[21 aprilie] 1882 - moartea lui Vasile Conta

BIS aka OldNab · April 22, 2018

Vasile Conta (15 noiembrie 1845, Ghindăoani, judeţul Neamţ - 21 aprilie 1882, Iaşi) - filosof, jurist, poet, publicist, estetician şi politician. Şi-a făcut studiile elementare la Târgu Neamţ, liceul la Iaşi, după a cărui absolvire se înscrie, în 1868, la Facultatea de Drept din Iaşi. În anul 1869, printr-un concurs de împrejurări, viitorul filosof urmează cursurile Institutului de Comerţ din Anvers pe care le încheie în 1871; obţine, apoi, titlul de doctor în ştiinţe juridice (1872).

După întoarcerea în ţară, avea să desfăşoare activitate politică în cadrul Fracţiunii libere şi independente a liberalilor din Iaşi. Datorită prestigiului pe care îl dobândise ca profesor la Universitatea din Iaşi şi ca filosof, va fi ales, în 1879, deputat în parlament, iar în 1880 va ocupa postul de ministru al instrucţiunii publice. Ca parlamentar, Conta a avut numeroase intervenţii, dar discursul care i-a adus faimă a fost cel din septembrie 1879 referitor la revizuirea art. 7 din Constituţie, cu privire la problema evreiască, în care susţine o poziţie asemănătoare aceleia din anii 1841-1843 a lui Bruno Bauer, unul dintre reprezentanţii stângii hegeliene. Ca ministru al învăţământului, a intenţionat realizarea unei dezvoltări moderne a şcolii, legarea ei de practică, promovarea adevăratelor valori ale ştiinţei şi culturii în şi prin şcoală etc. Legea învăţământului propusă de el nu a întrunit sufragiile parlamentului.

Întors în ţară în 1872, Conta se dedică unor activităţi diverse: a fost avocat, profesor de drept civil la Universitatea din Iaşi, publicist şi om politic. Preferinţele sale se concentrează, cu deosebire spre filosofic începând din anul 1875, Conta se afirmă ca unul dintre cei mai de seamă gânditori ai timpului, prin publicarea unor lucrări cum ar fi: Teoria fatalismului (1875-1876), Teoria ondulaţiunii universale (1876-1877), Originea speciilor (1877) şi Încercări de metafizică (1879). Unele dintre ele, traduse şi în limba franceză, s-au bucurat de aprobarea şi elogiul câtorva dintre filosofii şi oamenii de ştiinţă remarcabili ai acestui timp. Unele dintre ele neterminate, Bazele metafizicii, Întâile principii care alcătuiesc lumea şi Introducere la metafizică, au văzut ulterior lumina tiparului.

Conta a manifestat, încă din tinereţe, un interes aparte, nu numai pentru filosofie, ci şi pentru artă, în general. El a făcut poezie, integrând-o, prin discursul despre artă, propriului său sistem filosofic şi viziunii sale despre metafizică. Asemenea lui Maiorescu şi Eminescu, el a nutrit o veritabilă pasiune şi o mare admiraţie pentru poezia populară. Apropiat prin atâtea fire de poporul român, pe care l-a iubit cu aceeaşi înflăcărare ca şi contemporanii lui, Maiorescu şi Eminescu, a colindat pământul românesc pentru a strânge, într-un volum de cântece, seva lui eternă. Pe când se afla la Anvers scria despre cântecele adunate de el însuşi: „pentru singurătatea mea, departe de căminul şi ţara pe care o doresc, aceste versuri par o muzică divină, un balsam alinător de suflete”.

Chiar dacă poezia scrisă de Conta în tinereţe nu a îndeplinit un rol de excepţie în poezia românească a timpului, ea îşi dezvăluie semnificaţia, în raport cu viaţa, creaţia filosofului şi, într-un plan mai general, cu structurile perene ale spiritualităţii româneşti, fiind una dintre confirmările ei. Poezia lui Conta, atâta cât a fost ea, este o interogaţie despre timp, viaţă, mister, despre întinderea infinită şi apăsătoare a Nimicului, meditaţie despre forţa cugetării şi a ignoranţei. Imaginaţia prinde sugestiv încremeniri de timpuri, chestionează vestigii ale istoriei, caută sensuri ale lumii.

Filosofia pe care o va elabora mai târziu, poate fi considerată şi ca un răspuns al întrebărilor tulburătoare pe care, ca poet, şi le pusese în tinereţea sa. Exceptând Teoria fatalismului, unde termenul metafizică este absent, toate celelalte lucrări ale lui Conta, Teoria ondulaţiei universale, Încercări de metafizică şi Bazele metafizicii sunt tentative de analiză a istoriei metafizicii şi a metafizicilor, de determinare a raporturilor metafizicii cu ştiinţa, arta şi religia şi de definire a metafizicii şi a obiectului ei.

Există, după Conta, un spirit etern al metafizicii concentrat în „ideile şi credinţele care răspund la întrebările cele mai înalte şi mai adânci pe care şi le pune omul, atât în privinţa lui însuşi cât şi în privinţa lumii.” Gânditorul concepea metafizica în ipostaza ei de concepţie generală, care se referă, deopotrivă, la lume şi la om, iar întrebările ei, ca fiind cele mai răscolitoare, de vreme ce sunt şi cele mai înalte şi adânci. Întemeiată pe raţiune (cunoaştere) şi imaginaţie, metafizica gândită de Conta poate fi înţeleasă şi ca salt al gândirii, prin imaginaţie, în zona frumosului şi al idealului.

Filosoful concepea, de pildă, domeniul frumosului ca fiind prin excelenţă al imaginaţiei şi al creaţiunilor ei. Metafizicianul, nota el, se comportă ca un artist, pentru că el modelează, întocmeşte, sistematizează, după gustul şi preferinţa sa personală, după idealul său, o lume pe care a găsit-o prin cunoştinţă. Metafizica aceasta este o metafizică a Totului, a Principiului, a Ipoteticului; ea este fundamentul culturii. Noţiunile şi principiile fundamentale ale metafizicii, a cărei elaborare Conta nu a mai putut-o realiza în detaliu sunt: Existenţa, Realitatea, Relativul şi Absolutul, Cantitatea, Numărul infinit, Forma, Calitatea, Substanţa, Reducerea la unitate, Unitatea înţelegerii şi, deci, Unitatea lumii.

Pe lângă analiza acestora, Conta intenţiona să expună în metafizica sa elementele constructive ale lumii (forţa şi materia, acţiunea şi inacţiunea, spaţiul şi vidul, timpul şi repaosul, atracţia şi respingerea universală, asimilaţia universală şi ondulaţia universală. Concepţia sa filosofică a fost un materialism fundamentat pe rezultatele ştiinţifice contemporane ale naturii, în general, pe ultimele descoperiri din domeniul biologiei, în special, dar şi pe cercetări din domeniul psihologiei, istoriei şi statisticii. Materialismul gânditorului a fost considerabil influenţat de filosofia materialistă franceză a secolului al XVIII-lea, dar şi de teorii filosofice contemporane ca, de pildă, cea a englezului Herbert Spencer.

În viziunea lui Conta, în lume nu există decât materie care se mişcă şi se metamorfozează la infinit. Filosofia sa este argumentarea şi dezvoltarea în toate registrele existenţei - începând de la natură şi până la formele cele mai subtile ale vieţii spirituale - a ideii caracterului determinat, obiectiv, etern şi necreat al materiei. Deşi, în general, materialismul său comportă trăsături proprii mecanicismului este evidentă, pe de altă parte, prezenţa unor idei opuse înţelegerii strict mecaniciste a lumii. Aşa, de pildă, în diferenţă radicală de mecanicism sau de materialismul vulgar susţinut pe atunci de savanţi iluştri ca Voght, Buchner, Meieschat, pentru care sufletul era conceput ca o secreţie a creierului, gânditorul român defineşte psihicul ca o funcţie a creierului.

Filosofia lui Conta este şi un determinism, o teorie care supralicitează necesitatea în dauna întâmplării şi a libertăţii pentru a ilustra erorile indeterminismului. Determinismul lui Conta este un fatalism, în sensul de necesitarism, deci, nu un fatalism religios. A dezvoltat o teorie a cunoaşterii puternic influenţată de empirismul englez, al lui John Locke, în special. Din punctul său de vedere obiectul este independent de subiect, cu excepţia fireşte a cazului în care obiectul este constituit de chiar interiorul subiectului. Lumea este cognoscibilă, iar între formele cunoaşterii există o relaţie indisolubilă.

A definit adevărul, ca fiind, cunoaşterea exactă a deosebirii dintre lucrările reale şi cele nereale considerând, totuşi, că adevărul poate fi cunoscut la infinit, dar că este eronat să se considere un adevăr ca fiind Adevărul. A formulat teoria unităţilor relative de existenţă a materiei şi a ondulaţiunii dezvoltării universale, definindu-se ca antiteist, ateist şi critic al idealismului. A cercetat fundamentele laice ale religiilor, concepând evoluţiile vieţii spirituale începând de la religiile primitive (fetişism, idolatrie, politeism etc.) şi până la materialism, ca necesităţi inexorabile. Gândirea lui Conta a influenţat curentul materialist din ţara noastră. Idei ale sale, de pildă cele referitoare la metafizică, au fost cercetate şi preluate de gânditori ca Lucian Blaga, Mircea Florian etc.

SURSĂ: crispedia.ro.

Edited April 21, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · April 21, 2019