Elena

'' Uneori îmi e străin cuvântul „cancer”. Niciodată nu m-am simțit complet bolnavă, sau poate nu voiam să cred. Însă sunt zile și zile. Zile în care pot să ignor ce simt, și zile în care acord atenție până la refuz simțurilor. Dar de fiecare dată pot să zâmbesc, iar fericirea îmi e scutul împotriva durerii, suferinței, agoniei, dorului neîncetat, gândurilor întunecate și lacrimilor. De cele mai multe ori zâmbetul îmi era prietenul potrivit la momentul potrivit, dar nu era magician. Nu alunga printr-o vrajă a unei creaturi mistice orice fărâmă de rău, timpul îl ajuta. Și chiar ajută. Și tot timpul te învață multe. Uneori e cel mai bun profesor, un profesor ce nu-ți pune absențe pentru că ești veșnic prezent. Nu ai cum să fugi prea departe, pentru că e un atlet înnăscut. Iar tu o sa cedezi atât fizic, cât și psihic încercând să-l depășești. ''