Când natura și sufletele plâng: o lecție despre reziliență și renaștere

[DanieI]

 

    În urmă cu mai multe săptămâni, în urma unor ploi torențiale neobișnuit de violente, cabinetul meu din afara Bucureștiului a fost cuprins de inundații. A fost un moment de panică colectivă, dar și o experiență extrem de personală. Apa s-a revărsat cu o forță tulburătoare și mi-a inundat grădina: un colț de rai construit cu migală și dragoste, de-a lungul a zece ani, împreună cu familia mea.

    Grădina aceea nu era doar un spațiu verde. Era refugiu, terapie, legătură cu natura și cu cei dragi. Era o extensie a sufletului nostru. În acea zi, când șuvoaiele păreau de nestăvilit, nu m-am temut doar pentru bunurile materiale sau pentru casă: m-am temut că pierd ceva ce face parte din mine.

 

    Blocaj, frică, neputință: emoțiile unui moment de criză
În mijlocul haosului, am chemat pompierii și autoritățile. Apa continua să curgă, indiferent ce făceam. Mă simțeam complet lipsită de putere. Am experimentat o stare de paralizie emoțională – acel sentiment când corpul e activ, dar sufletul e blocat. Este reacția naturală a psihicului când resursele interne nu mai pot gestiona realitatea externă.

    Această neputință poate avea efecte psihologice profunde: anxietate, vinovăție, epuizare emoțională. Mai ales când ceea ce este afectat nu e doar „un spațiu“, ci un loc cu semnificație afectivă puternică – cum era grădina noastră.

 

    Grădina ca simbol: de ce doare pierderea unui spațiu verde
Grădinile sunt, adesea, spații unde proiectăm: locuri unde plantăm nu doar semințe, ci și speranțe, răbdare, liniște. Psihologia mediului arată că oamenii investesc emoțional în spațiile naturale personale. Când natura suferă, și mai ales când „grădina noastră“ e afectată, trăim o formă subtilă de doliu ecologic.

    Acest doliu nu este mereu recunoscut, dar este real: suferim pentru pierderea frumuseții, a armoniei, a timpului investit, a ritualurilor zilnice. E o durere tăcută, dar profundă.

 

Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/cand-natura-si-sufletele-plang-o-lectie-despre-rezilienta-si-renastere/