greață. Pectina din compoziția lor ajută la reglarea tranzitului, fiind utilă atât în cazurile de diaree ușoară, prin absorbția excesului de lichid, cât și în prevenirea constipației, datorită efectului de stimulare a peristaltismului. Aport optim de minerale Consumul zilnic al unei banane asigură și un aport optim de potasiu și magneziu, minerale esențiale pentru activitatea musculară de la nivelul tractului digestiv. Cu toate acestea, nutriționiștii recomandă moderarea consumului în cazul persoanelor care suferă de sindromul de intestin iritabil sau al celor care au o sensibilitate crescută la carbohidrații fermentabili, deoarece un aport excesiv poate provoca balonare sau meteorism. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/consumul-zilnic-de-banane-influenteaza-sanatatea-intestinelor-si-microbiomul-cq8p86f

Ionela Neagoe, directorul Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București, a vorbit despre plata cu ora în anul școlar 2026-2027 și a afirmat că este foarte complicat „să ai pe cineva care să fie și profesor bun” și să vrea să fie plătit cu 25 de lei pe oră. Declarațiile au fost făcute pentru Radio România Cultural. Referitor la plata cu ora, directoarea Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București a menționat că „plata este foarte mică”. Aceasta a povestit care este procedura în cazul orelor rămase neocupate. Școala anunță inspectoratul școlar, apoi inspectoratul contactează unitatea de învățământ când există persoane care vor să ocupe orele respective. Radio România Cultural: Care este situația la Colegiul Gheorghe Lazăr? Săptămâna trecută încă nu aveați profesor la germană, de exemplu. Ionela Neagoe, directoarea Colegiul Național Gheorghe Lazăr: Da. Vineri s-a prezentat cineva căruia i-am dat orele. Vine de săptămâna aceasta la ore. Va trebui să dea o testare organizată la nivel local. Ideea este că nu știm ce fel de profesor este, dar va intra la ore. Radio România Cultural: Cum a ajuns la ore și cum va da această testare? Ionela Neagoe, directoarea Colegiul Național Gheorghe Lazăr: Noi am anunțat orele la inspectorat, am spus că sunt orele libere și inspectoratul cum are pe cineva sau cum vine la inspector al cineva și își oferă disponibilitatea pentru a preda. Ne-a contactat Inspectoratul Sectorului 6 și ne-a spus că există un profesor doritor de a primi aceste ore. Acum și plata este foarte mică. Sunt ore la plata cu ora, nu este normă întreagă, știți foarte bine că 25 lei pe oră, deci este complicat, foarte complicat să ai pe cineva care să fie și profesor bun și să vrea și banii ăștia. Recent, Simion Hăncescu, președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), a vorbit despre plata cu ora pentru profesori și a spus că „cerința noastră este ca o oră la plata cu ora să aibă aceeași valoare cu orice oră din norma de predare”. Liderul sindical a amintit de inițiativa legislativă pentru anularea măsurilor anti-educație din Legea Bolojan. Declarațiile au fost făcute pentru Tribuna Învățământului. Despre plata cu ora în anul școlar 2026-2027 Edupedu.ro a scris că, din 1 iulie 2026, profesorii din învățământul preuniversitar plătiți în regim de plată cu ora vor avea un nou tarif orar, mai mic ca până acum. Este un efect direct al intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 146/2026 privind salariul minim pe economie. Modificarea nu vizează salariile profesorilor și nici Legea educației, ci indicatorul folosit la calculul plății cu ora. Pentru prima dată, acesta este modificat automat prin hotărârea anuală prin care Guvernul stabilește salariul minim brut pe țară. Legea 141/2025, cunoscută drept Legea Bolojan, a stabilit în premieră națională raportarea plății cu ora (PCO), pentru orele predate în învățământul preuniversitar, de către cadrele didactice, la numărul mediu lunar de ore lucrătoare, fapt care determină o scădere de aproximativ 50% a tarifului brut pe oră suplimentară. Edupedu.ro a scris că un profesor debutant cu facultate, master didactic și formare pedagogică este plătit cu 22 de lei pe oră, la plata cu ora, la fel ca un zilier necalificat. Sursă: https://www.edupedu.ro/directoarea-ionela-neagoe-e-foarte-complicat-sa-ai-pe-cineva-care-sa-fie-si-profesor-bun-si-sa-vrea-25-de-lei-la-plata-cu-ora/

Cei care îl cunosc îl descriu ca fiind calm, sincer, modest, discret, un pic timid, la prima vedere, dar extrem de cald și plin de viață. Are ”în bagaj” acel râs sănătos care binedispune pe oricine. Este genul de persoană serioasă, pe care te poți baza oricând, mereu gata să sară în ajutor, deschisă la dialog, responsabilă, corectă, echilibrată, cu bun simț și umor fin. Datorită acestor calități a fost cooptat să se alăture echipei de administratori a grupului nostru, unde pune umărul la bunul mers al comunității. Printre prieteni, Cristian, este cunoscut ca un bun dansator, calitate care stârnește zâmbete și mici ”invidii” prietenești. Iubește maxim dulciurile ”Cu ceva dulce îl cucerești imediat”. Este iubitor al mișcării în aer liber, fiind un pasionat al plimbărilor cu bicicleta în natură, chiar și pe cărări de munte. Titlul de ”Fotograful Cetății” care îi este atribuit, îl definește însă, cel mai bine. Cetatea Deva a fost fotografiată de Cristian în toate anotimpurile, în fiecare moment al zilei și din cele mai spectaculoase unghiuri. De la cadre din dronă învăluite în ceață, la răsărituri și apusuri memorabile. Interesul său pentru fotografie nu se oprește la zidurile cetății, este pasionat și de wildlife, de natură. Participă activ la ture foto prin țară, de la iesirile în Delta Dunării, la peisajele de la Măgura Urloiului sau apusurile spectaculoase de pe dealurile Maramureșului. Sursă: https://laconaculfotografilor.ro/divertisment/cristian-resiga-fotograful-cetatii/

Călătorii care au programate zboruri către sau dinspre Italia se confruntă cu riscuri majore de întârzieri și anulări, din cauza unei greve naționale a controlorilor de trafic aerian. Protestul este programat să se desfășoare între orele 13.00 și 17.00, interval în care activitatea pe principalele aeroporturi italiene va fi puternic perturbată. Sindicatul angajaților ENAV, compania națională care gestionează traficul aerian din Italia, a anunțat întreruperea lucrului pe toate cele 33 de aeroporturi din țară, relatează publicația britanică The Sun. Printre cele mai afectate noduri de transport se numără aeroporturile internaționale din Roma, Milano, Napoli și Veneția, de unde operează zilnic zeci de curse către destinații europene, inclusiv din România. În ciuda opririi activității timp de patru ore, legislația italiană prevede măsuri de protecție pentru pasageri, stabilind intervale orare în care zborurile trebuie garantate obligatoriu. Astfel, cursele programate dimineața, între orele 7.00 și 10.00, precum și cele de seară, între orele 18.00 și 21.00, se vor desfășura conform orarului normal. De asemenea, legăturile aeriene cu insulele italiene (Sicilia și Sardinia) rămân complet protejate. Pasagerii care au posibilitatea de a-și reprograma biletele sunt sfătuiți să opteze pentru zborurile din prima parte a dimineții sau pentru cele de după-amiază târziu, pentru a evita blocajele din intervalul de protest. Operatorii aerieni, printre care Wizz Air și easyJet, recomandă verificarea statutului zborului pe site-urile oficiale înainte de plecarea spre aeroport. Din punct de vedere legal, o grevă a controlorilor de trafic aerian este încadrată la categoria „circumstanțe extraordinare”, ceea ce înseamnă că companiile aeriene nu pot fi obligate la plata unor compensații financiare fixe în bani. Cu toate acestea, liniile aeriene au obligația legală de asistență (duty of care). În cazul în care un zbor este blocat sau amânat pentru a doua zi, compania trebuie să le asigure pasagerilor hrană, apă, acces la comunicații și cazare la hotel pe durata nopții. Calendarul protestelor din transportul aerian italian nu se oprește însă aici. Pentru data de 16 octombrie este anunțată o altă grevă de proporții, de această dată de 24 de ore, organizată de personalul de cabină al companiei easyJet, care va genera noi perturbări pe rutele europene. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/33-de-aeroporturi-din-europa-vor-fi-inghetate-maine-de-o-greva-a-controlorilor-aerieni-mii-de-turisti-vor-fi-afectati-sy59vj1

în toți ceilalți ani, toamna reprezintă, pentru lucrătorii care se ostenesc cu edificarea și înfru­mu­sețarea Catedralei Naționale din Bucureşti, un anotimp prielnic activității lor. Temperaturile mai blânde și zilele încă luminoase creează condiții favorabile desfă­șu­rării activi­tă­ților de șantier și permit continuarea, într-un ritm susținut, a lucrărilor de amenajare, finisare și înfrumusețare. Cu toate că aspectul exterior al impunătorului edificiu rămâne neschimbat, în interior continuă o lucrare de mare amploare, discretă pentru privitorul obișnuit, dar esențială pentru desăvârșirea întregului ansamblu. Ridicată ca simbol al recunoștinței față de Dumnezeu și față de jertfa înaintașilor, Catedrala Națională continuă să se întregească printr-o lucrare desfășurată cu răbdare și atenție pentru fiecare detaliu. Fiecare intervenție a echipelor de constructori și de pictori bisericești ur­mărește integrarea armonioasă a com­ponentelor arhitecturale, artistice și liturgice, astfel încât întregul an­samblu să răspundă atât exigen­țelor tehnice, cât și vocației sale spirituale. La începutul lunii septembrie, Catedrala Națională a găzduit deschiderea oficială a celei de-a 8-a ediții a Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși, precum și numeroase alte activități dedicate acestui eveniment deosebit care a reunit 2.400 de tineri ortodocși din țară și din străinătate. Întâlnirea a culminat, în data de 3 septembrie, cu participarea tinerilor la Sfânta Liturghie arhierească săvârșită în lăcașul emblematic al Ortodoxiei românești, devenit, cu acest prilej, un adevărat spațiu al întâlnirii dintre generații, al comuniunii și al mărturisirii credinței. Glasurile tinerilor care s-au ridicat aici în rugăciune au dat viață unei imagini emoționante: Biserica de astăzi întâlnindu-se cu Biserica de mâine, în aceeași unitate a credinței. În această perioadă, la sfârșit de septembrie, eforturile echipelor implicate în lucrările desfășurate se concentrează preponderent asupra lucrărilor interioare atât în catedrala propriu-zisă, cât și în paraclisul aflat la cota -11,00 metri. În acest sens, inginerul Florin Popescu-Vlad, responsabil tehnic în cadrul Sectorului monumente și construcții bisericești al Ad­mi­nis­trației Patriarhale, ne-a oferit mai multe detalii cu privire la activitatea desfășurată în prezent: „În ultima perioadă, în exteriorul Catedralei s-a lucrat la mozaicul de la ocnițele de la pridvorul din­spre vest. Totodată, au fost efectuate lucrări de placare cu piatră a stâlpilor de la intrarea dinspre strada Izvor, acolo unde se află Paraclisul Catedralei Naționale. La interior, a fost montat policandrul din pronaos și tot aici a fost construită schela pentru continuarea lucrărilor la pictura în mozaic care pornește către cafas de la cota 0,00 m, lucrări care se desfășoară în prezent. La paraclisul aflat la cota -11,00 m se continuă lucrările de instalații electrice, de aer condi­ționat, de ventilație, termice și de stingere a incendiilor, toate acestea desfășurându-se în paralel pentru a putea realiza recepția acestui spațiu cât mai curând. În același timp, se realizează și închideri de gips-carton rezistente la foc. De asemenea, în paraclis se continuă pictarea pereților în tehnica a secco, iar pictarea tavanului a început de curând. Pe parcursul desfășu­rării Întâlnirii Tinerilor Ortodocși, s-a lucrat exclusiv la paraclisul de la subsol”, ne-a declarat ing. Florin Popescu-Vlad. Sursă: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/toamna-anotimp-al-lucrarii-si-al-implinirii-la-catedrala-nationala-209559.html

Înainte să înțeleagă pe deplin explicațiile, regulile sau sfaturile adulților, copilul învață mult observându-i pe cei din jur. Privește, înregistrează și preia treptat unele dintre comportamentele pe care le vede frecvent. Pentru el, părintele este unul dintre cele mai importante repere prin care descoperă cum funcționează lumea și cum se construiesc relațiile cu ceilalți. Din acest motiv, nu este deloc surprinzător atunci când un copil folosește aceeași expresie pe care o spune mama în fiecare dimineață, își încrucișează brațele exact ca tatăl său sau reacționează într-un conflict în același mod în care a văzut că procedează adulții din casă. Copiii nu copiază doar gesturi simpatice. Ei preiau modul în care vorbim, felul în care ne exprimăm emoțiile, obiceiurile zilnice, atitudinile față de muncă, bani, școală sau oameni și chiar convingerile pe care le exprimăm aparent întâmplător. Miniatura adultului În primii ani, copilul este foarte receptiv la informațiile și comportamentele pe care le observă în mediul său, de aceea mulți spun că mintea sa este precum un burete. El nu filtrează încă ceea ce este potrivit sau nepotrivit și nici nu are experiența necesară pentru a evalua critic comportamentele adulților. Pentru el, dacă părintele face un lucru într-un anumit fel, acel lucru devine, aproape automat, normal. Astfel, copiii ajung să copieze ticurile verbale și expresiile frecvent folosite în jurul său, gesturile și limbajul nonverbal, reacțiile la stres sau la conflict, modul în care vorbesc adulții despre ceilalți, dar și felul în care își exprimă afecțiunea sau nemulțumirea față de diferite persoane sau aspecte ale vieții. Uneori, asemănarea este atât de mare, încât cei din jur spun despre copil că este leit părintele său. În realitate, această asemănare nu apare întâmplător, ci este rezultatul unui proces natural de învățare prin observare. Faptul că un copil observă un comportament nu înseamnă că-l va prelua automat; influența depinde de frecvența, contextul și relația în care apare acel comportament, dar și de experiențele pe care copilul le are ulterior. Copilul învață privind lumea din jur Din punct de vedere psihologic, imitarea părintelui are și o componentă adaptativă. Pentru copil, părintele reprezintă principalul model de comportament și persoana de la care învață cum funcționează lumea. Potrivit teoriei învățării sociale, dezvoltată de Albert Bandura, o mare parte dintre comportamentele umane sunt dobândite prin observarea și imitarea modelelor semnificative din mediu, iar părinții reprezintă primele și cele mai influente modele. În mod firesc, copilul reproduce comportamentele pe care le observă frecvent, considerându-le modalități potrivite de adaptare la mediul în care trăiește. Acesta este unul dintre motivele pentru care copilul reproduce atât de fidel ceea ce vede. În psihologie, această tendință este asociată proceselor de învățare socială. Copilul încearcă să urmeze același tipar care pare să fi funcționat pentru adultul de referință. Abia mai târziu, odată cu dezvoltarea gândirii critice și a propriei identități, va începe să aleagă ce păstrează și ce schimbă din modelele observate în familie. Înseamnă asta că părintele trebuie să fie perfect? Categoric nu. Una dintre cele mai mari capcane ale parentingului modern este ideea că părintele trebuie să fie permanent atent la fiecare cuvânt, la fiecare gest și la fiecare reacție. O astfel de presiune este imposibil de menținut și produce, în timp, anxietate și sentimentul că nu ești niciodată suficient de bun. Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, au nevoie de părinți conștienți. O meta-analiză din 2021 arată că dezvoltarea copilului este susținută, în primul rând, de relații parentale responsive, de disponibilitatea emoțională și de interacțiunile pozitive dintre părinte și copil, mai degrabă decât de crearea unei relații idealizate. Există o diferență între a greși și a transforma greșeala într-un model constant. Este firesc ca un părinte să-și piardă uneori răbdarea, să fie obosit sau să reacționeze impulsiv. Important este ce se întâmplă după aceea. Dacă adultul își recunoaște greșeala, își cere scuze și repară relația, copilul învață o lecție valoroasă: oamenii greșesc, dar își asumă responsabilitatea pentru comportamentul lor. Copiii nu trebuie crescuți într-un glob de cristal, protejați de emoții negative. În dorința de a face totul perfect, unii părinți încearcă să-și protejeze copiii de orice experiență neplăcută (de exemplu, evită conflictele în fața lor sau încearcă să creeze permanent o atmosferă ideală). În realitate, copiii au nevoie să descopere întreg spectrul emoțional. Este sănătos să vadă că există și tristețe, și dezamăgire, și frustrare, și furie. Aceste emoții fac parte din viață și nu trebuie invalidate. Diferența o face modul în care le gestionează adultul și felul în care răspunde acesta la stresori. Un copil care-și vede părintele calmându-se după ce s-a enervat învață autoreglarea emoțională. Un copil care observă doi adulți rezolvând un conflict prin dialog învață lecții importante despre comunicarea sănătoasă. Un copil care își vede părintele cerându-și scuze înțelege că respectul și responsabilitatea sunt mai importante decât orgoliul. Toate acestea sunt lecții foarte importante pe care copilul nu doar că le va învăța teoretic, ci va avea și ocazia să le aplice în viața de zi cu zi. Așadar, obiectivul nu este eliminarea emoțiilor dificile, ci oferirea unui model sănătos de gestionare. O oportunitate extraordinară pentru educație Tocmai pentru că cei mici absorb atât de ușor informațiile din jur, părinții pot transforma activitățile de zi cu zi în adevărate lecții de viață. Respectul poate fi învățat prin modul în care părinții vorbesc cu ospătarul într-un restaurant. Empatia poate fi transmisă prin felul în care reacționează atunci când cineva are nevoie de ajutor. Responsabilitatea poate fi observată atunci când adultul își respectă promisiunile. Dragostea pentru lectură poate apărea atunci când copilul își vede părintele citind din plăcere, nu doar spunându-i că ar trebui să citească. În schimb, dacă adultul nu filtrează ceea ce transmite, există riscul ca acesta din urmă să preia comportamente pe care nu le înțelege și să le transforme în propriul mod de funcționare. Educația începe cu exemplul personal Există o vorbă care spune că educația nu începe atunci când copilul merge la școală, ci în momentul în care se naște. De fapt, ea începe chiar din prima clipă în care copilul își privește părinții. Oricâte reguli am formula și oricâte explicații am oferi, exemplul personal rămâne cel mai puternic instrument educațional. Un copil va fi influențat mai degrabă de ceea ce vede în fiecare zi decât de ceea ce aude ocazional. De aceea, înainte de a ne întreba ce valori vrem să-i transmitem copilului nostru, ar fi util să ne întrebăm ce valori îi arătăm, zi de zi, prin propriul comportament. Îl învățăm respectul prin felul în care vorbim cu ceilalți? Îl învățăm responsabilitatea prin modul în care ne respectăm promisiunile? În cele din urmă, cea mai importantă moștenire pe care un părinte o lasă copilului nu este reprezentată de lucrurile materiale, ci de felul în care l-a învățat să gândească, să simtă și să se raporteze la lume. Aceste lecții nu se transmit prin discursuri lungi sau reguli afișate pe perete, ci prin exemplul personal oferit în fiecare zi. Copiii sunt influențați nu doar de ceea ce le spunem, ci și de ceea ce văd că suntem noi, zi de zi. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/in-oglinda-parintilor-cum-se-formeaza-comportamentele-copiilor/

Expoziția „Hola, Design!” realizată de studenți ai Universității Naționale de Arte din București este prezentată la Madrid în perioada 29 septembrie – 27 octombrie. Găzduită de Galeria ICR Madrid, coordonată de lector univ. dr. Alexe Popescu, expoziția cuprinde 20 de proiecte și marchează două decenii de activitate a filialei Institutului în capitala spaniolă. „Hola, Design!” aduce în prim-plan o generație de designeri români aflați în formare în cadrul Departamentului de Design al UNArte și felul în care aceștia răspund provocărilor contemporane prin creativitate, inovație și responsabilitate față de mediu. Expoziția prezintă o selecție curatoriată de lector univ. dr. Alexe Popescu, reunind proiecte dezvoltate în perioada 2023 – 2026 de studenții Ana Moldovan, Ana Stănescu, András Rózsa, Andrei Crângău, Beatrice Stavăr, Carmen Ruscu, Delia Colțea, Elisabeta Lărgeanu, Florin Panaitescu, Gabriela Dumitru, Ioana Marinaș, Maria Forțu, Mihaela Colca, Mihail Sibiceanu, Sofia Caragiu, Tamina Băcilă și Timeea Rotaru. Lucrările prezentate ilustrează diversitatea și caracterul multidisciplinar al formării oferite de secția Design a UNArte, explorând creativ direcții precum aplicabilitatea tehnicilor de origami în design, sustenabilitatea, modularitatea, multifuncționalitatea, designul incluziv, biomimetica și cercetarea materialelor. Multe dintre proiecte integrează principii ale economiei circulare și ale reutilizării creative, valorifică materiale reciclate sau biodegradabile, utilizează tehnologii de imprimare 3D sau de debitare laser și propun sisteme funcționale inspirate din natură, tehnici de pliere sau procese de upcycling. Ansamblul oferă astfel o perspectivă asupra modului în care noile generații de designeri înțeleg relația dintre limitare, inovație, sustenabilitate și viața cotidiană. Cu o tradiție de peste 50 de ani, Departamentul de Design al UNArte promovează o educație multidisciplinară aflată la intersecția dintre cultură, tehnologie și societate. Continuând tradiția inaugurată în 1969 în cadrul fostului Institut de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Departamentul formează specialiști în design de produs, design grafic și design ambiental, încurajând dezvoltarea unor practici creative capabile să răspundă provocărilor contemporane printr-o abordare flexibilă, interdisciplinară și orientată spre viitor. Sursă: https://curatorial.ro/societate/design-romanesc-emergent-la-madrid/

Uleiul de cocos, considerat mult timp un „superaliment”, este acum sub lumina reflectoarelor, iar cercetătorii contestă beneficiile atribuite sănătății inimii. Acest ulei, extrem de popular în dietele moderne, poate contribui la creșterea riscului de boli cardiovasculare, conform Medonet, parte a grupului Ringier. Uleiul de cocos: de la vedetă la controversă Până recent, uleiul de cocos era promovat ca o alternativă sănătoasă la unt și alte grăsimi animale, fiind preferat pentru prăjit și copt datorită stabilității sale la temperaturi ridicate. Originea vegetală și prezența acizilor grași cu lanț mediu (MCT) au alimentat ideea că acest ulei „arde rapid” și nu se depozitează în vasele de sânge. Popularitatea sa a explodat în dietele precum cea ketogenică. Totuși, cercetările recente evidențiază o altă perspectivă. Conform unei meta-analize publicate în revista „Circulation”, consumul de ulei de cocos crește semnificativ nivelul colesterolului LDL, cunoscut ca „colesterolul rău”, comparativ cu alte uleiuri vegetale, precum uleiul de măsline sau uleiul de canola. LDL-ul crescut este direct asociat cu riscul de ateroscleroză, infarct miocardic și accident vascular cerebral. Contradicțiile privind colesterolul Este adevărat că uleiul de cocos stimulează și creșterea colesterolului HDL, supranumit „colesterolul bun”. Cu toate acestea, specialiștii subliniază că acest efect pozitiv nu compensează impactul negativ asupra sănătății cardiovasculare. „Uleiul de cocos are un efect similar asupra inimii ca untul – îmbunătățește gustul alimentelor, dar nu protejează sănătatea vaselor de sânge”, avertizează Asociația Americană a Inimii (AHA). Ce spun experții: moderația este cheia Pentru utilizare ocazională, uleiul de cocos nu reprezintă un pericol major. Problema apare atunci când acest ulei devine principala sursă de grăsimi în alimentație. Persoanele care suferă de colesterol ridicat, hipertensiune arterială, diabet sau boli de inimă ar trebui să limiteze consumul de ulei de cocos la minimum. „Uleiul de cocos poate fi integrat moderat în dietă, dar nu trebuie să fie baza acesteia”, subliniază experții. Alternative mai sănătoase Pentru protejarea sănătății inimii, specialiștii recomandă uleiuri bogate în grăsimi nesaturate esențiale, precum: Ulei de măsline extravirgin Ulei de canola Ulei de avocado Uleiuri cu acizi grași omega-3 Aceste opțiuni sunt recunoscute pentru beneficiile lor asupra sistemului circulator, reducând riscul de ateroscleroză și alte afecțiuni cardiovasculare. Deși uleiul de cocos poate rămâne un ingredient ocazional în bucătărie, grăsimile nesaturate ar trebui să fie prioritatea într-o dietă sănătoasă. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/cum-afecteaza-uleiul-de-cocos-inima-colesterol-cardiopatii-riscuri-tcg1sq6

Comisia Europeană suplimentează bugetul programului UE dedicat cercetării și inovării, Orizont Europa (Horizon Europe), cu 400 de milioane de euro pentru perioada 2026-2027, potrivit unui anunț făcut marți, 29 septembrie. Potrivit CE, bugetul total al programului ajunge, astfel, la 14,8 miliarde de euro pentru cei doi ani. Comisia anunță, totodată, că va extinde domeniul de aplicare al acestui program, așa încât să fie incluse „două noi cereri de propuneri transversale cu scopul de a aborda provocări majore în materie de cercetare și de inovare, cum ar fi platformele digitale bazate pe IA de nouă generație pentru un sistem energetic european sigur, sustenabil și cu prețuri mai accesibile, competențe pentru IMM-urile inovatoare, abordarea beneficiilor și a impactului industriilor curate și digitale asupra biodiversității și accelerarea schimbărilor transformatoare pentru biodiversitate”. Potrivit comunicatului de presă al CE, cele două noi apeluri orizontale sunt: Transformative Change Towards a Nature-Positive Economy and Society – budget de 237 milioane euro; Bridging Actions 2027 – buget de 260 milioane euro Primul apel urmează să finanțeze 11 proiecte de cercetare și inovare care susțin obiectivele UE privind biodiversitatea, urmând să contribuie la atingerea țintei de 10% cheltuieli pentru biodiversitate, stabilite în planul strategic Orizont Europa 2025-2027. Al doilea apel „va pregăti terenul pentru următorul program UE dedicat cercetării și inovării, Horizon Europe 2028-2034, precum și pentru legăturile acestuia cu viitorul Fond European pentru Competitivitate”. El are drept scop să întărească legăturile dintre cercetare și folosirea rezultatelor acesteia pe piață, potrivit comunicatului CE. Acesta precizează că programul amendat va susține și Academia Noului Bauhaus European, inclusiv prin recalificarea și perfecționarea angajaților din ecosistemul construcțiilor. Sursă: https://www.edupedu.ro/comisia-europeana-suplimenteaza-bugetul-orizont-europa-cu-500-de-milioane-de-euro-in-perioada-2026-2027-si-extinde-domeniul-de-aplicare-al-programului-dedicat-cercetarii/

Dubrovnik, una dintre cele mai populare destinații turistice din Europa, a petrecut aproape un deceniu căutând soluții pentru una dintre cele mai mari provocări ale turismului modern: cum să rămână un oraș atractiv fără a fi sufocat de propriul succes. Primarul orașului Dubrovnik, Mato Franković, a explicat pentru Euronews Travel cum autoritățile locale gestionează fluxurile turistice și utilizează datele pentru a proteja patrimoniul acestui oraș croat emblematic, păstrându-i farmecul pentru generațiile viitoare. În perioada 1 ianuarie – 15 iulie 2026, Dubrovnik a primit aproape 650.000 de vizitatori și a înregistrat două milioane de nopți de cazare. Cele mai mari grupuri de turiști provin din Regatul Unit, SUA, Franța, Germania, Polonia, Irlanda, Spania, Canada și Australia, orașul fiind atractiv și pentru turiștii croați. „Nu este doar despre numere. Important este și modul în care aceste fluxuri sunt distribuite pe parcursul zilei și săptămânii”, a declarat Mato Franković. De-a lungul anilor, Dubrovnik s-a confruntat cu provocări majore legate de supraaglomerarea turistică, în special în centrul istoric inclus pe lista UNESCO. În trecut, zilele când cinci sau șase nave de croazieră ancorau simultan au creat congestie severă, determinând autoritățile să introducă inițiativa „Respect the City” (RtC). Măsurile împotriva turismului de masă luate în Dubrovnik Sub inițiativa RtC, orașul permite ancorarea a maximum două nave de croazieră simultan, cu cel mult 4.000 de pasageri. Durata minimă a escalei este de opt ore, încurajând pasagerii să exploreze regiunea în mod dispersat, reducând presiunea pe centrul istoric.n 2026, Dubrovnik Port Authority estimează că va primi peste 661.000 de pasageri de croazieră, distribuiți pe 461 de escale. Pentru turiștii de o zi, operatorii de autocare din Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și insulele croate trebuie să rezerve sloturi de sosire printr-un sistem online. Această măsură permite autorităților să gestioneze fluxurile în funcție de evenimente și cererea zilnică. Vizitatorii care stau mai mult beneficiază de Dubrovnik Pass, un instrument digital care oferă acces la muzee, transport public și recomandări personalizate pentru cele mai bune momente de vizitare a atracțiilor populare. „Este digitalizat, astfel încât putem trimite mesaje despre cele mai bune momente pentru a vizita atracții precum Orașul Vechi”, a spus primarul. „Lucrăm intens pentru a reduce situațiile în care sute de oameni se deplasează simultan prin oraș”, a mai adăugat el. Soluțiile autorităților croate bazate pe date și colaborare internațională Pentru o gestionare mai eficientă, Dubrovnik folosește sisteme de monitorizare a traficului pietonal în Orașul Vechi, datele fiind analizate de Universitatea din Dubrovnik pentru a identifica tendințe și îmbunătățiri. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/dubrovnik-masuri-supraturism-primar-mato-frankovic-masuri-chirii-termen-scurt-f8zdmdj

Înaltpreasfințitul Părinte Antonie, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a participat joi, 24 septembrie 2026, la ceremonia dedicată sărbătoririi a 80 de ani de la fondarea Universității de Stat din Moldova și a unui secol de învățământ universitar românesc în Basarabia. Evenimentul, desfășurat la Palatul Republicii din Chișinău, a reunit peste 600 de oficiali, cadre universitare, cercetători, clerici și studenți din Republica Moldova, România și alte 14 state. În cuvântul adresat participanților, Mitropolitul Antonie a evocat deschiderea, la 8 noiembrie 1926, a Facultății de Teologie a Universității din Iași la Chișinău, subliniind contribuția Arhiepiscopului Gurie Grosu, a clerului basarabean, a profesorilor ieșeni și a autorităților române la dezvoltarea învățământului universitar românesc în Basarabia. Ierarhul a evidențiat rolul educației în refacerea spirituală și culturală a Basarabiei și în păstrarea identității românești, apreciind solidaritatea mediului academic ieșean cu comunitățile de la Chișinău. Totodată, a subliniat continuitatea acestei lucrări prin activitatea extensiunilor facultăților teologice ale universităților din Iași și București la Chișinău. La final, Înaltpreasfințitul Părinte Antonie a transmis felicitări Universității de Stat din Moldova și comunităților academice din Chișinău, Iași și București, exprimând recunoștință pentru susținerea învățământului teologic românesc din Basarabia. Sursă: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/mitropolitul-antonie-la-aniversarea-universitatii-de-stat-din-moldova-209512.html

Aproape în fiecare an, luna septembrie vine cu promisiunea unei versiuni mai organizate a noastră. După ritmul mai lent al verii, revenim la programul obișnuit și la toate lucrurile despre care ne-am spus, la un moment dat, că ne vom ocupa „din septembrie“. Pentru o vreme, chiar pare posibil. Entuziasmul începutului ne ajută, intențiile sunt bune și avem senzația că, de data aceasta, vom găsi formula potrivită. Numai că, spre finalul lunii, începe să se vadă ceva ce poate nu era atât de evident în primele zile: viața pe care am planificat-o și viața pe care o putem trăi nu sunt întotdeauna același lucru. Și atunci apare una dintre explicațiile noastre preferate: „Trebuie să mă organizez mai bine“. Ne spunem că, dacă ne-am administra timpul mai eficient, am reuși să păstrăm tot ce ne-am propus. Uite așa, începem să căutăm un sistem mai eficient, fără să ne întrebăm dacă problema pe care încercăm să o rezolvăm este, de fapt, una care poate fi rezolvată prin organizare. Când „important“ nu înseamnă automat „acum“ Există ceva inconfortabil în această constatare, mai ales într-o cultură care ne încurajează să credem că, dacă vom fi suficient de disciplinați, vom reuși să facem loc tuturor lucrurilor importante. Doar că timpul și energia noastră sunt resurse limitate, iar faptul că ceva contează pentru noi nu înseamnă automat că trebuie să primească același spațiu în viața noastră acum. Vorbim mult despre cât de important este să perseverăm și mult mai puțin despre capacitatea de a ne opri sau de a schimba direcția. În psihologie, acest proces poartă numele de goal disengagement (detașarea de un obiectiv), și presupune ca o persoană să înceteze să mai investească efort și implicare într-un obiectiv urmărit anterior, orientându-și resursele către un altul. Studiile care au urmărit acest proces au asociat această flexibilitate cu un nivel mai ridicat al stării de bine. Asta nu face perseverența mai puțin valoroasă. Doar că aceasta completează povestea pe care o știm atât de bine despre „a nu renunța“. Câteodată, adaptarea înseamnă să continuăm, iar alteori înseamnă să observăm că ar avea mai mult sens să ne canalizăm energia în altă parte. Și nici măcar nu trebuie să renunțăm definitiv. Poate fi un simplu „nu acum“. Ceva poate continua să fie important pentru tine, fără să fie prioritatea ta în etapa aceasta. A alege înseamnă și a lăsa ceva deoparte Aici apare partea cea mai dificilă. Rareori avem de ales între ceva care contează și ceva complet lipsit de importanță. Mult mai des avem de ales între lucruri care contează în moduri diferite. Tocmai de aceea este atât de tentant să transformăm problema într-una de organizare. Dacă problema este agenda, mai există speranța că vom găsi formula prin care să nu pierdem nimic. Dacă problema este alegerea, trebuie să acceptăm că un „da“ real vine, măcar pentru o vreme, cu un „nu“ în altă parte. Și putem fi împăcați cu o alegere, dar, în același timp, să simțim tristețe pentru ceea ce lăsăm deoparte. Faptul că ne lipsește o posibilitate la care am renunțat nu este neapărat dovada că am ales greșit. Poate fi doar dovada că și ea conta. Când problema nu este că avem prea multe opțiuni Poate ai întâlnit ideea de choice overload (supraîncărcarea decizională): prea multe opțiuni care ne copleșesc și ne fac să alegem mai greu. Doar că cercetările din această zonă spun o poveste ceva mai nuanțată. O meta-analiză care a reunit 99 de rezultate de cercetare, cu peste 7.000 de participanți, a arătat că efectul numărului de opțiuni asupra alegerii nu este unul simplu sau uniform. Contează nu doar câte variante avem, ci și cât de complexă este decizia, cât de ușor putem compara opțiunile și cât de clare ne sunt propriile preferințe. Cu alte cuvinte, mai multe posibilități nu duc automat la o alegere mai dificilă; impactul lor depinde și de felul în care este construită situația de decizie și de persoana care alege. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/psihodescoperiri-alegeri-prioritati-si-curajul-de-a-spune-nu-acum/

Un desen în creion roșu reprezentând un copil ghemuit, descoperit într-o colecție privată italiană, a fost atribuit de un istoric de artă pictorului modernist francez Édouard Manet. Istoricul de artă Emily Beeny, specialistă în pictura și desenul francez din secolele XVII – XIX, a declarat că a intuit potențialul desenului imediat ce a primit o fotografie de la un coleg, Francesco Baccanelli, care observase desenul în colecția italiană. „Mi-am spus pur și simplu: «O, Doamne, ce emoționant!». Mulți oameni îmi trimit lucrări despre care își imaginează că ar putea fi ale lui Manet, dar aceasta este singura, până acum, care mi-a trezit imediat un sentiment de recunoaștere. Nu știu sigur când a fost descoperit ultimul desen nepublicat al lui Manet, dar cu siguranță au trecut mulți ani”. Acestea sunt caracteristice studiilor de figură realizate cu creion roșu de Manet în anii 1850 și 1860, sub influența studiului aprofundat al desenului renascentist pe care l-a efectuat la Florența. Schițe similare se referă la capodopere precum „Le Déjeuner sur l’herbe”, precum și la „The Old Musician”. Desen corect stilistic Beeny este curator-șef la Muzeul „Legion of Honor” din cadrul Muzeelor de Arte Frumoase din San Francisco, iar printre expozițiile pe care le-a organizat se numără „Manet și frumusețea modernă”, prezentată de Muzeul Getty din Los Angeles și de Institutul de Artă din Chicago. Istoricii de artă au avut adesea opinii divergente cu privire la atribuiri, dar acest desen era corect și din punct de vedere stilistic, a spus ea, subliniind „tranzițiile bruște între lumină și umbră, precum și degetele ciudat de pline și conice – mici trăsături figurative foarte caracteristice pentru Manet”. Un aspect esențial este faptul că analiza cu raze UV a scos la iveală ștampila estompată a atelierului lui Manet, în colțul din dreapta jos. Desenul măsoară 20,5 cm pe 17,5 cm și, deși este împărțit în pătrate pentru a fi transferat pe pânză, nu se cunoaște nicio compoziție de acest fel realizată de artist. Baccanelli este specializat în picturi și gravuri din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, provenind în mare parte din Lombardia și Veneto. În timpul unei vizite la „o colecție mică și puțin cunoscută” din nordul Italiei, a povestit el, proprietarul i-a arătat o inscripție de pe reversul passepartout-ului, care identifica desenul ca fiind o operă a lui Manet, dar pe care niciun istoric de artă nu o studiase vreodată. El a spus: „Am fost complet fascinat de această lucrare… Cu cât o studiam mai mult, cu atât deveneam mai convins că era într-adevăr o operă a lui Manet… Am luat legătura cu Emily Beeny, una dintre cele mai renumite experte din lume în opera lui Manet”. Beeny și Baccanelli își vor publica concluziile în numărul din octombrie al revistei științifice The Burlington Magazine. Cercetările au arătat că desenul a fost vândut de două ori în anii 1930, mai întâi în Germania și apoi în Elveția, deși nu a fost menționat în nicio publicație de specialitate dedicată artistului. Cercetătorii scriu în revista „Burlington”: „Deocamdată, scopul inițial al desenului rămâne la fel de misterios ca și istoria sa timpurie”. Sursă: https://curatorial.ro/arta/desen-in-creion-reprezentand-un-copil-atribuit-lui-manet/

O „zonă albastră” se referă la o regiune unde oamenii ating vârste înaintate. E vorba, firește, de oameni care s-au născut și au trăit doar în zona respectivă, nu de cei veniți în vacanță sau mutați aici din „zone roșii” urbane, ca să prindă scurtătura spre nemurire. Date demografice analizate de ONG-uri au arătat că în mai multe sate din Ținutul Buzăului, generație după generație, localnicii trăiesc până la 80, 90, 100 de ani. Dar stilul de viață care a stat la baza longevității probate de catastifele de nașteri și decese e pe cale de dispariție. Ca mai peste tot în ruralul românesc, satele cu centenari s-au depopulat, comunitățile s-au destrămat, tinerii s-au îndreptat spre orașe, iar în urma lor au rămas case goale, fân necosit și părinți îngândurați, care cumpără lapte și ouă de la magazin. Au apărut și noi locuitori, de weekend, care au adus cu ei diverse obiceiuri toxice de la oraș, cum ar fi mașinile. „Aici pot să mor de o sută de ori, nu-ți deschide nimeni ușa” Maria Stemate, 93 de ani, n-a mai văzut de patru ani zăpadă în sat. Casa ei e printre ultimele de la ieșirea din Trestioara, comuna Mânzălești, spre Lopătari. Din poartă, privind în jos, dincolo de șosea, se vede Valea Slănicului. În sus, se înșiră culmi gălbui, cu versanți abrupți, care anunță munții. Nu mai sunt zăpezile de altădată. Nu mai sunt nici pădurile de altădată. „S-au tăiat, se taie mereu”, spune Maria. Are astm și se bucură că încă îi mai vine „aerul de brad” de la o pădurice de pe coastă. „Dar alții nu mai au nici atât”.Pe șosea, treceau înainte oameni, pe jos sau în căruțe, spre târgul din Lopătari, aflat la vreo doi kilometri distanță. Dădeau bună-ziua, mai schimbau o părere. „Acum, când stau afară pe canapea, nu mai văd oameni, numai mașini. Nu e bine, nu e bine! Aici pot să mor de o sută de ori. Nu-ți deschide nimeni ușa, nu întreabă nimeni «mai ești, nu mai ești, ești bolnavă?»”. Într-un buzunar al ilicului, bătrâna ține un telefon „mic, din ăsta de-al nostru”, cu butoane, pe care o sună copiii. Are un băiat și o fată, stabiliți în județul Buzău, patru nepoți, „unul e preot”, și cinci strănepoți. Anul ăsta, nu s-au strâns toți, ca în alți ani, să-i aducă tort de ziua ei. „I-am iertat”, afirmă Maria, după ce trece în revistă motivele de neînțeles pentru care unii descendenți au lipsit de la aniversare. Sursă: https://www.libertatea.ro/stiri/mananca-putin-roaga-te-munceste-sfaturi-de-viata-lunga-de-la-batranii-din-tinutul-buzaului-in-doua-saptamani-as-muri-la-bloc-n-as-avea-aer-pd6fqjz

Cadrele didactice au un rol esențial în formarea noilor generații în direcția protejării mediului. Vă invităm să vă alăturați unei comunități de educatori vizionari. Startul înscrierilor în programul național de educație ecologică Tedi și prietenii naturii a fost dat oficial! Înscrieți grupa pe care o coordonați pentru a aduce natura mai aproape de copii și a transforma ecologia într-o aventură captivantă, integrată perfect în programa preșcolară. Tedi vă invită să vă alăturați prietenilor naturii Prin joc și activități adaptate vârstei, preșcolarii din grupa mare de la grădinițe de stat și private din toată țara pot învăța despre protejarea mediului, reciclare, despre respectul faţă de plante şi animale sau despre alimentaţia echilibrată chiar și despre economisirea banilor, care are o legătură relevantă cu grija pentru natură şi gospodărirea responsabilă a resurselor acesteia. Protejăm mediul înconjurător încă de la grupa mare în cadrul programului ”Tedi și prietenii naturii” Copilăria timpurie este perioada în care se pun bazele comportamentelor și valorilor care vor ghida viitorul adult. La grupa mare, curiozitatea nativă a celor mici atinge cote maxime iar ei devin extrem de receptivi la tot ce-i înconjoară. La vârsta grupei mari, copiii explorează lumea cu o energie debordantă dorind să înțeleagă tot ce văd în jurul lor, de la traseul unei picături de ploaie până la ce se întâmplă cu ambalajul pe care îl aruncă. Această efervescență specifică preșcolarilor reprezintă momentul ideal pentru a cultiva primele reflexe ecologice solide. Iar cadrele didactice au puterea de a transforma această efervescență într-o responsabilitate asumată. Prin ghidare atentă și activități interactive creative, îndrumătorii de la sala de grupă reușesc ca fiecare activitate însușită acum de cei mici – de la colectarea selectivă a deșeurilor și până la plantarea unei semințe – să devină o obișnuință firească pentru tot restul vieții lor. Alăturați-vă comunității noastre de educatori vizionari și responsabili! Fie că predați într-o grădiniță de stat sau privată, până pe 1 noiembrie 2026 sunteți așteptați să vă înscrieți grupa de mici ecologiști în programul Tedi și prietenii naturii. Participarea este gratuită, la fel și suportul didactic care este asigurat de Tedi și care constă în materiale necesare desfășurării lecțiilor din program. Programul de educație ecologică Tedi şi prietenii naturii este inițiat și susținut de Maspex Romania prin brandul Tedi. Partenerii programului sunt Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Educației și Cercetării. Participarea este răsplătită cu diplome și premii surpriză. Sursă: https://www.edupedu.ro/educatorii-formeaza-copiii-sa-protejeze-mediul-inconjurator-inca-de-la-grupa-mare-mici-ecologisti-mari-schimbari-inscrieri-deschise-in-programul-tedi-si-prietenii-naturii-p/

Praga pentru un weekend prelungit, Karlovy Vary pentru câteva zile mai liniștite sau Brno pentru o escapadă cu multă mâncare bună: în Cehia, Wolt te ajută să descoperi orașul, dar și să rezolvi rapid lucrurile de care ai nevoie în vacanță. Perioada aceea din an în care începem să ne gândim la următorul city break a sosit deja. Iar Cehia este una dintre destinațiile care parcă se potrivesc și mai bine cu începutul toamnei: orașe în care merită să mergi mult pe jos, piețe și clădiri istorice, cafenele în care poți face o pauză când ți se face puțin frig și, bineînțeles, suficiente locuri în care să descoperi bucătăria locală și celebra cultură a berii. Praga este probabil prima destinație care vine în minte, dar o vacanță în Cehia nu trebuie să se oprească aici. Brno, Karlovy Vary, Ostrava sau Olomouc pot fi la fel de potrivite pentru câteva zile de explorat, iar fiecare vine cu propriul ritm și propriile descoperiri culinare. Și, indiferent dacă alegi un singur oraș pentru un weekend sau incluzi mai multe opriri, Wolt poate rămâne una dintre aplicațiile utile pe care le ai deja în telefon. Nu doar pentru o cină comandată la hotel după o zi întreagă de mers, ci și pentru cafeaua de dimineață, cumpărăturile de la supermarket sau produsele de care ai nevoie pe parcursul călătoriei. Praga: de la brunch cu influențe islandeze la o cină cehească În Praga, ziua poate începe la The Oat Bar, un concept construit în jurul bowl-urilor pe bază de ovăz și al produselor făcute in-house, precum granola, gemurile sau untul de arahide. Fondatorul a adus și o parte din Islanda natală în meniu prin preparatele cu skyr, iar locul își propune să devină mai mult decât un brunch spot, construind o comunitate prin evenimente și inițiative precum un run club. Ostrava: de la mâncare cehească la opțiuni vegane În Ostrava, Jídelna Pískovna este pentru cei care vor un prânz gustos și accesibil sau preparate cehești clasice. La polul celălalt, Burfi este un bistro vegan și vegetarian, iar CØKAFE Organica completează ziua cu cafea și produse de brutărie. Pentru cumpărături, Prima pekárna este o opțiune de brutărie, SHIN FOOD aduce produse alimentare asiatice mai aproape, iar Moje SPÍŽKA merge pe produse de fermă și organice. Olomouc: comfort food, Nepal și ceva mai fresh În Olomouc, Bistro U Ptáka pune accentul pe preparate cu pui, în timp ce The Kathmandu Nepali Restaurant aduce în meniu bucătărie nepaleză, bazată pe ingrediente proaspete. Pentru ceva mai lejer, MR. POKE Olomouc are poke bowls, sushi burritos și alte opțiuni construite în jurul ingredientelor fresh. Iar dacă vrei să iei ceva pentru mai târziu, Naše Vinotéka este dedicată vinurilor și produselor potrivite pentru cadouri pentru cei de acasă, Slezské uzeniny are carne și mezeluri tradiționale, iar PONT Potraviny acoperă genul de cumpărături pe care le faci când îți dai seama că îți lipsește ceva din cameră. La final, acesta este poate și avantajul unei vacanțe de toamnă într-un oraș european: programul nu trebuie să fie atât de strict. Poți să mai stai o oră la cafea, să te întorci mai devreme la hotel dacă începe să plouă sau să schimbi planurile pentru cină fără să pornești din nou în căutarea unui restaurant. Wolt rămâne util tocmai în momentele astea. Deschizi aplicația și vezi ce ai disponibil în jurul tău, de la restaurante și cafenele până la supermarketuri și magazine specializate. Iar dacă ești în vacanță cu mai multe persoane, funcții precum Group Order și Split Payments fac mai simplă și eterna negociere despre ce comandă fiecare și cine plătește. Pentru că toamna poate schimba planurile de la o oră la alta. Asta nu înseamnă că trebuie să-ți schimbe și vacanța. Sursă: https://www.libertatea.ro/lifestyle/city-break-de-toamna-in-cehia-cu-wolt-la-indemana-ljmyxcp

La 310 ani de la adăugarea sa în ceata drepților prin moarte mucenicească, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, a fost prăznuit astăzi, 27 septembrie 2026, la mănăstirea din centrul Capitalei, al cărei ctitor și ocrotitor este. În mijlocul obștii monahale și al credincioșilor bucureșteni veniți să îl cinstească pe strălucitul ierarh cărturar a poposit Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Sărbătoarea a continuat cu alte două evenimente festive. La finalul lunii septembrie, ctitoria din București a marelui ierarh martir a îmbrăcat din nou haine de sărbătoare. După ce, la jumătatea lunii, numeroși pelerini și-au îndreptat pașii spre așezământul monahal pentru a cinsti un sfânt contemporan, pe Cuviosul Mărturisitor Sofian de la Antim, fost stareț al mănăstirii, de această dată, potrivit tradiției, creștinii din Capitală și din împrejurimi i-au adus cinstire unui vechi casnic al lui Dumnezeu și rugător pentru neamul nostru, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul. Sărbătoarea sa a debutat în ajun cu slujba Privegherii, iar astăzi, 27 septembrie, după scoaterea spre închinare a raclelor cu moaștele Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim și ale Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, au fost oficiate Acatistul Sfântului Antim Ivireanul și slujba Ceasurilor. În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a săvârșit Sfânta Liturghie. Alături de ierarh s-a rugat un sobor numeros de slujitori din care au făcut parte: arhimandritul Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale; arhimandritul Vasile Pîrjol, starețul mănăstirii ilfovene Cernica; arhimandritul Mihail Stanciu; arhimandritul Chiril Lovin; arhimandritul Antipa Burghelea; protosinghelul Vicențiu Oboroceanu, starețul Mănăstirii Antim; părintele Sorin-Vasile Tancău, consilier patriarhal coordonator al Editurilor Patriarhiei Române; părintele prof. dr. Constantin Coman; părintele prof. dr. Bogdan Tătaru-Cazaban; protosinghelul Antim Bâru, stareţul Mănăstirii Chiajna-Giuleşti din București, precum și alți clerici. La momentul rânduit, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a ilustrat legătura dintre hotărârea pescarilor din Evanghelia Duminicii a 18-a după Rusalii de a deveni ucenici ai Domnului și bogata lucrare misionară și pastorală împlinită, secole mai târziu, de Sfântul Antim: „În cei 2.000 de ani de activitate, Biserica a fost slujită de o mulțime de slujitori, arhierei, preoți și diaconi, monahi și preoți căsătoriți care, răspunzând ca pescarii din Evanghelia de astăzi, I-au urmat lui Iisus și au predicat Evanghelia Împărăției cerurilor la toate neamurile, pescuind pentru Hristos și pentru Împărăția Lui cea netrecătoare sufletele credincioșilor. De aceea, există o strânsă legătură între Duminica a 18-a în care ne aflăm și sărbătoarea ctitorului și ocrotitorului acestei sfinte mănăstiri, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, care a fost un mare pescar de oameni. Prin lucrarea lui neostoită a adus la Hristos nu doar generația în rândul căreia a predicat Evanghelia, ci a slujit Biserica până la moartea sa martirică, iar prin moștenirea sa continuă să fie un pescar de oameni, pentru că ne-a lăsat lucruri care sunt la fel de vii și de prezente în Biserica noastră ca și în vremea lui. Ne putem gândi numai la Liturghierul românesc pe care l-a tipărit și care a dus la impunerea definitivă a limbii române în cultul Bisericii noastre. Dacă facem o comparație între textul de astăzi și cel din secolul al 18-lea, vedem că în marea lui majoritate el este identic. Textul este într-o limbă română atât de limpede și de expresivă, care de mai bine de 300 de ani a cultivat nu numai limba neamului nostru, ci, mai ales, creșterea lui duhovnicească prin participarea la Sfânta Liturghie la care ne împărtășim de fiecare cuvânt rostit sau cântat. Suntem printre puținele Biserici care au Liturghia în limba vorbită, pentru că în Bisericile de limbă slavă sau greacă se folosesc limbile liturgice din perioada medievală, care nu sunt înțelese de către participanții la slujbe. Această lucrare pastorală atât de iscusită prin care au fost pescuite pentru Hristos sufletele fraților noștri de sânge și de credință este rodul lucrării Sfântului Antim Ivireanul, care nu era român de origine, ci georgian”. La finalul Sfintei Liturghii, Episcopul-vicar patriarhal a săvârșit slujba de sfințire a chiliei memoriale a Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, care a fost amenajată preponderent pe parcursul anului 2025, cu sprijinul Institutului Național al Patrimoniului. Deși ea nu este chilia propriu-zisă în care a viețuit Cuviosul, în acest spațiu muzeal sunt expuse numeroase obiecte care i-au aparținut, precum obiecte de cult, fotografii, manuscrise, icoane, piese de mobilier, dar și cărți dedicate acestuia. „Chilia Sfântului Sofian este un proiect important, cultivat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Încă de când era la Iași, ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, acesta a avut inițiativa organizării unor spații memoriale în chiliile în care s-au nevoit mari duhovnici ai Bisericii noastre. (...) O casă memorială pentru un părinte duhovnicesc nu este o noutate. Citim în Pateric despre o mulțime de nevoitori care, după trecerea marilor părinți ai pustiului la cele veșnice, mergeau la aceste chilii pentru a-și aminti pilda viețuirii și cuvintele înțelepte ale acestor părinți din timpul vieții lor. Lucrurile aflate în legătură cu persoanele sfinte pe care noi le cinstim sunt purtătoare de binecuvântare și de har. Prin obiectele, puține la început, pe care mănăstirea le-a păstrat de la Sfântul Sofian, și după recuperarea unora care au fost încredințate ucenicilor săi apropiați, acest muzeu conține o mulțime de lucruri, veșminte, manuscrise, cărți scrise de el, icoane zugrăvite de acesta și așa mai departe, iar toate ne aduc aminte de lucrarea lui atât de roditoare și de prezența lui plină de sfințenie, de pace și de har”, a afirmat Preasfinția Sa ­înainte de săvârșirea slujbei de sfințire. La rândul său, părintele stareț Vicențiu Oboroceanu i-a mulțumit Părintelui Patriarh Daniel pentru delegarea ierarhului și Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul pentru prezență și slujire, oferindu-i o frumoasă icoană cu chipul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul. Sărbătoarea ctitorului Mănăstirii Antim s-a încheiat apoi cu evenimentul de lansare a două volume recent apărute la Editura BASILICA a Patriarhiei Române: lucrarea „Mănăstirea Antim din București - vatra de isihasm a Sfântului Cuvios Sofian”, semnată de arhim. Antipa Burghelea, și albumul cu fotografii de epocă intitulat „Sfântul Cuvios Sofian de la Antim. Mărturisitor al credinței, duhovnic isihast și pictor de biserici”. Cu această ocazie, au fost prezentate și broșurile despre viața Sfântului Sofian realizate de obștea mănăstirii în mai multe limbi. La finalul acestor evenimente, din partea Întâistătătorului Bisericii noastre, Preasfinția Sa a oferit distincții celor implicați în amenajarea spațiului memorial și în publicarea celor două lucrări. Astfel, Ordinul „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” a fost oferit arhitectului Traianus Popovici, arhimandritului Antipa Burghelea, părintelui consilier patriarhal Sorin-Vasile Tancău și monahiei Cipriana Tănase, stareța Mănăstirii Mihai Vodă din București. Diploma omagială 2026 - Anul omagial al pastorației familiei creștine, cu medalie, a fost oferită părintelui vicar administrativ patriarhal Ionuț Gabriel Corduneanu, lui Răzvan Mihai Clipici, consilier patriarhal, și Alexandrei Piper, inspector eparhial. Sursă: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/sfantul-antim-ivireanul-cinstit-la-ctitoria-sa-din-capitala-209502.html

Deseori, oamenii din afara oncologiei, mai ales cei care au o anumită capacitate de reflecție și empatie, mă întreabă cum este să lucrezi zi după zi atât de aproape de suferință. În spatele întrebării se află, de obicei, o alta, poate mai greu de rostit: „Ce se întâmplă cu toată încărcătura acestor întâlniri și cum reușești să nu fii copleșit(ă) de ea?“. Mi-am pus și eu această întrebare. Am adresat-o, la rândul meu, colegei mele, care lucrează în oncopediatrie, încercând să înțeleg cum poate rămâne prezentă într-un loc în care fragilitatea vieții se arată atât de devreme. Mai târziu, căutându-mi propriul răspuns, am înțeles că una dintre resursele care mă ajută să continui este uimirea morală. În oncologie, suferința are greutate. Dar nu este singurul lucru care trece de la un om la altul. De multe ori, chiar în mijlocul durerii, caracterul unui pacient devine o lumină discretă: nu îndepărtează întunericul, însă schimbă felul în care-l traversăm. Există momente în care rămân profund uimită nu doar de rezistența unui om, ci mai ales de felul în care alege să rămână om în mijlocul suferinței. De generozitatea unui pacient care, deși își poartă propria teamă, găsește puterea de a-l încuraja pe cel de lângă el. De delicatețea cu care-și protejează cineva familia, fără a-și nega vulnerabilitatea. De demnitatea cu care o persoană primește ajutorul. De recunoștința exprimată într-o zi în care, aparent, viața i-a oferit prea puține motive pentru a mulțumi. Această experiență poate fi numită uimire morală: emoția pe care o trăim atunci când asistăm la manifestări excepționale de bunătate, curaj, loialitate, compasiune sau integritate. Este o uimire care nu ne copleșește prin măreția unui peisaj, ci prin frumusețea caracterului unui om. În astfel de clipe, ceva se reașază și în cel care privește. Uimirea morală ca emoție care ne lărgește lumea După o experiență traumatică, atenția se poate îngusta în jurul amenințărilor și al întrebărilor legate de siguranță. Mintea devine preocupată de pericol, iar lumea este percepută prin întrebări urgente: „Ce mi se va întâmpla?“, „Voi putea face față?“, „Mai sunt în siguranță?“. Această orientare către amenințare este firească. Ea nu reprezintă o slăbiciune, ci răspunsul sistemului nostru de protecție în fața unei realități care a devenit imprevizibilă. Totuși, vindecarea psihologică nu înseamnă doar diminuarea fricii. Înseamnă și redobândirea capacității de a observa ceea ce este încă viu, valoros și demn de încredere. Uimirea în fața caracterului unui om poate întrerupe, chiar și pentru câteva momente, dominația amenințării. Ea ne scoate din spațiul interior îngust al fricii și ne amintește că realitatea nu este alcătuită numai din boală, pierdere și nedreptate. În aceeași realitate există grijă, solidaritate, curaj și o uimitoare capacitate umană de a păstra sensul. Nu este o negare a suferinței, ci o extindere a perspectivei. Resetarea fericirii după traumă După o experiență traumatică, fericirea nu revine întotdeauna în forma în care a existat înainte. Adeseori, ea trebuie reconstruită din fragmente mici: o conversație sinceră, o zi cu mai puțină durere, o mână ținută în tăcere, un gest de bunătate, sentimentul că cineva ne vede, dincolo de diagnostic. Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/cand-suferinta-nu-spune-toata-povestea-despre-uimirea-morala-si-fericirea-de-dupa-trauma-in-oncologie/