Search the Community

Încă de când am dat prima dată peste Pharaoh, un joc din 1999, m-am îndrăgostit de genul "city builder". Eram deja un fan al seriei Age of Empires, dar, deși acesta îmi oferea o oarecare satisfacție atunci când treceam de la o eră la alta, adevăratul scop era să-ți cucerești inamicii. Pharaoh era cu totul altceva, în sensul că nu trebuia decât să mă gândesc la nevoile locuitorilor. Am trecut apoi la Transport Tycoon, Roller Coaster Tycoon, SimCity 2000, dar apogeul a fost atins cu SimCity 4, cel mai "complet" city builder, dacă pot spune așa. Desigur, totul s-a schimbat odată cu apariția lui Cities: Skylines, dezvoltat de studioul Colossal Order. Deși am pornit din start de la ideea că este o "clonă" a lui SimCIty 4, Skylines avea să-mi dovedească, destul de repede, că nu este cazul și că vorbim mai degrabă despre un "succesor spiritual", decât despre orice altceva. Motivul este unul simplu: se inspiră din acesta, dar adaugă atât de multe lucruri noi, schimbări și personalitate, încât te întrebi la ce se gândea oare Maxis atunci când a creat ultimul SimCity (2013). Și iată că a sosit timpul să încep, la propriu, recenzia. Cities: Skylines, întocmai ca SimCity 4, are la bază trei piloni - populație, servicii și trafic - și le voi lua pe rând. ● Populația - Un locuitor fericit își plătește taxele Cum un rege peste un morman de pietre nu este un rege, așa și tu, ca primar, nu poți avea un "regat" fără "supuși". Orice oraș din Skylines începe cu un teren gol, pe care va trebui să-l dezvolți pentru ca oamenii să înceapă să se mute și... să-și plătească taxele. Vei începe cu un drum, conectat la autostrada care acompaniază orice hartă din joc, vei desemna zonele de lângă acesta ca fiind rezidențiale, comerciale sau industriale și vei aștepta ca oamenii să-și găsească drumul către noul lor cămin, întocmai ca în SimCity 4. Deși nu te costă nimic să desemnezi zonele, vei aștepta cu răbdare ca din ce în ce mai mulți oameni să vină și să-și facă un rost în viață, la tine în oraș, în timp ce întreținerea drumurilor, a surselor de apă și a electricității îți vor da o adevărată gaură în buget, cel puțin până când taxele din diferitele zone încep să depășească cheltuielile. În timp ce noii locuitori încep să-și construiască propriile case, vile sau chiar blocuri, își vor face cumpărăturile de la magazinul din colț, sau de la diferitele mall-uri din zonele comerciale, și își vor câștiga pâinea de zi cu zi lucrând în birouri sau fabrici, banii din visterie vor începe să crească. Deși mai totul se rezumă la bani, în acest colț de paradis, consider că bugetul nu este cu adevărat un pilon al lui Cities: Skylines; mai ales după ce realizezi că fericirea este cea mai importantă, iar aceasta se bazează pe servicii. ● Servicii - Dar numai la cerere Dacă am învățat ceva din SimCity 4, acel lucru este că dacă nu vrei să dai faliment, în prima jumătate de oră, nu le oferi locuitorilor ceva de care nu au nevoie, fie că vorbim de școli sau spitale. Îi lași să se scalde într-o mare de ignoranță, până în ultima clipă. Cities: Skylines include un sistem care permite clădirilor din cele trei tipuri de zone să se îmbunătățească, în funcție de calitatea serviciilor și educația locuitorilor, crescând astfel valoarea terenului din împrejurimi, iar ca atare, să fie oferite diferite beneficii. În timp ce zonele rezidențiale vor putea acomoda din ce în ce mai mulți locuitori, în fiecare clădire, și cele comerciale vor deveni din ce în ce mai mari, cele industriale vor polua mai puțin și toată lumea va fi mai fericită, inclusiv tu, din moment ce și taxele vor fi mai mari. Iei în calcul cele două pragrafe și informațiile de mai sus și cel mai probabil vei realiza că Cities: Skylines este o luptă continuă de a echilibra nevoile locuitorilor cu prețul construirii și întreținerea serviciilor oferite. Din acest punct de vedere, de la parcuri pentru simple plimbări și picnicuri, speciale pentru copii sau câini, grădini botanice, piațete, licee, universități, cimitire și spitale, la diferite feluri de centrale electrice și multe, multe altele, Cities: Skylines îți oferă toate uneltele necesare pentru a-ți crea orașul ideal. Problema apare atunci când drumul cu cărămizi din aur către acesta se transformă într-un labirint. ● Trafic - Dacă Freddy Krueger era stăpânul coșmarurilor, înseamnă că nu a jucat Cities: Skylines Chiar dacă vei începe cu un drum simplu și câteva case, magazine și fabrici pe alături, odată ce orașul va crește, vei observa adevărata provocare din Skylines: traficul. Drumurile prea mici, prea înconvoiate, și intersecțiile prea complexe vor duce la ambuteiaje. Aceasta este o regulă clasică - la mintea cocoșului, cum s-ar spune. Dar ce te faci atunci când nici cele mai mari drumuri disponibile în joc nu sunt de ajuns pentru a le permite oamenilor să ajungă la locul de muncă, ca fabricile și magazinele să poată primi și trimite marfă, iar mașinile de gunoi, de pompieri, sau chiar dricurile nu pot ajunge la timp la destinație? Ei bine, răspunsurile nu sunt tocmai simple. Soluțiile sunt să devii mai creativ, să planifici din timp... sau să fii pregătit să distrugi un sfert din oraș pentru a face asta. Desigur, după ce ai investit câteva ore pentru a-ți aduce orașul la nivelul la care este, uneori nu te va lăsa sufletul să începi să demolezi case și magazine pentru a mări drumul din centrul orașului, iar uneori e mai simplu să începi un altul și un altul. Drept dovadă stau cele nu știu câte orașe la care am renunțat, dar pe ale căror salvări le-am păstrat, deși nu intenționez să le continui și nici să le șterg. Din fericire, Skylines îți pune iarăși la dispoziție toate uneltele necesare, mai ales odată cu lansarea noului DLC, denumit Mass Transit. ● Mass Transit - Să faci naveta nu a fost niciodată mai simplu... sau mai ciudat Cel mai nou DLC pentru Cities: Skylines, lansat pe 18 mai, adaugă o serie de noi opțiuni - unele gratuite, altele care necesită cumpărarea DLC-ului - pentru a combate ambuteiajele inevitabile. În timp ce autostrăzile cu șase benzi, drumurile cu două, trei sau patru benzi ajută, de ce să nu faci lucrurile mai simple cu un Monorail, bac, sau mai ciudate, cu zepeline? Asta oferă Mass Transit - un mod de a face lucrurile mai interesante, chiar dacă nu întotdeauna mai eficiente. O să iau ca exemplu zepelinele, ale căror stații ocupă mult spațiu, poluează fonic și scad, ca atare, valoarea terenului din zonă, totul în timp ce se mișcă încet și transportă numai câte 35 de oameni odată. E bine totuși că te poți folosi de ele pentru a transmite mesaje educaționale... Totuși, Mass Transit reușește să aducă și ceva eficiență, mai ales mulțumită clădirilor care le permit locuitorilor să ia metroul, autobuzul sau să se urce în monorail din interiorul aceleiași clădiri, sau să treacă de la bac la autobuz. Pui toate acestea pe listă lângă aeroporturi, gări și porturi pentru marfă, sau pasageri, drumuri lungi cât vezi cu ochii - sau până ies de pe hartă - și îți dai seama că Cities: Skylines este - în sfârșit - complet, cel puțin până la următorul DLC. Mass Transit era următorul pas logic, iar cei de la Colossal Order au reușit să-l facă cu succes și într-un mod excepțional. ● Progres complex și complexitate progresivă Motivul pentru care Cities: Skylines poate fi cu ușurință încoronat ca rege al genului city-builder nu este faptul că se inspiră din SimCity 4 și duce lucrurile mai departe, ci prin micile detalii. Poți oricând să modifici terenul. Pe lângă faptul că te costă să faci asta, atunci când sapi, tot pământul rezultat este adăugat unei bare, iar dacă atingi limita, trebuie să îl muți în altă parte, în timp ce ai nevoie de pământ pentru a crea un deal, un munte, sau doar pentru a nivela o zonă. În plus, în funcție de resursele disponibile pe hartă, poți alege o specializare a industriei prin crearea unui district, iar Mass Transit îți permite chiar să redenumești străzile după bunul plac. Sunt doar câteva exemple, însă complexitatea lui Skylines rezultă tocmai din aceste mici detalii. Ca să nu mai spun că de-abia după vreo 15 ore am descoperit că poți construi drumuri subterane și mă face să mă întreb ce altceva mai ascunde. Cu aceeași idee în minte, Skylines îți permite să-ți construiești propriile hărți și, deși acest lucru nu este tocmai surprinzător, lucrurile nu se opresc aici. Folosind așa-numitul Asset Editor, din joc, îți poți crea propriile intersecții, drumuri și chiar clădiri. Pe lângă acestea, suportă mod-uri, dar se bucură și de Steam Workshop, ceea ce înseamnă că posibilitățile sunt aproape infinite. Trecând mai departe, Cities: Skylines este unul din acele jocuri pe care nu poți spune vreodată că l-ai terminat și la care poți reveni mereu. Problema apare atunci când intră în scenă progresul. În timp ce majoritatea elementelor din joc sunt deblocate atunci când ajungi la un anumit număr de locuitori, printre care tipurile de drumuri, de centrale electrice, parcuri, spitale și multe altele, Skylines include și o serie de clădiri unice și monumente. Acestea sunt deblocate într-un mod diferit, având o serie de obiective de multe ori... dubioase și care nu pot fi îndeplinite întâmplător. Ca exemplu voi da Observatorul, care necesită să ai în oraș nu mai puțin de 1.000 de clădiri abandonate. Singurul mod în care acestea pot fi abandonate și într-un număr atât de mare ar fi să creezi o zona imensă și să o izolezi de restul lumii... intenționat. În plus, ești obligat să deblochezi Observatorul și alte clădiri unice pentru a avea mai departe acces la monumente, care oferă bonusuri la un pas de trișare, cum ar fi un spital capabil să acopere întreg orașul, o centrală electrică pe bază de fuziune, fără poluare, sau riscul unui accident și altele. Sunt de acord că acestea aveau nevoie de un mod special de a le debloca, însă nu așa. ● Concluzii Principala concluzie este că, deși are anumite probleme și reguli stricte pe care vei fi nevoit să le dibuiești, sau să experimentezi cu ele, Cities: Skylines nu are un concurent pe măsură, nou, vechi, sau clasic. Este cu un pas înainte din mai orice punct de vedere, chiar și după doi ani de la lansare. Dacă ar fi să scot în evidență cea mai mare problemă a jocului celor de la Colossal Order, aceasta ar fi prețul. În timp ce jocul are un preț decent - 29,99€ - și a fost la ofertă de nu știu câte ori, nu pot spune același lucru și despre DLC-uri. În timp ce SimCity 4 Deluxe Edition, care include jocul de bază și expansiunea Rush Hour, poate fi cumpărat la o treime din preț, Skylines este împărțit în DLC-uri pentru ciclul de zi-noapte, acces la aeroport, anotimpuri, dezastre naturale și altele. Astfel, Cities: Skylines ajunge la performanța de a costa 29,99€, însă de a avea DLC-uri în valoare de 79,91€. Deși sunt puse într-un bundle care îți oferă o reducere de preț și va fi iarăși la reducere, chiar dacă nu înainte de ofertele de vară de pe Steam, pare un efort extrem de mare pentru cei care nu au deja jocul. Până la urmă, poți spune că nu ești obligat să cumperi DLC-urile, dar este oare așa? sursă: ign.ro