Jump to content

[26 iunie] 1960 - independenţa Madagascarului


BIS aka OldNab
 Share

Recommended Posts

Imagini pentru madagascar

 

 

 

 

Madagascar este a patra insulă ca mărime din lume, după Groenlanda, Noua Guinee și Borneo și cuprinde insula Madagascar, separată de Sud-Estul Africii prin Canalul Mozambic, și mai multe insule periferice mici. Ziua națională a Republicii Madagascar este sărbătorită la 26 iunie, marcându-se astfel data proclamării independenței față de ocupația franceză, de sub care a ieșit în 1960. Unul dintre elementele originale ale Madagascarului este varietatea reliefului și clima favorizând biodiversitatea unei flore și faune unice la nivel mondial.

 

Atât izolarea geografică a Madagascarului, cât și relieful și climatul variat au favorizat dezvoltarea unei flore și faune unice la nivel mondial. Relieful variat care împarte insula în trei fâșii (o fâșie de coastă, în est, o fâșie cu platouri înalte în centru și o fâșie cu platouri mai joase și de câmpie în vest), precum și rețeaua extinsă de fluvii, mai ales în partea de est, contribuie la existența biodiversității din această țară.

 

Climatul propice biodiversității împarte Madagascarul în cinci zone climtice: climă de tip tropical, cu temperaturi care variază între 15 și 37 grade Celsius și ploi abundente, întâlnită în perioada decembrie-aprilie, în nord și nord-vest; clima tropical-umedă, cu alizee și cicloane devastatoare, întâlnită între lunile ianuarie și martie, pe coastele de est și de sud-est; clima din vestul Madagascarului, cu temperaturi cuprinse între 10 și 37 de grade Celsius, care este mai puțin ploioasă și dominată de savana; climă de tip subtropical cu ploi estivale dominante și temperaturi anuale medii de 20 de grade, întâlnită în centrul insulei, la o altitudine de circa 1200-1500 metri; climă subdeșertică (de la minus 6 la 40 grade Celsius) uscată și cu ploi rare, în extremitatea sudică a Madagascarului, menționează site-ul webcitation.org, în articolul "Madagascar as a model region of species diversification".

 

În prezent încă se mai descoperă noi specii de mamifere în insulă, astfel încât în ultimii 15 ani s-au identificat cel puțin 41 de mamifere, 61 de reptile, 69 de amfibieni, 17 specii de pești, 42 de nevertebrate și 385 de plante noi. Printre acestea se numără și Microcebus berthae, cel mai mic primat din lume, un lemurian de 10 centimetri, Furcifer timoni, un gecko care își poate schimba culoarea sau Calumma crypticum, un cameleon cu un bot neobișnuit de lung etc. 

 

Biodiveristatea din această zonă este însă fragilizată de agricultură. Agricultura este practicată de către malgași pe terenuri despădurite, suprafețe de pădure arse, destinate diverselor culturi. Malgașii sunt locuitorii Madagascarului, numiți astfel după denumirea anterioară a țării (Republica Malgașă).

 

Fauna marină este în egală măsură foarte bogată, deși încă foarte puțin cunoscută, în timp ce avifauna Madagascarului cuprinde 294 de specii, dintre care 107 endemice (care trăiesc doar pe o anumită arie geografică). În ceea ce privește amfibienii, pe insulă pot fi găsite în prezent circa 247 de specii, dintre care 245 sunt endemice, potrivit www.maxisciences.com.

 

Cu recife de corali, plaje de nisip fin, alei de baobabi, jungle acvatice, savane etc, Madagascar prezintă o paletă de peisaje de o diversitate impresionantă. Coasta de nord-vest este protejată de o barieră de corali ca un atol, în timp ce litoralul oriental este o rețea de faleze înconjurate de arbori giganți.

 

Suprafața ariilor protejate ale insulei a crescut treptat începând cu 2003, printre aceste numărându-se: coridorul forestier Fandriana-Vondrozo, complexul de lacuri, râuri și zone umede din Mahavavy-Kinkony (nord-vest: Râul Mahavavy, Lacul Kinkony, Pădurea Tsiombikibo, Baia Boeny Aranta etc), pădurea uscată centrală din Menabe (sud-est). 

 

Un adevărat simbol pentru Madagascar, Arborele călătorului (Ravenala madagascariensis) seamănă cu un palmier, din vârful tulpinii deschizându-se un evantai gigantic de frunze lungi de 3-4 metru și late de 1 metru, la început întregi, apoi divizate în lacinii (diviziuni ale frunzei) neregulate. Tecile frunzelor sunt concave, dispuse în același plan și strânse unele într-altele, formând un rezervor în care se acumulează apă de ploaie, potrivit site-ului cyd.ro.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited by BIS aka OldNab
Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.