🚓LV Police Department🚓 - 💬 Discuții | Discussions 💬

[Robenho]

Baietii se pare ca maine o sa se deschide svr-ul. Sau poate ramane inchis pe vecie

[GF Kiranulea]

Seamana cu un carnat, dar nefacut desigur .

[Asroth Legend]

hai noapte buna nu cred , ca o sa i dea drumul in seara asta GOOD NIGHT !

[Andrei C]

Seamana cu un carnat, dar nefacut desigur .

E o bucata de clatita.

Nu mai vedeti bine de la atata calculator.

 

Vine vara, so rapinnnnnnnnnnnnn on! \

[Robenho]

Server On!!!!!

[ALexu]

Server On!!!!!

Taci ma, nu e on...

 

Pagina 30 e Official deschisa.

Edited April 8, 2013 by Alex Official

[Robenho]

89.33.242.95:7777 Check this

[GF Kiranulea]

89.33.242.95:7777 Check this

Bine BAA!

[Kyle]

Server ON,ne vedem pe server.

[rTs Cysy07]

Iar au schimbat ip-ul

[Fatlum]

Woow server on nice

[nWo Cipi]

nu vad bine sau i-ai pus 2 boase,si un penis ?

WTF E ALA DIN MIJLOC?

Pervers parchetel asta.

Tare buni prieteni sunteti voi daca-l iei cu tine si cand mergi la baut. ))

Seamana cu un carnat, dar nefacut desigur .

E o bucata de clatita.

Nu mai vedeti bine de la atata calculator.

 

Corect, o clătită era.

 

 

V-ați plâns cam tare azi cu serveru ăsta...

 

"Încearcă să zâmbește, e frumos afară [...]"

 

Edited April 8, 2013 by ParKeTzaL

[W i s l e r]

Daca pe cineva intereseaza, check spoiler:

 

 

 

Viata unui evreu

De Markos Peter

 

 

Rosebeger Albert s-a nascut la data de 17 iulie 1910 in satul Cublesu Almasului din raionul Dej, regiunea Cluj.Dupa ce a terminat armata, in anul 1942 a fost chemat acasa de mama acestuia la Cluj deoarece urmau sa fie deportati, iar cei doi copii ai acestuia trebuiau ingrijiti. S-a intors acasa unde a luat sumbra hotarare de a se arunca in fata trenului impreuna cu cei doi copii. Dar s-a razgandit spunand ca “Dumnezeu a dat viata acestor copii, Dumnezeu sa le ia viata”.

Evreii urmau sa fie deportati in lunile iunie si iulie a anului 1942 fiind tinuti in depozitul fabricii de caramida din Cluj. Cei patru au fost deportati in iunie parcurgand pe jos o distanta imensa pana in Ungaria.Pe parcursul drumului s-au oprit langa o fantana unde au vrut sa bea apa. Soldatii unguri le-au zis ca nu au nici macar atata demnitate cat un caine”.Caii soldatilor au fost adapati, iar numai dupa au avut si ei voie sa bea apa.Cand au ajuns in Ungaria erau pe jumatate morti deoarece nu au primit nimic de mancare si apa, umbland desculti deoarece talpa incaltamintelor s-a ros complet in urma drumului parcurs. Au fost impartiti astfel: mama strabunicului impreuna cu cei doi copii au mers spre Auchwitz-Birkenau ,Polonia prin Ungaria, iar strabunicul a fost dus pe front in Rusia. El era in prima linie si in timpul unei lupte a cazut jos avand picioarele degerate. Cand unul dintre soldatii unguri care ii supravegheau s-a apropiat de el a crezut ca este mort si nu l-a mai impuscat. Dupa plecare soldatilor, strabunicul a fost gasit de o doctorita rusoaica care l-a dus intr-un buncar unde traia impreuna cu fetita ei de doar 6 luni. Doctorita i-a tratat degeraturile cu frunze de varza murata. Dupa 4 luni de tratament acesta si-a revenit si a hotarat ca trebuie sa plece dupa copii sai la Auchwitz.

A plecat TOT PE JOS PANA IN AUCHWITZ unde spera sa isi gaseasca copii.Dar a fost inampinat de seful SS-istilor care l-a inampinat cu caldurosul salut “Bine ai venit javra imputita” si a fost dus intr-o baraca.Aici a fost supus la munci silnice si foarte grele alaturi de alti evrei care erau in forma. In timp ce muncea, un ofiter l-a dus in fata soldatilor si i-a pus pistolul la tampla. Dar nu l-a impuscat ci i-a intrebat pe soldati daca vrea cineva sa il impuste pentru zece zile libere. Binenteles ca au existat soldati care au vrut sa il impuste. Insa intre timp ofiterul s-a razgandit si le-a spus soldatilor:”chiar sunteti in stare sa impuscati un om pentru zece zile libere???” Astfel ofiterul l-a impuscat in picior si a fost nevoit sa se refugieze in spatele unei baraci. Acolo a fost vizitat dupa cateva ore de cainele-lup al unui ofiter SS. Cainele s-a invartit in jurul strabunicului de cateva ori si a plecat. Dupa cateva minute cainele s-a intors cu o bucata de salam in gura. Chiar daca strabunicului i-a fost foarte foarte foame, i-a fost frica sa ia bucata de salam. Cainele nu s-a lasat induplecat si a impins bucata de salam cu labuta spre el. Cand strabunicul a luat bucata de salam sa o manance, cainele a plecat si s-a intors in scurt timp cu o bucata de paine cu care a procedat la fel ca si cu bunicul. Cand a plecat a treia oara cainele, s-a intors inapoi cu un ofiter. Cand strabunicul l-a vazut s-a gandit ca acum i-a sosit sfarsitul. Dar contrar asteptarilor lui acest ofiter l-a luat si l-a dus la spital. In cateva zile strabunicul s-a vindecat. Dar, pe cand a putut iesi din spital, au inceput bombardamentele si o bomba a cazut exact pe spital. Cladirea s-a rupt in doua parti, una care a ramas intacta si una care s-a prabusit. Strabunicul a avut norocul de a se afla pe partea intacta a cladirii.

A fost gasit in scurt timp de un SS-ist si dus intr-una din baracile de la Auchwitz. Acele baraci erau confectionate din papura invelita cu hartie de gudron. Cand a ajuns in baraca a vazut sute de evrei foarte foarte bolnavi si foarte foarte infometati. A luat hotararea ca la lasarea serii sa plece impreuna cu trei evrei care erau in forma la cotele porcilor SS-istilor care erau hraniti cu resturile de mancare ramase in urma soldatilor. Cei patru au carat galeti pline cu mancare care a fost impartita tuturor evreilor din acea baraca cu o cana. Aceasta constituia hrana evreilor de pe o zi pe alta.

Dupa mai multe zile de hranire intensa a evreilor cu mancarea porcilor, strabunicul meu a fost prins de un SS-ist care l-a pus sa isi sepe groapa. Dupa aceea l-a legat la ochi si i-a pus pistolul la tampla. Strabunicul a crezut si de aceasta data ca va muri. Dar ofiterul a facut doar “Poc”cu gura, l-a dezlegat la ochi si l-a trimis inapoi in baraca lui.

In fiecare dimineata, se facea raportul cu privire la starea de sanatate a evreilor care cuprindea numarul total de evrei, numarul de evrei care au murit, numarul de evrei care sunt bolnavi. Dupa ce un ofiter a vazut ca ceva nu este in regula a dat sumbrul ordin de a se da foc baracilor. Astfel, mai multi soldati au luat canistrele de benzina si au dat foc baracilor. In timp ce ardea papura invelita cu hartie de gudron s-a ridicat un nor foarte gros de fum. In acel nor de fum strabunicul a vazut evadarea. Impreuna cu 9 evrei s-au tarat prin norul de fum in 4 labe la fel ca un “caine”cum erau numiti de SS-isti. Din nefericire, ultimul evreu care a evadat a fost impuscat si a murit. Chiar daca a scapat cu viata, greul doar de acum urma. A fost implicat in foarte multe evenimente nefericite care l-au pus de multe ori la marginea gropii.

Momentul eliberarii a sosit deoarece a luat sfarsit razboiul dus de Hitler impotriva evreilor, un razboi in care au murit peste 6 milioane de evrei, rromi, Martori ai lui Iehova si alti oameni care au fost urati de intemeietorul acestui razboi, Adolf Hitler.

Lagarul de la Auchwitz-Birkenau a fost descoperiti de Armata Rosie in ianuarie 1945. Doar 7000 de evrei din 1400000 au fost gasiti in viata si doar 180 de copii pe care au fost facute experimente. Intre timp, strabunicul meu se afla in Polonia la un comandant. Cand a aflat ca un vagon plin de copii de la Auchwitz au fost dusi inapoi in Romania a luat hotararea de a reveni in tara, cu speranta revederii celor doi copii pe care nu i-a vazut aproape 4 ani de zile. Acel comandant i-a dat un cal si a trecut raul Tisa inotand calare pe cal. Acestea se intamplau cand Albert avea varsta de 44 de ani. Insa, cand s-a intors nu i-a gasit nicaieri. A avut acest sentiment al revederii copiilor pana la varsta de 74 de ani cand, din nefericire, a decedat. Dar aceasta speranta a revederii copiilor care au fost exterminati a luat sfarsit prin moarte. La data de 10 mai 1984, Albert Rozenberger moare in localitatea Jibou si a fost ingropat in cimitirul evreiesc din Jibou. Numele lui este trecut pe acel monument din cimitir pe care sunt amintiti toti evreii care au murit in timpul Holochaustului.

 

 

Relatare de Nagy Rosenberger Aurelia, fiica lui

Albert Rosenberger

 

 

[AnDr3uTzZu]

Daca pe cineva intereseaza, check spoiler:

 

 

 

Viata unui evreu

De Markos Peter

 

 

Rosebeger Albert s-a nascut la data de 17 iulie 1910 in satul Cublesu Almasului din raionul Dej, regiunea Cluj.Dupa ce a terminat armata, in anul 1942 a fost chemat acasa de mama acestuia la Cluj deoarece urmau sa fie deportati, iar cei doi copii ai acestuia trebuiau ingrijiti. S-a intors acasa unde a luat sumbra hotarare de a se arunca in fata trenului impreuna cu cei doi copii. Dar s-a razgandit spunand ca “Dumnezeu a dat viata acestor copii, Dumnezeu sa le ia viata”.

Evreii urmau sa fie deportati in lunile iunie si iulie a anului 1942 fiind tinuti in depozitul fabricii de caramida din Cluj. Cei patru au fost deportati in iunie parcurgand pe jos o distanta imensa pana in Ungaria.Pe parcursul drumului s-au oprit langa o fantana unde au vrut sa bea apa. Soldatii unguri le-au zis ca nu au nici macar atata demnitate cat un caine”.Caii soldatilor au fost adapati, iar numai dupa au avut si ei voie sa bea apa.Cand au ajuns in Ungaria erau pe jumatate morti deoarece nu au primit nimic de mancare si apa, umbland desculti deoarece talpa incaltamintelor s-a ros complet in urma drumului parcurs. Au fost impartiti astfel: mama strabunicului impreuna cu cei doi copii au mers spre Auchwitz-Birkenau ,Polonia prin Ungaria, iar strabunicul a fost dus pe front in Rusia. El era in prima linie si in timpul unei lupte a cazut jos avand picioarele degerate. Cand unul dintre soldatii unguri care ii supravegheau s-a apropiat de el a crezut ca este mort si nu l-a mai impuscat. Dupa plecare soldatilor, strabunicul a fost gasit de o doctorita rusoaica care l-a dus intr-un buncar unde traia impreuna cu fetita ei de doar 6 luni. Doctorita i-a tratat degeraturile cu frunze de varza murata. Dupa 4 luni de tratament acesta si-a revenit si a hotarat ca trebuie sa plece dupa copii sai la Auchwitz.

A plecat TOT PE JOS PANA IN AUCHWITZ unde spera sa isi gaseasca copii.Dar a fost inampinat de seful SS-istilor care l-a inampinat cu caldurosul salut “Bine ai venit javra imputita” si a fost dus intr-o baraca.Aici a fost supus la munci silnice si foarte grele alaturi de alti evrei care erau in forma. In timp ce muncea, un ofiter l-a dus in fata soldatilor si i-a pus pistolul la tampla. Dar nu l-a impuscat ci i-a intrebat pe soldati daca vrea cineva sa il impuste pentru zece zile libere. Binenteles ca au existat soldati care au vrut sa il impuste. Insa intre timp ofiterul s-a razgandit si le-a spus soldatilor:”chiar sunteti in stare sa impuscati un om pentru zece zile libere???” Astfel ofiterul l-a impuscat in picior si a fost nevoit sa se refugieze in spatele unei baraci. Acolo a fost vizitat dupa cateva ore de cainele-lup al unui ofiter SS. Cainele s-a invartit in jurul strabunicului de cateva ori si a plecat. Dupa cateva minute cainele s-a intors cu o bucata de salam in gura. Chiar daca strabunicului i-a fost foarte foarte foame, i-a fost frica sa ia bucata de salam. Cainele nu s-a lasat induplecat si a impins bucata de salam cu labuta spre el. Cand strabunicul a luat bucata de salam sa o manance, cainele a plecat si s-a intors in scurt timp cu o bucata de paine cu care a procedat la fel ca si cu bunicul. Cand a plecat a treia oara cainele, s-a intors inapoi cu un ofiter. Cand strabunicul l-a vazut s-a gandit ca acum i-a sosit sfarsitul. Dar contrar asteptarilor lui acest ofiter l-a luat si l-a dus la spital. In cateva zile strabunicul s-a vindecat. Dar, pe cand a putut iesi din spital, au inceput bombardamentele si o bomba a cazut exact pe spital. Cladirea s-a rupt in doua parti, una care a ramas intacta si una care s-a prabusit. Strabunicul a avut norocul de a se afla pe partea intacta a cladirii.

A fost gasit in scurt timp de un SS-ist si dus intr-una din baracile de la Auchwitz. Acele baraci erau confectionate din papura invelita cu hartie de gudron. Cand a ajuns in baraca a vazut sute de evrei foarte foarte bolnavi si foarte foarte infometati. A luat hotararea ca la lasarea serii sa plece impreuna cu trei evrei care erau in forma la cotele porcilor SS-istilor care erau hraniti cu resturile de mancare ramase in urma soldatilor. Cei patru au carat galeti pline cu mancare care a fost impartita tuturor evreilor din acea baraca cu o cana. Aceasta constituia hrana evreilor de pe o zi pe alta.

Dupa mai multe zile de hranire intensa a evreilor cu mancarea porcilor, strabunicul meu a fost prins de un SS-ist care l-a pus sa isi sepe groapa. Dupa aceea l-a legat la ochi si i-a pus pistolul la tampla. Strabunicul a crezut si de aceasta data ca va muri. Dar ofiterul a facut doar “Poc”cu gura, l-a dezlegat la ochi si l-a trimis inapoi in baraca lui.

In fiecare dimineata, se facea raportul cu privire la starea de sanatate a evreilor care cuprindea numarul total de evrei, numarul de evrei care au murit, numarul de evrei care sunt bolnavi. Dupa ce un ofiter a vazut ca ceva nu este in regula a dat sumbrul ordin de a se da foc baracilor. Astfel, mai multi soldati au luat canistrele de benzina si au dat foc baracilor. In timp ce ardea papura invelita cu hartie de gudron s-a ridicat un nor foarte gros de fum. In acel nor de fum strabunicul a vazut evadarea. Impreuna cu 9 evrei s-au tarat prin norul de fum in 4 labe la fel ca un “caine”cum erau numiti de SS-isti. Din nefericire, ultimul evreu care a evadat a fost impuscat si a murit. Chiar daca a scapat cu viata, greul doar de acum urma. A fost implicat in foarte multe evenimente nefericite care l-au pus de multe ori la marginea gropii.

Momentul eliberarii a sosit deoarece a luat sfarsit razboiul dus de Hitler impotriva evreilor, un razboi in care au murit peste 6 milioane de evrei, rromi, Martori ai lui Iehova si alti oameni care au fost urati de intemeietorul acestui razboi, Adolf Hitler.

Lagarul de la Auchwitz-Birkenau a fost descoperiti de Armata Rosie in ianuarie 1945. Doar 7000 de evrei din 1400000 au fost gasiti in viata si doar 180 de copii pe care au fost facute experimente. Intre timp, strabunicul meu se afla in Polonia la un comandant. Cand a aflat ca un vagon plin de copii de la Auchwitz au fost dusi inapoi in Romania a luat hotararea de a reveni in tara, cu speranta revederii celor doi copii pe care nu i-a vazut aproape 4 ani de zile. Acel comandant i-a dat un cal si a trecut raul Tisa inotand calare pe cal. Acestea se intamplau cand Albert avea varsta de 44 de ani. Insa, cand s-a intors nu i-a gasit nicaieri. A avut acest sentiment al revederii copiilor pana la varsta de 74 de ani cand, din nefericire, a decedat. Dar aceasta speranta a revederii copiilor care au fost exterminati a luat sfarsit prin moarte. La data de 10 mai 1984, Albert Rozenberger moare in localitatea Jibou si a fost ingropat in cimitirul evreiesc din Jibou. Numele lui este trecut pe acel monument din cimitir pe care sunt amintiti toti evreii care au murit in timpul Holochaustului.

 

 

Relatare de Nagy Rosenberger Aurelia, fiica lui

Albert Rosenberger

 

 

 

Frumos !!!

Ce mai faceti ? Haideti la puncte baaa

[nWo Cipi]

Daca pe cineva intereseaza, check spoiler:

 

 

 

Viata unui evreu

De Markos Peter

 

 

Rosebeger Albert s-a nascut la data de 17 iulie 1910 in satul Cublesu Almasului din raionul Dej, regiunea Cluj.Dupa ce a terminat armata, in anul 1942 a fost chemat acasa de mama acestuia la Cluj deoarece urmau sa fie deportati, iar cei doi copii ai acestuia trebuiau ingrijiti. S-a intors acasa unde a luat sumbra hotarare de a se arunca in fata trenului impreuna cu cei doi copii. Dar s-a razgandit spunand ca “Dumnezeu a dat viata acestor copii, Dumnezeu sa le ia viata”.

Evreii urmau sa fie deportati in lunile iunie si iulie a anului 1942 fiind tinuti in depozitul fabricii de caramida din Cluj. Cei patru au fost deportati in iunie parcurgand pe jos o distanta imensa pana in Ungaria.Pe parcursul drumului s-au oprit langa o fantana unde au vrut sa bea apa. Soldatii unguri le-au zis ca nu au nici macar atata demnitate cat un caine”.Caii soldatilor au fost adapati, iar numai dupa au avut si ei voie sa bea apa.Cand au ajuns in Ungaria erau pe jumatate morti deoarece nu au primit nimic de mancare si apa, umbland desculti deoarece talpa incaltamintelor s-a ros complet in urma drumului parcurs. Au fost impartiti astfel: mama strabunicului impreuna cu cei doi copii au mers spre Auchwitz-Birkenau ,Polonia prin Ungaria, iar strabunicul a fost dus pe front in Rusia. El era in prima linie si in timpul unei lupte a cazut jos avand picioarele degerate. Cand unul dintre soldatii unguri care ii supravegheau s-a apropiat de el a crezut ca este mort si nu l-a mai impuscat. Dupa plecare soldatilor, strabunicul a fost gasit de o doctorita rusoaica care l-a dus intr-un buncar unde traia impreuna cu fetita ei de doar 6 luni. Doctorita i-a tratat degeraturile cu frunze de varza murata. Dupa 4 luni de tratament acesta si-a revenit si a hotarat ca trebuie sa plece dupa copii sai la Auchwitz.

A plecat TOT PE JOS PANA IN AUCHWITZ unde spera sa isi gaseasca copii.Dar a fost inampinat de seful SS-istilor care l-a inampinat cu caldurosul salut “Bine ai venit javra imputita” si a fost dus intr-o baraca.Aici a fost supus la munci silnice si foarte grele alaturi de alti evrei care erau in forma. In timp ce muncea, un ofiter l-a dus in fata soldatilor si i-a pus pistolul la tampla. Dar nu l-a impuscat ci i-a intrebat pe soldati daca vrea cineva sa il impuste pentru zece zile libere. Binenteles ca au existat soldati care au vrut sa il impuste. Insa intre timp ofiterul s-a razgandit si le-a spus soldatilor:”chiar sunteti in stare sa impuscati un om pentru zece zile libere???” Astfel ofiterul l-a impuscat in picior si a fost nevoit sa se refugieze in spatele unei baraci. Acolo a fost vizitat dupa cateva ore de cainele-lup al unui ofiter SS. Cainele s-a invartit in jurul strabunicului de cateva ori si a plecat. Dupa cateva minute cainele s-a intors cu o bucata de salam in gura. Chiar daca strabunicului i-a fost foarte foarte foame, i-a fost frica sa ia bucata de salam. Cainele nu s-a lasat induplecat si a impins bucata de salam cu labuta spre el. Cand strabunicul a luat bucata de salam sa o manance, cainele a plecat si s-a intors in scurt timp cu o bucata de paine cu care a procedat la fel ca si cu bunicul. Cand a plecat a treia oara cainele, s-a intors inapoi cu un ofiter. Cand strabunicul l-a vazut s-a gandit ca acum i-a sosit sfarsitul. Dar contrar asteptarilor lui acest ofiter l-a luat si l-a dus la spital. In cateva zile strabunicul s-a vindecat. Dar, pe cand a putut iesi din spital, au inceput bombardamentele si o bomba a cazut exact pe spital. Cladirea s-a rupt in doua parti, una care a ramas intacta si una care s-a prabusit. Strabunicul a avut norocul de a se afla pe partea intacta a cladirii.

A fost gasit in scurt timp de un SS-ist si dus intr-una din baracile de la Auchwitz. Acele baraci erau confectionate din papura invelita cu hartie de gudron. Cand a ajuns in baraca a vazut sute de evrei foarte foarte bolnavi si foarte foarte infometati. A luat hotararea ca la lasarea serii sa plece impreuna cu trei evrei care erau in forma la cotele porcilor SS-istilor care erau hraniti cu resturile de mancare ramase in urma soldatilor. Cei patru au carat galeti pline cu mancare care a fost impartita tuturor evreilor din acea baraca cu o cana. Aceasta constituia hrana evreilor de pe o zi pe alta.

Dupa mai multe zile de hranire intensa a evreilor cu mancarea porcilor, strabunicul meu a fost prins de un SS-ist care l-a pus sa isi sepe groapa. Dupa aceea l-a legat la ochi si i-a pus pistolul la tampla. Strabunicul a crezut si de aceasta data ca va muri. Dar ofiterul a facut doar “Poc”cu gura, l-a dezlegat la ochi si l-a trimis inapoi in baraca lui.

In fiecare dimineata, se facea raportul cu privire la starea de sanatate a evreilor care cuprindea numarul total de evrei, numarul de evrei care au murit, numarul de evrei care sunt bolnavi. Dupa ce un ofiter a vazut ca ceva nu este in regula a dat sumbrul ordin de a se da foc baracilor. Astfel, mai multi soldati au luat canistrele de benzina si au dat foc baracilor. In timp ce ardea papura invelita cu hartie de gudron s-a ridicat un nor foarte gros de fum. In acel nor de fum strabunicul a vazut evadarea. Impreuna cu 9 evrei s-au tarat prin norul de fum in 4 labe la fel ca un “caine”cum erau numiti de SS-isti. Din nefericire, ultimul evreu care a evadat a fost impuscat si a murit. Chiar daca a scapat cu viata, greul doar de acum urma. A fost implicat in foarte multe evenimente nefericite care l-au pus de multe ori la marginea gropii.

Momentul eliberarii a sosit deoarece a luat sfarsit razboiul dus de Hitler impotriva evreilor, un razboi in care au murit peste 6 milioane de evrei, rromi, Martori ai lui Iehova si alti oameni care au fost urati de intemeietorul acestui razboi, Adolf Hitler.

Lagarul de la Auchwitz-Birkenau a fost descoperiti de Armata Rosie in ianuarie 1945. Doar 7000 de evrei din 1400000 au fost gasiti in viata si doar 180 de copii pe care au fost facute experimente. Intre timp, strabunicul meu se afla in Polonia la un comandant. Cand a aflat ca un vagon plin de copii de la Auchwitz au fost dusi inapoi in Romania a luat hotararea de a reveni in tara, cu speranta revederii celor doi copii pe care nu i-a vazut aproape 4 ani de zile. Acel comandant i-a dat un cal si a trecut raul Tisa inotand calare pe cal. Acestea se intamplau cand Albert avea varsta de 44 de ani. Insa, cand s-a intors nu i-a gasit nicaieri. A avut acest sentiment al revederii copiilor pana la varsta de 74 de ani cand, din nefericire, a decedat. Dar aceasta speranta a revederii copiilor care au fost exterminati a luat sfarsit prin moarte. La data de 10 mai 1984, Albert Rozenberger moare in localitatea Jibou si a fost ingropat in cimitirul evreiesc din Jibou. Numele lui este trecut pe acel monument din cimitir pe care sunt amintiti toti evreii care au murit in timpul Holochaustului.

 

 

Relatare de Nagy Rosenberger Aurelia, fiica lui

Albert Rosenberger

 

 

 

Foarte bună lectură. Poate o să vin și eu cu câteva personale ca să vă plictisesc.

 

Au fost vremuri nasoale pe timpul lui Hitler și sincer, aș fi vrut să fie toți țâganii în locul evreilor Vai muma noastră ce-i în țară cu ăștia ... Da, sunt rasist.

[ALexu]

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

ooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO, da !!!

 

Server it's on !!! Hai ca vin la puncteeeee.

[Robenho]

Eu ma bag in pat. Maine la prima ora trebuie sa plec la spital la Iasi pentru analize. Sper sa nu ma interneze

[GF Kiranulea]

Taci ma, nu e on...

 

Pagina 30 e Official deschisa.

Official, si tu esti Alex Official ce legatura .

[Robenho]

Acum chiar ma cucl. Noapte buna. Oficial am facut 3 reclamatii de cand sunt in LVPD

[GF Kiranulea]

Acum chiar ma cucl. Noapte buna. Oficial am facut 3 reclamatii de cand sunt in LVPD

Noapte buna, si eu am facut 2 .

[nWo Cipi]

Yeah, and I didn`t had any complaint. Whatever... I`m bored about samp....

[South x3n]

Numai eu nu ma plictisesc , ma dau dupa ROBBERI

[bElzek]

Foarte bună lectură. Poate o să vin și eu cu câteva personale ca să vă plictisesc.

 

Au fost vremuri nasoale pe timpul lui Hitler și sincer, aș fi vrut să fie toți țâganii în locul evreilor Vai muma noastră ce-i în țară cu ăștia ... Da, sunt rasist.

Deci venind vorba de tigani... Noi ii primim in tara noastra, noi ii scoatem din sclavie, si pana la urma, tot ei au bursa de merit, ca sunt rromi, tot ei au locuri rezervate la licee, ca sunt rromi, si tot ei sunt discriminati... Adica, eu te primesc in tara la mine, si tu ce faci? Ei fac cam ce vor prin Romania, ne fac numele de ras. Nu poti spune ca si romanii sunt o natie corecta, asta-i clar. Dar faza e ca, pe unde astia incalca legea, vina este data pe romani. De ce nu este data pe indieni, de unde isi au origini tiganii.. Nu sunt rasist, sunt doar nationalist.

[South x3n]

Am iesit si eu ca imi e somn , noapte buna tuturor !

[GF Kiranulea]

Am iesit si eu ca imi e somn , noapte buna tuturor !

Noapte buna! Cate puncte aveti?