Jump to content

[25 iunie] 1894 - naşterea lui Hermann Oberth


BIS aka OldNab
 Share

Recommended Posts

PLANETARIU BAIA MARE 25 iunie în istoria astronomiei. În 1894 se năștea, la  Sibiu, fizicianul și inventatorul german Hermann Oberth, unul dintre  părinții fondatori ai rachetelor și astronauticii

 

Hermann Oberth (n. 25 iunie 1894, Sibiu – d. 28 decembrie 1989, Feucht, Germania) a fost un inventator şi pionier al astronauticii.

 

S-a născut la Sibiu în familia chirurgului sas Julius Oberth (d. 1946) şi a Valeriei Krasser, fiica poetului Friederich Krasser.

 

A fost căsătorit cu Mathilde Hummel, croitoreasă din Sighişoara. Căsătoria a avut loc la 6 iunie 1918. Cuplul a avut patru copii: Julius (n. 1919 - d. 1943 sau 1944, Frontul de Est), Erna (n. 1922), Ilse (n. 1924 - d. 1944) şi Adolf.

 

Între 1900 – 1904 a urmat şcoala primară la Sighişoara, apoi gimnaziul „Teutsch” din Sighişoara. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Facultatea de Medicină din München. Pasiunea sa pentru aerodinamică şi fizică era mai pregnantă, astfel că tânărul Oberth frecventa şi cursuri la Institutul Politehnic.

 

După izbucnirea războiului este nevoit să întrerupă studiile şi să meargă pe front. Este rănit în luptă pe frontul de est şi se reîntoarce la Sighişoara ca sergent sanitar. În 1918 se înscrie la Facultatea de Medicină din Budapesta, pentru a-şi continua studiile, dar aceeaşi predilecţie pentru ştiinţele exacte îl determină să înceapă în 1919 studiile de fizică la Cluj. Va continua la München, Gottingen şi Heidelberg.

 

În 1925 se întoarce la locurile natale şi se instalează ca profesor de matematică şi fizică la Gimnaziul „Stephan Ludwig Roth” din Mediaş.

 

În 1928 este angajat de firma UFA-Berlin pe post de consultant ştiinţific pentru filmul „Femeia în lună”, cu însărcinarea de a construi o rachetă adevărată pe bază de benzină şi oxigen lichid. În 1929 brevetează la Berlin trei descoperiri şi soluţii pentru rachete, iar anul următor primeşte brevetul pentru primul său motor de rachetă, denumit „motorul conic” şi experimentat cu succes de Oberth.

 

În 1931 brevetează în România o nouă invenţie importantă, „Procedeul şi dispozitivul de combustie rapidă” . Efectuează experimente la atelierele de la Şcoala militară din Mediaş şi în 1934 descoperă compatibilitatea azotatului de amoniu cu necesităţile de propulsare ale rachetelor. În 1935 lansează pentru prima dată, la Mediaş, o rachetă cu propergol lichid. În 1937 concepe o rachetă pe bază de alcool şi oxigen lichid, cu o înălţime de 24 m şi o greutate de 35 tone, proiectată pentru o distanţă de zbor de 1.000 km. În 1938 obţine un contract de cercetare cu Institutul Politehnic de la Viena, iar în 1940 cu cel din Dresda.

 

Pe fondul declanşării celui de-al doilea război mondial, i se ordonă să se mute la Peenermunde, unde elaborează pentru Wernher von Braun studiul cu privire la „Optimizarea treptelor la rachete multietajate”. Din 1943 este mutat la Reinsdorf unde lucrează la un proiect de rachetă antiaeriană pe bază de combustibil solid.

 

După terminarea războiului, Hermann Oberth se stabileşte cu familia la Feucht, lângă Nurnberg. În 1946 este numit membru de onoare al secţiei de aeronautică din Paris, dar în paralel lucrează şi ca grădinar în Germania răvăşită de război. Abia din 1948 se apucă din nou de lucru la proiectele sale de astronautică pentru că obţine un post la Departamentul tehnicii militare din cadrul ministerului elveţian al Apărării. Între timp este numit şi membru de onoare al British Interplanetary Society.

 

În 1950 Hermann Oberth construieşte la Spezia, în Italia, o rachetă pe bază de azotat de amoniu. În 1955 pleacă în America, unde lucrează sub direcţia lui Wernher von Braun la programul spaţial american. Elaborează un studiu despre călătoria pe Lună şi înapoi, detaliind toate relaţiile de calcul necesare. Se reîntoarce în Germania, apoi temporar va fi consultant în America, iar în 1962 se va retrage definitiv la casa sa din Feucht.

 

Până la sfârşitul vieţii va fi covârşit de onoruri şi recunoaşteri ale muncii sale. S-au instituit societăţi sau premii de astronautică care i-au purtat numele, a fost decorat şi primit în rândurile a numeroase instituţii de prestigiu. În 1972 şi 1974 va veni şi în România la invitaţia Academiei Române. Ales membru al Academiei Române post-mortem.

 

Decedează la 28 decembrie 1989, în urma unei scurte boli. A fost înmormântat la 3 ianuarie 1990 în cimitirul nou din Feucht, Germania.

 

 

SURSĂ: Enciclopedia României.

Edited by BIS aka OldNab
Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.