[25 iunie] 1991 - independenţa Croaţiei

[BIS aka OldNab]

 

 

 

 

Republica Croaţia sărbătoreşte la 25 iunie, Ziua naţională. La acea dată, în 1991, Croaţia şi-a declarat independenţa faţă de Iugoslavia.

 

Ţară situată în Europa Sudică (Peninsula Balcanică), Croaţia are ieşire la Marea Adriatică, cu o linie de coastă ce se întinde pe 1.777 km. Se învecinează la nord cu Slovenia şi Ungaria, la est cu Serbia, cu Bosnia şi Herţegovina şi cu Muntenegru la sud, iar la vest este despărţită de Italia prin Marea Adriatică. 

 

Relieful ţării este diversificat geografic, notează volumul ''Enciclopedia Statelor Lumii'' (2005), formând trei regiuni: Croaţia Inferioară, respectiv Slavonia, cu depresiuni aflate pe văile Savei şi ale Dravei (o parte din Câmpia Panonică), Croaţia Superioară un platou carstic cu depresiunea Karlovac şi o regiune colinară, plus una montană, paralelă cu coasta, formată din Munţii Velika Kapela, Velebit cu vârful Vaganjski (1 758 m) şi Troglav din Alpii Dinarici (1 913 m); regiunea de coastă a Istriei şi Dalmaţiei, ce porneşte din nord, de la peninsula Istria (cu relief de podiş, altitudine maximă 1 396 m) şi ajunge în sud la Dubrovnik, în extremitatea meridională, adânc crestată (1778 km de ţărm faţă de 526 km în linie dreaptă) şi circa 1.185 insule (cele mai mari au dimensiuni cuprinse între 270 şi 410 km pătraţi - KrK, Cres, Hvar, Pag).

 

Regiunea este străbătută de ape, precum Sava şi Drava (aparţinând Mării Negre), dar şi de o serie de râuri scurte, printre care şi Neretva, din bazinul Marii Adriatice. Există numeroase lacuri, în general mici ca suprafaţă, precum Plitvice, Vransko.

 

Dintre cele opt parcuri naţionale ale Croaţiei, Parcul Naţional Lacurile Plitvice (din 8 aprilie 1949) este cel mai cunoscut atât la nivel naţional, cât şi internaţional, potrivit www.find-croatia.com. Caracterizat prin multitudinea de cascade şi lacuri, acest parc face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Cele 16 lacuri sunt inter-conectate printr-o serie de cascade, cea mai mare, Veliki Slap, are o cădere de 78 de metri. Parcul acoperă o arie de 300 kmp, în timp ce lacurile se întind pe mai bine de 8 km. Cel mai înalt punct măsoară 1.280 m, iar cel mai de jos se află la altitudinea de 380 m. Diferenţa totală de nivel dintre lacuri este de 135 m. Există trasee turistice care durează până la opt ore, parcul fiind deschis tot timpul anului. Celelalte parcuri naţionale, potrivit www.find-croatia.com, sunt: Parcul Naţional Krka, Parcul Naţional Insulele Brijuni, Parcul Naţional Mljet, Parcul Naţional Risnjak, Parcul Naţional Paklenica, Parcul Naţional Sjeverni Velebit şi Parcul Naţional Insulele Kornati.

 

Clima ţării este temperat-continentală în nord, cu temperaturi medii anuale de 10 grade Celsius, precipitaţiile însumând 900-1000 mm anual, şi mediteraneană în regiunea de coastă cu temperaturi medii anuale de 15 grade Celsius şi precipitaţii bogate, 2 000-3 000 mm anual. Vegetaţia este relativ bogată, cu specii de plante tipice pentru regiunea mediteraneană, dar şi cu unele plante specifice zonelor de climă subtropicală. 

 

În Antichitate, teritoriul Croaţiei a fost locuit de triburi ilire şi celtice, potrivit volumului ''Enciclopedia Statelor Lumii'' (2016). Din secolul V, grecii au întemeiat pe coasta Adriaticii, o serie de colonii înfloritoare. În secolul II-I î.Hr., Croaţia a devenit o provincie a Imperiului Roman, fiind apoi temporar stăpânită, în secolele V-VII d.Hr., de ostrogoţi, longobarzi şi avari. În secolul VII s-au stabilit aici triburile croaţilor, aparţinând slavilor meridionali, care au recunoscut în secolele VIII-IX autoritatea Regatului Francilor, apoi, în 878, pe cea a Imperiului Bizantin. În secolele VII-IX, Croaţia a adoptat creştinismul. La începutul secolului IX s-a constituit un principat croat condus de dinastia Trpimirovic (845-1091), care s-a proclamat regat în 925.

 

Regatul croat, ameninţat de cucerirea maghiară şi veneţiană, a acceptat în 1102 un acord de uniune personală cu Regatul Ungar (Pacta conventa) ce a ţinut legate aceste ţinuturi până în 1918. Teritoriul Croaţiei compus din Croaţia, Slavonia şi Dalmaţia (Regnum Tripartitum) şi condus de un vicerege (ban), a pierdut către 1200, pentru şase secole, coasta dalmată, cucerită de Veneţia.

 

Nord-vestul Croaţiei, cu oraşul Zagreb (Agram) şi regiunea de coastă, au revenit Imperiului Habsburgic, în urma bătăliei de la Mohacs (1526), care a dus la destrămarea Regatului Ungar, restul Croaţiei fiind încorporat în Imperiul Otoman. Prin Tratatul de pace de la Karlowitz (1699), Croaţia de nord est şi centrală au revenit Austriei, care a anexat la 1797 (Pacea de la Campo-Formio) şi coasta veneţiană a Dalmaţiei. Mai târziu, în urma pactului dualist austro-ungar din 1867, Croaţia cu Slavonia şi regiunea Rijeka au fost incluse în Ungaria, în timp ce coasta şi insulele au rămas Austriei. La 1 decembrie 1918, după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, la sfârşitul Primului Război Mondial, Croaţia a aderat la Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (din 1929 Regatul Iugoslavia). Acesta nu a obţinut în deceniile următoare, din partea Belgradului, autonomia locală la care a aspirat.

 

Croaţia şi-a proclamat independenţa între 1941-1945 devenind un stat satelit al Germaniei şi Italiei, condus de Ante Pavelic, notează acelaşi volum. Din 31 ianuarie 1946, potrivit Constituţiei Republicii Populare Federative Iugoslavia, Croaţia a devenit una dintre cele şase republici care au alcătuit statul iugoslav postbelic (din 1963, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia). În condiţiile crizei pe care Iugoslavia a traversat-o în deceniul 9 al secolului XX, Croaţia şi Slovenia s-au pronunţat pentru restructurarea radicală a federaţiei, apoi pentru independenţă. După ce 94% din voturile referendumului din 19 mai 1991 au fost exprimate în favoarea unei Croaţii suverane, aceasta şi-a proclamat independenţa la 25 iunie 1991, recunoscută în ianuarie 1992 de către statele UE, fiind admisă la 22 mai 1992 în ONU.

 

Cu o suprafaţă de 56.594 km pătraţi, Croaţia este împărţită administrativ în 20 de judeţe şi oraşul-district, capitala Zagreb, potrivit www.mae.ro: Judeţul Zagreb, Judeţul Krapina-Zagorje, Judeţul Sisak-Moslavina, Judeţul Karlovac, Judeţul Varazdin, Judeţul Koprivnica-Krizevci Judeţul Bjelovar-Bilogora, Judeţul Primorje-Gorski Kotar, Judeţul Lika-Senj, Judeţul Virovitica-Podravina, Judeţul Pozega-Slavonia, Judeţul Brod-Posavina, Judeţul Zadar, Judeţul Osijek-Baranja, Judeţul Sibenik-Knin, Judeţul Vukovar-Srijem, Judeţul Split-Dalmatia, Judeţul Istria, Judeţul Dubrovnik-Neretva, Judeţul Medimurje. Judeţele sunt, la rândul lor, subdivizate în 429 de municipalităţi, 127 oraşe, care fac parte din cele 2 districte regionale: Croaţia continentală şi Croaţia adriatică.

 

Capitala este Zagreb (641 km pătraţi), un oraş situat în vestul ţării, pe valea Savei şi dominat de coline împădurite (colina Gradec). Reşedinţă episcopală catolică atestată pentru prima dată în 1093, oraşul a intrat în 1102 în stăpânirea Regatului Ungariei şi a fost distrus de invazia mongolilor în 1242. A fost reconstruit în acelaşi an, primind statutul de oraş liber regal. 

 

Centru cultural al Croaţiei din secolul al XVII-lea, oraşul a cunoscut o rapidă înflorire economică de la jumătatea secolului al XIX-lea, impunându-se totodată ca principal centru al mişcării naţionale croate. A fost capitala Republicii Croaţia din cadrul statului federal iugoslav (1946) şi este începând din 1991, capitala statului croat independent.

 

Zagreb este cel mai important centru economic al Croaţiei, cuprinzând domeniile financiar-bancar, comercial, industrial şi transporturi. Este, de asemenea, cel mai important centru universitar şi cultural-ştiinţific al ţării: universitate fondată în 1669, Academia de Ştiinţe şi Arte (fondată în 1866), institute de cercetare, biblioteci, peste 40 de muzee şi galerii de artă (Muzeul de Istorie a Croaţiei, Muzeul Etnografic, fondat în 1919, de Arheologie, fondat în 1846). Dintre monumentele oraşului amintim: fragmente din fortificaţiile vechiului oraş (secolul XIII, între care castelul Gradec, turnul Lotrsceak şi Poarta de Piatră/Kamenica Vraca), Palatul Arhiepiscopal (sec. XVI), Palatul Prezidenţial, biserici gotice (sec. XIII-XV), catedrala Sf. Marcu (sec. XIV), catedrala Sf. Ştefan (1899), Casa cu Orologiu (sec. XIX), monumentul ecvestru al regelui Tomislav, ''Fântâna vieţii'' de Mestrovic ş.a.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited June 30, 2022 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[QQQ777]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.