[19 decembrie] 1906 - naşterea lui Leonid Brejnev

BIS aka OldNab · December 19, 2017

Leonid Brejnev s-a nascut la Kamenskoe (azi Dniprodzerjinsk), in Ucraina, tatal sau fiind fierar. El insusi se orienteaza spre acest domeniu, dar optand pentru activismul politic pentru a scapa de anevoioasa munca de baza. In 1923 devine membru Komsomol si in 1931 membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. In 1935-36 devine tanchist si, foarte repede, isi da seama ca singurul mod de a-si asigura cariera este colaborarea cu "Organele de securitate" ale Partidului, care il numeste Comisar politic militar. Dupa marturia lui Viktor Kravcenko, in timpul marilor epurari din 1937-39 isi "toarna" eficient colegii, camarazii si cativa superiori mai neindemanatici, astfel ca profitand de "golurile" create, este numit director al Institutului metalurgic din Dnieprodzerjinsk. In 1939 este repartizat la Dnipropetrovsk ca Prim-secretar al Comitetului regional de partid, insarcinat cu industria de armament.

In decursul celui de-al doilea razboi mondial Leonid Brejnev este insarcinat cu evacuarea industriilor din Dniepropetrovsk spre Ural, orasul cazand in mainile nemtilor la data de 23 august 1941. Comisar politic de brigada, Brejnev este numit delegat al administratiei politice pentru intreg frontul sud in octombrie 1941.

In 1942, este repartizat in Caucaz iar in aprilie 1943 devine seful departamentului politic al Armatei 18 comandata atunci de Nikita Hrusciov. La sfarsitul razboiului, Brejnev este comisarul politic al celui de-al 4-lea front ucrainean, care ocupa Praga dupa capitularea si retragerea nazistilor.

In 1946, fara sa se fi apropiat niciodata de front, iese la pensie din armata cu gradul de general maior. Isi recapata postul de prim-secretar la Dnipropetrovsk.

Dupa moartea lui Stalin in 1953, Nikita Hrusciov il numeste pe Brejnev sef al directoratului politic pentru armata si marina, cu gradul de general locotenent, apoi, in 1955, Prim-secretar al Comitetului central al Partidului in Kazahstan.

In februarie 1956 Brejnev este promovat la Moscova secretar general la ministerul apararii, insarcinat cu industria de armamant si cosmonautica. In iunie 1957 il sustine pe Hrusciov in lupta sa pentru putere impotriva troicai compuse din Viaceslav Molotov, Gheorghi Malenkov et Lazar Kaganovici.

In 1959, Brejnev este numit secretar al Comitetului central al P.C.U.S. apoi pe 5 mai 1960 presedinte al Prezidiului Sovietului Suprem, adica sef al statului.

Pana in 1963 (criza sovieto-americana din Cuba), Hrusciov detine realitatea puterii ca secretar general al Comitetului central al P.C.U.S., dar ulterior, nomenklatura incepe sa-si piarda increderea iar Anastas Mikoian incepe sa vada in Bejnev un succesor posibil pentru Hrusciov. La 14 octombrie 1964 Hrusciov este destituit iar Brejnev devine Prim-secretar al P.C.U.S., Alexei Kossighin fiind numit Prim-ministru, iar Mikoian presedinte al Prezidiului Sovietului Suprem (in 1965 Mikoian iesind la pensie, este inlocuit prin Nikolai Podgornii.)

Odata la putere, Brejnev incepe sa darame linia politica initiata de Hrusciov: in mai 1965 declara ca actiunile lui Stalin au un bilant global pozitiv. In aprilie 1966 capata titlul de Secretar general al PCUS, care nu fusese folosit dupa moartea lui Stalin. Pune capat relativei liberalizari culturale si, prin procesele rasunatoare intentate scriitorilor Iuri Daniel, Aleksandr Soljenitin si Andrei Siniavski, reia linia politica stalinista pe planul intern.

Pe planul extern in schimb, se apropie de Statele Unite (in 1972, are convorbiri directe cu presedintele Richard Nixon) in timp ce relatiile cu Mao Tedun se degradeaza.

Astfel URSS intra in perioada de politica externa poreclita de ziaristii apuseni "destinderea", consacrata oficial prin semnarea tratatului OSCE (zis "de la Helsinki) in 1975 al carui principal efect este ca statele occidentale, inclusiv Germania federala, recunosc frontierele stabilite in 1945 (cu doar doua exceptii: cea a recunoasterii de catre Statele-Unite a apartenentei tarilor baltice la URSS, si cea a recunoasterii de catre Japonia a apartenentei a 4 din Ins. Kurile la URSS: intalnirea intre Gerald Ford si Brejnev la Vladivostok in noiembrie 1974 nu reuseste sa rezolve aceste puncte).

"Destinderea" se manifesta mai ales prin o crestere spectaculara a schimburilor economice, vizibila de exemplu prin fabricarea in URSS a masinilor Fiat 124 sub numele de Lada sau a introducerii bauturii Pepsi-Cola in tarile comuniste.

Pe planul politic, "destinderea" permite blocului comunist o serie de victorii si de interventii militare, la care occidentalii nu mai reactioneaza: in Asia intreg Vietnamul cade in 1975 in mainile comunistilor, iar in Africa o serie de tari, ca Mozambicul sau Angola, condusa de comunistul Jose Eduardo dos Santos, devin practic niste "colonii" sovietice, unde companii petroliere ca Exxon in Angola, platesc sovieticilor si cubanezilor taxe pentru "securizarea sondelor".

Multumita acestor banoase afaceri, Brejnev, de altfel mare amator de bunuri de consum occidentale si colectionar de masini de lux, este numit in 1976 maresal si in 1977 presedinte. La 18 iunie 1979 la Viena, semneaza, impreuna cu Jimmy Carter, acordurile SALT II de limitare a armamentelor strategice.

SURSĂ: Bună Ziua Iaşi.

Edited January 18, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · December 18, 2018