[24 martie] 1938 - naşterea lui David Irving

BIS aka OldNab · March 24, 2018

David John Cawdell Irving (n. 24 martie 1938, Brentwood, Regatul Unit) este un istoric britanic care a scris lucrări cu privire la istoria politico-militară a celui de-al Doilea Război Mondial, cu accent pe Germania Naţional-Socialistă. Printre lucrările sale se numără The Destruction of Dresden (1963), Hitler's War (1977), Churchill's War (1987) și Goebbels: Mastermind of the Third Reich (1996). În lucrările sale, el a susținut că Hitler nu cunoștea activitățile de exterminare a evreilor pentru că s-ar fi împotrivit, dacă ar fi aflat. Deși vederile revizioniste ale lui Irving cu privire la cel de-al Doilea Război Mondial nu au fost niciodată luate în serios de către istorici, el a fost o dată recunoscut pentru cunoștințele sale despre al Treilea Reich și pentru capacitatea lui de a descoperi noi documente istorice.

Irving s-a automarginalizat în 1988 când, bazându-se pe citirea raportului pseudoștiinfic Leuchter, el a început să susțină existența Holocaustului, negând în special că evreii au fost uciși prin gazare în lagărul de exterminare de la Auschwitz.

Irving și fratele său geamăn s-au născut în Hutton, în apropiere de Brentwood, Essex, Anglia. Tatăl său, John James Cawdell Irving (1898-1967), era un ofițer de marină de carieră și comandant în Marina Regală, iar mama lui, Beryl Irving (născută Newington), ilustratoare și scriitoare de cărți pentru copii.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tatăl lui Irving a fost ofițer la bordul crucișătorului HMS Edinburgh. Pe 30 aprilie 1942, în timp ce escorta Convoi QP 11 în Marea Barents, nava a fost grav avariată de către submarinul german U-456. Două zile mai târziu, ea a fost atacată de către ambarcațiunile de suprafață și, neputând fi recuperată, a fost abandonată și scufundată de o torpilă a HMS Foresight. Tatăl lui Irving a supraviețuit, dar a rupt toate legăturile cu soția și copiii săi, după acest incident.

Irving a urmat ulterior timp de doi ani cursuri de economie politică la University College din Londra, dar, cu toate acestea, el din nou a trebuit să renunțe din cauza lipsei de fonduri. În această perioadă, el a participat la o dezbatere cu privire la imigrația în Commonwealth, susținându-l pe fondatorul Uniunii Fasciștilor Britanici Sir Oswald Mosley și a fost huiduit.

Irving a tradus Memoriile feldmareșalului Wilhelm Keitel în 1965 (editate de Walter Görlitz), iar în 1967 a publicat Accident: The Death of General Sikorski. În această din urmă carte, Irving a susținut că accidentul de avion în care a fost ucis liderul guvernului polonez în exil generalul Władysław Sikorski în 1943 a fost de fapt un asasinat comandat de către Winston Churchill, astfel încât să-i permită lui Churchill să trădeze Polonia în favoarea Uniunii Sovietice. Cartea lui Irving a inspirat piesa extrem de controversată Soldiers (1967) a prietenului său, dramaturgul german Rolf Hochhuth, în care Hochhuth l-a descris pe Churchill ordonând asasinarea generalului Sikorski.

În 1971 Irving a tradus memoriile generalului Reinhard Gehlen și în 1973 a publicat The Rise and Fall of the Luftwaffe, o biografie a feldmareșalului Milch. Și-a petrecut restul anilor 1970 lucrând la Hitler's War și The War Path, biografia lui Adolf Hitler în două părți; The Trail of the Fox, o biografie a feldmareșalului Erwin Rommel; și o serie în Sunday Express în care descria faimosul raid Dam Busters al Royal Air Force. În 1975, în introducerea sa la Hitler und seine Feldherren, ediția germană a cărții Hitler's War, Irving a atacat jurnalul Annei Frank ca fiind o plăsmuire.

În 1981, el a publicat două cărți. Prima a fost The War Between the Generals, în care Irving a oferit o prezentare a Înaltului Comandament Aliat de pe Frontul de Vest în 1944-1945, detaliind conflictele aprinse care ar fi avut loc, potrivit lui Irving, între generalii din diversele țări și prezentând zvonuri despre viața lor privată. Cea de-a doua carte a fost Uprising!, despre revoluția din 1956 din Ungaria, pe care Irving a caracterizat-o ca fiind „în primul rând o revoltă antievreiască”, din cauza faptului că regimul comunist era controlat de evrei. Reprezentarea de către Irving a regimului comunist al Ungariei ca o dictatură evreiască ce-i oprima pe neevrei i-au atras acuzații de antisemitism.

În 1989, Irving a publicat biografia lui Hermann Göring.

Într-o notă de subsol la prima ediție a cărții Hitler's War, Irving a scris: „eu nu pot accepta punctul de vedere... [că] există vreun document semnat de Hitler, Himmler sau Heydrich vorbind de exterminarea evreilor”. În 1982, Irving a făcut o încercare de a unifica toate grupurile de dreapta din Marea Britanie într-un singur partid numit Focus, în care el va juca un rol principal. Irving s-a descris pe sine ca un „fascist moderat” și a vorbit despre planurile de a deveni prim-ministru al Regatului Unit. Încercarea nu a reușit din cauza problemelor financiare. Irving a spus ziarului Oxford Mail că avea „legături la un nivel scăzut”, cu Frontul Național Britanic. Irving a descris The Spotlight, revista principală a Liberty Lobby, ca fiind „un excelent bilunar”. În același timp, Irving a pus pe peretele său o copie a „Discursului Profetic” al lui Hitler din 30 ianuarie 1939, promițând „anihilarea rasei evreiești în Europa” dacă bancherii evrei vor începe un alt război mondial.

În ianuarie 1990 Irving a ținut un discurs la Moers unde a afirmat că doar 30.000 de oameni au murit la Auschwitz între 1940-1945, toți din cauze naturale, ceea ce era egal — așa a susținut el — cu numărul celor uciși într-un raid aerian asupra orașelor germane. Irving a susținut că nu au existat camere de gazare în lagărul morții, precizând că actualele rămășițe au fost „machete construite de polonezi”. Pe 21 aprilie 1990, Irving a repetat același discurs în München, care a condus la condamnarea sa pentru negarea Holocaustului în München pe data de 11 iulie 1991. Instanța l-a amendat pe Irving cu 7.000 de mărci. Irving a făcut apel și a primit o amendă de 10.000 de mărci pentru repetarea aceleiași observații în sala de judecată pe 5 mai 1992. În timpul recursului din 1992, Irving i-a chemat pe cei prezenți în sala de judecată din München să „lupte pentru poporul german și să pună capăt minciunii Holocaustului, care i s-a spus acestei țări timp de cincizeci de ani”. Irving a spus că lagărul de exterminare de la Auschwitz este o „atracție turistică”, ale cărui origini, susținea Irving, datează dintr-un „plan ingenios” elaborat de British Psychological Warfare Executive în 1942 pentru a răspândi propaganda antigermană că politica de stat în Germania era „folosirea camerelor de gazare pentru a ucide milioane de evrei și de alți indezirabili”. În același discurs, Irving l-a denunțat pe judecător ca un „cretin alcoolic și senil”. Ca urmare a condamnării sale pentru negarea Holocaustului, lui Irving i s-a mai interzis să intre pe teritoriul Germaniei.

Într-un alt discurs din 1991, ținut de data aceasta în Regina, Irving a numit Holocaustul „o înșelătorie majoră... Nu au existat camere de gazare. Ele au fost falsuri și înșelătorii”.

SURSĂ: Wikipedia.

Edited March 24, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · March 24, 2019