[5 iulie] 1811 - independenţa Venezuelei

[BIS aka OldNab]

 

 

 

 

La 5 iulie, Venezuela, oficial Republica Bolivariană a Venezuelei (República Bolivariana de Venezuela), sărbătoreşte Ziua naţională, marcând, astfel, data proclamării independenţei, în 1811.

 

Venezuela este înainte de toate "poarta nordică de intrare pe continentul sud-american", conform volumului "Anzii şi ţările andine", semnat de Nicolae Şt. Mihăilescu şi Ion Grigore (1978).

 

Aflată în extremitatea nordică a Americii de Sud, unde ocupă o suprafaţă totală de peste 910.000 kmp, Venezuela are ca vecini Columbia, la vest, Brazilia, la sud, şi Guyana, la est. Are, totodată, o largă ieşire la Marea Caraibilor şi Oceanul Atlantic, în partea de nord, cu o linie de coastă de 2.800 km, potrivit http://countrystudies.us/. Pe lângă partea continentală, cuprinde o serie de insule şi arhipelaguri printre care Margarita, Coche, La Tortuga, Los Roques, Las Aves şi Orchila, notează şi www.portaldecomert.ro.

 

Capitala este oraşul Caracas, situat în partea de nord a ţării. Maracaibo, Valencia, Barquisimeto, Maracay, Ciudad Guayana, San Cristóbal, Maturín, Barcelona, Ciudad Bolívar, Cumaná, Mérida şi San Fernando de Apure sunt alte oraşe importante.

 

În variatul peisaj venezuelean se individualizează trei mari unităţi de relief: două regiuni înalte, una cu munţi tineri, Cordillera de los Andes, la nord şi vest, alta cu munţi vechi, Macizo de Guayana (faimosul Munte Roraima se ridică până la 2.810 m) în sud, despărţite de o câmpie vastă, Llanos de Orinoco. Potrivit "Enciclopediei statelor lumii" (2016), lanţul andin (cel mai lung lanţ muntos din lume) pătrunde pe teritoriul Venezuelei sub forma a două ramuri, care înconjoară depresiunea tectonică a lagunei Maracaibo: Sierra de Perija, pe direcţia nord-vest, şi, respectiv, Sierra Nevada de Mérida, către nord-est, care, ajungând la ţărmurile Mării Caraibilor, se desfăşoară paralel cu acestea, alcătuind Cordillera de la Costa. Cel mai înalt punct din Anzii venezueleni este Pico Bolívar sau La Columna, care ajunge la 5.007 m.

 

În Venezuela există mai mult de 1.000 de râuri, însă reţeaua hidrografică a ţării este dominată, de departe, de fluviul Orinoco (2.736 km), care izvorăşte din Podişul Guyanelor şi se varsă în Oceanul Atlantic printr-o deltă imensă, cu 25 de braţe. Pe un subafluent al fluviului se găseşte cea mai înaltă cascadă din lume, Angel (Salto Ángel), măsurând 979 m. Cel mai important lac este Maracaibo, din nord-vestul Venezuelei. Maracaibo este cel mai mare lac din America de Sud şi, totodată, unul dintre cele mai vechi lacuri de pe Pământ.

 

Clima este predominant tropicală, cu un anotimp ploios şi unul secetos. Totuşi, altitudinea determină diferenţe semnificative de temperatură, în regimul precipitaţiilor, precum şi în ceea ce priveşte vegetaţia. În timp ce zonele montane înalte sunt acoperite permanent cu zăpadă, în unele zone litorale ariditatea este pronunţată. Ploile prelungite şi inundaţiile din decembrie 1999 au declanşat în regiunea de costă masive alunecări de teren soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale enorme.

 

Pădurea, îndeosebi cea tropicală umedă, veşnic verde, acoperă aproximativ două cincimi din suprafaţa Venezuelei; Câmpia Orinoco este domeniul savanei (llanos), în anumite zone mai secetoase crescând cactuşi gigant; la peste 2.500 m altitudine se desfăşoară "paramos"-urile, regiuni cu vegetaţie ierboasă dezvoltată într-un climat mai aspru; de-a lungul râurilor cresc pădurile-galerii.

 

Fauna, foarte bogată şi diversă, include jaguari, pume, maimuţe, nutrii, iepuri, tapiri, oposumi. Există, de asemenea, reptile şi mai ales păsări.

 

Teritoriul ţării, locuit în epoca precolumbiană de numeroase triburi amerindiene (arawak, guajiro, caribi, cuisca ş.a.), este descoperit de Cristofor Columb, la 5 august 1498, în timpul celei de a treia expediţii spre Lumea Nouă, şi explorat de spaniolul Alonso de Hojeda, care îl numeşte "Mica Veneţie", impresionat de locuinţele lacustre ale locuitorilor din Golful Maracaibo, ce aminteau de oraşul dogilor. Întemeierea oraşului Caracas, în 1567, dă un nou impuls colonizării hispanice. Începând cu a doua jumătate a veacului al XVI-lea, autorităţile coloniale hispanice aduc pe plantaţiile de trestie de zahăr şi de arbore de cafea sclavi negri din Africa. Iniţial dependent de Audencia din Santo-Domingo, apoi inclus în Viceregatul Perú (1546) şi Noua Granada (1739), teritoriul Venezuelei formează, din 1777, Căpitănia Generală Venezuela. În 1810, Venezuela devine unul dintre principalele nuclee ale războiului de eliberare a coloniilor spaniole din America de Sud. La 5 iulie 1811, Francesco Miranda declară independenţa Venezuelei; la 17 decembrie 1819, Simón Bolívar proclamă Republica Federativă Marea Columbie, ce cuprinde Venezuela, Noua Granada şi, din 1822, Ecuadorul. După destrămarea acestei federaţii, Venezuela devine, în 1830, republică de sine stătătoare.

 

Cu peisajele sale de o frumuseţe incredibilă, cu oraşele pline de farmec şi cu oamenii săi prietenoşi şi zâmbitori, Venezuela este o ţară fascinantă.

 

Capitala Caracas (numele vine de la tribul de indieni ce locuia, pe vremuri, ţinutul) se află la 13 km de Marea Caraibilor, în valea montană cu acelaşi nume, pe malurile râului Río Guaire, la poalele muntelui Avila. Oraşul, fondat în 1567 de spaniolul Diego de Losada, care i-a dat atunci numele de Santiago de León de los Caracas, a avut, într-o perioadă relativ scurtă, o ascensiune rapidă, trecând totodată de la faza colonială, cu străzi strâmte şi case mici cu "patio" şi grădiniţe inundate de orhidee la edificii gigantice cu siluete monumentale din beton, oţel şi sticlă, se arată în volumul "Anzii şi ţările andine" (1978). Caracas a devenit unul dintre cele mai moderne centre urbane ale Americii Latine, o metropolă animată, un centru turistic de primă mărime.

 

Printre atracţiile oraşului se numără monumentele legate de Simón Bolívar, supranumit "Eliberatorul" (1783-1830), născut la Caracas, precum Casa natală sau Muzeul Bolivarian, dar şi Capitoliul Federal, Panteonul Naţional, "Museo de Bellas Artes", Muzeul de Artă Colonială, Muzeul de Ştiinţe Naturale, Muzeul Copiilor ori Grădina Botanică. În anul 2000, "Oraşul universitar" din Caracas (Ciudad Universitaria de Caracas) a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

 

În oraşul Ciudad Bolívar, aşezat de-a lungul fluviului Orinoco, de interes sunt Plaza Bolívar, Casa San Isidro, Fortăreaţa Zamuro, Podul Angostura - construit peste Orinoco, unul dintre cele mai frumoase poduri din Venezuela, după cum menţionează www.venezuelatuya.com.

 

Nu mai puţin interesante sunt oraşele Maracaibo, Cumaná (Castelul San Antonio), Mérida (printre atracţiile sale se numără telefericul - Teleférico de Mérida). Turiştii nu trebuie să rateze nici oraşul sau portul Coro, trecute în Patrimoniul UNESCO în 1993.

 

Cea mai nordică ţară a zonei andine, deţine numeroase parcuri naţionale şi zone protejate. Parcul Naţional Canaima (1962), una dintre cele mai căutate destinaţii turistice din Venezuela, a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1994. Aici, turiştii pot admira măreţia Muntelui Roraima, precum şi spectacolul oferit de uluitoarea cascadă Angel. Arhipelagul Los Roques, din Marea Caraibilor, a fost declarat "Parc Naţional" în 1972. Mai amintim: Parcul Naţional El Ávila (1958 - lângă Caracas), Parcul Naţional Laguna de La Restinga, Parcul Naţional Mochima, Parcul Naţional Morrocoy ş.a.

 

Dacă pasionaţii de drumeţii sunt atraşi de zonele montane, cei care doresc să se relaxeze o pot face pe frumoasele plajele venezuelene. 

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited July 7, 2022 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topicul va fi deschis pentru 72 de ore.

[so0unDy.]

Topicul va fi deschis pentru 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.