Conflict: Denied Ops

[lex]

Site oficial

http://www.conflict.com/

Developer : Pivotal Games

Publisher: Eidos Interactive

Ofertant:

Gen: FPS

Platforma : PC, PS3, Xbox 360

Data lansarii: 2008-02-08

 

 

Conflict: Denied Ops

 

Unde-s doi, ghici cine-o sfecleşte?

 

 

 

Pivotal Games a ajuns prin Conflict: Denied Ops la al cincilea joc din serie. Nu aş fi fost prea entuziasmat de perspectiva de a-l juca dacă nu aş fi stat de vorbă personal cu doi dintre băieţii implicaţi în realizarea lui, cu ocazia GC2007. Probabil că entuziasmul lor a fost deosebit

de molipsitor, din moment ce am aşteptat cu oarecare interes un joc în care, pentru a nu ştiu câta oară, sunt nevoit să dau de urma unor terorişti care n-au altceva mai bun de făcut decât să arunce câteva continente în aer. Conflict: Denied Ops este un FPS puţin mai deosebit, chiar promiţător la prima vedere, şi foarte accesibil maselor care se feresc de complexitatea unor jocuri

precum Ghost Recon: Advanced Warfighter. Cel puţin asta este impresia cu care am rămas după ce am părăsit standul Eidos de la Games Convention. Şi când te gândeşti că nu ne-au dat tricouri!

 

 

 

This... is... Conflict!

 

 

 

Denied Ops este primul joc din serie în care jucătorul controlează din ambele perspective o echipă alcătuită din doi agenţi CIA buni la toate, spre deosebire de titlurile anterioare, unde putea controla o echipă de patru soldăţei care îşi mânjeau mâinile prin maţele teroriştilor în locul lui. Aşadar, gameplay-ul s-a schimbat, chiar dacă nu radical, deoarece acum putem juca din perspectiva oricăruia dintre cele două personaje principale, Lang şi Graves, oricând şi oriunde, la munte sau la mare. Lang este mitraliorul de serviciu al echipei, un pachet de muşchi cu prea puţină minte pentru a şti ce înseamnă pericolul, a cărui armă principală este o mitralieră uşoară de calibru 5.56 mm echipată cu lansator de grenade. Graves, pe de altă parte, este întruchiparea perfectă a veteranului de război, un tataie care luptă cu ochii şi urechile ciulite din spatele unei puşti cu lunetă de calibru 7.62 mm. În mod ciudat, arma sa poate funcţiona şi pe post de carabină, un upgrade disponibil după câteva ore petrecute în joc, iar ceea ce este şi mai ciudat este că muniţia pentru puşca cu lunetă este nelimitată. Prin urmare, Graves, care poate fi echipat la un moment dat chiar şi cu o cameră

video, ce poate fi ataşată pe armă pentru a trage de după colţuri fără a se expune, nu va duce niciodată lipsa boabelor, producătorul subliniind astfel caracterul vădit arcade al jocului.

 

Campania solo începe în mănăstirea Santa Cecilia din Venezuela (continuând apoi prin Africa şi Rusia), scopul principal al celor doi fiind acela de a descoperi locul în care se ascunde generalului Ramirez, unul dintre capii răutăţilor din Denied Ops, împreună cu focoasele sale nucleare. Detaliile misiunii sunt extrem de vagi, singurul lucru de care sunt siguri cei doi fiind necesitatea de a lichida fără prea multe comentarii tot ceea ce înseamnă adversar cu două picioare, iar apoi să planteze explozibili C4 pe un server. Dacă jucăm din perspectiva lui Lang, putem să-i ordonăm lui Graves să se ocupe de manevră sau să schimbăm perspectiva şi să facem treaba cu mânuţele noastre. Bineînţeles că bubuitura îi alarmează pe adversari, cei doi lei paralei se trezesc înconjuraţi, iar ca să fie tabloul complet, îşi face apariţia şi un elicopter HIND, ce trebuie neapărat culcat la pământ. De fapt, l-am ucis doar pe mitraliorul din zburătoare, pentru că pilotul s-a molipsit imediat şi a aterizat forţat. La ieşirea din mănăstire m-a aşteptat un mic tanc, care mi-a făcut cu ochiul, iar apoi m-a ajutat să ating în siguranţă punctul de extracţie. Un ordin scurt, iar camaradul de arme se urcă la volan şi ţine cu stricteţe direcţia indicată de proaspătul comandant de tanc cocoţat în turelă. Partea bună este că vehiculul se controlează destul de uşor, însă trasul cu tunul este departe de a fi distractiv, ţintirea cu precizie fiind îngreunată de sensibilitatea exagerată a manevrei. În aceste condiţii, împuşcatul obuzelor devine o corvoadă. Mai grav este că aceeaşi problemă apare şi în cazul celorlalte vehicule controlabile din joc, fie că este vorba de un tanc pe şenile sau de un vehicul pe o pernă de aer.

 

De cele mai multe ori, gameplay-ul funcţionează aproape perfect, posibilitatea de a schimba perspectiva în orice moment adăugând un plus

de tacticitate măcelului. De exemplu, putem alege perspectiva lui Graves, ca să-i curăţăm pe sălbatici de la o distanţă sigură, în timp ce Lang se grăbeşte să-i întâmpine cu o avalanşă de gloanţe de neoprit. Dacă eşti doborât, poţi intra imediat în pielea lui Lang şi să-ţi resuscitezi alter-egoul pentru a continua lupta. Carnajul este la ordinea zilei în Denied Ops, însă situaţia devine foarte rar una disperată dacă foloseşti cu pricepere abilităţile fiecărui personaj în parte. Din nefericire, jocul nu este prea complex, inamicii nu strălucesc la capitolul inteligenţă (chiar dacă ştiu să dea alarma şi să tragă de la adăpostul cutiilor), iar misiunile sunt repetitive; singurul care alternează în timp este peisajul. Până şi schema de control a coechipierului este extrem de simplă, ceea ce nu este neapărat un lucru rău, ordinele (la fel de simple) fiind strigate prin intermediul unei singure taste - ajutat de cursorul mouse-ului, îi indici locul exact în care vrei să îl amplasezi, iar el va alerga fericit în acea direcţie. Nu trebuie să-l dădăceşti prea mult.

 

 

 

Punct.ualitate

 

 

 

Una dintre noutăţile notabile implementate în noul joc este tehnologia Puncture, care îţi oferă posibilitatea să dai găuri prin diverse materiale, cum ar fi scândurile, mărimea găurii provocate depinzând de tipul armei pe care o foloseşti în acest scop. Drept urmare, poţi să faci o gaură de mărimea unui glonţ de pistol printr-o masă din lemn, iar apoi să scrutezi orizontul prin ea cu ajutorul lunetei... Sau, şi mai bine, trage cu carabina în ea şi dezintegrează-l pe nefericitul care se ascunde în spatele ei. Marele avantaj al folosirii tehnologiei Puncture este că aceasta ia în considerare locurile în care loveşti suprafeţele, astfel încât dacă tragi în partea inferioară a unui zid subţire, iar apoi în cea superioară, partea din mijloc va cădea firesc la pământ, un aspect care adaugă un plus de realism şi distracţie acţiunii din joc. În plus, există o mulţime de structuri şi clădiri destructibile, iar aprinderea butoaielor cu combustibil presărate prin nivel le poate satisface până şi celor mai pretenţioşi dintre noi poftele explozive. Pe plan vizual şi sonor însă, jocul nu străluceşte... Ce-i drept, nici nu dezamăgeşte peste măsură, grafica fiind suficient de funcţională pentru a nu-ţi distrage atenţia de la acţiunea în sine.

 

În concluzie, Conflict: Denied Ops este un FPS arcade decent, condimentat cu puţin realism şi foarte abordabil, dar mult prea generic pentru a conta cu adevărat. Şi totuşi, merită încercat, mai ales pentru modul co-op, deosebit de interesant.

Autor: KiMO @ Level.Ro - http://www.level.ro/jocuri/349/review/conflict_denied_ops.html

 

[WaRnEd]

ador jocurile gen shoter ms lex

[XES]

E mistoc jocu gg

[GaTor360]

imi place. il am pe PS3:) Unchimiu e pe 1 loc Online

[lose]

are grafica super;)

merita jucat.

bafta

[psych0Llo]

Frumoasa grafica , m-am uitat si pe youtube.