[11 august] 1960 - independenţa Ciadului

[BIS aka OldNab]

 

 

 

 

 

Ciad, cu denumirea oficială Republica Ciad, sărbătoreşte, la 11 august, Ziua naţională - aniversarea proclamării independenţei, din 1960.

 

Statul, cu o suprafaţă de 1.284.000 kmp, este situat în partea central-nordică a Africii, notează "Enciclopedia Statelor Lumii" (2016). Se învecinează cu Libia, la nord, cu Sudanul, la est, cu Republica Centraficană, la sud, cu Camerunul, în sud-vest, şi cu Nigeria şi cu Nigerul, în vest. Nu are ieşire la mare.

 

N'Djamena, capitala, se găseşte în partea de vest a ţării, în apropierea graniţei cu vecinul Camerun. Alte oraşe importante sunt Moundou, Abéché şi Sarh, potrivit www.mae.ro.

 

Pe teritoriul Ciadului, Sahara întâlneşte regiunea savanelor, având ca spaţiu de tranziţie Sahelul. Peisajul este variat: munţi semeţi în nord, către graniţa cu Libia (Munţii Tibesti, cu vârful Emi Koussi, de 3.415 m - cel mai înalt punct din ţară), vaste câmpii acoperite de dune la poalele acestora, coline şi munţi scunzi, spre nord-est (platoul Erdi şi masivul Ennedi) şi în sud (colinele Ouaddai).

 

În vestul ţării, în locul unde se întâlnesc graniţele Ciadului, Camerunului, Nigeriei şi Nigerului, se găseşte Lacul Ciad, cu apă dulce, alimentat, în principal, de râul Chari.

 

Clima este tropicală, cu ariditate extremă în nord şi cu precipitaţii suficiente în sud, mai ales în lunile iulie-septembrie, fapt ce influenţează debitele apelor curgătoare (Chari, Logone - râurile principale) şi suprafaţa Lacului Ciad.

 

Vegetaţia, predominant ierboasă, este xerofită şi discontinuă în Sahara, de stepă în Sahel, de savană în sud; păduri dense, tropicale, se găsesc doar în sudul extrem.

 

Marile state islamice Kanem, Ouaddai şi Bagirmi stăpânesc, în secolele XII-XIX, regiunile nordice ale Ciadului, având un important rol în comerţul cu sclavi proveniţi din Africa Neagră, conform "Enciclopediei Statelor Lumii" (2016). Între 1897 şi 1914, Franţa ocupă teritoriul Ciadului, pe care îl include până în 1958 în Africa Ecuatorială Franceză (între 1906 şi 1920, ca parte a coloniei Oubangi-Chari, apoi ca o colonie distinctă). La 11 august 1960, Ciadul, aflat la întâlnirea Africii "albe" islamice cu cea "neagră", animistă şi parţial creştinată, îşi proclamă independenţa.

 

Poziţia geografică - în centrul continentului african - şi climatul deşertic i-au adus fostei colonii franceze supranumele de "Inima Moartă a Africii", cu toate că pe teritoriul său se află a doua cea mai întinsă zonă mlăştinoasă a continentului negru - din jurul Lacului Ciad - şi porţiuni din savana sudaneză, factori ce reuşesc să mai combată acţiunea deşertului nemilos, scrie globi.ro.

 

Una dintre cele mai sărace ţări ale lumii, Ciadul dispune de un potenţial ridicat, natural şi cultural (o sinteză originală între lumea arabă şi cea negro-africană), practic aproape nevalorificat, în mare parte din cauza situaţiei interne şi a infrastructurii precare. Conflictul constant ce a lovit Ciadul timp de decenii, a făcut ca ţara să nu se numere printre cele mai populare destinaţii turistice.

 

Capitala Ciadului, N'Djamena, se află la confluenţa râului Logone cu râul Chari. Fondat de francezi la 1900 şi numit iniţial Fort-Lamy, oraşul devine, în 1920, centrul administrativ al coloniei Ciad. Capitală a Ciadului independent (1960), primeşte în 1973 numele de N'Djamena. Dintre atracţiile sale, pot fi menţionate Muzeul Naţional, Marea Moschee ori Catedrala Catolică.

 

Între obiectivele turistice se mai remarcă: oraşul Abéché (vechea capitală a Imperiului Ouaddai), cu aerul său pitoresc; priveliştea fabuloasă oferită de platoul Ennedi din nord-est; Munţii Tibesti, din nord-vest, cu renumite picturi rupestre în peşteri (Aouzou, Bardai, Zouar).

 

De asemenea, sudul ţării prezintă interes prin faună şi peisaje, cei mai mulţi vizitatori fiind atraşi de Parcul Naţional Zakouma (înfiinţat în 1963), unde pot admira elefanţi, girafe, antilope, bivoli, lei şi multe alte specii de animale.

 

Cei care ajung în Ciad pot gusta dintr-un preparat întâlnit în întreaga ţară, un fel de terci făcut din făină de sorg sau de mei, servită cu sosuri ce conţin carne, peşte uscat, roşii, ceapă şi condimente bune, notează www.everyculture.com.

 

Patrimoniului Mondial UNESCO îi aparţin, astăzi, două obiective din Ciad: Peisajul lacustru Ounianga (2012) şi Masivul Ennedi (2016). 

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited August 11, 2022 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topicul va fi deschis pentru 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.