Eutihianismul sau Monofizismul, Miafizitismul si Nestorianismul

[Regenesis]

Monofizismul (greacă Μονοφυσιτισμός) (greacă mono-physis), (română o singură fire) a fost o teză predicată de Eutihie (378-454), călugăr din Constantinopol, care a afirmat că Iisus Hristos nu are decât o singură fire („monophysis”), cea divină, întrucât trupul omenesc l-a luat in mod aparent. Eutihie refuza distincția între „hypostasis” („ipostas”, „persoana”) și „physis” („natura”, „fire”), spunând că dacă Iisus Hristos e o persoană, el nu poate avea două naturi.

Monofizismul era încurajat de formularea lui Chiril de Alexandria, care a apărat formula: "unică este natura („physis”) întruparea cuvântului dumnezeiesc". În fața acestei teze, Conciliul de la Calcedon (451) vorbește de realitatea integrala a Fiului, care ar avea o singură persoana, în două naturi. Cele doua firi, divina și omenească, își păstrează integritatea lor, dar ele sunt unite într-un singur „ipostas”. Una din formele sub care a circulat după Calcedon teza lui Eutihie este „monofizismul severian” sau „moderat”, propus ca o formula de reconciliere intre „calcedonieni” si „necalcedonieni”, de catre Sever, patriarh de Antiochia (512-538). Monofiziții susțineau deci că firea omenească luată de Iisus Hristos la întruparea în Maria a fost absorbită de firea sa divină, încât cea dintâi a dispărut cu desavârsire, asemenea unei picături de apă în imensitatea mării. După unii monofiziți, Iisus Hristos n-ar fi avut un trup omenesc real, ci un trup aparent. Consecința concepției monofizite este că, dacă Iisus Hristos nu are, pe lângă firea lui divină și o fire omenească reală, atunci se nimicește întreaga operă de răscumpărare/mântuire a omului. Numai Fiul lui Dumnezeu, devenit om real, ar putea duce neamul omenesc la mântuire. Doar prin încarnarea sa, Dumnezeu ar fi putut diviniza firea omenească decăzută. Dumnezeu s-a facut om, ca să facă pe om Dumnezeu. Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana lui Iisus Hristos susține că sunt două la număr, divina si umana - „diefizitism”, unite într-o singură persoană divino-umană.

• Dupa cel de-al patrulea sinod ecumenic, care a avut loc la Calcedon in anul 451 d.Hr., s-a hotarat, prin neprezentarea bisericii ortodoxe apostolice armene, devenind astfel biserica necalcedoniana, ca biserica armeana sa fie numita eretica monofizita. Lucru total gresit inteles de toti. Principiul bisericii armene se bazeaza pe Diofizitism. Eutihie (de acolo si Eutihianismul) sustinea ca firea omeneasca luata de Mantuitorul la intru­pare a fost absorbita de firea Sa dumnezeiasca. Ca atare Iisus Hristos a avut in persoana Sa o singura fire, numai firea dumne­zeiasca, iar trupul Sau a fost dumnezeiesc, nu omenesc. Plecand de la afirmatia ca Mantuitorul, dupa unii monofiziti, n-a avut un trup omenesc real, monofizismul apare pe de o parte ca o forma a dochetismului, dupa care Mantuitorul a avut un trup aparent, iar pe de alta ca o varianta a apolinarismului, care afirma ca locul ratiunii umane din persoana lui Iisus Hristos l-a luat ratiunea sau Logosul lui Dumnezeu, pentru a explica astfel modalitatea unirii firii umane cu firea divina. Prin urmare, biserica ortodoxa apostolica armeana nu este biserica eretica monofizita. Dupa cum spune si studiul parintelui Zareh Baronian: "Invatatura Bisericii Armene a ramas intotdeauna nepatata de dogma monofizita."
  

Miafizitism

 

Bisericile vechi-orientale (care își păstrează în titulatura oficială numele "ortodox", dar nu sunt comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și nu se consideră o parte constituentă a acesteia) s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea, refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, precum și pe cele care au urmat. Ele sunt Biserica Coptă, Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană și Indiană.

Diferența principală este una ce ține de hristologie. Biserica Ortodoxă susține, conform hotărârilor Sinodului de la Calcedon, că Hristos are două naturi (φισισ - firi), omenească și dumnezeiască, "nedespărțite, neîmpărțite, neamestecate și neschimbate". Bisericile necalcedoniene contestă această învățătură, fie într-o formă radicală numită monofizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură/fire, cea dumnezeiască), fie într-o formă mai moderată numită miafizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură, dar compusă).

Deși începând cu secolul al XX-lea se poartă un dialog teologic susținut între Biserica Ortodoxă și cele vechi-orientale, momentan el nu a dus la nici un rezultat acceptat universal de către cea dintâi.

• Aici doresc sa adaug urmatorul fapt si acela este ca Biserica Armeana nu are ce cauta in aceasta sectiune cand e vorba de miafizitism. La inceput s-a dorit a afirma ca Biserica Armeana nu este monofizita ci miafizita, insa de-a lungul anilor s-a dovedit (prin traducerea liturghiei armene) ca aceasta nu diferentiaza deloc de liturghia Bisericii Ortodoxe Romane / Ruse.
  

Nestorianismul

 

Nestorianismul a fost o doctrină creștină susținută de patriarhul Nestorie al Constantinopolului (386-451), care atribuia lui Iisus două esențe: una umană (omul Isus) și una divină (Logosul, Cuvântul, Cristos). Natura umană este distinctă și independentă; de aceea, în Isus ar fi existat două subiecte: persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu-Tatăl și persoana uman-istorică, care s-a născut din Maria. Nestorianismul a fost condamnat de Conciliul Ecumenic de la Efes (431) pentru că refuza Mariei titlul de „Născătoare de Dumnezeu” („Maica Domnului”). Pentru Nestorie, firea umană a fost nu numai completă și independentă, compusă din trup cu suflet și din intelect/voință, ci a avut și Ego-ul ei genuin, care se păstrează împreună cu persoana Cuvântului. Unirea n-ar fi decât o simplă asociere a celor două persoane, corespunzătoare celor două firi. Încercând să soluționeze logic prezența lui Isus în chipul omenesc, Nestorie ajunge să formuleze ideea unei a treia persoane, persoana unirii, care le leagă pe celelalte două și este cea care propovăduiește, face minuni, mănâncă alături de apostoli și ucenici. O consecință a nestorianismului este faptul că nu mai recunoaște în Maria pe Maica Domnului, care pentru această concepție este „Născătoare de Isus” și nu „Născătoare de Dumnezeu”, cum afirmă biserica ortodoxă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copyright: Regenesis & ro.wikipedia.org

[Aylin]

persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu-Tatăl și persoana uman-istorică, care s-a născut din Maria.

Referitor la Nestorianism... Mi se pare destul de impropriu spus "nascut din Dumnezeu Tatal". Atat Dumnezeu, cat si Iisus, prin natura lor divina, ar trebui sa fie entitati atemporale. Nimic nu poate avea un sfarsit decat daca are un inceput. Cu alte cuvinte, natura divina a lui Iisus ar trebui sa fie echivalentul "increatului", si aici am facut o referire la notiunea lui I. Barbu, iar faptul ca este "nascut" implica moartea. Aceasta este conditia umana. Nu consider deci logica aceasta afirmatie, decat daca este vorba de Iisus in ipostaza umana. Intrucat in aceasta situatie el s-a intrupat, se poate spune ca este "nascut".

 

Sunt interesante informatiile, insa in ceea ce priveste conceptia crestina asupra religiei am fost si probabil voi ramane in continuare sceptica.

[nWo iQ]

• Topic-urile informative (cele in care postati informatii despre diverse lucruri) vor fi inchise la 48 de ore de la deschidere sau 24 de ore de la ultimul post facut. NU aveti voie sa deschideti mai mult de un topic pe zi. Topic-urile trebuie sa contina cel putin 10 randuri, in caz contrat se va da topic closed si o sanctiune ulterioara.